Implozie  

durere în stare latentă

durere şi vid

şi totuşi prea multă durere

 

(De ce nu-ţi pasă ?)

 

durere şi tu nu eşti aici

durere şi-mi lipseşti chiar şi din visul amar

câini şi scheleţi scrâşnesc din dinţi

 

(Chiar nu-ţi pasă?)

 

durere şi-un suflet atât de rece

durere şi nimic

un vid apăsător de-albastru

 

(Refuz să cred că nu-ţi pasă!)

 

durere şi urlet de fiară

durere şi vers lipsă

strigă din sânge dorul de-albastru

 

(dor, prea mult dor şi prea multă durere.)

 

deznădejde

6 mai 2014

Cu vocea ta ca să mă-mbrac…

trecut-au patru ani în fel şi chip

cu „da” şi „nu”

cu „vino” şi cu „pleacă”

cu chipul tău ce-mi bântuie în sânge

cu ochii tăi ce-mi ard raţiunea

 

Îmi bate ploaia dureros în suflet;

Nu vii, cu vocea ta

să-mi ţii de cald,

să-mi strâgi cu pleoapele fiinţa,

să-mi mângâi tandru cicatricea?

Să fiu a ta, şi tu al meu, durerea clar să nu existe.

 tumblr_m2bv21iJRz1qdg24yo1_500

4 mai 2014 

rănită

rănită

fără punct şi fără virgulă

căci începutul e-atât de-ndepărtat şi dureros

şi sfârşitul sec şi brutal

 

naivitate şi viciu de bază

a avea-ncredere-n oameni nepotriviţi

şi prea multe bucăţi de suflet dăruite cu prea mult drag

 

rămâne-n sânge visul de frumos

şi ne-auzita replică de

„am atâtea de oferit…dar eşti atât de orb”

 

amăgire

 

02 mai 2014