Copila Stea

Copila Stea

(Titlul original: Stargirl)

Autor: Jerry Spinelli fotografie0305

Prezentare: La Liceul Mica din Arizona, ziua inceperii scolii este de neuitat, caci anunta sosirea unei noi colege: Copila-Stea. Are un stil vestimentar inedit, iar fanteziile sale nu trec neobservate: canta la ukulele in cantina scolii, iar in clasa isi pune pe birou o fata de masa si un vas cu flori.

La inceput, este privita cu suspiciune, apoi toti vor sa se imprieteneasca cu ea, ba chiar i se propune sa devina majoreta echipei de baschet, pe care o ajuta sa castige pentru prima oara. Insa felul ei inedit de a fi majoreta ii aduce oprobriul tuturor si incepe… sfarsitul popularitatii.

Lumea crede ca e venita de pe o alta planeta sau ca parintii ei sunt acrobati la circ. Din ziua in care apare la liceul din Mica, Copila-Stea Caraway surprinde printr-o feerie de sunet si culoare. Imbraca rochii lungi si chimonouri, canta la ukulele, rade si danseaza. Intreaga scoala e cucerita de aparitia exotica ce sparge tiaprele. Impresionat e si Leo Borlock, elev in clasa a unsprezecea, pe care Copila-Stea il cucereste cu un suras. Dar oamenii sunt schimbatori si capriciosi, iar cei ce ies din randul lumii nu sunt vazuri mereu cu ochi buni. Indragostit, Leo incearca sa o convinga sa devina o fata pe placul tuturor, chiar daca asta presupune reuntarea la tot ce o defineste.

 

Încă o carte „pentru toate vârstele”.  O lectură uşoară, un limbaj accesibil, naraţiunea fiind de tip subiectiv, naratorul-personaj fiind Leo Borlock, un adolescent „vrăjit” de Copila-Stea şi de tot ceea ce aduce acest personaj misterios în atenţia cititorului.

Copila-Stea este personajul misterios, enigmatic, care prezintă în cele mai simple cuvinte unele dintre cele mai complicate noţiuni ale vieţii:

“-Ai atata timp? am intrebat-o.
-Nimeni nu are timp. Timpul nu poate fi avut, mi-a spus. (…) Timpul e al tuturor.”

“E foarte greu sa nu faci nimic. Chiar si acum, cand stam aici, trupurile noastre freamata, mintile noastre se framanta. E o adevarata zarva inauntrul nostru.”

Aşadar, impresionantă nu este doar personalitatea tinerei Copile-Stea, ci şi modul în care Leo este schimbat de prezenţa ei şi de toate momentele „cu fluturaşi” trăite de cei doi.

          Într-un fel, cred că fiecare a întâlnit o astfel de prezenţă „Stea” care ne-a schimbat viaţa. Sau urmează s-o facă…

 

 

Vis de vară  

 

Port încă pe buze urma sărutului tău nedăruit

Iar pe piele îmi tremură un amor neconsumat

 

Soarele s-a-nfruptat cu razele lui voluptoase

O dup-amiază întreagă din făptura mea

 

mi-a pătruns prin piele, ocolindu-mi vasele de sânge

(în care circulă un dor oxigenat de tine)

mi-a penetrat craniul după ce mi-a mângâiat tandru părul fierbinte

(de ce s-a delectat soarele cu pasiunea mea?)

 tumblr_n8wo7w029C1rg58bpo1_500

21 iulie 2014 9:42 pm

iubire

Brusc, am ştiut că s-a schimbat ceva. Uitându-mă la toate acele fotografii: strâmbe, mişcate, blurate, arătam normal. Am reuşit în final să mă privesc prin ochii unui străin, probabil, prin ochii unui fotograf la întâmplare. Şi mi-am dat seama cât de mult mă iubesc. Îmi iubesc părul lung, cu tot cu şuviţele lui rebele, îmi iubesc obrajii plini ce se înroşesc când sunt fericită, supărată sau am depus efort, nu mă deranjează ochii mici şi sprâncenele pensate imperfect uneori, ba chiar m-am îndrăgostit de zâmbetul meu stângaci în toate felurile posibile. Mă simt confortabil în pielea mea şi îmi iubesc formele: sânii mici şi coapsele mari, ba chiar şi grăsimea de pe abdomen a început să-mi fie simpatică. Mă iubesc fără motive impresionante, ci pentru simplul motiv că eu mi-am fost alături întotdeauna, indiferent de rătăciri şi reacţii prea extactice.

 20130901_201201

20 iulie 2014

Fierbinte

 

O lipsă de răbdare-mi bântuie prin vene

În aer se simte lipsa de răbdare

Dar cred că marea lipsă-i lipsa ta

 

Priviri decurajato-plictisite se plimbă pe decorul sec

Singura uniune-i intre nişte lacrimi reci şi buzele-mi pustii

 

Mai am doar gustul de cafea pe buze

Şi flăcările-n suflet

 tumblr_n8fxdkBKwS1r9q5zso1_500

19 iulie 14

11:55 pm 

Băiatul cu pijamale în dungi

Băiatul cu pijamale în dungi

(Titlul original : The boy in the striped pajamas) fotografie0297

Autor: John Boyne

Prezentare: Aceasta este povestea unui baietel german pe nume Bruno, al carui tata a primit o slujba foarte importanta, ceea ce inseamna ca toata familia trebuie sa se mute departe de oras, intr-un loc ciudat, unde casa lor e singura locuinta adevarata si unde in spatele unor garduri nesfarsite se afla sute, poate mii de oameni imbracati in pijamale in dungi. Bruno se straduieste sa inteleaga ce se intampla in jurul sau. Cititorul banuieste despre ce e vorba, dar bietul Bruno, nu. Porneste asadar sa exploreze imprejurimile si intrezareste un punct care devine o pata si pata, un baiat.

Scrisa intr-un limbaj simplu, copilaresc, aceasta carte este mult mai mult decat o poveste pentru copii. Cititorul se va teme de momentul in care Bruno isi va pierde inocenta copilariei si va incepe sa intrezareasca adevarul, dar poate ca lucrurile vor evolua si mai rau si el nu va descoperi deloc adevarul.

Cartea lui John BoyneBaiatul cu pijamale in dungi s-a vandut in lumea intreaga in peste 2,5 milioane de exemplare si a fost ecranizata de curand de Miramax.

 

Povestea una simplă, iar acţiunea, privită prin ochii inocenţi ai băieţelului de 9 ani, Bruno, nu poate să nu stârnească o strângere de inimă cititorului.

          Obligat să se mute într-un loc ce pare pustiu, Bruno face o descoperire privind pe fereastra camerei lui : un gard dincolo de care o mare de oameni sunt îmbrăcaţi cu „pijamale în dungi”. Acesta nu este nici încântat de prezenţa atâtor soldaţi în casa în care tocmai s-a mutat, iar povestea „omului care curăţă zarzavaturi” – Pavel – îl intrigă deşi nu înţelege prea bine despre ce este vorba. Timpul trece, şi fiind o fire exploratoare, Bruno se împrieteneşte cu un băiat de cealaltă parte a gardului: Shmuel, şi aşa începe totul…

          Limbajul este unul accesibil, eu am terminat cartea în câteva ore, iar acum mă pregătesc să urmăresc ecranizarea. 😀

Ce spuneţi ?

Că tot e un fel de aproape vacanţă, ce spuneţi, să fac şi eu recenzii/recomandări de carte sau aş fi cam nepricepută la asta deşi sunt pasionată de lectură? 🙂

Răspundeţi mai jos, vă rog!:)