Tag: Summertime Madness

 Am primit acest tag de la Alina – Din dragoste pentru cărţi, dar şi de la Angi – The land of books. 🙂

  1. Arată o carte cu o copertă care să inspire vara! de exemplu: soare, mare etc.

Greşelile Mirandei – Jill Mansell

image_12850

Este o carte pe care am citit-o acum câţiva ani buni, când am găsit-o pe rafturile bibliotecii liceului şi chiar mi-ar face plăcere să o pot reciti.

  1. Alege un loc fictiv care ar fi destinatia perfectă pentru vacanta de vară.

Forks – Clallam County, Washington, United States.

Forks-twilight-series-2183351-900-600

Da, nu vă înşelaţi, este vorba despre locul în care are loc acţiunea seriei Twilight, scrisă de Stephenie Meyer, şi chiar dacă nu am citit cărţile, atmosfera filmelor m-a făcut să-mi doresc o vacanţă pe timpul verii acolo, unde mirosul şi răcoarea pădurii ar fi perfecte! ❤

  1. Esti pe cale să pleci cu avionul până la locul tău de vacantă. Ce carte îti iei cu tine cât o să dureze tot zborul?

Hmm, nu cred că aş putea citi pe parcursul unui asemenea drum, aş fi prea emoţionată ! 😀

  1. Ai un caz de sumertime sadness, ce carte alegi pentru a-ti reda zâmbetul pe buze?

fotografie0343

Ingredientele iubirii, desigur ! O carte presărată cu replici menite să aducă zâmbete pe buze, a cărei recenzie o găsiţi aici :

https://mirunasipoezie.wordpress.com/2014/08/03/ingredientele-iubirii/

  1. Esti pe plajă singur/ă, ce personaj fictiv ai vrea ca si companie (beach babe, if you now what I mean)? (puteti alege mai multi)

Vă previn că-i o alegere cam siropoasă, dar mi-ar prinde bine un „exemplar” din Robert al Irinei Binder din Fluturi. 😀

  1. Pentru a-ti asorta înghetata vrei un ice cool sidekick (n-am idee cum să traduc asta ca să aibă sens) Ce personaj sidekick alegi?

2KZzQKK5pmc

Caroline Forbes, desigur! :>

  1. Împarte atmosfera de vară! Cui ii dai tagul mai departe?

Flaviei – Lumea Imaginară, Mădălinei – Child Lunae dar şi blogurilor Pierdută între rânduri şi Book Palace! 🙂

Vă invit însă pe toţi să participaţi la acest tag şi să-mi lăsaţi răspunsurile voastre/linkurile la secţiunea de comentarii ! 😀

Vă urez să aveţi o ultimă săptămână de vară grozavă ! ❤

Advertisements

Leapşa-Curcubeu

Cu o oarecare întârziere răspund invitaţiei de a participa la această leapşă colorată făcută de blogul The land of books. ❤

Curcubeul meu este făcut doar din o parte din cărţile mele, pe care le-am citit, şi pe care le aveam în bibliotecă(am împrumutat câteva cărţi unor persoane), şi care se potriveau cerinţei.

Este un curcubeu mic, şi parfumat! Şi sinceră să fiu, cred că voi reface provocarea peste ceva timp, în funcţie de cum evoluează micuţa mea bibliotecă! ❤

fotografie0419a

 

Aşadar, vă invit să luaţi parte la această leapşă, dacă doriţi! 😀

Şi o transmit mai departe Mădălinei – Child Lunae şi Flaviei – Lumea – Imaginară.

Evident, linkurile către postările voastre în comentarii ar fi ideale! 🙂

 

Liste, liste…

V-am întrebat în acest sondaj dacă v-ar plăcea să postez lista ce cuprinde cărţile citite de mine până acum în 2014 şi ca voi să alegeţi în fiecare săptămână un titlul căruia să-i fac recenzia.

Acestea sunt răspunsurile voastre: 

rezultate_sondaj

 

Aşadar, aici este lista cărţilor citite de mine în 2014, pe care o voi actualiza pe parcurs ce mai citesc alte cărţi, şi pe care o puteţi găsi mai uşor dând click pe imaginea cu “O parte din cărţile mele”. ❤

Iar acum aştept propunerea pentru săptămâna aceasta a unui titlu căruia vreţi să-i fac recenzia! 😀 

O zi bună să aveţi! 🙂

Miruna

Despre ce-am citit eu în 2014…

Hey! ❤

Ce mod mai bun de a începe săptămâna decât un sondaj, ce spuneţi ? 🙂

Şi, evident, este vorba despre cărţi! 😀

 

Aştept răspunsurile voastre şi vă urez o săptămână cât mai bună! ❤

enhanced-buzz-14613-1362714445-3

Şi poate pregătesc şi un concurs, mă mai gândesc.

Aştept răspunsurile voaste în sondaj şi părerile în comentarii! 🙂

Destine furate

Destine furate fotografie0384

(Titlul original: Hold tight)

Autor: Harlan Coben

Prezentare:

Cunoscutul scriitor american Harlan Coben, castigator a numeroase premii literare, isi incanta cititorii cu o poveste despre fragilitatea legaturilor interumane, in special a celor dintre parinti si copiii ajunsi la varsta adolescentei.

Destinele a trei familii care locuiesc intr-un orasel de langa New York se intrepatrund intr-un mod tragic, neasteptat si violent, iar legaturi ascunse ameninta sa iasa la suprafata, sa dea viata comunitatii peste cap si sa-i forteze pe parintii disperati sa intreaca orice limita pentru a-i apara pe cei pe care ii iubesc cel mai mult pe lume. Un roman provocator, o intriga captivanta, personaje autentice – sunt ingredientele unei lecturi fascinante de la prima pana la ultima fila.


 

Nu ştiu cum aş putea descrie mai bine acţiunea intrigantă şi captivantă a romanului decât printr-un citat chiar din filele lui, care ne arată că evenimente neprevăzute se pot întâmpla chiar şi celor mai obişnuiţi oameni, cu cele mai normale familii:

„Totul este atât de relativ şi tocmai acest lucru e oribil.”

          În primele pagini aflăm despre uciderea unei femei pe nume Marianne, apoi acţiunea se mută în casa familiei doctorului Baye, unde el şi soţia lui plănuiesc să-şi spioneze fiul monitorizându-i activitatea de pe internet, iar când în scenă mai apare şi Betsy Hill, mama tânărului Spencer care s-a sinucis în urmă cu ceva timp, lucrurile par complicate şi fără nicio legătură.

          Însă un fir invizibil face legătura între toate personajele şi evenimentele din vieţilele lor.

          Voi spune câteva cuvinte despre unele personaje precum şi citate reprezentative, suficient cât să vă incit la lectură, fără a distruge farmecul unui roman cu adevărat bun.

          Nash, cel care o ucide pe Marianne desfigurând-o în bătaie, este un personaj complex, ce pare a fi predestinat a fi ucigaş, mai ales după ce iubita lui soţie, Cassandra, este răpusă de cancer. Acesta afirmă că:

„Poate că societatea şi nu războiul este cea care îi forţează pe oameni să acţioneze într-un fel care nu e în firea lor.”


          „Casele semănau foarte mult una cu cealaltă. Nişte structuri solide care încercau să protejeze vieţile atât de fragile ale celor ce locuiau în ele.”

          Şi ce legătură există între Lucas Loriman, un băieţel ce are nevoie de un transplant de rinichi şi profesorul Lewiston, cel care printr-o remarcă răutăcioasă a distrus viaţa elevei sale – Yasmin? 

          Tia Baye, mama lui Adam, tânărul care dispare de acasă şi porneşte astfel o întreagă serie de evenimente nu tocmai fericite, este o femeie iubitoare, care pune pe primul loc familia, şi abia apoi cariera.

          „Faptul că, dintre toţi, alegi un singur individ cu care să-ţi împarţi viaţa – era ceva înfricoşător.”

          „Eşti sclavul celor pe care îi iubeşti.”

          Un roman plin de iubire, acţiune, adrenalină, ba chiar şi durere: „Nu ai cum să te pregăteşti pentru adevărata durere. Pur şi simplu trebuie s-o laşi să-ţi rupă sufletul când vine.”

          Între filele acestui roman se înghesuie atât de multe destine încât mi-e imposibil să vă vorbesc despre toate fără a-i strica farmecul, dar vă asigur că merită să-l citiţi şi să descoperiţi legăturile dintre personaje şi modul în care acţiunile unora afectează vieţile altora, şi tot aşa.


 

          O scriitură plăcută, cursivă, ce vă va atrage tot mai mult în mrejele ei pentru a putea descoperi adevărul despre fiecare personaj în parte!

 

Şi cu riscul de a părea nerecunoscătoare, mărturisesc că aceasta este singura carte cu adevărat bună pe care am primit-o la sfârşit de an şcolar, în cei 12 ani de şcoală! Ultima, da’ bună, sau care-i regula? 😀

Tag: Behind the blog

Am primit acest tag de la nebunatica şi energica Alina şi îl voi oferi şi eu la rândul meu altora.
Regulile sunt simple:
Trebuie să răspunzi sincer.
Trebuie să iei imaginea tag-ului și s-o încorporezi în postarea ta.
Tăguiește cât mai mulți din blogării tăi favoriți/care îți plac foarte mult :)).
Acum cerinţele: vor fi 7 întrebări universale (la care va răspunde toată lumea) şi 4 (sau mai multe, minim 4) lucruri pe care vrei tu să le ştie lumea.
Să începem!
1.Din ce oraș ești?
Siret, jud. Suceava
2.Câți ani ai?
18, dar pe 2 septembrie voi împlini 19! :3
Hell, yeah! ❤ I live for autumn!
bonfires._hoodies.-108873
3.Care e mâncarea ta preferată? Dar dulcele preferat?
Mâncarea preferată cartofii prăjiţi cu şniţele, desigur! ❤ Şi iubesc pâinicile de casă cu seminţe! ? ❤
599394_368859506514283_214099915_n
Dulce preferat, cu siguranţă ciocolata, sau tot ceea ce implică ciocolată, migdale, nuci sau alte delicatese! De asemenea îmi plac mult jeleurile! ❤
285559_138556096228828_6153883_n
4.Care e cel mai mare vis al tău?
Să duc o viaţă frumoasă şi să am realizări profesionale, să fiu o mamă bună şi să am o căsuţă cochetă şi luminoasă!
tumblr_mjv52oShSE1qd0psoo1_500
5.Cea mai mare frică a ta este … ?
Secretă, momentan! Dar uite nişte plicuri drăguţe! :3
tumblr_miojlnqXsB1qahc7ho1_500
6.Care este citatul tău preferat, dar motto-ul?
Citatul preferat este…
“I know how hopeless things can seem. I know the kind of
dark tunnel you can fall into.”
iar mottoul preferat este…
tumblr_mqeswgyd6q1susw3eo1_500
7. Aici o (sau mai multe) întrebare/i pusă/e de cititorii tăi, revin-o cu un edit.
Chiar că sunt curioasă ce aveţi de întrebat! :D:D
Mulţumesc, Flavia, pentru întrebări! 🙂
1. dacă ar fi să dai un sfat tuturor oamenilor și ei chiar l-ar asculta, care ar fi acela?
Dacă nu puteţi fi mai buni, măcar nu fiţi mai răi!
2. ce faci atunci când ești nervoasă?
Depinde, ascult muzică, scriu sau mă plimb. 😀
și 3. care crezi că este cea mai mare problemă pe care o au oamenii din zilele noastre?
Proasta organizare şi dezumanizarea.

Acum câteva lucruri despre tine:

Abia aştept să am un locuşor doar al meu plin cu lucruşoare drăguţe precum acesta:
tumblr_n9uixvMHNr1tfwjeqo1_500
Iubesc cafeaua. Cafeaua potrivită, la momentul potrivit şi cu persoana potrivită… scântei şi miracole! :3
tumblr_n48e1xydfq1qbmsleo1_500
Iubesc casa asta:
10377381_592137220884714_5815938080887800482_n
Photo credit: Alexandra Maria Stremciuc
Cea mai frumoasă aniversare a mea a fost la 17 ani.
Un moment frumos de care am avut parte la aniversarea de 18 ani este acesta:
Îmi plac mult de tot pisicile. Here are my two loves:
Acum dau acest tag spre următoarele bloguri:
şi
Oricine doreşte poate lua tag-ul.
Nu uitaţi să îmi lăsaţi link cu postările voastre!
Huggies, Miruna!

 

Fata dispărută

Fata dispărută fotografie0378

(Titlul original: Gone Girl)

Autor: Gillian Flynn

 

          Financial Times: „Citeşte-l şi rămâi celibatar.”

Citind aceste cuvinte te gândeşti că oamenii de lângă tine nu pot fi chiar aşa de răi...

Romanul are ca motto un citat din „Iluzia” de Tony Kushner:

“Dragostea e preschimbarea nesfârşită a lumii: minciuni şi ură, ba chiar şi crimă, sunt toate împletite în ea. E înflorirea de nestăvilit a celor opuse şi-amestecate, un trandafir minunat din care se ridică, abia simţit, izul de sânge.”

          Doar că în acest roman „izul de sânge” se simte puternic şi este însoţit de mister, certuri, minciuni şi gânduri nerostite născute într-un mariaj disfuncţional, dintre Amy Elliott Dunne şi Lance Nicholas Dunne – Nick.

          La prima vedere, cartea pare intimidantă, multe pagini, perspectivă narativă dublă… dar după ce o veţi termina de citit vă veţi dori să fi avut mai multe, mult mai multe pagini.

          Romanul este împărţit în trei părţi, prima parte năuceşte mintea cititorului şi o manipulează într-un mod ascuns, ducându-l pe acesta pe tărâmul clişeelor, asta pentru a-l stupefia în cea de-a doua parte şi pentru a-l şoca în ultima parte, ce pare teribil de scurtă şi de insuficientă, cititorul dorind mai multe informaţii despre acţiunea „suculentă” a cărţii.

Prima parte începe cu perspectiva lui Nick, începând cu ziua dispariţiei soţiei sale, Amy în ziua celei de-a cincea aniversări a căsătoriei: „anul de lemn”, capitolele lui Nick alternând cu cele ale lui Amy, care sunt însemnări din jurnalul ei din trecut.

          Nick şi Amy – amândoi rămaşi fără slujbe – sunt nevoiţi să se mute din New York în oraşul natal al lui Nick – Carthage, Missouri pentru că mama acestuia „mama Mo” este bolnavă de cancer iar tatăl lui de Alzheimer.  Amy – o femeie frumoasă, inteligentă şi mereu cu creierul „zumzăind” – nu este foarte încântată de noua lor casă, spunând:

„Să-mi las sufletul la intrare înainte să deschid uşa?”

          Nick observă cum soţia sa se schimbă pe parcursul ultimilor doi ani de căsnicie afirmând despre aceasta:

„a năpârlit literalmente, lăsând pe duşumea un maldăr de piele şi de suflet”.

În acelaşi timp, Amy observă cum se schimbă soţul ei, cei doi făcând constant referiri la diferite întâmplări din trecutul lor pe parcursul naraţiunii.

          Nick este aşadar primul – şi singurul – suspect al poliţiei în ceea ce priveşte dispariţia soţiei sale. Dându-şi seama că toate însemnările din jurnalul soţiei – despre care nu avea habar şi care iese la iveală în mod misterios după ce poliţia primeşte un pont anonim – îl incriminează din ce în ce mai mult, începe propriile investigaţii.

          Ca o tradiţie, în fiecare an de aniversarea căsătoriei lor, Amy pregăteşte o „vânătoare de comori” lăsând indicii bine ticluite care-l plimbă pe Nick dintr-un loc în altul – locuri semnificative pentru relaţia lor – ajungând la premiul final: cadoul aniversar. Înainte de misterioasa dispariţie Amy reuşeşte să plănuiască la fel ca-n fiecare an această vânătoare de comori, aşa că Nick porneşte în rezolvarea ei în speranţa că va găsi noi indicii. Descoperă astfel tot felul de lucruşoare care de care mai interesante despre soţia lui.

          Partea a doua a romanului începe cu o însemnare a lui Amy chiar din ziua dispariţiei…

          În câteva zile povestea dispariţiei devine foarte cunoscută, şi pe măsură ce noi lucruri ies la iveală aflăm că şi alte lucruri ies la iveală:

„Îţi închipui cum e să-ţi arăţi adevărata fire, în sfârşit soţului tău, sufletului tău pereche, şi să vezi că nu te place? Aşa a început ranchiuna.”

         

The Guardian : „Vocile personajelor sună atât de autentic, încât cititorul devine un observator direct al mariajului disfuncţional. Un adevărat tur de forţă.”

 

          „Fata dispărută” este un roman care îţi taie respiraţia şi te face să te îndoieşti de cei pe care-i ai aproape.

Mi-a plăcut mult de tot şi aştept cu nerăbdare ecranizarea în care vor juca Ben Affleck, Neil Patrick Harris şi alţii – care sper să interpreteze întocmai personajele bine construite de Gillian Flynn în romanul „Fata dispărută”. 

Gargui

Fotografie0353

Gargui

(Titlul original: The Gargoyle)

Autor: Andrew Davidson

 

Nici nu ştiu cum să încep. Mărturisesc că mereu după ce termin de citit o carte îmi iau câteva momente de răgaz înainte de a scrie ceva despre ceea ce tocmai am citit, dar acum cred că am întârziat aceste momente pe cât am putut. De ce ? Nici eu nu prea ştiu.

Poate pentru că am început această carte fiind teribil de sceptică iar faptul că Davidson s-a documentat timp de şapte ani pentru romanul acesta de debut mi-a accentuat sentimentele îndoielnice.

Însă din primele pagini mi-am dat seama că autorul chiar s-a documentat, începându-şi povestea cu descrierea detaliată a unui accident de maşină în care personajul principal suferă arsuri foarte grave. Naraţiunea este la persoana I şi oferă inclusiv detalii despre tot felul de proceduri medicale destinate tratamentului persoanelor arse fără a fi însă un text obositor.

Despre personajul principal ştim doar că este un bărbat frumos, şarmant, cu o copilărie traumatizantă şi cu un trecut de actor în industria pornografică. Acesta cade cu maşina într-o râpă aceasta luând foc ulterior,astfel frumosul actor îşi pierde penisul în flăcările mistuitoare, în mare parte pentru că şi-a vărsat bourbon  pe pantaloni cu câteva clipe înainte de accident. (Şi da, nu e deloc o idee bună să menţionaţi acest lucru bărbaţilor cu care purtaţi o conversaţie despre lectură. Omiteţi acest detaliu, e prea sensibil pentru orgoliul masculin.) 

Sper că e evident că limbajul cărţii este unul destul de direct, nu ştiu dacă din cauza traducerii în română sau pur şi simplu, dar acest lucru chiar se potriveşte poveştii.

La scurt timp după ce se trezeşte în spital, personajul principal o întâlneşte pe Marianne Engel (din câte ştiu, acesta este termenul german pentru „înger”) – o sculptoriţă de garguie ce pretinde că ei doi s-au mai întâlnit, dar nu acum, ci în Germania secolului al XIV-lea pe când ea era o călugăriţă la mănăstirea Engelthal  iar el un mercenar dintr-o condotta, adus la mănăstire cu arsuri grave.

Cum motto-ul romanului este acest citat aparţinând misticului german Meister Eckart, din predca „Naşterea eternă”: „Iubirea e tare ca moartea, grea ca iadul. Moartea desface sufletul de trup, însă iubirea desface toate lucrurile de suflet” , povestea de dragoste este anticipată şi inevitabilă, însă felul în care evoluează lucrurile este surprinzător.

          Marianne îl vizitează la spital apoi îl ia în îngrijire, povestindu-i despre „trecutul” lor împreună. Credeam că voi fi plictisită de povestirile Mariannei Engel, dar nu m-am putut înşela mai amarnic de-atât. Cu fiecare cuvânt simţeam atmosfera descrisă de ea.

Marianne este un personaj enigmatic, plin de mister şi de pasiune, iar totul ia o turnură ciudată cu fiecare fragment de poveste şi cu aflarea veştii că mai are doar 27 de inimi de oferit garguielor pe care le sculptează…

          E interesantă evoluţia personajului principal dintr-un bărbat chipeş, ce poate juca femeile pe degete, mai ales în pat, ce se trezeşte într-un corp ars, fără vreo şansă de a arăta la fel ca înainte, şi cu o femeie atrăgătoare precum Marianne lângă el.  Încă din primele zile în care este conştient acesta îşi plănuieşte o sinucidere minuţioasă, dar se pare că lucrurile nu vor ieşi precum îşi doreşte.

  Mă ia cu dureri de cap încercând să transpun în cuvinte toate sentimentele ce m-au încercat citind această carte, aşa că vă las nişte citate care m-au impresionat şi care merită citite şi citite din nou, pentru că ating teme atât de importante, mai ales pentru societatea de astăzi: sexul, acceptarea de sine, frumuseţea, iubirea.

„Pielea e linia de demarcaţie dintre oameni, unde te sfârşeşti tu şi alţii încep să fie. Dar în sex totul se schimbă. Dacă pielea e un gard care desparte lumea, sexul e poarta care îţi deschide trupul altei persoane.”

„Şi exact atunci când începi să crezi că ai acceptat cine eşti, lucrurile se schimbă. Pentru că cine eşti nu e ceva permanent.”

„Societatea se complace în clişeul că frumuseţea nu e mai adâncă decât epiderma.”

„Veţi fi definiţi prin ceea ce văd alţi oameni în voi sau de esenţa sufletului vostru?”

„Când găseşti o femeie ca asta, nu te întrebi ce-ai făcut s-o meriţi. Tot ce poţi sa speri e să nu-i vină mintea la cap şi să se răzgândească.”

„Relaţiile se destramă, asta e natura lor.”

 „Cred că războinicii adevăraţi ştiu în ce bătălii să nu lupte.”

„Totul arde dacă flacăra e îndeajuns de fierbinte. Lumea nu e decât un creuzet.”

„Orice om care crede că poate descrie iubirea nu înţelege nimic despre ea.”

„Reprezint mai mult decât cicatricele mele.”

 

Trebuie să precizez că romanul trebuie citit în cheie simbolică, prima şi ultima literă a fiecărui capitol formând citate revelatoare… dar cam atât din mărturisirile mele, vă aşteaptă lectura, presupun.

Închei din nou cu mulţumiri Danei Burlacu Visternicu pentru că mi-a împrumutat această minunată unealtă de răscolit sufletul dar şi raţiunea.

Ingredientele iubirii

Ingredientele iubirii

(Titlul original: Das Lacheln der Frauen)

Autor: Nicolas Barreau

Prezentare: Aurélie Bredin, proprietara unui restaurant mic și cochet de pe Rue Princesse, tocmai s-a despărțit de iubit și nu-și mai găsește liniștea. Într-o dimineață deprimantă de noiembrie se refugiază într-o librărie de pe Île Saint-Louis, unde dă peste o carte fascinantă și misterioasă ai cărei protagoniști sunt chiar ea și micul său restaurant cu fețe de masă cadrilate. Răvășită, Aurélie își propune să îl cunoască pe enigmaticul autor al cărții, însă toate eforturile ei sunt zădărnicite de editorul André Chabanais. Însă ce nu știe Aurélie e că întâlnirea aceea îi va schimba complet viața, pentru că lucrurile nu stau deloc așa cum și-ar fi închipuit ea…fotografie0343

Cu o scriitură proaspătă, ușoară și plină de pasiune, Nicolas Barreau amestecă în volumul său ceva iubire, puțin mister, câteva picături de umor, magia Parisului și senzualitatea gastronomiei franțuzești pentru a ne dărui o poveste tandră ce stimulează mintea și încălzește inima.

„Ingredientele iubirii sunt următoarele: o eroină încântătoare, un erou misterios, mult romantism, un strop de Paris și foarte, foarte mult șarm.“

 

            O carte care atrage atât prin titlul inedit, cât şi prin micile referinţe culinare ale bucătăriei franceze, însă pe mine m-a captivat prezentarea din două perspective: cea a lui Andre Chabanais, un editor activ, cu un secret „la activ” şi cea a proprietarei pitorescului restaurant cu feţe de masă în carouri, Aurelie Bredin.

Întâmplător, (sau nu?) , Aurelie găseşte într-o mică librărie o carte intitulată „Surâsul femeilor” care o readuce pe linia de plutire după ce a fost părăsită de iubitul ei, Claude. Lucrul care o intrigă pe aceasta şi care porneşte o serie de întâmplări mai mult sau mai puţin previzibile, este faptul că personajul principal al cărţii seamănă izbitor de bine cu ea. Începe aşadar, căutarea misteriosului scriitor Robert Miller, lucru ce se dovedeşte nu tocmai simplu…

Mi s-a părut o scriitură destul de realistă, desigur, având câteva elemente ce necesită o anumită doză de naivitate şi romantism pentru a fi „digerate”, personajele fiind construite într-o manieră degajată, de la Claude şi Aurelie până la Andre şi Sam Goldberg, un personaj mai mult decât hazliu! (Da, da, întrebaţi-vă cine este Sam pentru că eu nu vă voi spune!)

Lectura acestei cărţi m-a purtat pe valurile melancoliei uneori, dar mi-a smuls şi hohote de râs, aşa că îmi este imposibil să nu o recomand! Sau aţi citit-o deja ?!

Închei cu mulţumirile de rigoare mătuşii mele, Daniela Burlacu Visternicu, pentru lectura acestei cărţi.