Toamnă, iarnă, energie…

Helău, helău. Ce mai faceţi?

Eu deja v-am zăpăcit cu răceala mea, aşa-i? Cât am stat în pat, vegetând şi ingerând cantităţi industriale de ceai, am tot analizat cum schimbarea de anotimp ne afectează atât pe noi, cât şi tot ce este în jurul nostru, natură, animale, dar şi casele noastre.

Mi-aduc aminte şi acum cum toamna, când dădea frigul, muta bunica toate florile din geam în casă. Bine, încă le mai mută, că sunt norocoasă şi bunica mea e o luptătoare, care, mai nou, are o pisicuţă neagră care-i ţine companie la citit şi la tot. Nu ştiu cum reuşeşte, cât de multe sunt ele, să le găsească un loc în casă peste iarnă, la căldurică. Şi, după ce curăţă geamurile de praf, pune în geam pernuţe decorative, dar cu scop practic, să ţină frigul la distanţă. Sigur ştiţi geamurile acelea de lemn, duble, specifice caselor bătrâneşti. Cu toate acestea, nu ştiu cum reuşeşte, dar bunica mea are o rezervă de materiale care de care mai colorate şi mai drăguţe, ca să înfrumuţeseze geamurile casei.22879464_1500286103357854_641953918_o (1)

Când eram mică nu înţelegeam pe deplin rolul acelor perne puse pe toată lungimea geamurilor, pe interior, ba chiar eram puţin revoltată de faptul că spaţiul meu de joacă se cam micşora fiind umplut cu ghivece cu săbiuţe, cactuşi, şi alte plante şi plăntuţe. Acum însă, înţeleg valoarea practică a acelui ritual de decorarea geamurilor, precum şi scopul acelor benzi adezive cu burete puse pe la uşile vechi de lemn: păstrarea căldurii înăuntru, evitarea risipei de căldură, de lemne sau de gaz, motorină, în funcţie de sobă. Recent, pentru că m-am mutat la Iaşi să merg la facultate, am avut ocazia să petrec vreo câteva ierni la bloc, şi la cămin, şi, oricât de călduroase ar fi caloriferele de acolo, nimic nu se compară cu mirosul de lemn uscat care urmează să fie pus pe foc, sau cu spatele lipit de soba fierbinte, şi nici nu are rost să îndrăznesc să compar cine ştie de gadget modern cu cărămida încălzită pe plită, pe care o puneam sub plapumă, înainte de culcare, să-mi ţină de cald în timpul nopţii.

Aşa cum şi noi ne schimbăm parcă sufletul în alte straie când dă frigul, aşa şi energia casei noastre se schimbă. Obişnuiesc, pe oriunde merg, să privesc cu atenţie casa, camerele, detaliile decorative, oamenii şi posesiunile lor, dispuse ici-colo, încercând să-mi dau seama care pe care deţine – casa pe om, sau omul casa. Cui aparţine energia ce se simte în aer? Şi nu pot să fiu atât de nostalgică vorbind despre case şi despre suflete, fără să nu recitesc următorul citat, din romanul lui Fredrik Backman, Un bărbat pe nume Ove:

A iubi pe cineva e ca și cum te-ai muta într-o casă nouă. La început ești îndrăgostit de tot ce-i nou, te minunezi în fiecare dimineață că-i casa ta, ca și cum te temi că, în orice clipă, poate să năvălească altcineva pe ușă și să spună că totu-i o mare greșeală și că, de fapt, nu ți se cuvine un loc atât de frumos. Apoi anii trec, fațada se scorojește, lemnul crapă pe ici, pe colo, și ajungi să iubești casa nu pentru cât de perfectă e, ci pentru imperfecțiunile ei. Îi știi toate unghiurile și ungherele. Știi cum să faci să nu se înțepenească cheia în yală când e ger. Știi care scânduri din podea se mișcă atunci când pășești pe ele și cum să deschizi ușile dulapului ca să nu scârțâie. Știi toate micile secrete care o fac căminul tău.

Şi tocmai acesta este secretul unei case perfecte, nu există reţetă universală, dar fiecare simplă casă trebuie transformată într-un cămin, în acasă. Fiecare casă are semnătura ei, poartă amprenta proprietarilor, a locatarilor, este definită de lucruri mărunte, precum urmele pe de parchet de la intrare, sau covorul nemişcat din sufragerie, însă nu trebuie uitat acel detaliu, numit certificat energetic, care atestă performanţa energetică a clădirii. Acesta este eliberat de către specialişti atestaţi, numiţi auditori energetici, şi este valabil 10 ani.

Şi, aşa cum şi noi răcim, ne îmbolnăvim, ne mai curge nasul, şi avem nevoie să mergem la medic, să ne mai facem o analiză de sânge, o radiografie, aşa şi casele noastre au nevoie de termografie. Aceasta se realizează, evident, doar în sezonul rece, pentru a depista pierderile de căldură şi a găsi soluţii pentru reducerea sau chiar eliminarea acestora, în vederea unor costuri mai mici şi a unui grad mai ridicat de confort.

audit-energetic

Cam asta e treaba cu acasă… să-i păstrăm energia, să ne păstrăm energia, şi să fie totul bine.

Aştept să-mi scrieţi ce veşminte de toamnă-iarnă primeşte căminul vostru şi să-mi spuneţi cum staţi cu energia.

Seară frumoasă şi călduroasă să aveţi.

xoxo, Miruna.

Articol scris pentru proba numărul 12 a competiţiei Super Blog 2017.

Advertisements

One thought on “Toamnă, iarnă, energie…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s