Ce cărţi de Stephen King am citit eu şi poţi citi şi tu

Helău, helău.

Ştiu că am un program (program e mult spus)  haotic de postat aici pe blog, dar, asta este. Aşa că, fără alte cuvinte de introducere, vă spun că astăzi vorbim despre autorul meu preferat, Stephen the King, şi despre ce cărţi scrise de el am citit eu până acum.

  1. Carrie (1974) – am citit-o prin liceu şi mi-a plăcut; ştiu că am văzut şi ecranizarea cam tot pe atunci, dar nu m-a impresionat aşa tare.
  2. Salem’s Lot (1975) – evident, tot în liceu am citit-o, undeva prin luna mai, că-mi aduc aminte că erau mulţi cărăbuşi şi eu încercam să citesc afară. Sincer, nu-mi aduc aminte despre ce era vorba, dar îmi aduc aminte că am citit-o cu plăcere, fără întreruperi şi fără să mă forţez, iar asta este suficient.
  3. Christine (1983) – despre cartea asta îmi aduc aminte că eram puţin cam reticentă pentru că, la vremea respectivă nu aveam cine ştie ce cunoştinţe despre maşini – nu că acum aş avea cine ştie ce, dar cu siguranţă ceva mai multe decât atunci, plus că am şi permis de conducere acum. Dar m-a captivat, şi mi-aduc aminte şi acum cât de somn îmi era şi nu puteam pune cartea jos. Şi, ecranizarea, deşi avea o calitate video nu tocmai mulţumitoare, m-a ţinut cu sufletul la gură. Recomand! – indiferent că vă pricepeţi sau nu la maşini. 😀
  4. Pet Sematary (1983) – Cimitirul animalelor a fost a doua carte de Stephen King pe care am citit-o şi m-a marcat pe viaţă aş putea spune. A good book, indeed! Plus că, la fel, ecranizarea e epică. Şi, din câte am văzut, în 2019 va apărea o nouă ecranizare, aşa că, abia aştept.
  5. Misery (1987) – Ei bine, am început cartea aceasta de vreo 3 ori cred, de când mi-am cumpărat-o şi până luna aceasta, când am citit-o până la urmă. Cred că a treia oară a fost cu noroc. Psihologică, cu un puternic impact emoţional aş putea spune, dar clar o recomand! Şi, acum am văzut că există şi o ecranizare din 1990, aşa că, e pe lista de văzut.
  6. Jocul lui Gerald (1992) – pe asta am citit-o anul trecut, pură coincidenţă faptul că anul trecut a apărut şi ecranizarea, că oricum nu am apucat să o văd, dar e pe lista mea, evident.
  7. Dolores Claiborne (1993) – cred că tot anul trecut am citit-o, pentru că îmi aduc aminte că există o legătură între cartea aceasta şi o altă carte scrisă de Stephen King – nu o să vă spun care. Deşi, prin liceu ştiu că găsisem o ediţie a acestei cărţi în engleză la biblioteca orăşenească, dar nu am reuşit să o parcurg, deşi o începusem de vreo 2 ori. Şi, evident, acum am văzut că are şi asta o ecranizare din 1995, aşa că … movie time.
  8. Lisey’s Story (2006) – Povestea lui Lisey este prima carte de Stephen King pe care am citit-o şi care m-a făcut să mă îndrăgostesc de stilul lui de scriere. Şi, cumva, parcă tocmai de asta mi-e frică să o recitesc, deşi mi-ar plăcea, pentru că nu aş vrea să îmi schimb părerea despre cartea asta. Şi pe asta ştiu sigur când am citit-o, la începutul lui 2011, că a şi coincis cu o anume perioadă din viaţa mea.
  9. Blaze (2007) – scrisă sub pseudonim – Richard Bachman, am citit-o în iarna primului an de facultate. Din nou, nu-mi aduc aminte mare lucru, dar a fost o lectură plăcută.
collage

first book covers

Iar acum, partea în care vă spun şi de cărţile pe care nu le-am mai terminat, şi anume The Shining (1977) şi From a Buick 8 (2002). The Shining nu cred că va mai avea vreo şansă de la mine, deşi filmul cu Jack Nicholson a fost bunuţ. Dar Dintr-un Buick 8 încă se află la mine în bibliotecă, aşa că s-ar putea să o citesc cândva.

Şi, în wishlist am Cell (2006), On Writing (1999/2000), The Green Mile (1996) şi Bag of Bones (1998). 

Cam atât pentru astăzi, aştept să-mi spuneţi şi voi ce părere aveţi despre cărţi, despre filme, despre autor… 🙂

xoxo, Miruna.

Advertisements

Penultimul bookhaul al lui 2018?!

Helău, helău.

Ce mai faceţi şi ce mai citiţi?

Despre mine ar fi multe de spus acum, aş avea multe de împărtăşit, dar mă limitez, să nu vă plictisesc. Dar, după cum v-aţi dat seama deja din tilul, astăzi este vorba despre un bookhaul. Dar, cu toate acestea, sigur vă întrebaţi de ce să fie oare penultimul bookhaul al anului 2018 când suntem abia la sfârşitul lunii mai?

No automatic alt text available.

Ei, bine, am decis ca până în luna decembrie să nu îmi mai cumpăr cărţi. Deloc. Ştiu, este un adevărat exerciţiu de voinţă dacă mă întrebaţi pe mine, dar mi-ar plăcea să-l pot duce până la capăt. Nu că aş avea atât de multe cărţi necitite în bibliotecă, dar am suficiente, şi ar fi cazul să le citesc, asta în primul rând. În al doilea rând, poate reuşesc astfel să economisesc ceva bani, şi, de ce  nu, să mă răsfăţ în decembrie cu ceva bunătăţi literare.

Voi v-aţi propus astfel de lucruri? Aţi reuşit să le duceţi la îndeplinire? Eu recunosc că am mai încercat, dar nu am reuşit să nu-mi cumpăr măcar câte ceva, dar acum parcă sunt mai motivată ca oricând.

Şi, aici, o mică-mare paranteză. Nu ştiu câţi dintre voi sunt familiarizaţi cu “talciocul”, nici eu nu eram până să ajung în Iaşi şi să-l cunosc pe prietenul meu, dar este un fel de târg de vechituri, sau, mă rog, un mod pentru ca oamenii cu posibilităţi reduse să mai facă un ban, aşa că vin cu diverse lucruri de vânzare într-un spaţiu special amenajat. Şi când spun lucruri diverse, chiar că sunt diverse. De la chestii electronice mai mult sau mai puţin vechi, mai mult sau mai puţin funcţionale, până la jucării şi jucărele sau cărţi.

Recunosc – mi-am cumpărat şi eu nişte cărţi din talcioc, la preţuri minuscule, 1-2 lei, dar încă nu le-am citit – of, of, noutăţile literare sunt mai atractive. Cu toate acestea, ce am văzut ultima dată când am fost în talcioc mi-a lăsat un gust amar şi o stare de rău fizic. Nişte indivizi, pentru că nu au reuşit să vândă până la sfârşitul programului nişte cărţi şi alte obiecte, pur şi simplu le rupeau, le distrugeau şi le călcau în picioare pentru a nu mai putea fi citite sau luate de altcineva şi vândute ulterior.

Trist, foarte trist nivelul la care suntem, nivelul la care acţionăm…

Cu toate acestea, poate ştiţi şi voi, dacă aveţi cont pe siteul celor de la Cartepedia că, acum, la actualizarea datelor şi politicilor de pe site după prevederile GDPRGeneral Data Protection Regulation – primeaţi un voucher de 30 de lei, valabil pentru comenzi în valoare de peste 100 de lei. Zis şi făcut, cum să renunţ eu să primesc noutăţile livreşti? Aşa că, mi-am început promisiunea de a nu mai cumpăra cărţi până în decembrie după ce am plasat o comandă pe site. Şi vă arăt în cele ce urmează ce mi-am luat.

Cred că aţi auzit cu toţii de Gillian Flynn sau de Gone Girl – Fata dispărută (click pentru recenzia mea).  Eu am şi citit acest roman acum 4 ani – wow! – şi acum simţeam nevoia să citesc un alt thriller, aşa că am ales romanul Obiecte ascuţite al autoarei.

După o scurtă internare la un spital de psihiatrie, jurnalista de investigaţii Camille Preaker se confruntă cu o sarcină dificilă: trebuie să se întoarcă în orăşelul unde a copilărit pentru a investiga moartea a două fete.

Camille n-a mai vorbit de mult cu mama ei nevrotică şi ipohondră şi cu sora vitregă, pe care aproape că nici n-o cunoaşte: o puberă atrăgătoare, cu o putere ciudată asupra localnicilor.

Instalată în fosta ei cameră din vechea casă a familiei, Camille îşi dă seama că se identifică prea mult cu victimele. Bântuită de propriii demoni, trebuie să dezlege puzzle-ul psihologic al trecutului, dacă vrea să afle adevărul şi să supravieţuiască reîntoarcerii acasă.

Următoarea pe listă a fost cartea lui Lauren Wolk – Wolf Hollow. Aceasta face parte din colecţia violet history a editurii Arthur, colecţie de care sunt iremediabil îndrăgostită, mai ales pentru că am citit şi cărţile Numără stelele de Lois Lowry şi Războiul care mi-a salvat viaţa de Kimberly Brubaker Bradley. Ştiu, sunt volume pentru copii, dar faptul că au ca temă războiul, şi mai ales felul în care este acesta perceput de nişte copii, le fac “must read” pe lista mea.

Chiar dacă războiul pare fără sfârșit, Annabelle trăiește o viață liniștită într-un orășel din Pennsylvania anului 1943. Merge la școală alături de frații ei, iar acasă adună puf din tecile de ceara-albinei, pe care marina îl folosește la vestele de salvare. Pe câmpurile de la Wolf Hollow Annabelle îl întâlnește uneori pe Toby, un veteran de război retras și tăcut care fotografiază animale și flori.

Apele devin tulburi când apare Betty, o fată întotdeauna dispusă să le cauzeze celorlalți necazuri. Logica marelui război care a cuprins lumea pune stăpânire și pe istoriile mici ale sătenilor: pe fronturile de la Wolf Hollow, bunătatea găsește cu greu sorți de izbândă, iar cruzimea dă amploare conflictului.

Cea din urmă carte face parte din colecţia musai a editurii Art, şi am ales-o după ce am văzut recenzia(click!) Elenei, de pe Elena scrie. Este aşadar vorba despre Viaţă după viaţă de Kate Atkinson, şi este un monstru de carte. Dar mă bucur că a ajuns în posesia mea.

Cu toţii experimentăm, în cele mai ciudate momente, acel sentiment pe care îl numim déjà-vu. Pentru Ursula Todd, însă, déjà-vu-urile sunt semne ale unei vieţi trăite la nesfârşit. Cum ar fi dacă ai putea să-ţi iei viaţa de la capăt, din nou şi din nou?

Şi, cumva, ca un îndemn pentru mine, am primit şi un sticker superb în coletul de la cartepedia, sticker realizat de Irina Rusu, o tipă pe care o urmăresc pe toate canalele de social media şi de care nu mă mai satur. 😀

 

citeste-ma

Citeşte-mă! by Coffentropy

Cam atât pentru astăzi, momentan mă confrunt cu acelaşi probleme în fiecare zi – mereu am câte o idee pentru vreun articol, dar fie nu am cum să-l scriu pe loc, fie apoi uit despre ce era vorba, sau pur şi simplu amân articolul respectiv pe perioadă nedeterminată. Sper totuşi să depăşesc acest lucru cât de curând, dar nu promit nimic.

Până la următorul articol, vă aştept părerile în comentarii.

Voi ce cărţi menţionate aici aţi citit deja? V-au plăcut sau nu? De ce?

Care sunt planurile voastre de lectură pentru vara asta? 🙂

xoxo, Miruna

 

 

Un fel de unboxing primăvăratic

Helău, helău.

Ce mai faceţi şi ce mai citiţi?

Noi abia am ajuns acasă după ce am ieşit puţin în oraş, după ceva vreme, având în vedere ce program încărcat avem, aşa că abia acum reuşesc să scriu aici câteva rânduri.

Aşadar, să începem cu începutul. Luna trecută am participat la un concurs pe facebook, orgnizat de cei de la National FM Romania în parteneriat cu Libris. Şi, ce să vezi, am câştigat. Am trimis datele de contact, toate bune şi frumoase, şi am aşteptat, şi am tot aşteptat. Până ieri, când coletul mult aşteptat a ajuns, teafăr şi nevătămat, şi mai voluminos decât mă aşteptam.

Şi, conţinutul a continuat să mă surprindă în mod plăcut, pentru că, ia ghiciţi, sunt doar autori români.

Prima carte este Itinerarii din China, de Aurelia Stoie Mărginean, care are nişte ilustraţii absolut superbe.

itinerariidinchina

Cea de-a doua este Inocenţa păcatului, de Marius Albert Neguţ. Cred că, încet-încet, tot aruncând priviri acestei coperte enigmatice, voi duce cartea asta în topul listei cu cărţi de citit cât mai repede. Dacă aţi citit-o, vă aştept părerile musai!

inocentapacatului.jpg

Cea de-a treia mi-a adus puţin aminte de orele de română şi de analiza şi interpretarea textelor, dar cred că va fi o lectură bună, din care sper să am câte ceva de învăţat, şi, cine ştie, poate mă loveşte inspiraţia şi mai scriu şi eu ceva. Este vorba de Sentimentul iubirii în opera unor poete ilustre, de Mircea Manta.

sentimentuliubiriiinoperaunorpoeteilustre.jpg

Cea de-a patra, dar nu cea din urmă, este Vinovatul de Elena – Cristina Militaru, care vine în două volume, cu un aspect tare frumos şi îmbietor.

vinovatul.jpg

Update: Public acest articol abia dimineaţă pentru că aseară… nani. :)) Dar poate-i mai bine aşa, să-l citiţi şi voi la cafeaua de duminică.

Acum mă duc să-mi beau cafeaua afară şi să mai citesc puţin din Fata cea bună, de Mary Kubica, apărută la noi în colecţia Herg Benet Passport, tradusă de autoarea Cristina Nemerovschi. 

Cam atât pentru moment.

xoxo, Miruna.

 

De la morcovi, la un iepure corporatist – un altfel de Peter Iepuraşul

Helău, helău.

Ce mai faceţi şi ce mai citiţi?

Şi la ce filme vă mai uitaţi? Nu cumva vă pregătiţi şi voi de lansarea filmului Peter Rabbit în cinematografe, începând de mâine, 30 martie 2018?

afis-Peter-Rabbit

Eu deja l-am trecut pe listă, am nevoie de o evadare din rutină şi un film de comedie cred că-i remediul potrivit, chiar dacă este o animaţie, nu cred că este doar un film pentru copii, ci un film pentru întreaga familie.

Dacă nu mă credeţi, aveţi aici un trailer:

Noi, deşi ne uităm destul de rar la filme, mai mergem şi la cinema – scaune comode, popcorn, nachos, fără pauze de publicitate, aţi înţeles ideea.

Acum, închipuiţi-vă că Iepuraşul Peter este un corporatist cu atitudine, înconjurat de alţi colegi blănoşi. Obosit, într-o dimineaţă, după ce şi-a turnat nişte cafea într-o ceaşcă, în timp ce se îndreaptă spre biroul său din capătul holului, se împiedică şi varsă toată cafeaua pe… fix şeful său care îi iese în cale.

– ‘tuţ cafeaua … mormăie Peter până să-şi dea seama peste cine a vărsat cafeaua…

– Peter, e a doua oară luna asta! Nu se mai poate. Ori îmi cumperi un set nou de cămăşi, ultima modă, de bumbac, ori îţi iei tălpăşiţa din companie, spuse şeful său pe un ton destul de calm, dar ferm.

– Şi, să vă iau şi o cravată asortată, şefu’? răspunse Peter rapid.

Şeful său nu spuse nimic, ci se uită la el cu ochi mari, dar cu acelaşi calm de mai devreme. După câteva minute, Peter pare că s-a dezmeticit puţin şi îşi cere scuze: – Scuze, şefu’. Cred c-am cam sfeclit-o, aşa-i? Mă revanşez, promit. Ba chiar, vă aduc şi o bucată delicioasă de plăcintă cu cireşe.

Şi, cât ai spune “corporatist” Peter şi-a luat picioarele la spinare şi s-a urcat în primul autobuz, spre cel mai apropiat centru comercial. În timp ce se gândea la ce culori îl avantajează pe şeful său, şi în ce magazin să meargă primul, aude fără să vrea o conversaţie între doi bătrâni iepuri care probabil vin de la obişnuita lor plimbare la piaţă:

– Auzi, tu ştii de ce există soacre pe pământ?

– Nu, mă, de ce?

– Că nu poate aghiuţă s-aibă el grijă de toţi, aşa că a trimis fiecăruia câte-o soacră, să-l toace la cap.

– Fugi mă d’aici!

– Ehe, dacă puteam să fug, crezi că mai mergeam cu autobuzul, mă?

Peter coboară din autobuz, intră direct în primul magazin cu cămăşi, cumpără ce-i trebuie, apoi se opreşte la patiseria din colţ, unde-l serveşte o iepuroaică amabilă, cu blăniţă albă, impecabilă, şi cu un şorţ cu buline albastre, cu cea mai delicioasă plăcintă cu cireşe. Toate acestea fix la timp pentru ca Peter să ia următorul autobuz ‘napoi la job.

Când ajunge, toată lumea îl priveşte suspect şi toţi colegii lui şuşotesc… Peter merge direct în biroul şefului, ignorând expresiile mirate aruncate pe furiş de cei din jur. Când intră în birou, pe cel mai serios ton posibil îi spune şefului său:

– Bună ziua, domnule. V-am adus un set nou de cămăşi, o cravată asortată, şi, o bucată din cea mai delicioasă plăcintă cu cireşe de pe Planetă!

Rămas perplex pentru câteva secunde, şeful său izbucneşte într-un hohot de râs:

– Peter, da’ ce-ai muşcat-o! Te-am trombonit rău de tot! Glumeam, să ştii, dar mulţumesc mult pentru efort. Şi, luând o muşcătură zdravănă din bucata de plăcintă, aprobă cu gura plină:

– Mmm, chiar că-i cea mai delicioasă plăcintă cu cireşe de pe Planetă!

Peter, râzând şi el, ceva mai relaxat, îi spune şefului său: – Şefu’, da’ dacă dai plăcintă pe cămaşă, să ştii că nu-i vina mea, şi nu-ţi cumpăr altă cămaşă!

Una peste alta, aici se încheie povestea mea. Mi-e poftă în continuare de o plăcintă cu cireşe, dar asta va trebui să mai aştepte. Direcţia: ţara viselor – mâine nu mai sunt liberă.

Cam atât pentru astăzi, ne-auzim curând.

xoxo, Miruna.

P.S. Articol scris pentru proba cu numărul 11 a competiţiei Spring Superblog 2018.

P.P.S. Pentru a vedea ultimele noutăţi în materie de filme, cei de la IntercomFilm vă stau la dispoziţie, şi sunt cei mai buni.

Depănând ceva amintiri cu noua gamă de produse Gerovital Beauty

Helău, helău.

Ce mai faceţi şi ce mai citiţi?

Astăzi o să vă vorbesc, nu despre cărţi, ci despre ceva puţin atipic pentru mine – machiajul. Cine mă cunoaşte ştie că mă machiez foarte rar, când mă mai apucă pe mine aranjatul, sau dacă particip la cine ştie ce eveniment mai important, elegant – whatever – unde toată partea femeiască, şi nu numai aş putea spune, vine musai machiată după ultimele tendinţe.

Acum, să clarificăm, dacă nu îmi dau silinţa în mod extraordinar să mă machiez zi de zi, asta nu înseamnă că nu am grijă de tenul meu, sau că nu sunt la curent cu noile tendinţe şi lansări de produse de beauty, iar noua gama de machiaj Gerovital Beauty a acaparat atât blogosfera cât şi platforme precum facebook sau instagram.

Reunite sub sloganul “Mai mult decat culoare“, următoarele produse acoperă toate necesitațile unui machiaj complet.

Avem aşadar, categoria rujuri, cu o formulă hidratantă şi o culoare intensă:

  • ruj cremos cu acid hialuronic, disponibil în 18 nuanţe
  • ruj mat cu acid hialuronic, disponibil în 7 nuanţe,
  • ruj lichid cu rezistenţă îndelugată, disponibil în 5 nuanţe,
  • şi, pentru momentele în care nu simţim nevoia să folosim ruj, balsamul de buze.2519-2536-RUJ-CREMOS

 

 

Recunosc, mă tentează mult de tot rujurile, pentru că de multe ori, parcă m-aş ghida după faimoasa replică “ruj roşu pentru zile negre”. Dacă mă simt deprimată, puţin ruj roşu – aprins sau închis – puţină mascara, şi pentru mine “the diva look” e gata.

 

Pentru machiajul ochilor, în noua gamă Gerovital Beauty găsim:

  • Mascara Supreme Lash,
  • Mascara Devilash,
  • Kit-ul pentru sprâncene, disponibil în 2 nuanţe,
  • Creionul dermatograf, disponibil în 4 nuanţe,
  • Paleta de farduri de pleoape, cu variantele Nude, Rose şi Smokey.

Şi, dacă tot veni vorba de dermatograf şi machiajul smokey eyes, în generală eram consumator avid de dermatograf, dar nu inserez poze pe-aici că fugiţi de mine.

Ce-i drept, nu prea m-am împăcat niciodată cu pudra sau cu fardurile de obraz, iar termenul de iluminator într-ale make-up-ului încă nu l-am desluşit pe deplin, dar anticearcănul e prietenul meu cel mai bun, de pe vremea când aveam mai multă energie să mă uit noaptea la seriale şi să citesc până dimineaţa, deşi aveam ore de la 8. Iar pe cel din noua gamă Gerovital mi-l iau musai, pentru că oferă tonicitate şi fermitate zonei din jurul ochilor.

gerovital beauty

Şi, pentru că un look nu este cu adevărat desăvârşit fără o manichiură perfectă, s-a lansat şi o varietate generoasă de lacuri de unghii Magic Gel Effect – 20 de nuanțe, şi  geluri UV Top coat şi Matt Top Coat, pentru o rezistenţă îndelungată.

Şi ştiţi care este partea cea mai bună?

Produsele sunt disponibile doar in magazinele de brand Gerovital şi Farmec şi în magazinul online http://www.farmec.ro. Adică, click-click, în timp ce-mi beau cafeaua de dimineaţă, şi mi-am refăcut stocul de rujuri, dermatograf şi lacuri de unghii, exact ca-n generală şi liceu. Diferenţa? Că acum nu le mai plătesc din banii de buzunar, ci cu cardul de salariu. Cu toate acestea, pur şi simplu, nu pot refuza aceste beneficii certificate: hidratare, protectie, rezistenta indelungata, matifiere – rujul cremos cu acid hialuronic în nuanţa roşu cinabur trebuie să fie al meu!

Cam atât pentru astăzi, demachierea şi la somn. Ne-auzim curând.

xoxo, Miruna.

P.S. Articol scris pentru proba cu numărul 10 a competiţiei Spring Superblog 2018.

 

Hasta la vista, baby! – şi câte ceva despre primul magazin online de traduceri din România

Helău, helău. Deci, astăzi, gata, mi-a ajuns. Dacă scenariul meu ar fi perfect, în câteva zile aş pleca, dar de data aceasta în însorita Spanie, cât mai departe de aerul rece de aici şi de mocirla de pe stradă, care era acum câteva zile ditamai troianul de zăpadă prin care cu greu puteai să mergi.  Nu de alta, dar acum am – aproape – răcit, iar o fantastică durere în gât mi-a anulat orice fel de “vibe” pozitiv al dimineţii. Singura problemă ar fi că aş avea nevoie de toate actele traduse în maximum trei zile, şi cum nu am starea necesară să dau peste cine ştie ce traducător plictisit în vreun birou prăfuit, bine ascuns pe nu ştiu ce străduţă la care se ajunge cu chiu cu vai, în cine ştie ce cartier dubios, eventual cu un anume program afişat, dar care să opereze după un altul, cred că cel mai bine ar fi să apelez la e-trad.ro – Primul magazin online de traduceri din România. 

etrad

Ştiu, poate îmi veţi spune că unele lucruri ar trebui făcute doar în offline, bla, bla, bla … dar dacă găsim în mediul online magazine de haine, de materiale de construcţii, de cărţi – preferatele mele – de ce nu am găsi şi un magazin online de traduceriIar pe platforma de traduceri e-trad găsim o gamă largă de servicii:

Ei, momentan nu plec nicăieri, dar dacă aş aplica pentru un job în străinătate, cu siguranţă într-o ţară cu un climat ceva mai călduros decât România, probabil aş alege Spania, după cum vă spuneam la început. Mă descurc eu cu limba spaniolă – mare parte meritul telenovelelor la care mă uitam cu bunica mea când eram mai mică – doar că actele necesare trebuie traduse cum trebuie, în cazul meu: certificatul de naștere, diploma de absolvire a liceului, adeverinţa mea de absolvire a facultății – fără licenţă (work in progress here), adeverință medicală, foaie matricolă şi cazier.

Adică, de ce să nu-mi savurez cafeaua liniştită, să-mi văd de ale mele, să vă mai scriu câte ceva, să mai şi citesc, timp în care cei de pe  e-trad se ocupă de tot? Fără timp pierdut prin oraş, pe străzi şi fără stat la coadă. Tot ce am de făcut se rezolvă în câteva minute, cu câteva click-uri la ei pe site. Încărcăm documentele, selectăm limba din care dorim traducerea şi limba în care dorim să fie traduse actele… nimic mai simplu. Iar în maxim 3 zile sunt gata. Aşa-i că sună bine?

Mie tot ce-mi răsună acum în minte sunt cuvintele “Hasta la vista, baby!”. Şi, pentru că mi se par foarte cunoscute şi populare, şi, ca să mă conving că nu scriu prostii pe-aici, am căutat “pă internet” şi am aflat că replica este foarte populară pentru că a fost rostită de actorul Arnold Schwarzenegger în filmul Terminator 2: Judgment Day, în 1991. (Alt film pe care nu l-am văzut, dar cine ştie, poate-l văd zilele astea, pentru că mâine sunt liberă, muahahahaa, finally.)

hasta-la-vista-baby-1

Cam atât pentru azi, mă duc la muncă, yey.

xoxo, Miruna.

P,S, Să-mi spuneţi voi unde aţi vrea să plecaţi, ce experienţe aţi avut cu traducătorii autorizaţi, şi dacă aţi văzut seria Terminator. 🙂

P.P.S. Aricol scris pentru proba cu numărul 9 a competiţiei Spring Superblog 2018.

 

 

Gata! Astăzi vreau să plec în Jamaica!

Repet, astăzi vreau să plec în Jamaica!

Helău, helău. Ce mai faceţi şi ce mai citiţi?

Eu, la fel, deşi mi-ar prinde nemaipomenit de bine o evadare din rutina asta. Adică, nu mă înţelegeţi greşit, îmi place să am un program bine stabilit, măcar pentru o tsăptămână, plus că mereu mai apar lucruri neprevăzute care trebuie strecurate în program, dar o oarecare stabilitate este nemaipomenită.

Însă, ce îmi doresc acum, este să mă pot teleporta în mod magic în Jamaica. Asta ar fi alternativa la “îmi place zăpada, dar când stau în casă şi citesc, nu când trebuie să merg la muncă pe vremea asta”. Şi, de ce nu? E o destinaţie suficient de exotică, o poartă către noi informaţii şi o nouă cultură – o destinatie speciala pentru o vacanta speciala.

Adică, parcă ar merge schimbată puţin zăpada asta, mocirla de pe trotuare şi, eventual, papucii uzi, cu o sesiune de relaxare, pe o plajă, întinşi bine-mersi pe un şezlong la soare, cu un pahar de rom jamaican sau cu un cocktail fancy alături, şi pe fundal să se audă în surdină ceva ritmuri reggae. Sună bine de tot, aşa e?

Cu toate că atunci când vine vorba de călătorii cu destinatii speciale nu sunt deloc calmă şi relaxată, pentru că, în primul rând mă entuziasmez, şi în al doilea rând mă panichez. Sau invers, având un amalgam de gânduri în minte, începând cu “mamă, ce mişto o să fie, abia aştept”, continuând cu “dar dacă se întâmplă ceva naşpa, dacă nu o să-mi placă cutare, x, y, z”, şi terminând cu “sper să fac poze mişto şi să postez pe blog, oh, o să fie super”.

Dacă totuşi nu aveţi inspiraţie şi dor de ducă – momentan – aruncaţi o privire pe site-ul celor de la CND Vacante Speciale, unde, cu siguranţă veţi găsi inspiraţie pentru călătorii şi destinatii exotice pentru vacante specialeJamaica se regăseşte desigur în lista lor, alături de alte “nume sonore” într-ale excursiilor, cum ar fi: Bora-Bora, China, Bahamas, Miami, Bali, Maldive sau Mauritius.

VacanteSpeciale.ro_Superblog2018-5

Acum, revenind la faptul că mi s-a năzărit mie să plec în Jamaica, păi, chiar credeţi voi că plec eu aşa, tam-nisam fără să mă documentez întâi, măcar puţin?

Păi, nu, nu, nici nu se pune problema. Măcar câteva reguli simple de pe-acolo să mi le am şi eu notate pe undeva, plus o listă cu locuri de vizitat musai, doar nu o să stau doar pe plajă, şi, cel mai important, ceva chestii de mâncat de pe-acolo, ori altfel, cine ştie, poate ajung la spital intoxicată cu rom, nu, nu.

Deci, de bifat, în Jamaica:

  • Port Royal, care a luat naştere în 1518, care a fost cel mai mare oraş din Caraibe, loc de întâlnire pentru piraţi şi comercianţi.
  • Laguna Luminosa.
  • Blue Mountain Coffee.

Sigur, am o listă minusculă, dar prefer să fiu surprinsă. Voi ce aţi adăuga aici? Aştept să-mi scrieţi.

Cam atât pentru astăzi, se pare că plecarea mea se amână, momentan trebuie să mă pregătesc să plec la muncă. hihi

Ne-auzim curând.

xoxo, Miruna.

P.S. Voi ce vacante speciale aţi plănuit, pe unde, cu cine? Povestiţi-mi în comentarii, eu abia aştept să vă răspund. 🙂

P.P.S. Articol scris pentru proba cu numărul 8 a competiţiei Spring Superblog 2018.

La vânătoare de certificat energetic, printre formule şi termoviziune

Helău, helău.

Ce mai faceţi şi ce mai citiţi?

Eu, la fel – Bibliotecara de la Auschwitz, plus, tot felul de informaţii despre faimosul “certificat energetic“, despre care nu ştiam prea multe până acum câteva zile.

V-am tot spus că am avut câteva zile libere, şi cum – cel puţin teoretic – vine primăvara, vine Paştele, mă tot chinui eu să fac ceva “decltuttering”, aşa că, ne-am apucat să scoatem tot afară, să măturăm, să aerisim, am mai şi mutat puţin mobila cu ocazia asta, şi, ca de fiecare dată, să atacăm pereţii, mai ales pe la colţuri cu anti-mucegai.

6

Practic, ei sunt izolaţi, dar fundaţia nu este, aşa că, după cum am aflat după o termografie a clădirii, multă căldură se pierde pe acolo, iar condensul ce se formează în interior e numai bun pentru “prietenul” nostru – mucegaiul de perete.

Aşa că, în viitorul apropiat ne-am propus să izolăm corespunzător tot, să verificăm şi tâmplăria, pentru a evita astfel infiltraţiile de aer exterior, care au toate şansele să ne “fure la curent”.

Una peste alta, această sesiune de lectură “extra” şi nu neapărat programată, dar necesară şi utilă, mi-a deschis noi orizonturi, sau cel puţin, noi perspective asupra legislaţiei în vigoare. Pentru că, da, există un minim legal pentru construcţiile noi din punct de vedere al grosimii izolaţiei termice. Şi de-aici mai departe, m-am pierdut în toate formulele şi calculele prezentate…

De exemplu…

-rezistenta termica perete exterior: R=1,8 m2 K/W;

-rezistenta termica acoperis, terasa sau plafon sub pod neincalzit: R=5 m2 K/W;

-rezistenta termica placa peste sol: R=4,5 m2 K/W;

-rezistenta termica tamplarie exterioara: R=0,77 m2 K/W.

Ce am reţinut eu este că aceste rezistenţe termice, care sunt calculate pentru elementele ce delimitează spaţiul locuinţei faţă de mediul exterior sunt cele ce influenţează seminificativ valoarea pierderilor de căldură ale imobilului, implicit al consumului energetic al acestuia.  Iar acest consum energetic se regăseşte calculat în faimosul certificat energetic despre care vă vorbeam la început, pentru un an calendaristic.

Acum probabil că vă întrebaţi dacă vă trebuie, şi dacă vă trebuie, cum puteţi obţine un certificat energetic ieftin.

certificat-energetic1

Ei bine, din 2013 este obligatoriu dacă plănuiţi să vindeţi, să cumpăraţi sau să închiriaţi un imobil. Însă, nu vă faceţi griji, auditorii Enermed Impex eliberează documentul în maxim 24 de ore de la colectarea informaţiilor, iar certificatul este valabil timp de 10 ani.

Mai multe detalii găsiţi aici (click!).

Acum, gata cu documentarea pe azi, mă pregătesc să plec la muncă.

Ne-auzim curând.

xoxo, Miruna.

P.S. Articol scris pentru proba cu numărul 7 a competiţiei Spring Superblog 2018.

Refresh-ul magic al garderobei mele

Helău, helău.

Ce mai faceţi şi ce mai citiţi?

Eu tot la Bibliotecara de la Auschwitz sunt, doar că am în plan să recitesc cât de curând Magia ordinii, de Marie Kondo, pentru că mă simt sufocată de toate lucrurile pe care le am şi pe care nu le folosesc. Anul trecut, mai exact toamna trecută am citit cartea pentru prima dată şi am şi aplicat principiile de acolo, sau cel puţin unele dintre ele.

Luând în calcul şi spaţiul limitat de care dispun şi faptul că sperăm şi noi să vină primăvara, acum e momentul oportun să recitesc cartea şi să-mi fac ordine printre posesiuni. Şi oare ce posesiuni mai numeroase poate avea o femeie, excluzând cărţile? Ei bine, e simplu! Haine, pantofi, accesorii!

De când mă ştiu am avut problema pe care o au toate femeile: deţineam un munte de haine, dar de foarte puţine ori simţeam că ţinuta aleasă mă reprezintă, iar de cele mai multe ori ajungeam să port aceleaşi haine, în aceleaşi combinaţii până la totala “epuizare” a materialelor. Ţin minte şi acum perechea de blugi din generală la care am renunţat cu foarte mare greutate, precum şi unele tricouri pe care le-am tot retrogradat întâi la haine de casă, apoi la haine de somn şi într-un final am renunţat la ele, cu o oarecare durere în suflet.

photo-1455824116325-29097b5f6366

Ştiu că, până să mă mut de acasă, în fiecare sâmbătă după amiază scoteam toate hainele din dulap, adunam de pe scaunele de prin cameră sau de pe hol “piesele lipsă” şi le sortam iar şi iar, şi le împătuream, iar în timp ce le puneam la loc în dulap încercam să-mi plănuiesc ţinute pentru săptămâna ce urma.

Cumva, operaţiunea “muntele de haine” este primul pas pentru o curăţenie generală a garderobei pe care îl recomandă Marie Kondo:

“Aşază pe podea fiecare piesă de îmbrăcăminte din casă.” Şi dacă rămâne ceva care nu ajunge atunci şi acolo, trece direct în grămada de aruncat. 🙂

Aşa am procedat şi eu, doar că m-am limitat doar la ce haine am acum aici la Iaşi. Rezultatele au fost suprinzătoare, mulţumitoare, doar că acum, îndrăznind să visez la primăvară,  simt că am nevoie de nişte piese care să-mi împrospăteze garderoba…

şi ce mă poate mă bucura mai mult acum decât achiziţia unor cardigane ? 🙂

Şi… a se observa că nu am spus cardigane noi. De ce ? Pentru că nu am găsit până acum în niciun magazin cu haine noi un cardigan care să-mi placă, ci doar în magazine de tip

SECOND HAND.

În ultima perioadă nu prea am avut timp să mă plimb cu orele prin cine ştie ce magazin second hand, apoi altul, şi altul… aşa că am dat un search rapid pe net, şi, ce să vezi, se găsesc magazine cu haine second hand şi online.

Aşadar, după următoarea sesiune de debarasare a garderobei mele, plasez o comandă pe Evernisaj şi-mi iau un cardigan confortabil… numai bun pentru nişte plimbări lungi şi relaxante… Evident, azi e ultima mea zi liberă şi de mâine merg iar la muncă, dar mie mi-e gândul la plimbări… în alte zilele libere. hihi

Până una alta, ce să aleg ? Vouă ce vă place?

Plus că şi preţurile sunt pe placul tuturor. 🙂

Cam atât pentru azi. Ne-auzim curând.

xoxo, Miruna.

P.S. Articol scris pentru proba cu numărul 6 a competiţiei Spring Superblog 2018.

Portofel fericit şi cumpărături fără bătaie de cap, şi da, vorbesc despre materiale de construcţii … ieftine!

Helău, helău.

Ce mai faceţi? Şi ce mai citiţi?

Eu m-am apucat de reamenajat prin dormitor şi după o zi în care am mutat, am sortat, am şters şi am lustruit, am picat ruptă de oboseală în pat.

Până să adorm, m-am tot gândit, oare oamenii care îşi construiesc o casă de la zero, cum rezistă? Cum reuşesc să nu clacheze când vine vorba de atâtea materiale de construcţii: materiale pentru structura si fundatie, acoperisuri, izolatii, tamplarie PVC, instalatii electrice, instalatii termice, instalatii sanitare, termoizolatii, tencuieli decorative, amenajari exterioare, amenajari interioare…

Pe mine mă epuizează până şi simpla listă de materiale, ce să mai spun de întreg procesul de intocmire a necesarului de materiale şi selectarea acestora, după dimensiuni, culoare, model, etc. etc.

De aceea există vindem-ieftin.ro, un concept inedit pe piaţa românească, creat special pentru a oferi soluţii personalizate pentru fiecare client în parte. Şi ce e şi mai bine e că iei totul dintr-un singur loc, online şi simplu, evitând astfel fuga de la un depozit la altul în căutatea preţului celui mai bun.

Fara-text-1024x536

Desigur, puteţi să fiţi sceptici, pentru că, de cele mai multe ori ieftin poate însemna de proastă calitate, însă nu este cazul şi aici, tocmai pentru că produsele vin însoţite de certificate de garanţie, iar casa de comenzi vindem-ieftin.ro are parteneriate cu cei mai importanţi producători de materiale.

Ştiaţi că, achiziţionând dintr-un depozit sau hypermarket preţul final pe care îl plătiţi poate fi chiar cu 40% mai mare decât preţul de fabrică? Asta pentru că distribuitorul adaugă 15% la preţul de fabrică, iar cei de la depozit/hypermarket mai adaugă chiar şi până la 25%, astfel preţul pieţei ajunge să ne usture la buzunar, au, au, au!

Vindem-ifetin.ro adaugă doar 10% la preţul de fabrică, astfel preţul final este cel corect, prietenos cu buzunarul, fără usturimi, hihi.

SCHITA-FINAL-1-1024x284

V-aţi gândi că poate site-ul totuşi nu vi se adresează vouă, oamenilor simpli, de rând? Ei, bine, fix noi, oameni simpli – persoane fizice,  reprezentăm 40% din publicul ţintă, 35% fiind firme care se dezvoltă, 15% revânzători, 5% constructori şi 5% arhitecţi.

Şi dacă nu mă credeţi pe mine, poate vă conving aceste recenzii video, realizate de clienţi care au beneficiat de serviciile vindem-ieftin.ro.

Bine organizat, cuprinzând şi divizia de fier, divizia de pavaje şi divizia de acoperişuri, vindem-ieftin.ro este simplu de accesat şi de utilizat, în doar patru paşi.

Pasul 1: Cauţi produsele dorite, de la BCA, profile metalice, ciment, adezivi, geamuri şi uşi, până la tencuială decorativă, tapet, scaune, ba chiar şi mochetă.

Pasul 2: Comanzi online, simplu şi rapid, fie că eşti acasă sau la birou, sau la o cafea în oraş.

Pasul 3: Eviţi astfel tot felul de intermediari şi stocuri, economisind 10-15% iar preţul final va fi preţul corect pentru buzunarul tău.

Pasul 4: Livrarea tuturor produselor se face direct de la producător, acasă la tine. Iar dacă filmezi descărcarea comenzii livrate şi o încarci pe site, primeşti 100 de lei. 

Şi ştiţi care este partea cea mai simpatică a acestui concept inedit? Că ne ţin şi pe noi la curent cu realizările lor, într-un mod creativ.

Ştiaţi că:

  • au vândut 927.500 kg de fier beton, echivalentul a 265 de familii fericite?
  • au împrejmuit peste 244.040 metri liniari de gard cu ţeavă rectangulară, suficient cât să ajungă de la Bucureşti la Constanţa?
  • au stăbătut peste 60.000 de kilometri în toată România asigurând transport gratuit?
  • au vândut 29.050 de kilograme de tencuială decorativă, într-o multitudine de culori şi nuanţe,înfrumuseţând astfel  zeci de case colorate?
  • au construit 266 de acoperişuri de la zero, cu peste 32.036 mp de ţiglă metalică vândută?
    au vândut peste 26.972 mp de pavaj, de 3 ori suprafaţa municipiului Râmnicu Sărat?
    Până una-alta, măcar ştiu sigur unde găsesc toate materialele de care am nevoie, la preţul cel mai bun, cu livrarea promptă şi gratuită, şi, jos pălăria, consiliere gratuită pentru toate produsele de pe site, câştigând astfel timp pentru mine.
    Nici că se putea mai bine.
    Cam atât pentru astăzi, ne-auzim curând.
    xoxo, Miruna.mocheta-burlington-1
    P.S. Articol scris pentru proba cu numărul 5 a competiţiei Spring Superblog 2018.