Oscar şi Tanti Roz, de Eric Emmanuel Schmitt

Cine ar fi crezut că în câteva pagini, scrise de sub masca unui copil de zece ani, poţi descoperi atât de multe fragmente despre viaţă care să te pună atât de tare pe gânduri?!

Da, dacă nu aţi ghicit, sau nu,  până acum, despre Oscar şi Tanti Roz de Eric-Emmanuel Schmitt este vorba.

Image may contain: screen

Mi-am propus de ceva vreme să citesc această carte, dar, cu sau fără  voia mea am amânat lectura celor sub 100 de pagini din diverse motive. Dar cum de fiecare dată spun că fiecare carte îşi alege singură momentul potrivit de a fi citită de către mine… presupun că aşa s-a întâmplat şi acum.

Purtată printre pagini în atmosfera de spital a copiilor bolnavi, autorul face ca totul să pară o joacă de copil… totul, inclusiv viaţa. Dar o tratează cu maximă seriozitate… cam câtă seriozitate poate avea un băieţel de zece ani bolnav de leucemie pe nume Oscar, care la îndemnul lui Tanti Roz, îi trimite lui Dumnezeu, da, aţi citit bine, lui Dumnezeu, o serie de scrisori.

Voi împărtăşi cu voi 3 citate care mi-au plăcut foarte mult, asta ca să nu vă stric farmecul lecturii, şi aştept părerile voaste în comentarii.

Xoxo, Miruna

 

Păi dacă-mi pierd timpul cu ce cred toţi tâmpiţii, când să mai găsesc vreme să aflu ce gândesc oamenii deştepţi?

Ştii, de fapt nu de necunoscut mă tem, ci de faptul că voi pierde toate câte le cunosc.

La douăzeci de ani, orice cretin ştie să se bucure de viaţă.

 

P.S.: Dacă are cineva ecranizarea, sau dacă îmi trimite cineva un link funcţional, rămân datoare… eu încă n-am găsit-o… deşi imbd îmi confirmă că există…

http://www.imdb.com/title/tt1242522/?ref_=nv_sr_4

P.P.S.: Aveţi mai jos linkul către un audiobook Oscar şi Tanti Roz, pentru cei grăbiţi sau care pur şi simplu preferă să asculte mai mult… cu precizarea că diferă puţin traducerea acestei versiuni, comparativ cu cea pe care am citit-o eu. Şi acum mă întreb… oare nu era mai bine dacă o citeam în franceză? hihi

Enjoy!

 

Postare de-aseară

Helău, there.

Sunt tot eu, Miruna, sper că nu eterna studentă la psihologie… da, sunt în anul 3, şi …licenţa bate la uşă, dar despre asta, altă dată, cu precizare în fiecare postare, desigur. #meh

După cum spuneam, îngropată în hârtii, cu zeci de gânduri nefinalizate pentru proiecte care de care mai useless, sau cel putin asa mi se par mie, încercam să fiu productivă…

Mâncam un iaurt cu chipsuri, cu chipsuri cu aromă de paprika cu iaurt, nu vreau să ştiu ce-a fost în mintea producătorilor, în fine, şi am dat peste articolul Alinei, click aici,  şi-am zis să văd dacă găsesc vreo metodă eficientă şi pentru mine, şi ce mai pot împărtăşi cu voi, şi evident, pe această cale, ce mai puteţi voi să-mi împărtăşiţi.

Aşadar… ce mi-a atras atenţia a fost:

Limitează-te să vezi doar un episod din serialul preferat pe zi.

Da, ar fi şi asta o chestie, asta dacă aş avea timp… sau dacă aş mai avea vreun serial preferat, pentru că m-am cam săturat de seriale… serios acuma… 😀

Apoi, tehnica pomodoro,(Alino. nu mai pune litere în plus 😀 ).

Această tehnică constă în a seta un timer astfel încât la fiecare 25 de minute de muncă asiduuă și foarte concentrată, să iei o pauză de 5 minute…

timer-jpg

Voi încerca, după ce termin de scris articolul ăsta. 🙂

Şi, în cele din urmă, cu majuscule evidenţiat, lucrul meu preferat de făcut, de-altfel…

SPALĂ VASELE.

Ştiu că sună ciudat rău, dar … e eficient. Pe mine mă relaxează şi îmi conferă un adevarat sentiment de satisfacţie.

BONUS : încerc să şi renunţ la multitasking, dar cele treişpe’ tab-uri deschise nu îmi susţin deloc iniţiativa.

UPDATE: Mă bucur că am reuşit să postez asta, aseară wordpressul mă ura intens…

Semnat, o Mirună extra-obosită.

#meh

“reveneală” de vară

Revin, plec, revin…
Presupun că pentru asta-i vara. 
Am terminat-o cu examenele pentru anul ăsta, mi-ajunge.
Şi acum… ca-n fiecare vară, încep să citesc, şi nu prea termin.
Între timp, să vă spun peste ce cărţi am mai dat… (printre lucrurile prietenului meu, lol, so fucking proud ♥ )
Pierre Enckell – Încă o zi infectă… sau 365 de motive de a nu te ridica din pat  (reading done, review coming soon 😀 )
şi  două volume din Colecţia Râsul Lumii, de la editura Humanitas:
Ghidul nesimţitului, de Radu Paraschivescu, cu un cuvânt de întâmpinare de Andrei Pleşu şi cu un prolog în versuri de Şerban Foarţă (încă n-am început s-o citesc)
şi 
Învăţăturile lui Don Juan, de Tim Lott. ( reading in progress )
IMG_0319

Voi, cu ce vă mai bateţi capul, ce mai citiţi, ce oamenii v-au mai călcat pragul sufletului?

xoxo, Miruna

“Fata din tren” de Paula Hawkins, recenzie

Am inspirat adânc, pentru a nu ştiu câta oară, mi-am pus mâinile încet pe tastatura uşor uzată a laptopului, şi am continuat editarea acestui fişier text, început, mărturisesc, acum aproape două luni.

Aşadar… 

Fotografie-0024A

Eu, citind în tren, Fata din tren, în drum spre Iaşi.

Fotografie-0013A

În gară, în Suceava.

Mulţumiri pentru poze Ioanei. (click pentru blogul ei)

Fata din tren

Paula Hawkins

 Nu pot spune că nu mi-a plăcut într-o oarecare măsură, dar parcă… aveam aşteptări ceva mai mari, mai ales după recomandările citite, şi anume:

„Fata din tren este un roman de suspans remarcabil. M-a ţinut treaz o noapte întreagă.”

Stephen King

„Dacă ţi-a plăcut Fata dispărută, vei devora acest thriller psihologic: îţi va schimba pentru totdeauna felul în care priveşti vieţile celorlalţi.”

 People

Prezentare

„Rachel merge în fiecare dimineaţă cu acelaşi tren. Ştie că va aştepta la acelaşi semnal defect, timp în care va urmări ritualul de dimineaţă al unui cuplu ce locuieşte într-o casă de lângă calea ferată.

I-a botezat „Jess şi Jason“ şi viaţa lor i se pare perfectă.

Până când într-o zi vede ceva ce o şochează. Totul se schimbă şi Rachel are şansa de a lua parte la vieţile pe care le-a observat doar de pe margine.”

                Perspectiva narativă este una subiectivă, multiplă. Voi încerca să nu mă pierd în detalii şi povestiri, voi puncta doar anumite momente cheie şi voi evidenţia citatele mele preferate. Descoperirea integrală a poveştii vă las să o faceţi singuri, dacă veţi dori.

„Una pentru tristeţe, două pentru bucurie şi trei pentru o fetiţă. Trei pentru o fetiţă. M-am blocat la trei, pur şi simplu nu pot să merg mai departe. Capul mi-e plin de sunete, gura mi-e năclăită de sânge.”

Naraţiunea începe lejer, principalul personaj narator fiind Rachel, o tânără divorţată – „fosta” – care pare că a ales calea alcoolului, care parcurge în fiecare zi acelaşi traseu cu trenul. Şi observă de fiecare dată viaţa unui cuplu… toate astea până când tânăra blondă dispare.

„E ceva foarte liniştitor în a-i privi pe oameni în siguranţa căminului lor.” Rachel                                

                Una dintre temele abordate de autoare este aceea a infertilităţii, lucru pe care l-am apreciat. Aşadar, infertilitatea lui Rachel o face să devină „fosta”, sau poate fertilitatea Annei o face pe aceasta să devină „actuala”. Poate că durerea cea mai mare a lui Rachel nu a fost aceea de a nu putea rămâne însărcinată, ci aceea că nu a fost înţeleasă de soţul ei.

„N-a înţeles niciodată cum de era posibil să-ţi fie dor de ceva ce n-ai avut niciodată, cum putea să te doară.” 

„Părinţilor nu le pasă de nimic altceva decât de copiii lor. Ei sunt centrul universului lor; ei sunt ceea ce contează cu adevărat. Nimeni altcineva nu e important, suferinţa nimănui, nici bucuria nimănui; nu sunt reale pentru ei.”

„A fi gol pe dinăuntru: asta înţeleg. Încep să cred că nu poţi face cu adevărat nimic ca să schimbi starea asta. Eu cu asta am rămas după orele de terapie: golurile din viaţa ta sunt permanente. Trebuie să creşti în jurul lor, ca rădăcinile unui copac în jurul asfaltului; te mulezi după goluri, creşti printre ele.” 

În „peisaj” apare şi terapeutul lui Megan – Jess – Kamal Abdic, ale cărui cuvinte chiar m-au impresionat, şi le-am reţinut, atât în dosarul personal, cât şi în cel profesional:

„Dar când vine vorba de mintea omenească, nu există scurtături în procesul de vindecare.”

„ – Dar nu pot să nu fiu cine sunt.

 – Nu, dar poţi să alegi ce faci.”

Despre durere, beţii şi sentimentele de a doua zi, ne vorbeşte Rachel…

„Doare, totuşi. Şi trebuie să mă las în voia durerii, pentru că dacă n-o fac, dacă o tot amorţesc, nu va dispărea niciodată.” 

„După o vreme , am învăţat că, atunci când te trezeşti  aşa, nu mai întrebi ce s-a întâmplat, ci doar îţi ceri scuze:  îţi ceri scuze pentru ce ai făcut şi pentru ceea ce eşti şi n-o să te mai porţi niciodată, în viaţa ta, în halul în care te-ai purtat.” 

                Dar asta nu înseamnă că Megan e scutită de durere, şi de regrete din trecut. Şi trebuie să vă spun că … Megan şi Rachel au mai multe în comun decât aţi fi crezut la început…

Despre final, nu pot să spun decât că e surprinzător, şi revelator. Aşadar… pot ajunge Anna şi Rachel la un compromis, după toate întâmplările ce îl au ca protagonist pe soţul lor? Iar oare, va rămâne Rachel, sau vor rămâne cititorii, în continuare la părerea că:  „Da, asta înseamnă căsnicia – un loc sigur, cald, confortabil.” ?

xo, Miruna

“Dragoste virtuală” de Daniel Glattauer, recenzie

Dragoste virtuală

Daniel Glattauer

Înainte de toate, bună tuturor.

Ştiu, am lipsit. Ce-am făcut în tot acest timp? Am stat cu un gând la blog, cu un gând la rănile sufletului, cu tot felul de gânduri… cam peste tot.

Mi-am cam „ieşit din mână” la făcut recenzii. Fiţi duri dacă vreţi, dar măcar să-mi argumentaţi.

 

Aşadar, Dragoste virtuală, de Daniel Glattauer.

Prezentare şi păreri:  „Scrie-mi, Emmi. A scrie e la fel cu a săruta. E ca şi când te-ai săruta fără buze. E un fel de a te săruta cu mintea.”

„O poveste de dragoste din era internetului, care te atrage ca un magnet.” New Books Magazine

„Dragoste virtuală sau: cum se poate naşte o poveste fermecătoare de iubire dintr-un schimb de e-mailuri.” Daily Mirror

„Unul dintre cele mai frumoase dialoguri între îndrăgostiţi din literatura modernă.” Der Spiegel

„Un love story tipic zilelor noastre, cu un sfârşit pe cât de neaşteptat, pe atât de inevitabil.” The Guardian
 

Fotografie1220A

 

        Am păţit-o măcar o dată, fiecare dintre noi, să tastăm o literă în plus, în minus, sau înaintea alteia. O asemenea greşeală a făcut ca Leo şi Emmi să ajungă să corespondeze. Am citit cu relativă uşurinţă, de parcă ar fi fost propriile mele emailuri, conversaţiile celor doi. Protocolare, seci, reci, la început, şi din ce în ce mai incitante, misterioase, ba chiar intrigante discuţii. Şi cum e, oarecum firesc, discuţia, discuţiile despre ÎNTÂLNIREA. Doar nu poate fi totul virtual, aşa-i ? Mai ales când Leo este psiholingvist… 

Citate preferate: 

“omul e un maldăr de dispoziţii, un rezervor de îndoieli, o adunătură de contradicţii.”

“Sigur, toţi bărbaţii vor sex.

Dar adevăraţii bărbaţi cu clasă sunt tocmai cei care preferă să le scriu!”

“N-ar trebui să ne gândim la “pierderi”. Pierdem numai când ne gândim la asta.”

Scriitură lejeră, final… uşor neaşteptat.

Aţi citit? Dacă da, păreri. Dacă nu, aţi citi? Aştept cu drag răspunsurile voastre, dacă binevoiţi.

xo, Miruna.

Gânduri la ceas de seară

Nu ştiu ce înseamnă „o zi” pentru tine. Pentru mine, în schimb, ştiu că iluzia acelei zile mi-apare în „fiecare zi”. Inevitabil, în fiecare zi, gândul îmi zboară la tine. Şi nu e obsesie, nicidecum. E doar felul meu de a spune că eu nu cred că nu eşti un om de cuvânt. Cred, aşadar, că acea zi încă nu a sosit. Faptul că mă întreb la fiecare răsărit dacă ziua ce se zămisleşte într-o mare de culori şi aburi este acea „zi” este probabil defectul meu, mă îngrijorez că vor trece toate zilele: ale mele, ale tale şi nu vom avea nici măcar „o zi” a noastră.

tumblr_nnpab77nrE1ry0lq6o1_500

26 mai 2015

Miruna C.

mai, mai vino.

Ştii cum sunt ploile-n martie?

Şi cum reînvie încet, încet totul?

Soarele – timid şi aspru,

Cu raze cuprinse de frică şi-amărăciune,

Iarba, pe sub paşii noştri abătuţi,

Şi sufletul, sufletul tânjind după o ploaie caldă,

Să-şi spele durerea,

Şi să plece.

Martie, trecută ţi-e vremea.

Mai, te-mbrăţişez cu drag,

În liniştea noastră verde şi plăcută.

10 mai 2015

Scrisoare către viitorul meu soț

Azi vorbesc

Dragă viitor soț al meu,

Sun cam clișeică încă de la început, dar altfel nu pot. Vezi tu, m-am răsucit și m-am gândit și-am zis să-ți scriu. Devreme, ca să știi la ce să te aștepți.

Nu sunt grăbită și nici absurdă. Sunt sigură că de fapt asta vei crede despre mine încă de la prima întâlnire, căreia eu nu ii voi spune “întâlnire”, ci “plimbare”. Și asta nu pentru că-s orgolioasă, ci pentru că așa scap eu de emoții. Da, voi avea emoții. Și ce? Vreau să știi că sunt o emotivă, că nu mi-e frică să fiu sensibilă, să fiu eu. Nu-s Iron Woman.

Tu vei putea foarte bine să te uiți tâmp la mine când pe mine mă va emoționa un film în care toți se bat. Poți să râzi, e ok, poți să faci mișto de mine și 2 săptămâni după. O să râd și eu…

View original post 372 more words

The Asking Books Tag

Dar, hey! Cred că aceasta este prima mea postare pe 2015, deşi e cam “restanţă” din 2014! Hihi, măcar bine că nu am restanţe la facultate! 😀 
Începem, deci…
tag

Reguli:

  1. Încorporați imaginea în postarea voastră!
  2. Reveniți pe blog și, într-un comentariu la această postare, lăsați-mi link-ul cu postarea completă. AICI!
  3. Dați tag-ul mai departe!
  4. Nu răspundeți pompos/protocolar/încurcat :))
1. Cartea/poveștile preferate din copilărie?
Când eram mică iubeam poveştile pe care bunica şi mama mi le spuneau uneori înainte de culcare, dar cartea mea de suflet a copilăriei este o carte de colorat cu povestea “Hansel şi Gretel”, carte pe care am învăţat să citesc înainte de a merge la grădiniţă! ❤ 
Încă o mai am, pusă la loc sigur! 🙂
 
2. Ce citești acum?
Pff, am destul de multe cărţi începute, dar de ieri citesc “Întâlnirea cu visele” de Ruth Berry, şi e chiar interesant să citeşti despre vise şi somn când ai făcut deja la facultate despre stadiile somnului, inconştient, interpretarea viselor şi inconştientul colectiv! 😀 
3. Ce carte vrei să cumperi, dar aștepți o reducere masivă?
Oh, Doamne, întrebarea cea mai dificilă. Înainte de toate mi-aş cumpăra timp, dacă aş avea cu ce! Apoi mi-aş lua jumătate din lista mea TBR, plus cărţile lui Stephen THE King! ❤ Oricum, sunt mândră că mi-am luat Blaze, de Stephen King, oficial, prima mea carte scrisă de el! 😀 
4. Obiceiuri rele în ceea ce privește cărțile?
Încep prea multe cărţi în acelaşi timp, apoi mă iau cu alte treburi, teme, teste, etc. iar când am timp să citesc, sunt atât de obosită încât adorm în drum spre a-mi lua cărţile de pe unde le-am lăsat… 
5. Ce carte aștepți să citești cu nerăbdare?
“Lasă-mă să intru” de John Ajvide Lindqvist, pe care mi-am luat-o de Crăciun. Şi “Dolores Clariborne” de Stephen King. ❤
 
6. Ai un e-reader?
Nu, dar îmi doresc foarte mult. 😀 
7. Preferi să citeși o singură carte sau mai multe în același timp?
Prefer să citesc câte o carte, pe rând, dar din prea mult entuziasm încep mai multe în aceaşi timp. Dar eu prefer să citesc încet, să savurez fiecare propoziţie, aşa că îmi este cam greu să citesc mai multe cărţi în acelaşi timp.
 
8. Ți s-au modificat obiceiurile în ceea ce privește cititul de când ai un blog?
Sinceră să fiu, cred că da. Mi-am reorganizat biblioteca şi încerc să fiu mai organizată şi responsabilă în ceea ce priveşte cititul, cumpăratul cărţilor, scrierea recenziilor… Singurul lucru “incontrolabil” a rămas scrierea de poezii, care depinde în totalitate de hormonul numit “inspiraţie”.

 

9. Ultima carte pe care ai citit-o și ți-a plăcut mult.
Blaze, de Stephen King.
10. Cartea preferată pe care ai citit-o anul acesta.
Hihi. *ascunzându-mă după un teanc de cărţi (necitite)* 
Nişte cursuri de psihologie se pun? 😀
11. Unde îți place să stai atunci când citești?
Depinde… De cele mai multe ori prefer un fotoliu mare şi confortabil.
tumblr_n9uixvMHNr1tfwjeqo1_500
În pat însă mă ia cu somn. 😀
12. Cel mai incomfortabil loc unde ai citit?
Pe masa din grădină! :))
În rest, am citit şi în picioare în autobuz, şi la sala de lectură, şi pe holul facultăţii, cam oriunde, şi nu m-am plâns! 😀
13. Poți să citești în autobuz?
Tocmai ce am zis mai sus. 😀 Doar că depinde şi de autobuz, şi de timp, de vreme, dacă e plin de nu poţi respira, nu prea îţi vine să citeşti. 😀
14. Unde, în natură, ți-ar plăcea să citești/citești?
Într-un foişor confortabil, în apropierea unui pârâiaş de munte. ❤
15. Ce reguli ai atunci când împrumuți cărți? 
Ugh, nu cred că voi mai împrumuta cărţi vreodată, poate doar persoanelor în care am încredere. Am avut parte de o întâmplare mai mult decât nefericită cu o carte dragă mie, aşa că … ce-i al meu, e doar al meu. *sorry, not sorry*
16. Ai împrumutat cărți vreodată?
De multe ori, chiar.
17. Scrii ceva pe marginea filelor din cărți?
Nu. Citatele preferate mi le notez într-un caiet. Însă, de ceva vreme, subliniez greşelile de tipărire cu creionul, uneori.
18. Chiar dacă este o carte veche?
Da, dar totuşi depinde şi de carte, dacă îmi aparţine sau nu, a cui este, etc. etc.
19. În ce limbă preferi să citești?
Română, cred. Dar am citit şi în engleză. Cu franceza nu stau chiar aşa bine, deşi am încercat să citesc şi vreo două cărţi în franceză. Româna şi engleza, deci.
20. Ce te face să iubești o carte?
Povestea, personajele, citatele, felul în care e scrisă, ceea ce trezeşte sau atinge în mine… ugh. Ştii că iubeşti o carte atunci când în tot ce faci îţi aduci aminte de ea. ❤ 
21. Ce te inspiră să recomanzi o carte?
Hmm, apăi eu vorbesc mult *şi prost* dacă îmi dai ocazia, şi dacă pari interesat de cărţi, o să-ţi înşirui o listă de cărţi numa bune de citit! 😀
22. Genul favorit?
Hmm, aş zice horror, dar… atunci ce s-ar mai întâmpla cu visele mele sărmanele? :)) O carte bună e bună, indiferent de gen.
23. Genul pe care îl citești foarte rar este?
Siropoşeniile. 😀 
24. Ce ai alege între a lectura cărți propuse profesorul de istorie, de fizică, de geografie sau de biologie?
Biologie, cu siguranţă. 
25. Ai citit vreodată o carte stand-alone?
Da.
26. Coperta preferată a unei cărți momentan.
Sobolanii.jpg
Iubesc nuanţa aia de roşu! 😀
27. Cartea/seria preferantă momentan?
Academia Vampirilor, deşi am citit doar primele 3 volume. Sper ca anul acesta să mi le cumpăr şi pe celelalte 3.
28. Gustarea preferată atunci când citești este?
Nu prea mănânc când citesc, prefer uneori acadelele sau dropsurile.
29. Numește un caz în care spoilerele ți-au ruinat cititul?
Ion, de Liviu Rebreanu. Ema, n-am să uit niciodată cum mi-ai spus finalul când eu stăteam nopţile trează să termin de citit cartea aia la timp! 
30. Cât de des ești de acord cu anumite critici aduse unei cărți?
Cred că toate criticile sunt în fond subiective, aşa că, fiecare să-şi spună părerea. Eu prima, că vorbesc mult! :)) 
31. Cum te simți atunci când scrii recenzii negative?
Mă simt în regulă, e părerea mea, nu cred că influenţează atât de multă lume. 
32. Dacă ai putea să citești într-o limbă de mult pierdută care ar fi aceea?
Pff, n-am idee. 
33. Cartea ce te-a făcut să treci prin cele mai multe emoții.
Povestea lui Lisey, Stephen King.
34. Cartea din cauza căreia ești nervoasă și te temi să o începi.
N-am, momentan. 😀
35. Poetul favorit.
Bacovia, baby! ❤ Şi ţin să o menţionez şi pe Agatha Bacovia.
36. Câte cărți îți fac cu ochiul momentan?
Multe, multe! 
37. Cât de des returnezi cărțile bibliotecii fără să le citești?
Nu chiar aşa des, depinde de situaţie.
38. Personajul preferat dintr-o carte.
Blaze.
39. Răufăcătorul preferat dintr-o carte.
Hmm, n-am.
40. Ce cărți ai vrea să citești în vacanță?
Păi, ce cărţi am început şi nu am termina, teoretic. Acum, depinde… de timpul pe care nu prea-l am nici măcar în vacanţă…
41. Cât de mult ai rezistat fără să citești?
Eu mereu citesc, mai un curs, mai o listă de cumpărături, mai nişte cerinţe de pe la vreo temă… :)) 
42. Numește o carte pe care nu ai putut să o termini!
M-am chinuit să termin Luni de fiere de Pascal Bruckner…
43. De ce anume ești distras cu ușurință atunci când citești?
Somn, mâncare, tumblr…
44. Ecranizarea favorită a unei cărți.
Nu neapărat favorită, dar mi-au plăcut mult Christine, Gone Girl şi Interview with a Vampire.
45. Cea mai dezamăgitoarea ecranizare a unei cărți.
Nu neapărat dezamăgitoare, dar Şi dacă e adevărat de Marc Levy. Cartea avea mai mult potenţial, adaptarea pentru film a tăiat mult din farmecul cărţii.
Dezamăgitoare a fost totuşi ecranizarea la Shining.
46. Cei mai mulți bani pe care i-ai cheltuit deodată într-o librărie.
Nu prea îmi cumpăr cărţi din librării, 15 lei, cred, la un chioşc de ziare, restul, comenzi online de cărţi. 😀
47. Cât de des sari peste paragrafe doar ca să citești mai repede?
N-am să uit în viaţa mea cum am citit Mara în câteva ore, mai mult răsfoind decât citind. :))
48. Care este motivul pentru care ai renunța la o carte, deși ești la jumătate?
Pff, probabil să mă enerveze ceva legat de carte, sau… depinde. Am păţit ceva asemănător la Shining.
49. Îți place să păstrezi cărțile în ordine?
Mereu. Cărţile în special, după editură, mărime, autor, serie, depinde. 🙂 
50. Preferi să păstrezi cărțile sau să le dai altcuiva după ce le citești?
I’m a keeper! 😀
51. Sunt cărți pe care le-ai evitat până acum?
Da, în special ceea ce citeşte sau laudă toată lumea. 😀 Mie îmi place să-mi descopăr singură cărţile.
52. Numește o carte ce te-a făcut furios!
Maitreyi… siropoasă, bleah.
53. O carte ce nu credeai că îți va plăcea, dar ți-a plăcut!
The Fault in Our Stars.
54. O carte ce credeai că îți va plăcea, dar nu ți-a plăcut!
Poveste de iubire – Regis Jauffret.

Oh, şi cam atât. Numai eu puteam să răspund unui tag din septembrie abia în februarie! :))

xoxo, Miruna.