Bibliotecara de la Auschwitz de Antonio G. Iturbe

Helău, helău.

Nici nu ştiu cu ce să încep. De ceva timp cartea aceasta se afla pe lista mea, dar ba nu am avut timp, ba citeam altceva… dar, pe la începutul lunii martie mi-am comandat-o şi am început să o citesc. Recunosc, am citit-o cu greu. În primul rând pentru că nu am prea avut timp – muncă şi altele – şi în al doilea rând pentru că subiectul cărţii este… devastator. Simt că-mi va fi greu să găsesc cuvintele potrivite, pentru că, practic, nu cred că ar trebui să fie nişte cuvinte considerate potrivite pentru ce s-a întâmplat la Auschwitz, pentru oroarea de acolo.auschwitzc

Dacă aţi văzut cartea prin librării sau pe net aţi văzut că pe copertă este scris mesajul “Pentru cititorii care au îndrăgit Hoţul de cărţi”. Părerea mea e că ori am citit eu cam demult Hoţul de cărţi şi nu-mi aduc aminte cu lux de amănunte firul narativ, ori mesajul nu prea se potriveşte. Pentru mine Hoţul de cărţi a fost cumva o poveste frumoasă, emoţionantă, dar care se situează cumva departe de tot ce aflăm din Bibliotecara de la Auschwitz.

Nu regret că am citit acest volum, la fel cum nu regret că am citit Hoţul de cărţi de Markus Zusak şi nici Printre tonuri cenuşii de Ruta Sepetys, dar cumva lectura acestor pagini te aduce pe tine, naivul cititor, în realitatea cruntă şi crudă a vieţii din lagărul Auschwitz-Birkenau.

Mică-mare paranteză : Băiatul cu pijamale în dungi este poate cea mai simplă relatare despre lagărele de concentrare, dar, indiferent că este citită de un copil sau de un adult, nu poate să nu stoarcă lacrimi cititorului.

Recunosc că am mai citit diverse informaţii despre – impropriu spus – viaţa la Auschwitz, dar acum parcă mi s-a pus în faţă un tablou mai bine închegat, cu întreaga rutină a prizonierilor, definită în principal de lipsuri – lipsa apei, a condiţiilor, a mâncării – şi de moarte, sub toate formele ei – pneumonii, tifos, infecţii, foamete şi epuizare.

Dacă sunteţi neîncrezători, dacă aveţi îndoieli că lucrurile acestea nu s-au întâmplat, sau pur şi simplu nu vă atrage acest subiect, eu vă recomand să nu citiţi această carte. Cu o astfel de atitudine şi părere despre Holocaust nu puteţi decât să întinaţi memoria atâtor şi atâtor oameni. Altfel, citiţi cartea. Dintr-o suflare, sau pe îndelete, cum am făcut-o eu, cum puteţi, dar cu respectul cuvenit pentru o asemenea lucrare, bine documentată şi meticulos scrisă. Şi, cel mai important, pregătiţi-vă să vă schimbe viaţa, pentru că după această lectură veţi vedea totul cu alţi ochi: hainele, mâncarea, mersul la toaletă chiar.

Am fost atât de captivată de fiecare paragraf, de fiecare capitol încât nu am reuşit să extrag citate pe care să vi le las aici, sau să mi le notez undeva, dar sunt sigură că mi-au rămas bine întipărite în memorie, suficient cât să mă facă să apreciez tot ceea ce am de milioane de ori mai mult.

Dacă aţi văzut primul bookhaul al anului 2018, aţi văzut că mi-am luat şi cartea Un băiat pe lista lui Schindler, dar, momentan nu plănuiesc să o citesc prea curând. Am nevoie de ceva timp după acestă lectură intensă şi emoţionantă…

Cam atât, pentru moment. Ne-auzim curând. Aştept părerile voastre în comentarii.

xoxo, Miruna.

P.S. Cred că următoarea carte pe care o voi începe este În spatele uşilor închise, de B.A. Paris. Ce spuneţi?

Advertisements

Refresh-ul magic al garderobei mele

Helău, helău.

Ce mai faceţi şi ce mai citiţi?

Eu tot la Bibliotecara de la Auschwitz sunt, doar că am în plan să recitesc cât de curând Magia ordinii, de Marie Kondo, pentru că mă simt sufocată de toate lucrurile pe care le am şi pe care nu le folosesc. Anul trecut, mai exact toamna trecută am citit cartea pentru prima dată şi am şi aplicat principiile de acolo, sau cel puţin unele dintre ele.

Luând în calcul şi spaţiul limitat de care dispun şi faptul că sperăm şi noi să vină primăvara, acum e momentul oportun să recitesc cartea şi să-mi fac ordine printre posesiuni. Şi oare ce posesiuni mai numeroase poate avea o femeie, excluzând cărţile? Ei bine, e simplu! Haine, pantofi, accesorii!

De când mă ştiu am avut problema pe care o au toate femeile: deţineam un munte de haine, dar de foarte puţine ori simţeam că ţinuta aleasă mă reprezintă, iar de cele mai multe ori ajungeam să port aceleaşi haine, în aceleaşi combinaţii până la totala “epuizare” a materialelor. Ţin minte şi acum perechea de blugi din generală la care am renunţat cu foarte mare greutate, precum şi unele tricouri pe care le-am tot retrogradat întâi la haine de casă, apoi la haine de somn şi într-un final am renunţat la ele, cu o oarecare durere în suflet.

photo-1455824116325-29097b5f6366

Ştiu că, până să mă mut de acasă, în fiecare sâmbătă după amiază scoteam toate hainele din dulap, adunam de pe scaunele de prin cameră sau de pe hol “piesele lipsă” şi le sortam iar şi iar, şi le împătuream, iar în timp ce le puneam la loc în dulap încercam să-mi plănuiesc ţinute pentru săptămâna ce urma.

Cumva, operaţiunea “muntele de haine” este primul pas pentru o curăţenie generală a garderobei pe care îl recomandă Marie Kondo:

“Aşază pe podea fiecare piesă de îmbrăcăminte din casă.” Şi dacă rămâne ceva care nu ajunge atunci şi acolo, trece direct în grămada de aruncat. 🙂

Aşa am procedat şi eu, doar că m-am limitat doar la ce haine am acum aici la Iaşi. Rezultatele au fost suprinzătoare, mulţumitoare, doar că acum, îndrăznind să visez la primăvară,  simt că am nevoie de nişte piese care să-mi împrospăteze garderoba…

şi ce mă poate mă bucura mai mult acum decât achiziţia unor cardigane ? 🙂

Şi… a se observa că nu am spus cardigane noi. De ce ? Pentru că nu am găsit până acum în niciun magazin cu haine noi un cardigan care să-mi placă, ci doar în magazine de tip

SECOND HAND.

În ultima perioadă nu prea am avut timp să mă plimb cu orele prin cine ştie ce magazin second hand, apoi altul, şi altul… aşa că am dat un search rapid pe net, şi, ce să vezi, se găsesc magazine cu haine second hand şi online.

Aşadar, după următoarea sesiune de debarasare a garderobei mele, plasez o comandă pe Evernisaj şi-mi iau un cardigan confortabil… numai bun pentru nişte plimbări lungi şi relaxante… Evident, azi e ultima mea zi liberă şi de mâine merg iar la muncă, dar mie mi-e gândul la plimbări… în alte zilele libere. hihi

Până una alta, ce să aleg ? Vouă ce vă place?

Plus că şi preţurile sunt pe placul tuturor. 🙂

Cam atât pentru azi. Ne-auzim curând.

xoxo, Miruna.

P.S. Articol scris pentru proba cu numărul 6 a competiţiei Spring Superblog 2018.

Flori,acolo unde nu te-ai aştepta…

Helău, helău.

Ce mai faceţi? Şi ce mai citiţi?

Eu am început să-mi savurez, în sfârşit, minunatele mele zile libere. Abia aşteptam să mă odihnesc şi să mă detaşez puţin de toată agitaţia de la muncă. Plus că abia aşteptam şi să reuşesc să mai stau la poveşti, aici, pe blog, cu voi.

Ca să vă daţi seama ce ocupată am fost, vă spun că n-am avut timp nici măcar să fac vreo poză florilor primite anul acesta de 8 martie, deşi, în ultimele zile, parfumul lor a persistat în bucătărie, şi mi-a înmiresmat dimineţile. Nu ştiu dacă aşa se măsoară acum timpul, dar parcă prea ne agităm, unii dintre noi, să postam tot felul de “instantanee”, mai mult sau puţin regizate, pe toate reţelele de socializare.

Sunt un om simplu, mie mi-ajunge doar să ştiu, şi să simt. În rest, un singur trandafir îmi este de ajuns.

27867236_1887133677983115_4162054979758862129_n

Pentru mai mult, pentru emoţii intense, pentru suprize, de oriunde, oricând, recomand Interflora Romania – florărie online.

Da, aţi citit bine. Acum puteţi comanda şi flori online , nu doar shaorma. Totul este foarte simplu, selectaţi buchetul sau aranjamentul dorit, localitatea de livrare, adresa, mesajul pentru persoana care se va bucura de surpriză, şi alte instrucţiuni sau specificaţii pentru livrare. Deci, spuneţi repede: voi cui vreţi să-i trimiteţi flori chiar acum?

Până acum ceva timp, conceptul de flori la domiciliu mi se părea ceva ireal, existent doar în filme, sau în străinătate, nicidecum în ţărişoara noastră mititică…

Vă spuneam la început că de azi mă bucur de nişte zile libere, aşa că am de recuperat multe ore de lectură, nu doar câteva minute pe fugă, în pauza de masă. Ce citesc acum?

auschwitzc.jpg

Bibliotecara de la Auschwitz, scrisă de Antonio G. Iturbe. Şi ce mi-a venit în minte acum? Ce ar fi să trimit un buchet de flori acolo? Da, acolo însemnând la Auschwitz, tocmai în Polonia.

Desigur, un gest mărunt, nesemnificativ poate, dar care mi-a încolţit în suflet, de vreme ce momentan nu am cum să vizitez acel loc atât de încărcat de emoţie şi de istorie.

Şi, da, Polonia se regăseşte pe lista ţărilor în care puteţi livra flori cu ajutorul celor de la Interflora International.

Deci, de ce nu? Tot respectul şi toată admiraţia pentru femeile care au fost la Auschwitz. Pentru cele care au pierit acolo, pentru cele care au rezistat, pentru fetiţele care au supravieţuit şi au dovedit cât de puternice sunt, pentru că merită să nu fie uitate.

Prima lecţie pe care orice veteran i-o dă unui nou venit este că întotdeauna trebuie să aibă un scop clar: acela de a supravieţui.  Să supravieţuiască alte câteva ore, şi astfel să mai acumuleze o zi, care, adaugată altora, va putea deveni încă o săptămână. Şi tot aşa: să nu-şi facă niciodată planuri măreţe, să nu aibă niciodată ţeluri importante, doar să supravieţuiască în fiecare clipă. A trăi este un verb care nu se conjugă decât la prezent.

Aşadar…

Să ne bucurăm de ce avem, şi să preţuim mai mult persoanele dragi din jurul nostru.

Cam atât pentru astăzi. Ne-auzim curând.

xoxo, Miruna.

P.S: Articol scris pentru proba cu numărul 4 a competiţiei Spring SuperBlog 2018.

 

Primul #bookhaul al anului 2018

Helău, helău.

Cu o oarecare întîrziere, tipică, de-altfel, ca să îmi fac încălzirea pentru #SpringSuperblog2018, am zis să încep cu un #bookhaul, că s-au adunat ceva cărţi, şi a trecut ceva vreme de la ultimul bookhaul postat de mine. Aşadar, să începem.

SAMSUNG CSC

Frumuseţile astea le-am căpătat în urma participării la SuperBlog 2017, primind un voucher de 30 ron pentru participarea la proba sponsorizată de cei de la editura Rao. Aproape că uitasem de voucher din cauza unor evenimente mai puţin fericite de la sfârşitul anului trecut, asta până să văd că s-au deschis înscrierile pentru Spring Superblog 2018. Aşa că, fiind încă valabil voucherul, am plasat o comandă care să nu depăşească foarte mult 30 ron, şi am aşteptat. Ce-i drept, am avut ceva emoţii cu comanda asta, în primul rând pentru că a fost expediată întâi în judeţul de unde sunt, şi nu la adresa de livrare specificată de mine din judeţul în care locuiesc acum, apoi în al doilea rând pentru că paranoica de mine se gîndea că, băi, să vezi că ăştia au uitat că am şi eu voucher la ei, bla, bla. Într-un final, deşi depăşisem cu vreo 2-3 lei cei 30 ron, coletul a ajuns teafăr şi nevătămat în mâinile mele, fără să plătesc nici măcar transportul. Deci, un mare mulţumesc editura Rao. 🙂 Şi, dacă sunteţi curioşi, vă las aici un link să citiţi faimosul articol care mi-a adus practic frumuseţile astea în bibliotecă.

Pe John Saul l-am ales pentru că, ei bine, horror! Şi mai să leşin de bucurie cînd am văzut exemplarul cartonat şi cu albastrul ăla superb pe copertă!

13 plicuri albastre este o carte care îmi sărise oarecum în ochi acum câţiva ani, pe elefant.ro, dar până m-am decis eu s-o cumpăr se epuizase stocul, din ce-mi aduc aminte, aşa că apoi am uitat complet de ea. Daaaar, am avut norocul să o găsesc aici, şi la un preţ super-bun, aşa că… văd că-mi sta bine cu albastru în bibliotecă.

Iar Adevărul despre stres este o cărticică super-simpatică, pe care am şi citit-o deja. Evident că nu mă aşteptam la cine ştie ce, dar e genul ăla de carte pe care merită să o ai în bibliotecă, mai ales dacă eşti aşa stresat/ă ca mine, nu că ţi-ar spune ceva nou, doar că e bine să reciteşti, negru pe alb, ceea ce cunoşti deja, tocmai pentru binele tău. #recomand

03060018.JPG

Apoi, superbitatea asta de cărţulie am primit-o de la o prietenă şi abia aştept să o citesc! Ce să faci, mai dau şi eu în mintea copiilor din când în când… şi nu mă pot abţine când cei de la Arthur au mereu poveşti captivante.

Şi, apropo de asta, Războiul care mi-a salvat viaţa este o carte emoţionantă, care se citeşte cu sufletul la gură, pe nerăsuflate, şi pe care o recomand din tot sufletul tuturor, indiferent de gen, vîrstă sau preferinţe literare.

SAMSUNG CSC

Şi, că tot veni vorba despre poveşti emoţionante, am început aseară să citesc Bibliotecara de la Auschwitz, pe care mi-am luat-o de pe elefant.ro împreună cu Un băiat pe lista lui Schindler… Istorie, emoţie, lectură…

SAMSUNG CSC

Dacă mă urmăriţi şi pe instagram, aţi văzut acolo că la începutul anului am citit Cuplul din vecini, de Shari Lapena, şi Unul dintre noi minte de Karen M. McManus, şi, cumva, am simţit nevoia să le iau şi pe astea două, tot de pe elefant.ro. În spatele uşilor închise mă intrigă rău de tot, şi cred că mă apuc de ea cu prima ocazie, iar Fata cea bună este tradusă de Cristina Nemerovschi, şi publicată la Herg Benet, la fel ca şi Unul dintre noi minte. So, go for it. 😀

03060014.JPG

Şi, pentru că lunile astea au tot plutit inimioare peste tot, al meu iubit a profitat de nişte reduceri de pe emag şi mi-a cumpărat şi mie două cărţi, una cu tematică, hashtag love, şi pe cea scrisă de Ruta Sepetys pentru că ştia că am citit-o, şi am iubit-o, şi nu o aveam în biliotecă, proprietate personală.

Cam astea sunt “prospăturile” şi parcă, parcă a început să mi se-ncălzească sângele-n degeţele tot tastând.

Voi? Ce mai citiţi, ce v-aţi mai adăugat în bibliotecă? 🙂 Aştept să-mi scrieţi.

O seară faină să aveţi.

xoxo, Miruna