Pustiită de energie, dar încărcată de dorinţă… de lectură.

Helău, helău. Ce mai faceţi, ce mai faceţi?

Eu, extenuată, azi mai mult ca oricând, aparent, după prima zi de muncă, analize, instructaj, etc. etc.

Sincer, tot ce vreau este să îmi intru în ritm şi să mă pot pune în pat în fiecare zi după muncă, după ce mai fac puţină ordine şi să citesc, să citesc cât mai mult, să-mi clătesc imaginaţia cu cât mai multe personaje. Nu ştiu de ce, dar această experienţă care mă atrage cât mai mult de viaţa de adult (da, recunosc, îmi place să mă alint cât se poate de mult…) mi-a adus în prim plan un roman pe care l-am citit acum ceva timp, dar care nu s-a numărat printre favoritele mele. Este vorba despre Suflete pustii, de Katharina Hacker. Cu toate acestea, cred că este totuşi pregnant în amintirea mea pentru că a avut părţi bune, bine scrise, şi planuri narative care puteau fi dezvoltate complet diferit de viziunea expusă a autoarei. Cu toate acestea, cred că fiind vorba de o autoare germană şi de personaje asemenea, răceala personajelor este oarecum explicată de personalitatea distantă a poporului german, sau cel puţin asta am perceput eu. Asemănarea cu situaţia mea? Dacă personajul feminin principal, Isabelle, ar fi avut un interes pentru lectură, lucrurile ar fi decurs altfel. Fără spoilere, fără panică, nu sunt genul. Şi ce i-aş recomanda Isabellei? Sau ce aş citi eu dacă aş fi Isabella? Aş putea începe cu o carte de suflet, cu încărcătură emoţională intensă, şi anume, Hoţul de cărţi, de Markus Zusak. Sau, m-aş arunca direct în volumul „Somnambulii”, de John Saul, care este pe lista mea de lectură de ceva timp, de prin iulie-august, de când iubitul meu mi-a cumpărat-o. Nu face el prea des de-astea, dar când o face este adorabil, şi mi se umple sufletul de bucurie. Şi astfel, revin în povestea sufletelor pustii, cu partea în care dacă Jakob ar fi fost puţin mai atent cu iubita sa şi dacă i-ar fi cumpărat ceva cărţi, nişte flori, poate şi nişte ciocolată şi o sticlă de vin din când în când… hmm. Vă invit să citiţi şi voi, şi să-mi spuneţi ce părere aveţi. Între timp, sper şi eu să m-apuc de Somnambulii lui John Saul, şi să nu mor de oboseală, hihi.

 

P.S. Nu sunt deloc amuzată, ci doar extenuatăăă. Sfaturi pentru primele zile de muncă, primesc cu plăcere.

Cam atât pentru astăzi.

xoxo, Miruna.                                                      

Articol scris pentru proba numărul 16 a competiţiei Super Blog 2017.

Advertisements

Plus, minus, şi Telecredit

Helău, helău. Ce mai faceţi, ce mai faceţi?

Eu mi-am revenit parţial din răceală, tot încerc să-mi fac ordine în lucruri şi nu prea-mi iese, daaaar, am descoperit o carte tare interesantă care sper să mă ajute să  fac ceea ce mi-am propus. Este vorba despre Magia ordinii, de Marie Kondo. Sper că o voi termina curând, că voi aplica metoda KonMari, şi că voi împărtăşi mai multe cu voi într-o postare ulterioară.

konmari.jpg

Între timp, ce să vezi, ce să vezi, constat că vine Crăciunul, că facturile tot vin, cum plăteşti una, cum apare alta, Halloween, decoraţiuni, cadouri, cărţi… un mic răsfăţ ici-colo… şi bani? Banii, banii, ce facem cu ei, cum facem să-i avem mai mult timp sau cum facem să-i înmulţim?

Am stat şi m-am gândit puţin, am pus pe foaie una-alta, şi am ajuns la concluzia că pentru a avea bani suficienţi totul gravitează în jurul celor două semne matematice fantastice, plus, minus, şi dacă acestea două nu sunt de ajuns, mai rămâne Telecredit.

Pe scurt, vă voi spune ce ar trebui să facem în plus, mai mult decât facem deja, şi ce ar trebui să facem mai puţin, în minus, faţă de ce facem deja.

Metoda PLUS

  • Mergi mai mult pe jos. Ai de mers doar o staţie – două? Nu mai bine economiseşti banii de bilet pentru cartea mult dorită, sau puloverul ăla superb în culori de toamnă?
  • Găteşte acasă şi pregăteşte pacheţele pentru job şi pentru cei mici. De ce? Păi, e mai sănătos, ştii exact ce conţin mâncărurile, plus că e plăcut să petreci timp în bucătărie, singur sau cu iubi, povestind despre cine ştie ce chestii mişto.
  • Ai mai multă grijă de lucrurile tale, în special haine, pantofi, genţi, dar şi gadgeturi, electrocasnice şi mobilă, şi pune accent pe calitate, nu cantitate.
  • Fă sport acasă şi citeşte ce ai în bibliotecă deja. Aceste două sfaturi pot părea cam greu de aplicat, dar încercaţi-le măcar o săptămână şi vedeţi cum e. Timp în care puneţi deoparte contravaloarea abonamentului la sală şi banii pe care i-aţi fi dat pe o carte nouă într-un plic şi verificaţi totalul la sfârşit de săptămână.

Metoda MINUS

  • Mai puţină mâncare de tip fast food, junk food, mai puţină mâncare gata preparată. De asta v-am recomandat să gătiţi acasă şi să pregătiţi pacheţele. Şi tot aici, mai puţine, spre deloc, sucuri şi cafele de la tonomat. Investiţi într-un termos bun şi pregătiţi-vă cafeaua preferată de acasă, cu sau fără lapte, zahăr, sau cine ştie ce condimente pentru cafea. Noi spre exemplu ne-am băut o bună perioadă din timp cafeaua cu cardamom.
  • Mai puţine cumpărături la repezeală şi din impuls. Faceţi liste. Cu ce aveţi acasă, menţineţi un inventar, astfel încât să nu aruncaţi mâncarea cumpărată. Eliminaţi astfel şi risipa de bani, şi de mâncare. Cosmetice, produse de curăţenie şi de machiaj. Nu cumpăraţi mai multe produse de acelaşi fel. Nu le veţi folosi în acelaşi timp şi se vor strica. Nu vă cumpăraţi unele articole vestimentare doar pentru că sunt la modă. S-ar putea să fie şi de proastă calitate şi nici măcar să le purtaţi.
  • Renunţaţi la viciile mai puţin sănătoase. Şi aici mă refer la fumat. Şi, da, vă voi prezenta acelaşi calcul bine cunoscut:

1 pachet de ţigări pe zi, sau chiar mai puţin, să spunem 2 pachete de ţigări pe săptămână, 52 de săptămâni într-un an, vreo 15 lei un pachet de ţigări, asta vine undeva la 1560 de lei pe an.

De banii aştia vă puteţi lua chiar un laptop, un telefon, o tabletă, o bibliotecă (şi nişte decoraţiuni drăguţe pentru ea) sau multe cărţi. Poate că nu pare mult, dar dacă nu reuşiţi să puneţi măcar aceşti bani deoparte într-un an, atunci cred că ar trebui să vă „reevaluaţi” viciul.

Şi acum, metoda Telecredit. (pentru momentul ăla când ai ajuns să ai atât de multe cărţi în cutii pe balcon, sub pat, pe jos, poate chiar şi în baie, şi chiar a venit momentul să îţi cumperi o bibliotecă încăpătoare.)

Telecredit este un împrumut rapid, un credit online la care poţi apela de pe orice dispozitiv conectat la internet, telefon, tabletă, laptop sau calculator. Este un credit nebancar, cu dobândă 0. Ba chiar, are şi un nume simpatic: creditul D.A.R – doreşti, aplici, rezolvi –  pentru momentele când meriţi o bibliotecă în dar.

telecredit_credit_fara_adeverinta

Voi ce metode aveţi pentru a avea ceva bani puşi la ciorap pentru urgenţe? Aştept idei in comentarii.

Cam atât pentru astăzi, încerc să ies din hibernarea asta în care-am intrat că urmează o perioadă tare interesantă pentru mine, dar, despre asta vă vorbesc la timpul potrivit.

xoxo, Miruna.

Articol scris pentru proba numărul 11 a competiţiei Super Blog 2017. Cu întârziere, da…

Geanta salvatoare

Helău, helău. Ce mai faceţi voi? Sper că nu sunteţi răciţi precum sunt eu.

În mod surprinzător, nu am mai răcit de ceva vreme, dar presupun că trebuia să mă aştept la asta. M-am trezit acum două zile panicată rău, cu nasul înfundat şi pentru că nu mai puteam să respir. După ce m-am mai liniştit puţin, am căutat prin rezerva cu medicamente ceva pentru răceală. Dar, surpriză, nu mai aveam nimic, eu care sunt mereu pregătită cu strictul necesar, că dacă ar fi după paranoia… aş trăi într-o farmacie.

Evident că în starea în care mă aflam, nicio şansă să merg pe jos până la cea mai apropiată farmacie, un drum de vreo 15 minute, dus întors. Să nu mai spun că şi ploua afară… nicio şansă. În rest ştiam că nu mai sunt în casă pastile pentru răceală… ce să fac, ce să fac… Brusc, mi-am amintit că am cumpărat totuşi nişte plicuri pentru răceală şi, cu siguranţă ar trebui să se afle încă în geantă. M-am repezit efectiv spre geanta mea, cam ponosită, care stă pe SCAUNUL, da, acel scaun cu haine, genţi, eşarfe şi ce se mai nimereşte, pe care unii dintre noi încă-l mai avem. Am deschis cutia pandorei şi am găsit în portfardul pe care îl am mereu în geantă, printre tot felul de hârtiuţe, elastice de păr, o foarfecă, un parfum, o cremă de mâini, un balsam de buze, scobitori, absorbante şi şerveţele, un minunat plic pentru răceală! MY PRECIOUS! Am dat fuga la aragaz, mi-am încălzit o cană de apă, am preparat licoarea magică, şi mi-am revenit. Apoi mi-am făcut curaj să dau o fugă până la farmacie, cât încă mai aveam energie, să mai iau praf magic. (Nu susţin automedicaţia prostească, dar acum vorbim de o răceală. Şi ştim cu toţii cum se tratează.)

După ce m-am înfofolit în geaca mea de iarnă scoasă, nu de la naftalină!, ci dintr-un sac pentru haine, încă mirosind a balsam de rufe, am decis că nu are rost să iau cu mine altceva în afară de portofel, şi-o sacoşă să mă opresc puţin şi la supermarket dacă tot îmi este în drum, să iau nişte ghimbir şi lămâie, să-mi ajute. Şi, oare la ce ar mai fi putut să-mi rătăcească mintea 15 minute pe drum până la farmacie? Că ar trebui să-mi schimb portofelul, că ăsta e prea mare, că e prea roz, că oricum trebuie să mai fac curat printre toate cardurile şi bonurile adunate acolo… Şi dacă tot mi-aş schimba portofelul, să-mi iau şi eu un rucsăcel dintr-acela micuţ, cu tot cu ciucuraş pufos la fermoar? Sau poate să-mi caut o geantă rezistentă, încăpătoare, şi bine compartimentată, pentru că am mereu măcar o carte la mine, şi o agendă, şi uneori o tabletă de 10 inch, plus rezerva de medicamente şi plasturi de urgenţă, să nu mai spun de măcar două sacoşe din punga cu pungi, că nu se ştie când mai fac ceva cumpărături, şi să nu uităm de o sticlă cu apă şi ceva de ronţăit… ce să mai, mi-am făcut inventarul complet în minte până am ajuns acasă. După ce mi-am făcut un ceai cu lămâie şi ghimbir şi am mâncat un sandwich, m-am aşezat la calculator, şi răspunsul tuturor problemelor şi nevoilor mele a apărut cât ai zice… answear.ro.

Vă spun pe ce am pus ochii, şi aştept să-mi spuneţi ce părere aveţi.

Acest portofel adorabil, adorabil… cum să nu te îndrăgosteşti de el? Plus că e şi super-bine compartimentat. Şi această geantă, simplă, dar, la fel, bine compartimentată, pe care o pot purta la aproape orice. Pe mine clar mă reprezintă.

Şi, cam asta fac de câteva zile, caut diverse chestii pe net, pentru că îmi lăcrimează ochii şi nu pot să citesc mai nimic, oricât aş încerca. Mâine sper să fie mai bine, că plănuiesc să-mi fac curaj şi să dau o raită prin librării. Voi?

xoxo, Miruna

Articol scris pentru proba numărul 10 a competiţiei Super Blog 2017.

 

 

Cină pentru The King, Stephen King

Helău, helău. Ce mai faceţi?

Pe mine presimt că mă prinde o răceală, şi, odată cu răceala şi o poftă de un hamburger mare şi gustos, cu multă brânză cheddar şi o porţie zdravănă de cartofi prăjiţi alături. Totuşi, până ajung eu să mă răsfăţ cu bunătate de hamburger, citind tot felul de noutăţi despre recentele evenimente la care participă autorul meu preferat, Stephen King, cu mâncarea în gând, am dat şi peste un articol în care The King povesteşte care sunt mâncărurile  lui preferate sau mai puţin preferate.

14910436_836589353147315_1959998364823243242_n

Astfel, am descoperit că meniul preferat al autorului, numit şi Steve’s monster’s menu, constă în:

  1. Somon la cuptor, făcut cam 30 de minute, la 350 de grade, glazurat cu unt, lămâie şi puţin zahăr brun.
  2. Orez Jambalaya, despre care habar nu aveam, până acum. Evident că am descoperit tot felul de reţete, dar pare delicios indiferent de varietatea de ingrediente folosite.
    Cheesecake, o felie monstru, sau două felii. Putem intui că desertul preferat al lui Stephen King este puţin atipic, dar delicios. Pentru că este vorba despre un cheesecake cu merişoare şi portocale. Yummy.

Însă, dacă ar fi să gătesc ceva pentru Stephen King, dacă am sta de vorbă, sau mai bine zis dacă eu l-aş urmări fascinată cum vorbeşte despre orice, aş încerca ceva uşor diferit, punându-mi puţin creativitatea la încercare. Ştiu că şi lui Stephen King îi place şi pâinea de casă, deci am fi doi fani pâine şi miros de pâine proaspătă. Tocmai din acest motiv, aş vrea să fac nişte tartine cu somon după reţeta lui Stephen, cu pâine de casă. Cum nu mă pricep la făcut pâine, recunosc, pentru că mi se pare efectiv o artă şi o muncă asiduă, aş apela la ajutorul unei maşini de pâine, dar voi alege cea mai simplă reţetă din manual, doar că în loc de clasicul ulei menţionat în reţetă aş vrea să folosesc ceva special, pregătit cu cea mai eficientă presă de ulei la rece, şi anume ulei de migdale. Cred că aroma uleiului de migdale se va simţi minunat în pâine şi în combinaţie cu somonul la cuptor, mai ales pentru că va fi un ulei pur, preparat pe loc, fără aditivi şi conservanţi.

logo-yoda_1504191001-300x300

V-am spus deja că voi folosi cea mai eficientă presă de ulei la rece, şi anume presa de ulei YODA Home Pro. Este compactă, pentru a-şi găsi locul în orice bucătărie, dar are şi un motor puternic, pentru a stoarce uleiul din ingrediente proaspete în confortul casei tale. De asemenea, este disponibilă în trei culori – gri, portocaliu şi roşu – iar mie tare-mi face cu ochiul portocaliul ăla aprins, mai ales că magazinul profistore.ro are promoţii YODA de nerefuzat.

Yoda-orange

Nu ştiu vouă, dar mie îmi plouă-n gură deja. Partea bună este că am plănuit o gustare sănătoasă, pe care chiar s-ar putea să o pun în practică de Halloween, doar că s-ar putea să fiu doar eu cu iubitul meu, mâncând bunătăţuri şi uitându-ne la un film de groază, într-un decor portocaliu. V-am spus eu că-mi face cu ochiul presa de ulei portocalie!

Cam atât pentru astăzi, nu mai pot de oboseală, răceală şi toate alea. Iar mâine mă aşteaptă o nouă serie de peripeţii.

V-am lăsat, dar aştept să-mi scrieţi cu ce autor sau celebritate aţi vrea să luaţi cina şi ce aţi servi.

xoxo, Miruna.

Articol scris pentru proba numărul 9 a competiţiei Super Blog 2017.

O baie cu spumă, un pahar de vin roşu, un tratament Royal! – o ieşire din cotidian.

Helău, helău. Ce mai faceţi? Cum a fost astăzi, vineri 13, pentru voi?

Pentru mine a fost o zi destul de bună. Am achiziţionat două volume destul de interesante, Inimă vinovată, de Julie Parsons şi Mă cheamă Rose, ca pe mama, de Veronique Ovalde. Am fost prin oraş, m-am plimbat, m-a prins o ploaie de toamnă, acompaniată şi de o ploaie de frunze… Melancolie în tonuri de galben şi asfalt ud. Şi, cum nu se poate fără o cafea caldă şi câte un ochi aruncat pe facebook, ce să vezi, ce să vezi, am descoperit că anul trecut pe vremea asta ningea! Parcă instant m-am imaginat undeva departe de toată agitaţia, într-o cameră de hotel, cu nişte ciorapi pufoşi în picioare, citind ceva cu o cană mare de ceai cu lămâie alături.

Aş vrea să mă răsfăţ aşa cum nu am mai făcut-o niciodată. Ei bine, da, mărturisesc! Iarna nu am mers niciodată în vacanţă. Mereu am stat acasă, evident, citind şi vizionând seriale, stând la taclale cu ai mei şi punând la cuptor tăvi cu turtă dulce. Dar cred că acum a venit vremea dacă nu să plănuiesc, măcar să îmi închipui cum ar fi să am parte de un tratament Royal. Şi unde altundeva dacă nu la Hotel Royal Poiana Braşov?

hr3

Pentru mine Poiana Braşov e un fel de sinonim pentru schi, nu că m-aş pricepe la schi, şi nici nu mă omor după bulgăreli sau picioare congelate de frig, dar pun pariu că priveliştea de-acolo este superbă. Acum, revenind la tratamentul meu Royal, aici puteţi găsi cazare atât pentru cupluri,  cât şi pentru familii cu copii sau gaşca de prieteni, în camere bine dotate şi amenajate cu tot ce vă trebuie pentru un sejur cât mai confortabil. Inclusiv internetul wireless este de nelipsit, şi este gratuit în întreg hotelul.

Ce mi-a atras mie atenţia? În primul rând sauna, pentru că nu am mai fost niciodată la saună, fie pentru că nu prea am avut ocazia şi pentru că mi-e şi puţin frică, dar e cazul să mă maturizez, nu? Şi în al doilea rând, posibilitatea de a juca biliard. Cred că am mai fost doar o dată sau de două ori la biliard cu nişte prieteni dar nu am reuşit să deprind cine ştie ce abilităţi fantastice de a mânui tacul, aşa că, la hotel Royal aş mai bifa încă un lucru de pe lista mea cu lucruri pe care vreau să le fac. Plus că aş merge cu instructorul meu personal de biliard, şi nu numai, iubitul meu.

biliard

Cred că aş sta cel puţin trei nopţi, în care mă voi răsfăţa, voi evada din cotidian şi îl voi obliga pe iubitul meu să-şi închidă telefonul, să petrecem astfel cât mai mult timp de calitate împreună, fără să fim întrerupţi de sunetul strident şi omniprezent al notificărilor. Şi cu siguranţă vom opta pentru o cameră care dispune de baie cu cadă, pentru a mă lăsa învăluită de apă fierbinte, aburi, parfum de scorţişoară şi un pahar de vin roşu, savurat în ciuda frigului de afară.

hr4

Ce spuneţi, vă tentează şi pe voi un tratament Royal? Pun pariu că e superb şi vara, şi toamna, iarna sau primăvara! Voi ce plănuiţi pentru vacanţa de iarnă?

xoxo, Miruna.

Acest articol a fost scris pentru proba numărul 6 a competiţiei Super Blog 2017.

Tărâm de basm, tărâm cu case de basm, târâmul AIA

Helău, helău. Ce mai faceţi? Toamna acesta la mine pe blog se vor număra articolele pentru competiţia Super Blog 2017, aşa că urmează articolul numărul 3!

Aşadar… să ne luăm o cană de ceai, cafea, sau orice altă licoare magică, şi să purcedem spre un tărâm de basm, spre un vis cu o casă ideală, a mea, a voastră, sau, şi mai bine, spre tărâmul AIA Proiect

sigla-AIA-2016-300x153

Cu toate acestea, vă previn la început că, oricât ne-am lăsa imaginaţia să zburde, construcţia unei case, de la simplul vis cu interioare fantastice şi comode, şi până la minunatul rezultat final, implică mult mai mulţi paşi, chiar anevoioşi din punctul meu de vedere, astfel că recomand consultarea unui specialist în proiectare. Nu mă credeţi? Ei, bine, dacă nu ştiţi concret ce presupune un certificat de urbanism şi de unde se eliberează el, sau termenul de „constrângeri ale amplasamentului” vi se pare complicat şi aveţi senzaţia că nu vă veţi întâlni cu el, atunci cu siguranţă ar trebui să apelaţi la ajutorul AIA – Birou de proiectare, audit energetic, evaluare imobiliară şi servicii auxiliare.

Acum, presupunând că am găsit un echilibru între starea de visare a unui spaţiu perfect şi chestiunile legale, conchidem că bugetul nu este de neglijat. Alegeţi cu grijă terenul pe care doriţi să vă amenajaţi cuibuşorul de nebunii, sau dacă dispuneţi deja de un teren potrivit pentru o astfel de construcţie, verificaţi dacă există posibilitarea racordării la toate utilităţile. (energie electrică, apă, canalizare, gaz, internet, etc.) De asemenea, nu este de neglijat vecinătatea, case, blocuri, drumuri de acces, magazine, etc.

Iar acum, probabil că urmează partea cea mai captivantă, alegerea dintre mai multe proiecte, sau creionarea propriului proiect. Eu, spre exemplu, mi-aş dori o casă cu etaj, dispusă după cum urmează: la subsol mi-ar plăcea să am un garaj dar şi o cămară pentru bunătăţile pentru iarnă, dar şi un mic spaţiu de relaxare, amenajat în stilul unei crame, cu suporturi pentru sticle de vin, bănci şi mese de lemn şi ornamente tradiţional bucovinene. La parter, un hol spaţios, un dormitor matrimonial cu o baie cu o cadă imensă cu hidromasaj, o bucătărie bine dotată – aragaz, cuptor electric, frigider, aparet pentru vafe, dulapuri şi dulăpioare – dar şi cu o zonă încăpătoare de servit masa, şi o terasă. La etaj, încă două dormitoare, o baie sau două, şi o bibliotecă încăpătoare în care să mă refugiez măcar o oră pe zi. De asemenea, nu aş vrea să mă ‘zgârcesc’ în ceea ce priveşte spaţiul de depozitare, dulapuri bine compartimentate peste tot.

Dar mi-ar plăcea să îmbin toate acestea astfel încât să nu fac risipă de spaţiu – impozite, taxe, facturi mari, etc. etc. – şi să nu fac cine mai ştie ce gafe de proiectare… Revenim aşadar la ideea de specialist, ba chiar o întreagă echipă de specialişti în proiectare rezidenţială completă şi amenajare, pe toată derularea proiectului. Dacă vreţi să vă faceţi o idee, pe site-ul celor de la AIA puteţi selecta ce anume vă doriţi, casă cu etaj, cu mansardă, cu câte dormitoare, cu facilităţi precum cramă, garaj sau chiar piscină, iar aceştia vă oferă câteva informaţii şi sugestii din portofoliul lor. Iar dacă nu ştiţi ce vă doriţi, nu e o problemă. Parcugeţi toate paginile din meniul Proiecte case, iar dorinţele şi decizia vor veni pe parcurs. La stadiul de proiect e cel mai uşor de gândit, răzgândit, imaginat şi reinventat.

Aşa-i că v-am făcut curioşi? Sugestiile lor pentru mine sunt cele de proiect casă parter cu etaj p+1 Begonia şi proiect casă parter cu etaj simplă p+1 Brânduşa.

Cumva, uitându-mă la pozele acestea, aud pe fundal în căpşorul meu clasica vorbă din bătrâni: socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Şi parcă nici „plănuiala” din vis parcă nu mai seamănă cu cea propriu zisă. Şi, cu siguranţă, după câteva şedinţe cu proiectantul, în care vom lua în calcul constrângerile amplasamentului, de care vă spuneam la început, prevederile de urbanism, dar şi racordarea la utilităţi şi mai ales un plan energetic eficient, voi avea în mâini un dosar pe care va scrie „proiect casă”, şi voi şti că e perfect pentru mine, pentru familia mea şi pentru nevoile noastre, astfel încât timpul petrecut acasă să fie de cea mai bună calitate, în cea mai confortabilă casă.

Casa perfectă, dintr-un simplu vis, apoi proiect, devine acasă. Iar acasă domneşte dragostea, iau naştere amintirile, prietenii sunt bine veniţi, iar familia dăinuieşte pentru totdeauna.

Iar dacă vreodată, din diverse motive, veţi avea în minte un alt proiect, echipa AIA Proiect va fi mereu aproape, şi pentru a vă pune la dispoziţie un evaluator ANEVAR, care poate calcula valoarea imobilului, şi pentru a vă ajuta cu următorul proiect. Nu ştiu voi ce impresie v-aţi făcut, dar eu nu mă pot gândi decât la excelenţă, excelenţă în proiectare.

Şi, ca să încheiem într-o notă veselă, vă las un banc, preluat de pe pagina de Facebook a celor de la AIA:

Pe un şantier, vine o comisie în inspecţie. Şeful de şantier le spune lucrătorilor:

 – Orice s-ar întâmpla, reacţionaţi în aşa fel de parcă aşa trebuia să fie.

Vine comisia, priveşte. Deodată, cade un perete. Un lucrător, bucuros, se uită la ceas:

–  Zece şi treizeci. Exact după grafic!

xoxo, Miruna 

Can you ‘filit’?

Helău, helău.

După cum am anunţat astăzi şi pe pagina de facebook, astăzi vă povestesc despre programul FILIT 2017.

FILIT aka Festivalul Internaţional de Literatură şi Traduceri Iaşi se află la a 5-a ediţie şi este un prilej numai bun pentru pasionaţi să participe timp de 5 zile la diverse evenimente, care mai de care mai interesante, inedite şi captivante. Dăm startul fix peste o săptămână, de pe 4 până pe 8 octombrie, aici, în dulcele târg al Ieşilor. 

record-iasi_50314500

Selecţia de activităţi este atât de vastă şi de diversă încât trebuie să găsiţi măcar un eveniment la care să vreţi musai să participaţi, fie pentru voi, fie pentru cei mici.

Pentru iubitorii de filme, la Casa de Cultură a Sindicatelor vor avea loc maratoane de film, în fiecare zi a festivalului: Stăpânul inelelor, versiunile extinse, Harry Potter, Game of Thrones, Saga Amurg şi nelipsiţii super eroi Marvel: Superman, Spiderman, Ironman, the Avengers.

De precizat este că evenimentele marca FILIT sunt cu intrare liberă, inclusiv Serile FILIT, doar că acestea din urmă necesită rezervări făcute în prealabil, din cauza numărului limitat de locuri. Sper că v-aţi făcut rezervări, dacă nu, organizatorii vor pune la dispoziţie un anumit nr. de locuri cu 30 de minute înainte de începerea propriu zisă a Serilor. La Serile FILIT, care vor avea loc la Teatrul Naţional “Vasile Alecsandri”, vor lua parte Jonathan Coe, Mircea Cărtărescu, Olga Tokarczuk, Gao Xingjian, Svetlana Aleksievici şi Jeff Lindsay. Din păcate, Jim Crace şi-a contramandat prezenţa, din cauza unor probleme familiale.

După cum ştiţi, Vânătoarea de cărţi marca FILIT a pus la bătaie un teanc de bunătăţi literare…

filit.jpg

… iar autorii acestora vor fi prezenţi şi îi aşteaptă pe pricepuţii vânători de cărţi cu volumele căpătate pentru a obţine şi câte un autograf! 🙂

Eu am ascuns volumul Domnul şi câinele, de Adriaan van Dis, iar despre asta v-am povestit aici (click!).  Cartea a fost găsită, iar mai jos aveţi şi dovada:

bh.jpg

Recenzia cărţii o găsiţi aici: https://mirunasipoezie.wordpress.com/2017/09/19/e-toamna-e-recomandare-de-carte-si-e-filit/ şi vă anunţ pe această cale că şi Alexa Stoicescu, cea care a tradus Domnul şi câinele a lui Adriaan van Dis va veni la Iaşi, la FILIT. 🙂

De asemenea, Ioana Nicolaie, Emil Brumaru şi Lisa Strømme – autoarea romanului Fata cu fragi, apărut la noi la editura Humanitas, în colecţia Raftul Denisei – sunt alţi scriitori prezenţi la FILIT.

Lista tuturor invitaţilor o găsiţi aici : http://www.filit-iasi.ro/invitati-2017/ .

Evenimentele de la care chiar mi-ar părea rău să lipsesc sunt “Cum se scrie un blog”, unde va fi prezentă şi Raisa Beicu, pe care o găsiţi şi aici: http://raisabeicu.ro/, şi concertul trupei The Mono Jacks. – pe care îi tot ascult de când i-am descoperit studiind pe îndelete programul FILIT 2017.

“Noaptea albă a poeziei”, Întâlnirile Alecart, Scriitori în centru, Întâlnirile clubului Logos, şi multe, multe alte evenimente, vă aşteaptă să le treceţi pragul. Programul complet îl puteţi descărca de aici: http://www.filit-iasi.ro/wp-content/uploads/2017/09/program_filit.pdf

De asemenea, nu rataţi Expoziţiile FILIT, care sunt deschise pe perioada tuturor celor 5 zile de festival.

Ce spuneţi, v-am convins? 🙂

Şi, ca să vă faceţi o idee, cam aşa s-au prezentat primele patru ediții FILIT în cifre:

  • peste 600 de invitați;
  • peste 400 evenimente literare organizate;
  • 60.000 de participanţi în public;
  • 400 voluntari;
  • 200 jurnaliști români și străini acreditați.

V-aştept la Iaşi!

xoxo, Miruna.

Dale Cooper: Viata mea, bezile mele

Helău, helău.

Această postare ar fi apărut mai devreme, asta dacă aş fi avut net aseară. Dar, din păcate, nu ştiu que paso cu cei care-mi furnizează aceste servicii, aşa că ciuciu net pentru noi, şi ciuciu tv, implicit, aka iubit supărat şi nani devreme aseară. În timp ce scriu asta, este în jur de ora 8, sunt trează de pe la 6, şi deja sunt la a doua ceaşcă de cafea. Şi în timp ce toamna îşi intră în drepturi, cu răcoarea caracteristică şi frunzele uscate, eu aştept să vină nişte omuleţi să mă reconecteze şi pe mine cu lumea… Da, constat că ne-am cam obişnuit cu această conexiune permanentă, şi orice interferenţă sau problemă tehnică devine greu de suportat pe măsură ce trece timpul.

Dar, să purcedem. Astăzi a venit rândul mult aşteptatului volum scris de Scott Frost, ce face parte din seria Twin Peaks, Dale Cooper: Viaţa mea, benzile mele.

Am aşteptat mult să-mi intre pe mână. Bine, asta pentru că, nici nu ştiam de existenţa luni până acum ceva vreme. Povestea mea şi povestea serialului şi a tot ce ţine de Twin Peaks începe acum vreo 10 ani, cred, pe când am decoperit în biblioteca mamei volumul Jurnalul secret al Laurei Palmer. M-a captivat şi m-a intrigat, şi l-am citit şi recitit de câteva ori. Câţiva ani mai apoi, la scurt timp după ce am descoperit magia internetului, torrentele şi faimosul site vplay, la vremea aceea, am început să mă uit şi la controversatul serial. Şi, deşi nu sunt adepta citit-recitit, văzut-revăzut, am revăzut şi re-revăzut serialul acesta de vreo câteva ori de atunci.

Anul trecut, căutând ceva pe site-ul unui anticariat, am văzut şi cărticica asta, şi flacăra pasiunii mele pentru Twin Peaks s-a reaprins. Iar anul acesta, când am constatat că s-a lansat o continuare a serialului, pam-pam, mi-am spus că musai trebuie să-l mai văd o dată, citesc cărticica asta, şi m-apuc şi de continuare. Să facem lucrurile cum trebuie, nu?

Acum, revenind la acest volum, sper că nu voi da spoilere nimănui, acţiunea de aici prezintă, mai mult sau mai puţin lacunar, viaţa agentului Dale Cooper, de la vârsta de 13 ani, de când primeşte primul său reportofon, până în momentul în care pleacă spre orăşelul Twin Peaks. Parcursul acestuia este presărat cu tot felul de evenimente, fiecare lăsându-şi amprenta în felul său. Am extras o serie de replici şi „cuvinte de duh” ale lui Dale pentru a le împărtăşi cu voi.

„Nu pretind să înţeleg alcătuirea lumii. Soarele răsare. Soarele apune. Aceasta îmi pare singura certitudine.”

Tînărul Dale face cunoştinţă şi cu forţele Răului, pe care le tot analizează, încercînd să desluşească misterele în care este atras.

„Există oare Răul în forme tangibile, cum ar fi, să zicem, un microb? Pluteşte el – aşa cum ar face o frunză – în curenţii de aer ce aduc viaţă lumii; mişcându-se înăuntrul şi în afara vieţilor noastre, ale tuturor şi, la răstimpuri, prinzând rădăcini în suflete nenorocite?”

„Recunoaşterea faptului că Răul există ca o entitate în afara puterii noastre de înţelegere a lumii şi vieţii nu reprezintă politica oficială a Biroului.”

„Diane, fiecare lucru de pe lume are un început. Nimeni nu se poate mişca, acţiona, fără să lase urme.” [Poate doar Răul.]

„Nimic din gândirea, din filosofia modernă nu lasă să transpară posibilitatea ca Răul să fie mai mult decît un concept etic. Şi totuşi, el există. E aici, cu noi. Călătoreşte în umbra nopţii, ori se lasă purtat de o adiere de vînt. Uneori stă ascuns în suflet, ca un şarpe, pîndind momentul în care să atace.”

Cea mai enigmatică înregistrare a acestuia este din Februarie 1977, şi relatează următoarele: „Răul are un chip.”

Dale are o viaţă activă, aş putea spune mai mult decît activă, studii, escapade, pasiunea lui pentru F.B.I. şi experienţa sa în cadrul academiei, iar toate acestea par să-l fi pus pe gînduri, spunînd următoarele:

„Mi se pare ciudat ca mie să mi se fi întâmplat atâtea în anii care au trecut. Este oare posibil ca unii oameni să trăiască o viaţă întreagă fără să experimenteze nici cea mai mică schimbare?”

SAMSUNG CSC

Iar mărturiile celor care l-au cunoscut pe Cooper confirmă că era într-adevăr un personaj:

„Îmi amintesc de prima întâlnire cu Dale Cooper: avea cea mai curată armă pe care o văzusem în viaţa mea.

Aldo Smith, Agent Special F.B.I ”

De asemenea, înregistrările lui Cooper lămuresc puţin şi misterul Diane:

„Mi-au dat şi o secretară. Numele ei este Diane, iar experienţa sa îmi va fi de mare ajutor. Diane arată exact aşa cum mi-am închipuit încrucişarea între un sfînt şi o cîntăreaţă de cabaret.” SAMSUNG CSC

Paginile acestei cărţi cuprind multe dintre experienţele de viaţă ale lui Cooper, primele lui investigaţii, primele cazuri, primele focuri de armă, fete, femei, familie… o incursiune fascinantă în viaţa agentului special F.B.I.

„Acestea sunt faptele. Ceea ce nu ne spun ele, însă, e că nici un fel de antrenament nu te poate pregăti pentru un caz real.” SAMSUNG CSC

Tot între aceste pagini aflăm şi lucruri care nu au fost dezvăluite în totalitate în cadrul serialului, cum ar fi împrejurările în care Dale şi-a cunoscut partenerul, şi anume, pe Windom Earle, şi ce s-a întîmplat pe parcusul relaţiei celor doi…

Eu una sunt complet fascinată, recomand cu încredere atît cărticelele cît şi serialul, cel vechi, dar, fiţi fără frică, mă apuc şi de cel nou, şi vă ţin la curent.

Vă mai las cîteva citate, şi mă duc să-mi fac un cappuccino. E trecut de 8 seara, deci… da, o lungă recenzie, şi un şi mai lung drum al publicării ei. Sper că v-a plăcut!

„Poate fiindcă sunt adeptul filosofiei tibetane, care afirmă că nu există evenimente independente, toate întâmplările fiind legate unele de altele şi influenţîndu-se reciproc.”

„Mintea, Diane, rămîne cea mai puternică sursă de vindecare cunoscută.”

„Trecutul trebuie să rămână în urmă. Prezentul are şi aşa destule obstacole.”

xoxo, Miruna.

Dimineţi, cafea şi Super Blog 2017.

Helău, helău.

Cunoaşteţi sentimentul ăla de dimineaţă, când totul vi se pare o provocare? Dar trebuie să vă ridicaţi şi să părăsiţi îmbrăţisarea călduroasă a patului şi să vă începeţi activitatea?

Oh, uneori am impresia că fiecare dimineaţă e la fel de greu de depăşit, că e mai mult decât o provocare… dar în dimineaţa asta, parcă nu mai e chiar aşa. Fac doar ce aş vrea, ce imi propun, ce se mai iveşte, şi nu ar fi frumos să am cât mai mult timp la dispoziţie?

Eh, eu zic că da. Am un teanc de cărţi de recenzat, mai multe de citit, să nu mai spun de cele gata începute şi în curs de citire. Şi e fix ce-mi doream să fac. E pentru mine, e pentru viitorul meu.

Şi, chiar dacă nu ştiu câte dimineţi de-acum încolo vor mai fi o provocare pentru mine, pentru următoarele luni voi avea parte de o provocare constantă:  Competiţia Super Blog. 

Se spune că participarea la această competiţie este provocarea supremă pentru orice blogger. Eu văd în ea o oportunitate, şi sper să profit de ea. Aşadar, încerc să las pe tuşă lenea, amânările, şi să fac faţă tuturor temelor propuse.

Deci, putem spune că, oficial, m-am înscris în Competiţia Super Blog 2017.

De asemenea, vă invit să vă interesaţi, şi de ce nu, să participaţi la această competiţie, dacă îndepliniţi cerinţele necesare. 🙂

 

Particip SuperBlog 2017 Sustin SuperBlog 2017

 

 

Ţineţi-mi pumnii!

xoxo, Miruna.

P.S: Mostră a dimineţii mele. 🙂

minsta

Fata de la nord de ziuă, de Alexandru Voicescu

Helău, helău.

Vă spuneam acum ceva timp că mi-am luat, printre altele, şi volumul lui Alexandru Voicescu, Fata de la nord de ziuă.

Descrierea uşor lacunară mi-a stârnit interesul, în primul rând, şi în al doilea rând, chiar îmi propusesem să citesc mai mulţi autori români, de preferat autori contemporani. Şi cum cei de la Herg Benet sunt “pe val”… aşa a ajuns acest roman în mâinile mele.

După moartea tragică a soției sale, Gérard – un profesor francez de istorie a artei – decide să se retragă o perioadă în nordul îndepărtat al Europei. Liniștea pe care o caută în meditație printre fiordurile Norvegiei este întreruptă de întâlnirea accidentală cu o tânără ce urmează cursurile unei stranii școli locale de fotomodele, a cărei deviză este „Sine Anima”. ”

concurss

„Niciun drum nu seamănă complet cu un altul, așa cum nici viețile noastre nu sunt identice în fiecare zi. Trebuie doar să îți reamintești cine ai fost în clipa respectivă și vei ști și unde ai fost.“

Acţiunea romanului începe cu Gerard şi aparatul său de fotografiat, undeva pe marginea unei pante abrupte, la câţiva metri de o cascadă îngustă. 
 Deşi nu sunt fan descrieri, stilul lui Alexandru Voicescu este plăcut, având acel je ne sais quoi captivant.
“Era un alt el, atunci. Altcândva. Altcândva poate să însemne şi niciodată. Putem uita, iar aşa ne prefacem şi că nu am ştiut, niciodată, cine am fost înainte.”
Nu aş vrea să ştirbesc în vreun fel frumuseţea acestei scrieri folosind cuvinte nepotrivite, stângace, aşa că vă invit cu drag să citiţi acest roman, să-i cunoaşteţi tainele. Pentru mine a fost un roman despre regăsiri, despre luptă, despre puterea sufletească nebănuită. Despre artă, pasiune, şi psihicul uman
Şi, pentru că mi-a plăcut atât de mult, ce credeţi că am făcut? 🙂
Daaa, am achiziţionat încă un exemplar, care va pleca spre un norocos cititor al blogului meu.
Mai multe detalii, AICI. (Click!).
De asemenea, dacă aţi citit-o deja, vă aştept părerile.
xoxo, Miruna