Plus, minus, şi Telecredit

Helău, helău. Ce mai faceţi, ce mai faceţi?

Eu mi-am revenit parţial din răceală, tot încerc să-mi fac ordine în lucruri şi nu prea-mi iese, daaaar, am descoperit o carte tare interesantă care sper să mă ajute să  fac ceea ce mi-am propus. Este vorba despre Magia ordinii, de Marie Kondo. Sper că o voi termina curând, că voi aplica metoda KonMari, şi că voi împărtăşi mai multe cu voi într-o postare ulterioară.

konmari.jpg

Între timp, ce să vezi, ce să vezi, constat că vine Crăciunul, că facturile tot vin, cum plăteşti una, cum apare alta, Halloween, decoraţiuni, cadouri, cărţi… un mic răsfăţ ici-colo… şi bani? Banii, banii, ce facem cu ei, cum facem să-i avem mai mult timp sau cum facem să-i înmulţim?

Am stat şi m-am gândit puţin, am pus pe foaie una-alta, şi am ajuns la concluzia că pentru a avea bani suficienţi totul gravitează în jurul celor două semne matematice fantastice, plus, minus, şi dacă acestea două nu sunt de ajuns, mai rămâne Telecredit.

Pe scurt, vă voi spune ce ar trebui să facem în plus, mai mult decât facem deja, şi ce ar trebui să facem mai puţin, în minus, faţă de ce facem deja.

Metoda PLUS

  • Mergi mai mult pe jos. Ai de mers doar o staţie – două? Nu mai bine economiseşti banii de bilet pentru cartea mult dorită, sau puloverul ăla superb în culori de toamnă?
  • Găteşte acasă şi pregăteşte pacheţele pentru job şi pentru cei mici. De ce? Păi, e mai sănătos, ştii exact ce conţin mâncărurile, plus că e plăcut să petreci timp în bucătărie, singur sau cu iubi, povestind despre cine ştie ce chestii mişto.
  • Ai mai multă grijă de lucrurile tale, în special haine, pantofi, genţi, dar şi gadgeturi, electrocasnice şi mobilă, şi pune accent pe calitate, nu cantitate.
  • Fă sport acasă şi citeşte ce ai în bibliotecă deja. Aceste două sfaturi pot părea cam greu de aplicat, dar încercaţi-le măcar o săptămână şi vedeţi cum e. Timp în care puneţi deoparte contravaloarea abonamentului la sală şi banii pe care i-aţi fi dat pe o carte nouă într-un plic şi verificaţi totalul la sfârşit de săptămână.

Metoda MINUS

  • Mai puţină mâncare de tip fast food, junk food, mai puţină mâncare gata preparată. De asta v-am recomandat să gătiţi acasă şi să pregătiţi pacheţele. Şi tot aici, mai puţine, spre deloc, sucuri şi cafele de la tonomat. Investiţi într-un termos bun şi pregătiţi-vă cafeaua preferată de acasă, cu sau fără lapte, zahăr, sau cine ştie ce condimente pentru cafea. Noi spre exemplu ne-am băut o bună perioadă din timp cafeaua cu cardamom.
  • Mai puţine cumpărături la repezeală şi din impuls. Faceţi liste. Cu ce aveţi acasă, menţineţi un inventar, astfel încât să nu aruncaţi mâncarea cumpărată. Eliminaţi astfel şi risipa de bani, şi de mâncare. Cosmetice, produse de curăţenie şi de machiaj. Nu cumpăraţi mai multe produse de acelaşi fel. Nu le veţi folosi în acelaşi timp şi se vor strica. Nu vă cumpăraţi unele articole vestimentare doar pentru că sunt la modă. S-ar putea să fie şi de proastă calitate şi nici măcar să le purtaţi.
  • Renunţaţi la viciile mai puţin sănătoase. Şi aici mă refer la fumat. Şi, da, vă voi prezenta acelaşi calcul bine cunoscut:

1 pachet de ţigări pe zi, sau chiar mai puţin, să spunem 2 pachete de ţigări pe săptămână, 52 de săptămâni într-un an, vreo 15 lei un pachet de ţigări, asta vine undeva la 1560 de lei pe an.

De banii aştia vă puteţi lua chiar un laptop, un telefon, o tabletă, o bibliotecă (şi nişte decoraţiuni drăguţe pentru ea) sau multe cărţi. Poate că nu pare mult, dar dacă nu reuşiţi să puneţi măcar aceşti bani deoparte într-un an, atunci cred că ar trebui să vă „reevaluaţi” viciul.

Şi acum, metoda Telecredit. (pentru momentul ăla când ai ajuns să ai atât de multe cărţi în cutii pe balcon, sub pat, pe jos, poate chiar şi în baie, şi chiar a venit momentul să îţi cumperi o bibliotecă încăpătoare.)

Telecredit este un împrumut rapid, un credit online la care poţi apela de pe orice dispozitiv conectat la internet, telefon, tabletă, laptop sau calculator. Este un credit nebancar, cu dobândă 0. Ba chiar, are şi un nume simpatic: creditul D.A.R – doreşti, aplici, rezolvi –  pentru momentele când meriţi o bibliotecă în dar.

telecredit_credit_fara_adeverinta

Voi ce metode aveţi pentru a avea ceva bani puşi la ciorap pentru urgenţe? Aştept idei in comentarii.

Cam atât pentru astăzi, încerc să ies din hibernarea asta în care-am intrat că urmează o perioadă tare interesantă pentru mine, dar, despre asta vă vorbesc la timpul potrivit.

xoxo, Miruna.

Articol scris pentru proba numărul 11 a competiţiei Super Blog 2017. Cu întârziere, da…

Advertisements

Ce am mai citit, ce am mai făcut, pe unde am mai fost.

Helău, helău. Ce mai faceţi?

Se pare că am cam întârziat cu acest articol, cam două săptămâni, dar să sperăm că partea bună a acestei întârzieri să se concretizeze într-un articol mai consistent şi mai interesant.

În primul rând vă voi spune ce cărţi am citit în luna septembrie, ce citesc în prezent şi ce achiziţii în materie de cărţi am mai făcut.

Cărţile citite în luna septembrie nu sunt multe, sunt patru la număr, iar pe două dintre ele le-am şi recenzat deja.
septemberreadings

  1. Domnul şi câinele, de Adriaan van Dis, carte pe care nu aş fi reuşit să o citesc dacă nu mă implicam în campania bloggerilor FILIT, aşa că doresc să le mulţumesc încă o dată pe aceasta cale. Volumul acesta mi-a ajuns în mâini, l-am citit, v-am povestit despre el aici (click!) şi l-am ascuns pentru a fi vânat şi câştigat de un cititor priceput la descifrat indicii.
  2. Moartea la Dallas, de Charlaine Harris, al doilea volum din seria Vampirii Sudului. Îmi plac mult până acum aceste volume pentru că se citesc uşor şi pot să revin oricând la poveste, să iau continuarea la citit. Probabil vă voi vorbi despre toată seria după ce o voi termina. Iar acest lucru cred că se va întâmpla în 2018… dacă am noroc.
  3. XXL, de Rob Grant. Ştiu, vă sunt datoare cu o recenzie, că aşa m-am lăudat pe facebook, mâncând chipsuri, aşa că sper să vină curând.
  4. Dale Cooper: Viaţa mea, benzile mele, de Scott Frost. V-am povestit deja despre obsesia mea pentru Twin Peaks şi că m-am apucat de vizionat noile episoade ale serialului. Cartea mi-a plăcut, m-a prins într-un moment nostalgic şi efectul a fost maxim, aşa că i-am dedicat o postare întreagă aici (click!).

Despre serial, noile episoade, în schimb, oh,god! I have mixed feelings.

La început m-am entuziasmat să-i revăd pe actori, personajele, cadrele, locurile, replicile caracteristice… apoi am constatat că sunt unele elemente ale poveştii care mă depăşesc, că unele personaje, acum, după trecerea timpului, au ajuns să mă enerveze, etc. etc.

Am încercat să mă concentrez pe cât posibil să nu ratez indiciile presărate pe tot parcursul serialului, dar cu toate astea, am avut senzaţia că toată acţiunea propriu zisă, a fost în ultimele 2-3 episoade. Sau poate că ultimele episoade s-au apropiat cel mai mult de desluşit misterele poveştii… Oricum, au rămas lucruri pe care nu le-am înţeles pe deplin. Cu toate acestea, nu cred că voi revedea aceste episoade prea curând, poate chiar deloc.

Per ansamblu, mă bucur totuşi că am reuşit să-l vizionez, mi-am potolit curiozitatea şi, cu ocazia asta am mai aflat lucruri noi despre unii actori.

Locul meu preferat din serial rămâne restaurantul Double R, unde cafeaua bună şi demenţialele plăcinte cu cireşe sunt la ordinea zilei! Ba chiar şi conceptul de Coffee to go este implementat.

tprr

Luna octombrie a venit cu mult aşteptatul FILIT, dar şi cu două târguri de carte, Bookfest şi Arca lui Guttenberg. Să le luăm pe rând.

Cu ocazia FILIT, am reconsiderat poezia în viaţa mea, l-am descoperit pe poetul Cosmin Perţa şi am vizitat Casa Dosoftei.

De la Bookfest eu mi-am luat volumul Joannei Kavenna, Derivă, pe care-l citesc în prezent, iar sora mea şi-a luat Elias şi spioana Cărturarilor II. O torță în noapte, de Sabaa Tahir.

La Arca lui Guttenberg am descoperit un volum în engleză, al Stellei Rimington, Present Danger, despre care am aflat ulterior că face parte dintr-o serie, dar am toate speranţele că se poate citi oricum. Sora mea s-a ales cu un dicţionar latin-român, român-latin, fiind boboacă la filologie.

SAM_ooo (25).JPG

Atmosfera la toate cele trei evenimente a fost foarte relaxată, totul era foarte bookish şi chiar mă bucur că am putut ajunge.

Ultimul lucru despre care vreau să mai menţionez câte ceva este legat de bestsellerul Un bărbat pe nume Ove de Fredrik Backman. De curând am aflat că există şi recenzii negative şi nu înţeleg de ce. Sau nu înţelegeam de ce. Ideea fiind, ca să mai elimin din dubii, am vizionat şi ecranizarea filmului. Ce nu mi-a plăcut la film? Poate actorul care-l interpreta pe Ove mi s-a părut prea morocănos, sau poate mi l-am imaginat eu altfel pe Ove. Asta nu e de condamnat, oricum. Mi-a plăcut şi ecranizarea, chit că mi-e groaznic de greu să urmăresc ceva într-o limbă pe care nu o înţeleg, deşi avea subtitrare. Concluzia este că părerea mea despre Un bărbat pe nume Ove va rămâne la fel, şi vă voi recomanda în continuare cartea.

Cam atât pentru azi. Voi ce aţi mai făcut? Aştept să-mi scrieţi.

xoxo, Miruna.

Revolta sucului de păstârnac!

Stimaţi români, vă informăm că în toate centrele comerciale din ţară, dar şi în magazinele de cartier, păstârnacul, morcovii, sfecla şi alte rădăcinoase protestează! Cer să fie nu doar în atenţia românilor, ci şi pe mesele lor, în smoothie-uri şi sucuri cu adevărat nutritive. Autorităţile au fost luate prin surprindere, aşa că au cerut ajutorul celor de la Hurom România.

logo-hurom_1504190816-300x300

Helău, helău. Ce mai fac cititorii mei toamna aceasta? Da, ştiu, iar toamnă, toamnă, toamnă… dar n-am ce face! Îmi place atât de mult toamna şi tot ce aduce ea astfel încât fac tot posibilul să mă bucur de toate bunătăţile „disponibile”. Presupun că vă-ntrebaţi de unde o pasiune aşa bruscă pentru păstârnac şi sfeclă. Să ştiţi că nu e ceva brusc, mai ales că tocmai toamna mie mi se întâmplă să fac ‘roşu în gât’. Şi dacă aţi avut prin preajmă o super-bunică aşa cum am eu, sigur aţi gustat sirop de sfeclă. Şi nu orice fel de sirop, ci dintr-acela făcut proaspăt şi cald, direct dintr-o sfeclă pusă pe plită, cu puţin zahăr într-o scobitură pe mijloc. Delicios şi sănătos! Deci „divină” este sfecla, de-mi stârni nostalgia şi pofta de suc de sfeclă!

hurom sucuri

Sursa: huromromania.ro

Aşa că, ar fi urât din partea mea să vă las o reţetă pentru un suc de sfeclă, să vă întăriţi organisimul pentru sezonul rece fără să vă fac o recomandare de nelipsit din bucătărie, fără de care nu aveţi cum să obţineţi un suc cu adevărat nutritiv. Este vorba despre noul storcător prin presare la rece Hurom HZ, disponibil în 3 culori superbe.

Cu Hurom, limitele în ceea ce priveşte prepararea unui suc din fructe şi legume, pur şi simplu dispar. Iar producătorii ne invită pe canalul lor de YouTube, unde ne prezintă tot felul de idei sănătoase, chiar şi cu produse locale şi de sezon. Avem aşadar, sucuri de:

  • Sfeclă, morcovi şi ghimbir.
  • Morcov, păstârnac şi grapefruit.
  • Struguri, ananas şi pepene galben. Iar storcătoarele Hurom promit un gust inedit, pentru că sucul obţinut din struguri, prin presare la rece, este însoţit de aroma unică dată de uleiurile din sâmburii acestora.
  • Iar pe lista mea se adaugă prunele şi gutuile!

Şi dacă vă gândeaţi că asta ar fi cam tot cu fructele şi legumele de toamnă… Ei bine…nu! Pentru că Hurom România face tot posibilul să-i convingă pe cei 81% dintre românii care nu consumă suficiente fructe şi legume să renunţe la acest obicei. Iar una dintre “strategiile”  lor este să posteze o combinaţie demenţială pe pagina lor de Facebook:

hurom dovleac

Cu toţii avem măcar o amintire din copilărie, de-acasă sau de pe la bunici, la strâns de mere, pere, nuci şi struguri, mângâiaţi de razele soarelui tomnatic şi înconjuraţi de frunze multicolore foşnind sub tălpi.. şi de ce nu am transpune acel sentiment în bucătăria zilelor noastre, extrăgând tot ce-i mai bun din fructe şi legume pentru a ne turna în pahare o doză de energie şi sănătate? Iar pentru asta, cei de la magazinul profistore.ro au reduceri la toată gama de storcătoare Hurom.

Aşa că, încercaţi să mâncaţi cât se poate de sănătos, cu până la 6 ori mai multe vitamine, minerale și enzime“, de la Hurom citire, si s-auzim numai de bine!

După cum presupun că v-aţi dat seama, acesta este articolul meu pentru cea de-a doua probă din cadrul competiţiei Super Blog 2017.

xoxo, Miruna

P.S. Dacă sunteţi norocoşi, puteţi avea parte de nişte surprize pe pagina de Facebook a celor de la Hurom România. 🙂

 

Dale Cooper: Viata mea, bezile mele

Helău, helău.

Această postare ar fi apărut mai devreme, asta dacă aş fi avut net aseară. Dar, din păcate, nu ştiu que paso cu cei care-mi furnizează aceste servicii, aşa că ciuciu net pentru noi, şi ciuciu tv, implicit, aka iubit supărat şi nani devreme aseară. În timp ce scriu asta, este în jur de ora 8, sunt trează de pe la 6, şi deja sunt la a doua ceaşcă de cafea. Şi în timp ce toamna îşi intră în drepturi, cu răcoarea caracteristică şi frunzele uscate, eu aştept să vină nişte omuleţi să mă reconecteze şi pe mine cu lumea… Da, constat că ne-am cam obişnuit cu această conexiune permanentă, şi orice interferenţă sau problemă tehnică devine greu de suportat pe măsură ce trece timpul.

Dar, să purcedem. Astăzi a venit rândul mult aşteptatului volum scris de Scott Frost, ce face parte din seria Twin Peaks, Dale Cooper: Viaţa mea, benzile mele.

Am aşteptat mult să-mi intre pe mână. Bine, asta pentru că, nici nu ştiam de existenţa luni până acum ceva vreme. Povestea mea şi povestea serialului şi a tot ce ţine de Twin Peaks începe acum vreo 10 ani, cred, pe când am decoperit în biblioteca mamei volumul Jurnalul secret al Laurei Palmer. M-a captivat şi m-a intrigat, şi l-am citit şi recitit de câteva ori. Câţiva ani mai apoi, la scurt timp după ce am descoperit magia internetului, torrentele şi faimosul site vplay, la vremea aceea, am început să mă uit şi la controversatul serial. Şi, deşi nu sunt adepta citit-recitit, văzut-revăzut, am revăzut şi re-revăzut serialul acesta de vreo câteva ori de atunci.

Anul trecut, căutând ceva pe site-ul unui anticariat, am văzut şi cărticica asta, şi flacăra pasiunii mele pentru Twin Peaks s-a reaprins. Iar anul acesta, când am constatat că s-a lansat o continuare a serialului, pam-pam, mi-am spus că musai trebuie să-l mai văd o dată, citesc cărticica asta, şi m-apuc şi de continuare. Să facem lucrurile cum trebuie, nu?

Acum, revenind la acest volum, sper că nu voi da spoilere nimănui, acţiunea de aici prezintă, mai mult sau mai puţin lacunar, viaţa agentului Dale Cooper, de la vârsta de 13 ani, de când primeşte primul său reportofon, până în momentul în care pleacă spre orăşelul Twin Peaks. Parcursul acestuia este presărat cu tot felul de evenimente, fiecare lăsându-şi amprenta în felul său. Am extras o serie de replici şi „cuvinte de duh” ale lui Dale pentru a le împărtăşi cu voi.

„Nu pretind să înţeleg alcătuirea lumii. Soarele răsare. Soarele apune. Aceasta îmi pare singura certitudine.”

Tînărul Dale face cunoştinţă şi cu forţele Răului, pe care le tot analizează, încercînd să desluşească misterele în care este atras.

„Există oare Răul în forme tangibile, cum ar fi, să zicem, un microb? Pluteşte el – aşa cum ar face o frunză – în curenţii de aer ce aduc viaţă lumii; mişcându-se înăuntrul şi în afara vieţilor noastre, ale tuturor şi, la răstimpuri, prinzând rădăcini în suflete nenorocite?”

„Recunoaşterea faptului că Răul există ca o entitate în afara puterii noastre de înţelegere a lumii şi vieţii nu reprezintă politica oficială a Biroului.”

„Diane, fiecare lucru de pe lume are un început. Nimeni nu se poate mişca, acţiona, fără să lase urme.” [Poate doar Răul.]

„Nimic din gândirea, din filosofia modernă nu lasă să transpară posibilitatea ca Răul să fie mai mult decît un concept etic. Şi totuşi, el există. E aici, cu noi. Călătoreşte în umbra nopţii, ori se lasă purtat de o adiere de vînt. Uneori stă ascuns în suflet, ca un şarpe, pîndind momentul în care să atace.”

Cea mai enigmatică înregistrare a acestuia este din Februarie 1977, şi relatează următoarele: „Răul are un chip.”

Dale are o viaţă activă, aş putea spune mai mult decît activă, studii, escapade, pasiunea lui pentru F.B.I. şi experienţa sa în cadrul academiei, iar toate acestea par să-l fi pus pe gînduri, spunînd următoarele:

„Mi se pare ciudat ca mie să mi se fi întâmplat atâtea în anii care au trecut. Este oare posibil ca unii oameni să trăiască o viaţă întreagă fără să experimenteze nici cea mai mică schimbare?”

SAMSUNG CSC

Iar mărturiile celor care l-au cunoscut pe Cooper confirmă că era într-adevăr un personaj:

„Îmi amintesc de prima întâlnire cu Dale Cooper: avea cea mai curată armă pe care o văzusem în viaţa mea.

Aldo Smith, Agent Special F.B.I ”

De asemenea, înregistrările lui Cooper lămuresc puţin şi misterul Diane:

„Mi-au dat şi o secretară. Numele ei este Diane, iar experienţa sa îmi va fi de mare ajutor. Diane arată exact aşa cum mi-am închipuit încrucişarea între un sfînt şi o cîntăreaţă de cabaret.” SAMSUNG CSC

Paginile acestei cărţi cuprind multe dintre experienţele de viaţă ale lui Cooper, primele lui investigaţii, primele cazuri, primele focuri de armă, fete, femei, familie… o incursiune fascinantă în viaţa agentului special F.B.I.

„Acestea sunt faptele. Ceea ce nu ne spun ele, însă, e că nici un fel de antrenament nu te poate pregăti pentru un caz real.” SAMSUNG CSC

Tot între aceste pagini aflăm şi lucruri care nu au fost dezvăluite în totalitate în cadrul serialului, cum ar fi împrejurările în care Dale şi-a cunoscut partenerul, şi anume, pe Windom Earle, şi ce s-a întîmplat pe parcusul relaţiei celor doi…

Eu una sunt complet fascinată, recomand cu încredere atît cărticelele cît şi serialul, cel vechi, dar, fiţi fără frică, mă apuc şi de cel nou, şi vă ţin la curent.

Vă mai las cîteva citate, şi mă duc să-mi fac un cappuccino. E trecut de 8 seara, deci… da, o lungă recenzie, şi un şi mai lung drum al publicării ei. Sper că v-a plăcut!

„Poate fiindcă sunt adeptul filosofiei tibetane, care afirmă că nu există evenimente independente, toate întâmplările fiind legate unele de altele şi influenţîndu-se reciproc.”

„Mintea, Diane, rămîne cea mai puternică sursă de vindecare cunoscută.”

„Trecutul trebuie să rămână în urmă. Prezentul are şi aşa destule obstacole.”

xoxo, Miruna.

Bookish Scenarios Tag

  1. Trebuie să scapi de toate cărțile tale si poți să păstrezi una din fiecare gen – contemporan, fantezist, non-fiction și un alt gen la alegerea ta. Ce cărți păstrezi?

Contemporan: Minţile lui Billy Milligan, de Daniel Keyes

Fantezist: Povestea slujitoarei, de Margaret Atwood

Non-fiction: #GIRLBOSS, de Sophia Amoruso dacă aş avea-o în bibliotecă. Am citit-o în format electronic. (click pentru recenzie, da. 😀 )

Alegerea mea: Un bărbat pe nume Ove, de Fredrik Backman

  1. Ești la librărie și auzi un adolescent spunându-i mamei lui că nu îi place să citească, dar mama lui insistă să aleagă ceva. Mergi și recomanzi o carte care crezi că este minunată pentru persoanele care nu citesc. Ce carte este?

Hmm, depinde de ce i-ar plăcea… ce pasiuni are… Cred că dacă ar fi totuşi să aleg ceva acum, i-aş recomanda să înceapă seria Urâţii, de Scott Westerfeld.

  1. Te simți dărâmat și ai nevoie să îți revii. Ce carte citești pentru a te pune într-o stare bună?

Nu sunt fan recitit cărţi, dar de data asta aş alege Greşelile Mirandei, de Jill Mansell.

gm

4. Te duci înapoi în timp pentru o zi în copilărie. Ce carte te-ar fi prins cel mai probabil?

Ştiu că aveam acasă o carte mare, mare, albastră, de Basme. Şi erau tot felul de poveşti, cu Muc cel Mic, şi cu ceva personaje arăbeşti transformate în păsări. Chiar mi-a plăcut.

5.    Prietenul tău te surprinde cu o călătorie de 4 zile și ai 1 oră de ambalat. Ce carte aduci pentru a citi pe drum?

Moartea la Dallas, de Charlaine Harris

Fata de la nord de ziuă de Alexandru Voicescu

Nagasaki de Eric Faye.

Proaspăt achizitionate, chiar trebuie să le citesc. Şi dacă aţi ratat cumva postarea, click aici pentru #bookhaul-ul lunii iulie

6.     Casa ta a fost jefuită. Nu-ți face griji! Toată lumea este în siguranță, dar raftul tău a fost percheziționat. Care este cartea care într-adevăr speri că este în siguranță?

Sincer, prima mea carte, cartea pe care am învăţat să citesc, o carte de colorat cu Hansel şi Gretel.

7. Prietenul tău împrumută o carte și o întoarce în stare groaznică.

A) pretinzi că nu ai observat;

B) ceri să o plătească;

C) îi faci in mod secret același lucru unui obiect de-al său.

… grea decizie. Dacă e efectiv imposibil de citit în stadiul în care se află, cer să-mi cumpere una nouă. Preferabil aceeaşi ediţie. În caz contrar, o păstrez aşa cum e , ca să-mi fie învăţătură de minte să nu se mai repete povestea.

Aşa am păţit cu un volum foarte drag mie, Hoţul de cărţi. Şi de atunci nu am mai împrumutat cărţi.

 

Cam atât pentru moment. Chiar mă bucur că am dat peste acest tag simpatic şi mi-a făcut plăcere să răspund la întrebări. Sper că şi vouă v-a plăcut, şi mi-ar face şi mai mare plăcere să vă citesc răspunsurile în comentarii.

xoxo, Miruna.

În sfârşit, #bookhaul.

Helău. Da, după lupte infernale cu programe de editarea video, cu frica de a vorbi cu  o cameră şi după constatarea că nu pot încărca video-uri aici pentru că  nu am cont premium, şi pentru că momentan youtube-ul iese din discuţie, ce să vezi, am revenit la metoda clasică, poze, text, sfântul wordpress. Sper doar să aveţi răbdare să parcugeţi această postare ce va cuprinde cărţile pe care mi le-am cumpărat în luna iulie, şi pe care s-ar putea să le citesc în august, cu precizarea că pe unele dintre ele deja le-am citit. 🙂

Voi începe cu ce mi-am luat de pe cartepedia.ro.

  1. Pasăre cântătoare, de Kathryn Erskine.

pc.jpg

Este povestea unei fetiţe pe nume Caitlin care suferă de sindromul Asperger, o tulburare de spectru autist, şi care se confruntă cu moartea fratelui ei mai mare, Devon.

O poveste emoţionantă, care trece dincolo de limitele şi gîndurile pe care ni le-am putea închipui noi. Mi-a plăcut mult şi am devorat fiecare cuvinţel, aşa că voi reveni cu o recenzie mai detaliată. #recomand!

2. Frumoşii, de Scott Westerfeld.

După cum v-am povestit aici (click!), primul volum m-a captivat şi mi-am propus musai să citesc şi cel de-al doilea volum, Frumoşii, care este şi el pe lista cu recenzii de făcut, că l-am şi citit. 🙂

20170809_151603

3. Morţi până la apus, de Charlaine Harris.

ch.jpg Nu ştiu dacă am apucat să vă spun, dar acum ceva timp mi-am cumpărat toate volumele aparute la Leda din seria Vampirii Sudului, în ediţie de buzunar, doar că nu am mai găsit primul volum. Dar cum să începi o serie fără primul volum, nu? Ei bine, după ce l-am citit în format pdf, mi-am făcut curaj şi mi-am comandat primul volum, dar în ediţia hardcover. Şi nu regret. Poate că vor arăta puţin ciudat în bibliotecă, dar nu-mi pasă. Efectiv m-am îndrăgostit de copertă, are puţin sclipici sau ceva pe supra-copertă, care e şi dublă, reversibilă, iar coperta în sine e neagră cu acele umbre efectiv superbe. Bună investiţia. Momentan am rămas undeva pe la mijlocul volumului 2, dar nu mă pierd, ceva mega-drăguţ de la cartepedia ţine minte pagina pentru mine. 🙂

sc.jpg

4. Şi, nu în cele din urmă, Un bărbat pe nume Ove, de Fredrik Backman, din care mai am aproximativ 100 de pagini, a ajuns în mâinile mele, şi mă bucur enorm că nu am mai amânat achiziţia acestui roman.

ove.jpg

Apooooi, de pe emag v-am spus că mi-am luat nişte cărţi, 5 la număr deci, să-i dăm drumul. 🙂

  1. Inimă de câine de Brânduşa Vrânceanu. Este o repovestire din câte am înţeles, deşi nu am idee care este poveste originală, dar mi-a plăcut mult. V-am povestit deja mai multe depre cărticica asta aici (click!).

 

20170809_151706

2. Somnambulii, de John Saul.

js.jpg Hmm, a cam trecut ceva timp de când nu am mai citit horror, aşa că … John Saul, dragii mei. Ştiu că am citit în al doilea an de liceu Clubul Manhattan şi mi-a plăcut, cam asta e tot ce îmi aduc aminte… 😀

3. Fata din lift, de Bogdan Iancu.

20170809_151732

Mai văzusem cărticica asta de vreo câteva ori, dar nu eram chiar atât de convinsă, daaar, am dat peste recenzia Cristinei Boncea şi am zis că e musai să mi-o iau. Aşa că mi-am luat-o. 🙂

4. XXL, de Rob Grant.

xxl.jpg

Cartea asta chiar mi-a atras atenţia, tema abordată, faptul că face parte din colecţia Râsul lumii de la Humanitas… hai s-o facem şi pe asta! 🙂

5. Nagasaki, de Eric Faye.

ng.jpg

Recunosc că am evitat, şi cred că evit în continuare atât proza cât şi poezia asiatică, dar pentru acest volum am făcut o excepţie, adică, nu se poate, citiţi descrierea şi sigur veţi fi de acord cu mine. Plus că are şi o copertă suuper-drăguţă.

Acum, dacă nu v-aţi plictisit, mai am 3 cărţi de pe elefant.ro, şi am terminat.

Dacă aţi ajuns până aici şi nu v-aţi plictisit, vă foarte mulţumesc. 

  1. Greşelile Mirandei, de Jill Mansell.

gm.jpgÎmi amintesc că asta este una dintre primele cărţi “noi” pe care am citit-o de la biblioteca şcolii undeva prin clasa a 7-a, a 8-a, şi am fost atât de impresionată încât am început cu greu o altă carte. Frumoase amintiri, aşa că am decis să o recitesc, deşi nu prea fac asta. Şi să nu mai spun câââât am aşteptat să vină cartea asta. Bine c-a ajuns! 🙂

2. Păzea, se-ntoarce Moş Crăciun, de Pascal Bruckner.

20170809_151947

… nu ştiu ce aş putea spune despre această carte, încă nu am citit-o, este interesant cum de mi-am făcut curaj să mi-o cumpăr, având în vedere trauma pe care mi-a lăsat-o Luni de fiere, tot a lui Bruckner… dar sper să fie ok. Mă intrigă coperta şi titlul, şi m-a surpins faptul că e ilustrată. S-ar putea să aştepte până la Crăciun, sau nu, cine ştie…

3. Fata de la nord de ziuă, de Alexandru Voicescu.

fn.jpgÎmi propusesem de ceva timp să citesc ceva autori români, şi sper că am făcut o alegere bună în ceea ce priveşte volumul ăsta, care cred că va intra “în citire” zilele astea, şi cu care voi reveni cu o surpriză.

 

Cam atââât, însumând un total de 12 cărţi, dacă mai ştiu să număr, ăsta a fost #bookhaulul meu pentru luna iulie.

Aştept să-mi scrieţi în comentarii ce aţi citit de aici, ce nu, ce v-aţi mai luat voi, ce alte recomandări mai aveţi, şi s-auzim numai de bine.

xoxo, Miruna.

#minirecomandare – Inimă de câine

Helău.

Deci, da. Începem săptămâna cu un #bookhaul, asta dacă reuşesc să instalez minunăţie de program pentru editare video, dacă reuşesc să editez cum mi-am propus şi bla, bla, bla. Să sperăm că-mi iese. Oricum va fi ceva atipic, aşa că… Ok. Ok. Gata cu pălăvrăgeala fără rost. Cât aştept şi-mi storc creierii, mai bine vă spun despre o cărticică pentru copii pe care am citit-o recent. Cât timp am fost plecată în oraşul meu natal, şi iubitul meu s-a răsfăţat cu o placă video nouă, mi-am luat şi eu nişte cărţi. Nu neapărat să echilibrăm balanţa, fie vorba între noi, ca să se întâmple asta ar cam trebui să îmi mai cumpăr nişte cărţi şi o bibliotecă, că-mi tot fac ofertele de pe jysk.ro cu ochiul, of, of, dar … să fie, nu?

inimadecaine

Şi mi-am pus în coş şi cărticica asta fantastică, deşi mie mi-e frică de câini şi îi evit, în toate formele. Nu ştiu exact ce mi-a atras atenţia, mutriţa căţelului, portocaliul ăsta drăguţ, dar bine am făcut că am luat-o. Este vorba despre un căţel, evident, şi povestea lui şi a stăpânilor lui. 🙂 Nu ştiu în cât timp am citit-o, 5 – 10 minute, dar mi-a atins acolo o bucăţică de sufleţel. Aşa că v-o recomand şi vouă. Sau copiilor voştri. Sau copilului din tine. Plus că are şi ilustraţii. 🙂 Enjoy.

xoxo, Miruna

 

P.S. Dacă aveţi alte recomandări de unde aş putea achiziţiona o bibliotecă la un preţ accesibil, vă aştept sugestiile. 🙂 Poate până de ziua mea mi se îndeplineşte dorinţa.

Mid-Year Book Freak Out Tag

  1. Cea mai bună carte pe care ai citit-o până în acest punct al anului 2017.

Povestea Slujitoarei de Margaret Atwood.

  1. Cea mai bună continuare (a unei cărți) citită în 2017.

Nu am citit nicio continuare, dar sper ca răspunsul la această întrebare să fie volumul Frumoşii, de Scott Westerfeld pentru că este continuarea volumului Urâţii, care mi-a plăcut mult.

  1. O carte nou lansată pe care nu ai citit-o încă, dar vrei neapărat.

O fată din bucăţi, de Kathleen Glasgow.

  1. Cea mai anticipată lansare din a doua jumătate a anului.

Hmm, The one memory of Flora Banks? Vreau mult să citesc cartea asta, dar nu ştiu exact cand se va lansa la noi.

  1. Cea mai mare dezamăgire.

Cu siguranţă O viaţă mai bună de Anna Gavalda…

  1. Cea mai mare surpriză.

Minţile lui Billy Milligan de Daniel Keyes, cred. Am fost surprinsă când am descoperit acest volum şi chiar m-a captivat.

  1. Noul autor preferat. (Debutant sau nou pentru tine)

Chiar nu ştiu… cred că oscilez între Margaret Atwood şi Rainbow Rowell… Presupun că trebuie să mai citesc. 🙂

  1. Cel mai nou crush pe un personaj.

Posibil Levi din Fangirl. Nu am avut niciodată cine ştie ce crushuri pe personaje.

  1. Cel mai nou personaj preferat.

Offred, din Povestea slujitoarei.

10. O carte care te-a făcut să plângi.

Anul acesta, nici una. Nu prea obişnuiesc să plâng la cărţi. Sau poate nu am citit ce trebuie. 😀 Dacă aveţi recomandări, le aştept.

  1. O carte care te-a făcut fericit.

#GirlBoss de Sophia Amoruso. Chiar m-a impulsionat.

  1. Cea mai bună ecranizare a unei cărți pe care ai văzut-o anul ăsta.

Pff, întrebare capcană.

Mi-a plăcut ecranizarea celor de la HBO pentru Povestea slujitoarei, de Margaret Atwood, dar mi-a plăcut şi filmul Split, care mie mi se pare mai mult decât inspirat de Minţile lui Billy Milligan de Daniel Keyes, deşi oficial nu am găsit vreo legătură între ele…

  1. Recenzia preferată scrisă până acum.

Având în vedere că anul acesta am făcut doar 4 recenzii, şi anume:

Oscar şi Tanti Roz, de Eric Emmanuel Schmitt

#GIRLBOSS de Sophia Amoruso.

Urâţii, de Scott Westerfeld

Fangirl de Rainbow Rowell,

Hmm, nu că nu pot alege, dar mi-e efectiv ruşine că nu am făcut mai multe recenzii, având în vedere că totuşi am citit câteva cărţi anul acesta… Drept dovadă vă arăt provocarea de pe goodreads. 🙂 

gr

  1. Cea mai frumoasă carte pe care ți-ai cumpărat-o (sau ai primit-o) anul ăsta.

Frumoasă… cu coperta  frumoasă, sau cu povestea frumoasă?

Chiar astăzi mi-a ajuns o comandă de pe cartepedia.ro, şi mi se pare foarte frumoasă coperta cărţii Pasăre cântătoare de Kathryn Erskine de care abia aştept să mă apuc. 🙂

  1. Ce cărți trebuiesă citești până la finalul anului?

Trebuie? Nu ştiu dacă trebuie să citesc ceva doar pentru că trebuie… Vreau să citesc pentru că imi place… acum, depinde cum mă va ajuta timpul. Posibil să revin cu un tbr zilele astea, sau după ce ajung inapoi in Iasi. Pe goodreads mi-am setat un challenge de 30 de carti pentru anul acesta şi am citit 18 carti pana acum. 🙂 Vedem ce ne rezervă viitorul.

Acum vă invit şi pe voi să răspundeţi la aceste întrebări şi fie să îmi lăsaţi răspunsurile în comentarii fie doar să răspundeţi pentru voi pentru că mi se pare un exerciţiu grozav de evaluare a cărţilor citite până acum.

Eu am preluat ideea acestui tag de la Irina Citeşte.
Sper din tot sufletul că o urmăriţi pentru că este the most awesome şi ma inspiră mult recomandările ei.

Cam atât pentru azi.

xoxo, Miruna

 

Fangirl de Rainbow Rowell

Helău tuturor.

Presupunând că am reînceput activitatea în mod constant… aici e recenzia promisă a cărţii Fangirl de Rainbow Rowell.

Cum am ajuns să citesc această carte? Hmm, ştiu că era la un moment dat pe lista mea, apoi am renunţat la ideea de a o mai citi, nu mai ştiu din ce motiv, apoi am vazut-o intr-un clip din booktube şi fiind acasă, acasă, ia ghici ce văd pe raftul cu cărţi al surorii mele… Yep, Fangirl. Şi am zis să îi dau o şansă.

fangirll

Copyright pentru decor: mama. Fotograf, eu. hihi.

Deşi nu mă aşteptam, din secunda în care am luat-o în mână şi am început să citesc, mi-a fost cam greu să o pun jos. Se citeşte uşor, este cu adevărat fun, cel puţin pe mine m-a captivat, fiind vorba despre două surori gemene care îşi încep noile vieţi ca studente în anul 1. Viaţa la facultate, la cămin, departe de oraşul natal şi de tatal lor, Cath şi Wren încep o nouă etapă a vieţii lor presărată de tot felul de întâmplări.

Sincer, în ceea ce priveşte firul narativ al acestui roman legat de parte de fan-fiction, pentru că protagonistele noastre, dar în special Cath, scriu fan-fiction… nu prea ştiu ce să zic. Asta pentru că eu nu am citit fan-fiction, nu am scris aşa ceva, evident, şi cumva, nici nu intenţionez. Pe de altă parte, procesul ăsta scriicitoresc îmi este oarecum cunoscut, aşa că am apreciat latura aceasta a cărţii. Cumva eu nu consider asta ca fiind atracţia principală a romanului. Şi asta mi-a plăcut foarte mult, că acţiunea a fost menţinută constant pe mai multe planuri, facultate, familie, dragoste, că doar nu se putea să fie ceva YA fără un strop de dramă romantică, hihi.

Nu mi s-a părut nimic exagerat, nu mi s-a părut cartea aia stereotip cu adolescenţi fiţoşi, lol, ci mi-a făcut plăcere să citesc ceva uşor şi relaxant. Şi în ciuda faptului că am dat gata 500 de pagini în mai puţin de 2 zile… cumva parcă aş fi vrut oleacă mai mult… să mai ştiu câte un pic din ce se mai întâmplă cu personajele noastre… 🙂

fangirl

Evident că nu mă puteam abţine să nu vă arăt brăţara mea zorzonicoasă primită cadou anul trecut de la mama de la mare. 🙂

Cam atât cred că am avut eu de zis, fără să vă dau spoilere… Voi? Aţi citit-o? Este pe lista voastră? Păreri, impresii? Le aştept în comentarii.

xoxo, Miruna

Urâţii, de Scott Westerfeld

Helău.

După cum v-am promis pe facebook, în seara asta musai vă povestesc despre Urâţii, de Scott Westerfeld.

Începând cu începutul, hmm, văzusem cartea acum mult timp când se lansase în România dar cred că şi din cauză că eram captivată de alte cărţi la momentul respectiv şi pentru că fiind în liceu nu prea aveam bani, nu a ajuns în biblioteca mea atunci.

Acum câteva săptămâni însă, plasând o comandă pe emag, şi da, nu ştiu dacă aţi ghicit sau nu, pe căldurile alea infernale ne-am luat şi noi ca oamenii un ventilator de cameră, dintr-acela cu picior, de se roteşte şi mai mută aeru’ să nu murim. Şi uitându-mă pe site, vânam, recunosc, ceva chilipiruri, baaam, văd cartea asta, şi evident că o pun în coş.
Când vine iubi-bubi cu pachetul de la emag, foarte neliniştit aşa, eu în culmea fericirii, el sceptic, că de ce nu e cartea în folie, şi de ce hârtia nu e extramegaalbă, şi oare o mai fi citit-o cineva înainte?

Eu râdeam de mă prăpădeam, la 6 lei cât am dat pe ea, putea să fie şi citită de 100 de oameni înainte că nu mă supăram, pentru că, excluzând faptul că nu e în folie şi are un minuscul defect la o cusătură e într-o stare excepţională cartea.

Am mai citit eu ce am mai citit vara asta, am leşinat de cald, m-am bucurat că s-a terminat şi cu facultatea şi într-una din serile trecute, mi-am turnat frumos un pahar de cafea rece, fără zahar, mi-am luat frumos cărticica şi am ieşit afară să citesc. Vremea era superbă, răcoroasă numai bine, adia o briză uşoară…

Şi am început să citesc, după şedinţa foto a volumului, evident.

P1010037.JPG

Dovada, aici. 🙂 

 

Începutul mi-a pus ditamai rânjetul pe faţă, şi nu am mai putut lăsa cartea jos din mâini.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Fenomenală expresie, culoarea vomei de pisică. 

Tally, personajul principal este o adolescentă care mai are câteva luni până împlineşte 16 ani şi va fi eligibilă pentru operaţia care o va face frumoasă.

Între timp, aceasta se bucură de vacanţa de vară şi cunoaşte o altă adolescentă, cu care împarte atât data naşterii cât şi pasiunea pentru năzbâtii.

Şi aşa începe o serie de aventuri şi peripeţii … excepţionale.

Eu am fost în primul rând fascinată de lumea descrisă, un viitor îndepărtat, cuprins de tehnologii super-evoluate şi mentalităţi … hmm, care nu par totuşi atât de îndepărtate.

În al doilea rând, firul naraţiunii a fost bine ales, descrierile cu care este presărat textul nu sunt exagerat de detaliate şi nici foarte seci, nu abundă, sunt bine proporţionate, ca să zic aşa, iar fiecare personaj are partea lui de poveste, nimeni nu este exclus, aflăm câte ceva despre fiecare.

Mi-a plăăăcuuuut, muuuuult!

Şi, evident că finalul e … woooow. CLIFF HANGER!!! HUGE CLIFFHANGER!

Deci, nu ştiu cum fac, dar ştiu sigur că în luna august trebuie să pun mâna pe volumul 2, Frumoşii. Chiar mă gândesc serios că dacă am noroc, voi citi volumul 2 în format electronic în engleză. Experienţele de genul mi se par interesate. Aşa am citit Me Before You şi After You de Jojo Moyes, primul volum în română şi cel de-al doilea în engleză. 🙂

Revenind. Voi ce aţi mai citit? Aţi citit Urâţii? Dar Frumoşii?

Fără spoilere, vă rog.

Şi, ca să închei frumos, tot zilele astea am dat peste un citat din Rochia cea nouă, de Linda Grant, apărută la noi la Leda, cu titlul original Clothes on their backs, citat superb, şi carte la fel de superbă şi captivantă. 🙂

10516591_707225992663873_7712572013081368090_n

xoxo, Miruna