Un bărbat pe nume Ove de Fredrik Backman

Helău, helău.

Astăzi, după aproape o săptămână de când am terminat de citit cartea asta… mi-am făcut curaj să aştern câteva rânduri despre ea… V-am spus că mi-am luat-o în bookhaulul postat zilele trecute. În zilele care au trecut de când am citit ultimul capitol al cărţii am frunzărit-o, parcă pierdută, am recitit fragmente şi mi-am închipuit oare cum ar fi lumea dacă am avea câte un bătrînel pe nume Ove pe fiecare stradă, sau măcar în fiecare cartier.

ove

Cartea asta a fost fix cartea aia pe care o citeşti pe nerăsuflate, care te răscoleşte, din care ai mai fi citit zile, nopţi, luni sau chiar ani sperând să nu se termine niciodată. Pentru că personajul principal e genul de om care “Şi-a făcut datoria. A muncit. O zi de concediu nu şi-a luat. A pus umărul la nevoie. Şi-a asumat ceva responsabilităţi.”. Şi tocmai pentru că e genul ăsta de om, care nu se prea mai găseşte, şi care e neînţeles de noile generaţii, pentru că e aşa, puţin tipicar, rutinier, şi pentru că ţine la principiile lui, tocmai de asta Ove mi-a intrat în suflet. Şi am râs, am suferit şi am trăit cu el toate peripeţiile în care l-au acaparat noii lui vecini.

Ove este un om, cu bune, cu rele, dar este un om care ştie ce vrea de la viaţă. Şi asta pentru că … “Vine un moment în viaţa omului, când fiecare hotărăşte ce fel de om vrea să fie. Unul care-i lasă pe alţii să-l calce în picioare sau dimpotrivă.”

Ove este un luptător, de la început până la sfârşit.

Am suspinat la fiecare amintire despre frumoasa şi blânda Sonja, pentru care Ove construia câte un raft pe care ea îl umplea cu cărţi, care avea suspect de multe paltoane pentru statura ei micuţă, considera Ove, şi care îl iubea pe Ove nespus de mult. Şi el o iubea pe ea. Şi chiar dacă “Oamenii ziceau că Ove vede lumea în alb şi negru.”, “Ea era culoare. Toată culoarea lui.”

E foarte probabil să fiţi şi voi ca mine, adică să nu vreţi să citiţi ce citeşte toată lumea şi fix ce e “pe val” fix acum… dar eu chiar mă bucur că am făcut o excepţie de data asta şi nu am mai amânat lectura acestei cărţi. Am evitat totuşi să citesc vreo recenzie pentru că nu aş fi vrut să găsesc vreun spoiler sau să îmi fac aşteptări prea mari. Am văzut-o peste tot, pe facebook, pe instagram, pe diverse grupuri de lectură şi pe bloguri… şi eram puţin sceptică, dar imediat ce am citit descrierile şi am văzut linkurile de promovare de pe pagina colecţie din care face parte, Cărţi musai,  am fost cucerită. Am plasat o comandă pe site-ul celor de la cartepedia.ro, şi a mea a fost. (Mică-mare paranteză, că tot veni vorba de cărţi #musai, cred că Vegetariana este următoarea pe lista mea… )

No automatic alt text available.

Cuvintele sunt de prisos, tot ce pot să vă spun este să citiţi cartea asta minunată!

Vă spuneam mai sus că am evitat să citesc recenzii înainte să citesc cartea, dar după ce am terminat-o am fost curioasă în ce fel au mai resimţit şi alţii povestea lui Ove, aşa că am mai citit ceva recenzii.

Mi-a plăcut mult cea a Raisei Beicu, care are şi nişte poze superbe cu volumul “inculpat”, şi cea a Andreei, de pe blogul un blog de idei. 🙂 

Şi dacă nimic din ce am scris până acum nu v-a convins, mai încerc. Vă las citatele mele preferate mai jos. Primul, romantic şi profund, al doilea, aflat complet la polul opus, haios.

♦ A iubi pe cineva e ca și cum te-ai muta într-o casă nouă. La început ești îndrăgostit de tot ce-i nou, te minunezi în fiecare dimineață că-i casa ta, ca și cum te temi că, în orice clipă, poate să năvălească altcineva pe ușă și să spună că totu-i o mare greșeală și că, de fapt, nu ți se cuvine un loc atât de frumos. Apoi anii trec, fațada se scorojește, lemnul crapă pe ici, pe colo, și ajungi să iubești casa nu pentru cât de perfectă e, ci pentru imperfecțiunile ei. Îi știi toate unghiurile și ungherele. Știi cum să faci să nu se înțepenească cheia în yală când e ger. Știi care scânduri din podea se mișcă atunci când pășești pe ele și cum să deschizi ușile dulapului ca să nu scârțâie. Știi toate micile secrete care o fac căminul tău.

20170815_001951.jpg

Cam atît pentru azi, v-am lăsat.

xoxo, Miruna.

Bookish Scenarios Tag

  1. Trebuie să scapi de toate cărțile tale si poți să păstrezi una din fiecare gen – contemporan, fantezist, non-fiction și un alt gen la alegerea ta. Ce cărți păstrezi?

Contemporan: Minţile lui Billy Milligan, de Daniel Keyes

Fantezist: Povestea slujitoarei, de Margaret Atwood

Non-fiction: #GIRLBOSS, de Sophia Amoruso dacă aş avea-o în bibliotecă. Am citit-o în format electronic. (click pentru recenzie, da. 😀 )

Alegerea mea: Un bărbat pe nume Ove, de Fredrik Backman

  1. Ești la librărie și auzi un adolescent spunându-i mamei lui că nu îi place să citească, dar mama lui insistă să aleagă ceva. Mergi și recomanzi o carte care crezi că este minunată pentru persoanele care nu citesc. Ce carte este?

Hmm, depinde de ce i-ar plăcea… ce pasiuni are… Cred că dacă ar fi totuşi să aleg ceva acum, i-aş recomanda să înceapă seria Urâţii, de Scott Westerfeld.

  1. Te simți dărâmat și ai nevoie să îți revii. Ce carte citești pentru a te pune într-o stare bună?

Nu sunt fan recitit cărţi, dar de data asta aş alege Greşelile Mirandei, de Jill Mansell.

gm

4. Te duci înapoi în timp pentru o zi în copilărie. Ce carte te-ar fi prins cel mai probabil?

Ştiu că aveam acasă o carte mare, mare, albastră, de Basme. Şi erau tot felul de poveşti, cu Muc cel Mic, şi cu ceva personaje arăbeşti transformate în păsări. Chiar mi-a plăcut.

5.    Prietenul tău te surprinde cu o călătorie de 4 zile și ai 1 oră de ambalat. Ce carte aduci pentru a citi pe drum?

Moartea la Dallas, de Charlaine Harris

Fata de la nord de ziuă de Alexandru Voicescu

Nagasaki de Eric Faye.

Proaspăt achizitionate, chiar trebuie să le citesc. Şi dacă aţi ratat cumva postarea, click aici pentru #bookhaul-ul lunii iulie

6.     Casa ta a fost jefuită. Nu-ți face griji! Toată lumea este în siguranță, dar raftul tău a fost percheziționat. Care este cartea care într-adevăr speri că este în siguranță?

Sincer, prima mea carte, cartea pe care am învăţat să citesc, o carte de colorat cu Hansel şi Gretel.

7. Prietenul tău împrumută o carte și o întoarce în stare groaznică.

A) pretinzi că nu ai observat;

B) ceri să o plătească;

C) îi faci in mod secret același lucru unui obiect de-al său.

… grea decizie. Dacă e efectiv imposibil de citit în stadiul în care se află, cer să-mi cumpere una nouă. Preferabil aceeaşi ediţie. În caz contrar, o păstrez aşa cum e , ca să-mi fie învăţătură de minte să nu se mai repete povestea.

Aşa am păţit cu un volum foarte drag mie, Hoţul de cărţi. Şi de atunci nu am mai împrumutat cărţi.

 

Cam atât pentru moment. Chiar mă bucur că am dat peste acest tag simpatic şi mi-a făcut plăcere să răspund la întrebări. Sper că şi vouă v-a plăcut, şi mi-ar face şi mai mare plăcere să vă citesc răspunsurile în comentarii.

xoxo, Miruna.

În sfârşit, #bookhaul.

Helău. Da, după lupte infernale cu programe de editarea video, cu frica de a vorbi cu  o cameră şi după constatarea că nu pot încărca video-uri aici pentru că  nu am cont premium, şi pentru că momentan youtube-ul iese din discuţie, ce să vezi, am revenit la metoda clasică, poze, text, sfântul wordpress. Sper doar să aveţi răbdare să parcugeţi această postare ce va cuprinde cărţile pe care mi le-am cumpărat în luna iulie, şi pe care s-ar putea să le citesc în august, cu precizarea că pe unele dintre ele deja le-am citit. 🙂

Voi începe cu ce mi-am luat de pe cartepedia.ro.

  1. Pasăre cântătoare, de Kathryn Erskine.

pc.jpg

Este povestea unei fetiţe pe nume Caitlin care suferă de sindromul Asperger, o tulburare de spectru autist, şi care se confruntă cu moartea fratelui ei mai mare, Devon.

O poveste emoţionantă, care trece dincolo de limitele şi gîndurile pe care ni le-am putea închipui noi. Mi-a plăcut mult şi am devorat fiecare cuvinţel, aşa că voi reveni cu o recenzie mai detaliată. #recomand!

2. Frumoşii, de Scott Westerfeld.

După cum v-am povestit aici (click!), primul volum m-a captivat şi mi-am propus musai să citesc şi cel de-al doilea volum, Frumoşii, care este şi el pe lista cu recenzii de făcut, că l-am şi citit. 🙂

20170809_151603

3. Morţi până la apus, de Charlaine Harris.

ch.jpg Nu ştiu dacă am apucat să vă spun, dar acum ceva timp mi-am cumpărat toate volumele aparute la Leda din seria Vampirii Sudului, în ediţie de buzunar, doar că nu am mai găsit primul volum. Dar cum să începi o serie fără primul volum, nu? Ei bine, după ce l-am citit în format pdf, mi-am făcut curaj şi mi-am comandat primul volum, dar în ediţia hardcover. Şi nu regret. Poate că vor arăta puţin ciudat în bibliotecă, dar nu-mi pasă. Efectiv m-am îndrăgostit de copertă, are puţin sclipici sau ceva pe supra-copertă, care e şi dublă, reversibilă, iar coperta în sine e neagră cu acele umbre efectiv superbe. Bună investiţia. Momentan am rămas undeva pe la mijlocul volumului 2, dar nu mă pierd, ceva mega-drăguţ de la cartepedia ţine minte pagina pentru mine. 🙂

sc.jpg

4. Şi, nu în cele din urmă, Un bărbat pe nume Ove, de Fredrik Backman, din care mai am aproximativ 100 de pagini, a ajuns în mâinile mele, şi mă bucur enorm că nu am mai amânat achiziţia acestui roman.

ove.jpg

Apooooi, de pe emag v-am spus că mi-am luat nişte cărţi, 5 la număr deci, să-i dăm drumul. 🙂

  1. Inimă de câine de Brânduşa Vrânceanu. Este o repovestire din câte am înţeles, deşi nu am idee care este poveste originală, dar mi-a plăcut mult. V-am povestit deja mai multe depre cărticica asta aici (click!).

 

20170809_151706

2. Somnambulii, de John Saul.

js.jpg Hmm, a cam trecut ceva timp de când nu am mai citit horror, aşa că … John Saul, dragii mei. Ştiu că am citit în al doilea an de liceu Clubul Manhattan şi mi-a plăcut, cam asta e tot ce îmi aduc aminte… 😀

3. Fata din lift, de Bogdan Iancu.

20170809_151732

Mai văzusem cărticica asta de vreo câteva ori, dar nu eram chiar atât de convinsă, daaar, am dat peste recenzia Cristinei Boncea şi am zis că e musai să mi-o iau. Aşa că mi-am luat-o. 🙂

4. XXL, de Rob Grant.

xxl.jpg

Cartea asta chiar mi-a atras atenţia, tema abordată, faptul că face parte din colecţia Râsul lumii de la Humanitas… hai s-o facem şi pe asta! 🙂

5. Nagasaki, de Eric Faye.

ng.jpg

Recunosc că am evitat, şi cred că evit în continuare atât proza cât şi poezia asiatică, dar pentru acest volum am făcut o excepţie, adică, nu se poate, citiţi descrierea şi sigur veţi fi de acord cu mine. Plus că are şi o copertă suuper-drăguţă.

Acum, dacă nu v-aţi plictisit, mai am 3 cărţi de pe elefant.ro, şi am terminat.

Dacă aţi ajuns până aici şi nu v-aţi plictisit, vă foarte mulţumesc. 

  1. Greşelile Mirandei, de Jill Mansell.

gm.jpgÎmi amintesc că asta este una dintre primele cărţi “noi” pe care am citit-o de la biblioteca şcolii undeva prin clasa a 7-a, a 8-a, şi am fost atât de impresionată încât am început cu greu o altă carte. Frumoase amintiri, aşa că am decis să o recitesc, deşi nu prea fac asta. Şi să nu mai spun câââât am aşteptat să vină cartea asta. Bine c-a ajuns! 🙂

2. Păzea, se-ntoarce Moş Crăciun, de Pascal Bruckner.

20170809_151947

… nu ştiu ce aş putea spune despre această carte, încă nu am citit-o, este interesant cum de mi-am făcut curaj să mi-o cumpăr, având în vedere trauma pe care mi-a lăsat-o Luni de fiere, tot a lui Bruckner… dar sper să fie ok. Mă intrigă coperta şi titlul, şi m-a surpins faptul că e ilustrată. S-ar putea să aştepte până la Crăciun, sau nu, cine ştie…

3. Fata de la nord de ziuă, de Alexandru Voicescu.

fn.jpgÎmi propusesem de ceva timp să citesc ceva autori români, şi sper că am făcut o alegere bună în ceea ce priveşte volumul ăsta, care cred că va intra “în citire” zilele astea, şi cu care voi reveni cu o surpriză.

 

Cam atââât, însumând un total de 12 cărţi, dacă mai ştiu să număr, ăsta a fost #bookhaulul meu pentru luna iulie.

Aştept să-mi scrieţi în comentarii ce aţi citit de aici, ce nu, ce v-aţi mai luat voi, ce alte recomandări mai aveţi, şi s-auzim numai de bine.

xoxo, Miruna.

#minirecomandare – Inimă de câine

Helău.

Deci, da. Începem săptămâna cu un #bookhaul, asta dacă reuşesc să instalez minunăţie de program pentru editare video, dacă reuşesc să editez cum mi-am propus şi bla, bla, bla. Să sperăm că-mi iese. Oricum va fi ceva atipic, aşa că… Ok. Ok. Gata cu pălăvrăgeala fără rost. Cât aştept şi-mi storc creierii, mai bine vă spun despre o cărticică pentru copii pe care am citit-o recent. Cât timp am fost plecată în oraşul meu natal, şi iubitul meu s-a răsfăţat cu o placă video nouă, mi-am luat şi eu nişte cărţi. Nu neapărat să echilibrăm balanţa, fie vorba între noi, ca să se întâmple asta ar cam trebui să îmi mai cumpăr nişte cărţi şi o bibliotecă, că-mi tot fac ofertele de pe jysk.ro cu ochiul, of, of, dar … să fie, nu?

inimadecaine

Şi mi-am pus în coş şi cărticica asta fantastică, deşi mie mi-e frică de câini şi îi evit, în toate formele. Nu ştiu exact ce mi-a atras atenţia, mutriţa căţelului, portocaliul ăsta drăguţ, dar bine am făcut că am luat-o. Este vorba despre un căţel, evident, şi povestea lui şi a stăpânilor lui. 🙂 Nu ştiu în cât timp am citit-o, 5 – 10 minute, dar mi-a atins acolo o bucăţică de sufleţel. Aşa că v-o recomand şi vouă. Sau copiilor voştri. Sau copilului din tine. Plus că are şi ilustraţii. 🙂 Enjoy.

xoxo, Miruna

 

P.S. Dacă aveţi alte recomandări de unde aş putea achiziţiona o bibliotecă la un preţ accesibil, vă aştept sugestiile. 🙂 Poate până de ziua mea mi se îndeplineşte dorinţa.

Mid-Year Book Freak Out Tag

  1. Cea mai bună carte pe care ai citit-o până în acest punct al anului 2017.

Povestea Slujitoarei de Margaret Atwood.

  1. Cea mai bună continuare (a unei cărți) citită în 2017.

Nu am citit nicio continuare, dar sper ca răspunsul la această întrebare să fie volumul Frumoşii, de Scott Westerfeld pentru că este continuarea volumului Urâţii, care mi-a plăcut mult.

  1. O carte nou lansată pe care nu ai citit-o încă, dar vrei neapărat.

O fată din bucăţi, de Kathleen Glasgow.

  1. Cea mai anticipată lansare din a doua jumătate a anului.

Hmm, The one memory of Flora Banks? Vreau mult să citesc cartea asta, dar nu ştiu exact cand se va lansa la noi.

  1. Cea mai mare dezamăgire.

Cu siguranţă O viaţă mai bună de Anna Gavalda…

  1. Cea mai mare surpriză.

Minţile lui Billy Milligan de Daniel Keyes, cred. Am fost surprinsă când am descoperit acest volum şi chiar m-a captivat.

  1. Noul autor preferat. (Debutant sau nou pentru tine)

Chiar nu ştiu… cred că oscilez între Margaret Atwood şi Rainbow Rowell… Presupun că trebuie să mai citesc. 🙂

  1. Cel mai nou crush pe un personaj.

Posibil Levi din Fangirl. Nu am avut niciodată cine ştie ce crushuri pe personaje.

  1. Cel mai nou personaj preferat.

Offred, din Povestea slujitoarei.

10. O carte care te-a făcut să plângi.

Anul acesta, nici una. Nu prea obişnuiesc să plâng la cărţi. Sau poate nu am citit ce trebuie. 😀 Dacă aveţi recomandări, le aştept.

  1. O carte care te-a făcut fericit.

#GirlBoss de Sophia Amoruso. Chiar m-a impulsionat.

  1. Cea mai bună ecranizare a unei cărți pe care ai văzut-o anul ăsta.

Pff, întrebare capcană.

Mi-a plăcut ecranizarea celor de la HBO pentru Povestea slujitoarei, de Margaret Atwood, dar mi-a plăcut şi filmul Split, care mie mi se pare mai mult decât inspirat de Minţile lui Billy Milligan de Daniel Keyes, deşi oficial nu am găsit vreo legătură între ele…

  1. Recenzia preferată scrisă până acum.

Având în vedere că anul acesta am făcut doar 4 recenzii, şi anume:

Oscar şi Tanti Roz, de Eric Emmanuel Schmitt

#GIRLBOSS de Sophia Amoruso.

Urâţii, de Scott Westerfeld

Fangirl de Rainbow Rowell,

Hmm, nu că nu pot alege, dar mi-e efectiv ruşine că nu am făcut mai multe recenzii, având în vedere că totuşi am citit câteva cărţi anul acesta… Drept dovadă vă arăt provocarea de pe goodreads. 🙂 

gr

  1. Cea mai frumoasă carte pe care ți-ai cumpărat-o (sau ai primit-o) anul ăsta.

Frumoasă… cu coperta  frumoasă, sau cu povestea frumoasă?

Chiar astăzi mi-a ajuns o comandă de pe cartepedia.ro, şi mi se pare foarte frumoasă coperta cărţii Pasăre cântătoare de Kathryn Erskine de care abia aştept să mă apuc. 🙂

  1. Ce cărți trebuiesă citești până la finalul anului?

Trebuie? Nu ştiu dacă trebuie să citesc ceva doar pentru că trebuie… Vreau să citesc pentru că imi place… acum, depinde cum mă va ajuta timpul. Posibil să revin cu un tbr zilele astea, sau după ce ajung inapoi in Iasi. Pe goodreads mi-am setat un challenge de 30 de carti pentru anul acesta şi am citit 18 carti pana acum. 🙂 Vedem ce ne rezervă viitorul.

Acum vă invit şi pe voi să răspundeţi la aceste întrebări şi fie să îmi lăsaţi răspunsurile în comentarii fie doar să răspundeţi pentru voi pentru că mi se pare un exerciţiu grozav de evaluare a cărţilor citite până acum.

Eu am preluat ideea acestui tag de la Irina Citeşte.
Sper din tot sufletul că o urmăriţi pentru că este the most awesome şi ma inspiră mult recomandările ei.

Cam atât pentru azi.

xoxo, Miruna

 

Fangirl de Rainbow Rowell

Helău tuturor.

Presupunând că am reînceput activitatea în mod constant… aici e recenzia promisă a cărţii Fangirl de Rainbow Rowell.

Cum am ajuns să citesc această carte? Hmm, ştiu că era la un moment dat pe lista mea, apoi am renunţat la ideea de a o mai citi, nu mai ştiu din ce motiv, apoi am vazut-o intr-un clip din booktube şi fiind acasă, acasă, ia ghici ce văd pe raftul cu cărţi al surorii mele… Yep, Fangirl. Şi am zis să îi dau o şansă.

fangirll

Copyright pentru decor: mama. Fotograf, eu. hihi.

Deşi nu mă aşteptam, din secunda în care am luat-o în mână şi am început să citesc, mi-a fost cam greu să o pun jos. Se citeşte uşor, este cu adevărat fun, cel puţin pe mine m-a captivat, fiind vorba despre două surori gemene care îşi încep noile vieţi ca studente în anul 1. Viaţa la facultate, la cămin, departe de oraşul natal şi de tatal lor, Cath şi Wren încep o nouă etapă a vieţii lor presărată de tot felul de întâmplări.

Sincer, în ceea ce priveşte firul narativ al acestui roman legat de parte de fan-fiction, pentru că protagonistele noastre, dar în special Cath, scriu fan-fiction… nu prea ştiu ce să zic. Asta pentru că eu nu am citit fan-fiction, nu am scris aşa ceva, evident, şi cumva, nici nu intenţionez. Pe de altă parte, procesul ăsta scriicitoresc îmi este oarecum cunoscut, aşa că am apreciat latura aceasta a cărţii. Cumva eu nu consider asta ca fiind atracţia principală a romanului. Şi asta mi-a plăcut foarte mult, că acţiunea a fost menţinută constant pe mai multe planuri, facultate, familie, dragoste, că doar nu se putea să fie ceva YA fără un strop de dramă romantică, hihi.

Nu mi s-a părut nimic exagerat, nu mi s-a părut cartea aia stereotip cu adolescenţi fiţoşi, lol, ci mi-a făcut plăcere să citesc ceva uşor şi relaxant. Şi în ciuda faptului că am dat gata 500 de pagini în mai puţin de 2 zile… cumva parcă aş fi vrut oleacă mai mult… să mai ştiu câte un pic din ce se mai întâmplă cu personajele noastre… 🙂

fangirl

Evident că nu mă puteam abţine să nu vă arăt brăţara mea zorzonicoasă primită cadou anul trecut de la mama de la mare. 🙂

Cam atât cred că am avut eu de zis, fără să vă dau spoilere… Voi? Aţi citit-o? Este pe lista voastră? Păreri, impresii? Le aştept în comentarii.

xoxo, Miruna

Urâţii, de Scott Westerfeld

Helău.

După cum v-am promis pe facebook, în seara asta musai vă povestesc despre Urâţii, de Scott Westerfeld.

Începând cu începutul, hmm, văzusem cartea acum mult timp când se lansase în România dar cred că şi din cauză că eram captivată de alte cărţi la momentul respectiv şi pentru că fiind în liceu nu prea aveam bani, nu a ajuns în biblioteca mea atunci.

Acum câteva săptămâni însă, plasând o comandă pe emag, şi da, nu ştiu dacă aţi ghicit sau nu, pe căldurile alea infernale ne-am luat şi noi ca oamenii un ventilator de cameră, dintr-acela cu picior, de se roteşte şi mai mută aeru’ să nu murim. Şi uitându-mă pe site, vânam, recunosc, ceva chilipiruri, baaam, văd cartea asta, şi evident că o pun în coş.
Când vine iubi-bubi cu pachetul de la emag, foarte neliniştit aşa, eu în culmea fericirii, el sceptic, că de ce nu e cartea în folie, şi de ce hârtia nu e extramegaalbă, şi oare o mai fi citit-o cineva înainte?

Eu râdeam de mă prăpădeam, la 6 lei cât am dat pe ea, putea să fie şi citită de 100 de oameni înainte că nu mă supăram, pentru că, excluzând faptul că nu e în folie şi are un minuscul defect la o cusătură e într-o stare excepţională cartea.

Am mai citit eu ce am mai citit vara asta, am leşinat de cald, m-am bucurat că s-a terminat şi cu facultatea şi într-una din serile trecute, mi-am turnat frumos un pahar de cafea rece, fără zahar, mi-am luat frumos cărticica şi am ieşit afară să citesc. Vremea era superbă, răcoroasă numai bine, adia o briză uşoară…

Şi am început să citesc, după şedinţa foto a volumului, evident.

P1010037.JPG

Dovada, aici. 🙂 

 

Începutul mi-a pus ditamai rânjetul pe faţă, şi nu am mai putut lăsa cartea jos din mâini.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Fenomenală expresie, culoarea vomei de pisică. 

Tally, personajul principal este o adolescentă care mai are câteva luni până împlineşte 16 ani şi va fi eligibilă pentru operaţia care o va face frumoasă.

Între timp, aceasta se bucură de vacanţa de vară şi cunoaşte o altă adolescentă, cu care împarte atât data naşterii cât şi pasiunea pentru năzbâtii.

Şi aşa începe o serie de aventuri şi peripeţii … excepţionale.

Eu am fost în primul rând fascinată de lumea descrisă, un viitor îndepărtat, cuprins de tehnologii super-evoluate şi mentalităţi … hmm, care nu par totuşi atât de îndepărtate.

În al doilea rând, firul naraţiunii a fost bine ales, descrierile cu care este presărat textul nu sunt exagerat de detaliate şi nici foarte seci, nu abundă, sunt bine proporţionate, ca să zic aşa, iar fiecare personaj are partea lui de poveste, nimeni nu este exclus, aflăm câte ceva despre fiecare.

Mi-a plăăăcuuuut, muuuuult!

Şi, evident că finalul e … woooow. CLIFF HANGER!!! HUGE CLIFFHANGER!

Deci, nu ştiu cum fac, dar ştiu sigur că în luna august trebuie să pun mâna pe volumul 2, Frumoşii. Chiar mă gândesc serios că dacă am noroc, voi citi volumul 2 în format electronic în engleză. Experienţele de genul mi se par interesate. Aşa am citit Me Before You şi After You de Jojo Moyes, primul volum în română şi cel de-al doilea în engleză. 🙂

Revenind. Voi ce aţi mai citit? Aţi citit Urâţii? Dar Frumoşii?

Fără spoilere, vă rog.

Şi, ca să închei frumos, tot zilele astea am dat peste un citat din Rochia cea nouă, de Linda Grant, apărută la noi la Leda, cu titlul original Clothes on their backs, citat superb, şi carte la fel de superbă şi captivantă. 🙂

10516591_707225992663873_7712572013081368090_n

xoxo, Miruna

“reveneală” de vară

Revin, plec, revin…
Presupun că pentru asta-i vara. 
Am terminat-o cu examenele pentru anul ăsta, mi-ajunge.
Şi acum… ca-n fiecare vară, încep să citesc, şi nu prea termin.
Între timp, să vă spun peste ce cărţi am mai dat… (printre lucrurile prietenului meu, lol, so fucking proud ♥ )
Pierre Enckell – Încă o zi infectă… sau 365 de motive de a nu te ridica din pat  (reading done, review coming soon 😀 )
şi  două volume din Colecţia Râsul Lumii, de la editura Humanitas:
Ghidul nesimţitului, de Radu Paraschivescu, cu un cuvânt de întâmpinare de Andrei Pleşu şi cu un prolog în versuri de Şerban Foarţă (încă n-am început s-o citesc)
şi 
Învăţăturile lui Don Juan, de Tim Lott. ( reading in progress )
IMG_0319

Voi, cu ce vă mai bateţi capul, ce mai citiţi, ce oamenii v-au mai călcat pragul sufletului?

xoxo, Miruna

“Fata din tren” de Paula Hawkins, recenzie

Am inspirat adânc, pentru a nu ştiu câta oară, mi-am pus mâinile încet pe tastatura uşor uzată a laptopului, şi am continuat editarea acestui fişier text, început, mărturisesc, acum aproape două luni.

Aşadar… 

Fotografie-0024A

Eu, citind în tren, Fata din tren, în drum spre Iaşi.

Fotografie-0013A

În gară, în Suceava.

Mulţumiri pentru poze Ioanei. (click pentru blogul ei)

Fata din tren

Paula Hawkins

 Nu pot spune că nu mi-a plăcut într-o oarecare măsură, dar parcă… aveam aşteptări ceva mai mari, mai ales după recomandările citite, şi anume:

„Fata din tren este un roman de suspans remarcabil. M-a ţinut treaz o noapte întreagă.”

Stephen King

„Dacă ţi-a plăcut Fata dispărută, vei devora acest thriller psihologic: îţi va schimba pentru totdeauna felul în care priveşti vieţile celorlalţi.”

 People

Prezentare

„Rachel merge în fiecare dimineaţă cu acelaşi tren. Ştie că va aştepta la acelaşi semnal defect, timp în care va urmări ritualul de dimineaţă al unui cuplu ce locuieşte într-o casă de lângă calea ferată.

I-a botezat „Jess şi Jason“ şi viaţa lor i se pare perfectă.

Până când într-o zi vede ceva ce o şochează. Totul se schimbă şi Rachel are şansa de a lua parte la vieţile pe care le-a observat doar de pe margine.”

                Perspectiva narativă este una subiectivă, multiplă. Voi încerca să nu mă pierd în detalii şi povestiri, voi puncta doar anumite momente cheie şi voi evidenţia citatele mele preferate. Descoperirea integrală a poveştii vă las să o faceţi singuri, dacă veţi dori.

„Una pentru tristeţe, două pentru bucurie şi trei pentru o fetiţă. Trei pentru o fetiţă. M-am blocat la trei, pur şi simplu nu pot să merg mai departe. Capul mi-e plin de sunete, gura mi-e năclăită de sânge.”

Naraţiunea începe lejer, principalul personaj narator fiind Rachel, o tânără divorţată – „fosta” – care pare că a ales calea alcoolului, care parcurge în fiecare zi acelaşi traseu cu trenul. Şi observă de fiecare dată viaţa unui cuplu… toate astea până când tânăra blondă dispare.

„E ceva foarte liniştitor în a-i privi pe oameni în siguranţa căminului lor.” Rachel                                

                Una dintre temele abordate de autoare este aceea a infertilităţii, lucru pe care l-am apreciat. Aşadar, infertilitatea lui Rachel o face să devină „fosta”, sau poate fertilitatea Annei o face pe aceasta să devină „actuala”. Poate că durerea cea mai mare a lui Rachel nu a fost aceea de a nu putea rămâne însărcinată, ci aceea că nu a fost înţeleasă de soţul ei.

„N-a înţeles niciodată cum de era posibil să-ţi fie dor de ceva ce n-ai avut niciodată, cum putea să te doară.” 

„Părinţilor nu le pasă de nimic altceva decât de copiii lor. Ei sunt centrul universului lor; ei sunt ceea ce contează cu adevărat. Nimeni altcineva nu e important, suferinţa nimănui, nici bucuria nimănui; nu sunt reale pentru ei.”

„A fi gol pe dinăuntru: asta înţeleg. Încep să cred că nu poţi face cu adevărat nimic ca să schimbi starea asta. Eu cu asta am rămas după orele de terapie: golurile din viaţa ta sunt permanente. Trebuie să creşti în jurul lor, ca rădăcinile unui copac în jurul asfaltului; te mulezi după goluri, creşti printre ele.” 

În „peisaj” apare şi terapeutul lui Megan – Jess – Kamal Abdic, ale cărui cuvinte chiar m-au impresionat, şi le-am reţinut, atât în dosarul personal, cât şi în cel profesional:

„Dar când vine vorba de mintea omenească, nu există scurtături în procesul de vindecare.”

„ – Dar nu pot să nu fiu cine sunt.

 – Nu, dar poţi să alegi ce faci.”

Despre durere, beţii şi sentimentele de a doua zi, ne vorbeşte Rachel…

„Doare, totuşi. Şi trebuie să mă las în voia durerii, pentru că dacă n-o fac, dacă o tot amorţesc, nu va dispărea niciodată.” 

„După o vreme , am învăţat că, atunci când te trezeşti  aşa, nu mai întrebi ce s-a întâmplat, ci doar îţi ceri scuze:  îţi ceri scuze pentru ce ai făcut şi pentru ceea ce eşti şi n-o să te mai porţi niciodată, în viaţa ta, în halul în care te-ai purtat.” 

                Dar asta nu înseamnă că Megan e scutită de durere, şi de regrete din trecut. Şi trebuie să vă spun că … Megan şi Rachel au mai multe în comun decât aţi fi crezut la început…

Despre final, nu pot să spun decât că e surprinzător, şi revelator. Aşadar… pot ajunge Anna şi Rachel la un compromis, după toate întâmplările ce îl au ca protagonist pe soţul lor? Iar oare, va rămâne Rachel, sau vor rămâne cititorii, în continuare la părerea că:  „Da, asta înseamnă căsnicia – un loc sigur, cald, confortabil.” ?

xo, Miruna

“Dragoste virtuală” de Daniel Glattauer, recenzie

Dragoste virtuală

Daniel Glattauer

Înainte de toate, bună tuturor.

Ştiu, am lipsit. Ce-am făcut în tot acest timp? Am stat cu un gând la blog, cu un gând la rănile sufletului, cu tot felul de gânduri… cam peste tot.

Mi-am cam „ieşit din mână” la făcut recenzii. Fiţi duri dacă vreţi, dar măcar să-mi argumentaţi.

 

Aşadar, Dragoste virtuală, de Daniel Glattauer.

Prezentare şi păreri:  „Scrie-mi, Emmi. A scrie e la fel cu a săruta. E ca şi când te-ai săruta fără buze. E un fel de a te săruta cu mintea.”

„O poveste de dragoste din era internetului, care te atrage ca un magnet.” New Books Magazine

„Dragoste virtuală sau: cum se poate naşte o poveste fermecătoare de iubire dintr-un schimb de e-mailuri.” Daily Mirror

„Unul dintre cele mai frumoase dialoguri între îndrăgostiţi din literatura modernă.” Der Spiegel

„Un love story tipic zilelor noastre, cu un sfârşit pe cât de neaşteptat, pe atât de inevitabil.” The Guardian
 

Fotografie1220A

 

        Am păţit-o măcar o dată, fiecare dintre noi, să tastăm o literă în plus, în minus, sau înaintea alteia. O asemenea greşeală a făcut ca Leo şi Emmi să ajungă să corespondeze. Am citit cu relativă uşurinţă, de parcă ar fi fost propriile mele emailuri, conversaţiile celor doi. Protocolare, seci, reci, la început, şi din ce în ce mai incitante, misterioase, ba chiar intrigante discuţii. Şi cum e, oarecum firesc, discuţia, discuţiile despre ÎNTÂLNIREA. Doar nu poate fi totul virtual, aşa-i ? Mai ales când Leo este psiholingvist… 

Citate preferate: 

“omul e un maldăr de dispoziţii, un rezervor de îndoieli, o adunătură de contradicţii.”

“Sigur, toţi bărbaţii vor sex.

Dar adevăraţii bărbaţi cu clasă sunt tocmai cei care preferă să le scriu!”

“N-ar trebui să ne gândim la “pierderi”. Pierdem numai când ne gândim la asta.”

Scriitură lejeră, final… uşor neaşteptat.

Aţi citit? Dacă da, păreri. Dacă nu, aţi citi? Aştept cu drag răspunsurile voastre, dacă binevoiţi.

xo, Miruna.