Retrospectiva lunii decembrie (2)

Helau, helau.

Vreti, nu vreti, continuam cu povestea lecturilor mele din decembrie. Yey!

Desi nu pot sa spun ca ma asteptam la asta, am reusit sa citesc o carte pe care mi-o doream de mult timp, si anume, In ape adanci de Paula Hawkins. Mi-a placut destul de mult Fata din tren, asa ca atunci cand am vazut In ape adanci, am si trecut-o pe wishlist-ul meu. Si a stat acolo muuult si bine, pana anul acesta cand Secret Santa de la birou mi-a adus cartea.

IMG_5258

In perioada respectiva deja eram intr-un reading slump de mare fel, dar, de la primele pagini am fost captivata, si, 400 si ceva de pagini mai tarziu, mai bifam un volum pe lista de lecturi a anului 2019.

Voi recunoaste ca parca nu a fost chiar ceea ce ma asteptam eu sa fie, dar a fost o lectura suficient de interesanta, cu o actiune impletita cu rabdare si cu personaje atent alese:

  • Jules, care vine in oras dupa ce sora ei Nel este gasita moarta, si se trebuie sa se inteleaga cu nepoata ei adolescenta Lena, si sa isi infrunte propriul trecut…
  • Inspectorul Sean Townsend, impreuna cu tatal acestuia, Patrick, si trecutul lor, poate ceva mai apasator decat al altor familii…
  • Helen, directoarea scolii, si sotia inspectorului…
  • Familia Whittaker, ravasita dupa moartea neasteptata a tinerei Katie…
  • Excentrica Nickie Sage, cu puterile ei enigmatice, care graviteaza in jurul tuturor povestilor locale despre femei care au murit inecate, la fel cal Nel Abbot…

Fara spoilere sau detalii nesolicitate, va invit sa cititi si voi In ape adanci si sa imi spuneti ce parere aveti.

Cam atat pentru azi, ne citim data viitoare!

xoxo, Miruna

 

 

Retrospectiva lunii decembrie (1)

Helau, helau.

Data trecuta ne-am citit cu restrospectiva lunii noiembrie, iar de data asta povestesc putin si despre ce mi-am propus sa citesc in decembrie, versus ce am citit de fapt.

Pentru mine decembrie incepuse destul de bine, iar in ceea ce priveste lectura, Andreea Chiuaru a lansat o provocare in online mai mult decat interesanta: 6 carti pana in 2020.

Daaar, pentru ca trebuia musai sa fie ceva cu susta la mine, am ales 5 carti in loc de 6.

imagine JPEG

O carte pe care o ai in biblioteca de +2 aniDeriva de Joanna Kavenna – cred ca o am din 2017 de la Bookfest. Citisem atunci o parte din ea dar am abandonat-o pe parcurs, dar ma gandeam ca s-ar potrivi oarecum perioadei prin care trec. Bineinteles ca nici macar nu m-am atins de ea in decembrie….

O carte care ti-a fost recomandata de un prieten/cineva pe care admiri – Iata-ma de Jonathan Safran Foer – citisem cateva randuri despre aceasta carte, unde credeti, evident ca tot pe la Andreea, si am citit cu greu destule pagini din ea, dar la fel, a ajuns abandonata la mine pe noptiera. Evident, nici de ea nu m-am atins in decembrie, desi imi propusesem…

O carte pe care iti doreai sa o citesti de la inceput de an: Misterul Regelui. Despre scris de Stephen King – sincer, imi doream sa citesc cartea asta de cand am descoperit scrierile lui Stephen King. Dar abia anul acesta de ziua mea mi-am facut cumva curaj sa imi comand cartea si am inceput sa citesc din ea. Nu stiu cum citesc sau au citit altii cartea asta, dar eu am cittit si recitit pasaje, mi-am notat idei, paragrafe, ganduri despre scris… si totul a mers foarte bine in weekendurile de toamna cand stateam pe terasa cu o cana de cafea sau ceai, dar in noiembrie nu cred ca am rasfoit nici macar in treacat acest volum, dar ma atragea si inca ma atrage, asa ca a fost alegerea potrivita. Luna decembrie insa n-a fost potrivita pentru carte aceasta, nu s-au aliniat astrele cum trebuie, Mercur retrograd, ceva, ceva tot a fost – nici din cartea asta nu am citit…

O carte inceputa si abandonata (in 2019 sau nu) – alegere ‘sinucigasa’ as putea spune pentru aceasta provocare : IT, de Stephen King – desi nu pot spune ca am abandonat carte asta practic, pentru ca mereu ma gandesc la ea si uneori mai citesc cateva pagini. Eu am volumul in romana, de la Nemira evident, doar ca principalul inconvenient, ca sa zic asa, e formatul … imi este dificil sa car cartea dupa mine iar acasa nu am intotdeauna timp sa citesc. Cu toate acestea, am carat ‘monstrul‘ dupa mine la birou si am si citit vreo 60 de pagini din ea in total luna aceasta.

Last but not least, aici am combinat eu doua criterii: O carte publicata/tradusa anul acesta & O carte cumparata in noiembrie/decembrie 2019: Fata dinainte de J.P. Delaney – am tot vazut cartea asta peste tot prin blogosfera, asa ca atunci cand am vazut-o in colectia 100 de nume cu renume din Auchan, la 9.90 ron, chiar nu i-am putut rezista – si nici mai departe nu i-am putut rezista – in 3-4 zile am dat-o gata. (da, nu va panicat’ – asa dau eu gata carti care ma captiveaza, in 3-4 zile 😀 )

Asadar, din cele 1035 de pagini citite in acest decembrie 2019 (pe care nu pot sa-l descriu decat “meh” momentan), vreo 480 au fost din aceasta provocare, cumuland cele cateva pagini din IT si integral Fata dinainte. Not great, not terrible…

Siii, scriind aceste randuri despre ce am citit in decembrie, mi-am dat seama ca voi imparti aceasta relatare interesanta in doua parti. Pen’ ca am mai citit ceva, dar simt ca merita o postare separata. 😀

Inchei, cum altfel decat indemnandu-va sa va faceti timp pentru lectura, si, daca vreti, sa-mi impartasiti si mie ce mai cititi, o parere, una alta… 😉

xoxo, Miruna

 

 

Da, mai traiesc, si da, mai si citesc.

Helau, helau, long time no see cum ar spune englezii, sau mai bine spus, cum a trecut mai mult de un an fara sa postez chiar nimic aici pe blog?

Adica, daca ma urmariti si pe instagram, ati vazut ca tot mai am ceva activitate pe-acolo, mai o carte, mai o cafea, mai inca o carte, uneori si cate o comanda de mai multe carti… Dar, ce pot sa spun, fie nu prea mi-am gasit cuvintele, fie timpul potrivit, fie motivatia necesara sa scriu… dar sper totusi sa-mi indrept atentia si spre taram uitat, caruia am totusi destule sa-i impartasesc.

Ca sa nu va coplesesc totusi cu mirobolanta mea reintoarcere, momentan ma voi rezuma la a spune cate ceva despre cele 3 carti pe care am reusit sa le termin in luna ce tocmai s-a incheiat, mai-mult-decat-agitatul-noiembrie, cum imi place mie sa ii spun. (bine, nu imi place sa ii spun asa, dar asa a fost x_x )

Prima carte este Cotloane intunecate, de Ruth Rendell. O sa fiu cat se poate de sincera si voi recunoaste ca am cumparat cartea din doua motive simple: parea interesanta si avea un pret bun. De fapt, sunt trei motive: era si ziua mea pe-aproape si mereu imi cumpar carti de ziua mea.

“Ruth Rendell este neintrecuta in a spune povesti despre obsesii, labilitate si coincidente nefaste.” – Stephen King

Revenind, desi este o carte care se citeste destul de usor, a fost parca putin plictisitoare pe alocuri, si am simtit ca parca i-ar mai lipsi cate ceva. Totusi, nu regret ca am citit-o, i-am dar 3 stele din 5 pe Goodreads, si, cel mai probabil nu voi pastra cartea in biblioteca, nu cred ca o voi reciti.

Cea de-a doua carte este Disparitia din Silver Water de Haylen Beck, aparuta la editura Herg Benet. A fost, de asemenea, un cadou de ziua mea, de la mine pentru mine.

Cred ca cel mai bine va dati seama cat de mult mi-a placut cartea dupa faptul ca nu am gasit timp sa ii fac nici macar o poza pe care sa o postez pe intagram. 😀

I-am dat 4 stele din 5, dar nu cred ca voi pastra cartea in biblioteca. (Cum as putea oare sa recitesc ceva cand sunt atat de multe carti care isi asteapta deja randul? x_x )

Iar cea de-a treia carte, este Mostenire fatala, de Sophie Hannah. I-am dat la fel, 4 stele din 5, de altfel, acelasi scor pe care l-am acordat si primului volum din serie, Crime cu monograma, pe care l-am citit in vara.

Statistic vorbind, aceste trei carti au insumat 973 din cele 1036 de pagini citite luna aceasta. Una peste alta, macar acest aspect al vietii mele banale este cat de cat satisfacator, si, sper eu, se indreapta spre drumul cel bun.

Mi-ar face placere sa imi povestiti si voi ce si cum ati mai citit, ce v-a placet mai mult sau mai putin, si sper sa ne recitim in alte cateva randuri despre provocarea Andreei Chiuaru, 6 carti pana in 2020 si ce carti am ales eu pentru aceasta si de ce.

Va urez o saptamana cat se poate de buna si cat mai mult timp placut pentru lectura!

xoxo, Miruna

Ce cărţi de Stephen King am citit eu şi poţi citi şi tu

Helău, helău.

Ştiu că am un program (program e mult spus)  haotic de postat aici pe blog, dar, asta este. Aşa că, fără alte cuvinte de introducere, vă spun că astăzi vorbim despre autorul meu preferat, Stephen the King, şi despre ce cărţi scrise de el am citit eu până acum.

  1. Carrie (1974) – am citit-o prin liceu şi mi-a plăcut; ştiu că am văzut şi ecranizarea cam tot pe atunci, dar nu m-a impresionat aşa tare.
  2. Salem’s Lot (1975) – evident, tot în liceu am citit-o, undeva prin luna mai, că-mi aduc aminte că erau mulţi cărăbuşi şi eu încercam să citesc afară. Sincer, nu-mi aduc aminte despre ce era vorba, dar îmi aduc aminte că am citit-o cu plăcere, fără întreruperi şi fără să mă forţez, iar asta este suficient.
  3. Christine (1983) – despre cartea asta îmi aduc aminte că eram puţin cam reticentă pentru că, la vremea respectivă nu aveam cine ştie ce cunoştinţe despre maşini – nu că acum aş avea cine ştie ce, dar cu siguranţă ceva mai multe decât atunci, plus că am şi permis de conducere acum. Dar m-a captivat, şi mi-aduc aminte şi acum cât de somn îmi era şi nu puteam pune cartea jos. Şi, ecranizarea, deşi avea o calitate video nu tocmai mulţumitoare, m-a ţinut cu sufletul la gură. Recomand! – indiferent că vă pricepeţi sau nu la maşini. 😀
  4. Pet Sematary (1983) – Cimitirul animalelor a fost a doua carte de Stephen King pe care am citit-o şi m-a marcat pe viaţă aş putea spune. A good book, indeed! Plus că, la fel, ecranizarea e epică. Şi, din câte am văzut, în 2019 va apărea o nouă ecranizare, aşa că, abia aştept.
  5. Misery (1987) – Ei bine, am început cartea aceasta de vreo 3 ori cred, de când mi-am cumpărat-o şi până luna aceasta, când am citit-o până la urmă. Cred că a treia oară a fost cu noroc. Psihologică, cu un puternic impact emoţional aş putea spune, dar clar o recomand! Şi, acum am văzut că există şi o ecranizare din 1990, aşa că, e pe lista de văzut.
  6. Jocul lui Gerald (1992) – pe asta am citit-o anul trecut, pură coincidenţă faptul că anul trecut a apărut şi ecranizarea, că oricum nu am apucat să o văd, dar e pe lista mea, evident.
  7. Dolores Claiborne (1993) – cred că tot anul trecut am citit-o, pentru că îmi aduc aminte că există o legătură între cartea aceasta şi o altă carte scrisă de Stephen King – nu o să vă spun care. Deşi, prin liceu ştiu că găsisem o ediţie a acestei cărţi în engleză la biblioteca orăşenească, dar nu am reuşit să o parcurg, deşi o începusem de vreo 2 ori. Şi, evident, acum am văzut că are şi asta o ecranizare din 1995, aşa că … movie time.
  8. Lisey’s Story (2006) – Povestea lui Lisey este prima carte de Stephen King pe care am citit-o şi care m-a făcut să mă îndrăgostesc de stilul lui de scriere. Şi, cumva, parcă tocmai de asta mi-e frică să o recitesc, deşi mi-ar plăcea, pentru că nu aş vrea să îmi schimb părerea despre cartea asta. Şi pe asta ştiu sigur când am citit-o, la începutul lui 2011, că a şi coincis cu o anume perioadă din viaţa mea.
  9. Blaze (2007) – scrisă sub pseudonim – Richard Bachman, am citit-o în iarna primului an de facultate. Din nou, nu-mi aduc aminte mare lucru, dar a fost o lectură plăcută.
collage

first book covers

Iar acum, partea în care vă spun şi de cărţile pe care nu le-am mai terminat, şi anume The Shining (1977) şi From a Buick 8 (2002). The Shining nu cred că va mai avea vreo şansă de la mine, deşi filmul cu Jack Nicholson a fost bunuţ. Dar Dintr-un Buick 8 încă se află la mine în bibliotecă, aşa că s-ar putea să o citesc cândva.

Şi, în wishlist am Cell (2006), On Writing (1999/2000), The Green Mile (1996) şi Bag of Bones (1998). 

Cam atât pentru astăzi, aştept să-mi spuneţi şi voi ce părere aveţi despre cărţi, despre filme, despre autor… 🙂

xoxo, Miruna.

Penultimul bookhaul al lui 2018?!

Helău, helău.

Ce mai faceţi şi ce mai citiţi?

Despre mine ar fi multe de spus acum, aş avea multe de împărtăşit, dar mă limitez, să nu vă plictisesc. Dar, după cum v-aţi dat seama deja din tilul, astăzi este vorba despre un bookhaul. Dar, cu toate acestea, sigur vă întrebaţi de ce să fie oare penultimul bookhaul al anului 2018 când suntem abia la sfârşitul lunii mai?

No automatic alt text available.

Ei, bine, am decis ca până în luna decembrie să nu îmi mai cumpăr cărţi. Deloc. Ştiu, este un adevărat exerciţiu de voinţă dacă mă întrebaţi pe mine, dar mi-ar plăcea să-l pot duce până la capăt. Nu că aş avea atât de multe cărţi necitite în bibliotecă, dar am suficiente, şi ar fi cazul să le citesc, asta în primul rând. În al doilea rând, poate reuşesc astfel să economisesc ceva bani, şi, de ce  nu, să mă răsfăţ în decembrie cu ceva bunătăţi literare.

Voi v-aţi propus astfel de lucruri? Aţi reuşit să le duceţi la îndeplinire? Eu recunosc că am mai încercat, dar nu am reuşit să nu-mi cumpăr măcar câte ceva, dar acum parcă sunt mai motivată ca oricând.

Şi, aici, o mică-mare paranteză. Nu ştiu câţi dintre voi sunt familiarizaţi cu “talciocul”, nici eu nu eram până să ajung în Iaşi şi să-l cunosc pe prietenul meu, dar este un fel de târg de vechituri, sau, mă rog, un mod pentru ca oamenii cu posibilităţi reduse să mai facă un ban, aşa că vin cu diverse lucruri de vânzare într-un spaţiu special amenajat. Şi când spun lucruri diverse, chiar că sunt diverse. De la chestii electronice mai mult sau mai puţin vechi, mai mult sau mai puţin funcţionale, până la jucării şi jucărele sau cărţi.

Recunosc – mi-am cumpărat şi eu nişte cărţi din talcioc, la preţuri minuscule, 1-2 lei, dar încă nu le-am citit – of, of, noutăţile literare sunt mai atractive. Cu toate acestea, ce am văzut ultima dată când am fost în talcioc mi-a lăsat un gust amar şi o stare de rău fizic. Nişte indivizi, pentru că nu au reuşit să vândă până la sfârşitul programului nişte cărţi şi alte obiecte, pur şi simplu le rupeau, le distrugeau şi le călcau în picioare pentru a nu mai putea fi citite sau luate de altcineva şi vândute ulterior.

Trist, foarte trist nivelul la care suntem, nivelul la care acţionăm…

Cu toate acestea, poate ştiţi şi voi, dacă aveţi cont pe siteul celor de la Cartepedia că, acum, la actualizarea datelor şi politicilor de pe site după prevederile GDPRGeneral Data Protection Regulation – primeaţi un voucher de 30 de lei, valabil pentru comenzi în valoare de peste 100 de lei. Zis şi făcut, cum să renunţ eu să primesc noutăţile livreşti? Aşa că, mi-am început promisiunea de a nu mai cumpăra cărţi până în decembrie după ce am plasat o comandă pe site. Şi vă arăt în cele ce urmează ce mi-am luat.

Cred că aţi auzit cu toţii de Gillian Flynn sau de Gone Girl – Fata dispărută (click pentru recenzia mea).  Eu am şi citit acest roman acum 4 ani – wow! – şi acum simţeam nevoia să citesc un alt thriller, aşa că am ales romanul Obiecte ascuţite al autoarei.

După o scurtă internare la un spital de psihiatrie, jurnalista de investigaţii Camille Preaker se confruntă cu o sarcină dificilă: trebuie să se întoarcă în orăşelul unde a copilărit pentru a investiga moartea a două fete.

Camille n-a mai vorbit de mult cu mama ei nevrotică şi ipohondră şi cu sora vitregă, pe care aproape că nici n-o cunoaşte: o puberă atrăgătoare, cu o putere ciudată asupra localnicilor.

Instalată în fosta ei cameră din vechea casă a familiei, Camille îşi dă seama că se identifică prea mult cu victimele. Bântuită de propriii demoni, trebuie să dezlege puzzle-ul psihologic al trecutului, dacă vrea să afle adevărul şi să supravieţuiască reîntoarcerii acasă.

Următoarea pe listă a fost cartea lui Lauren Wolk – Wolf Hollow. Aceasta face parte din colecţia violet history a editurii Arthur, colecţie de care sunt iremediabil îndrăgostită, mai ales pentru că am citit şi cărţile Numără stelele de Lois Lowry şi Războiul care mi-a salvat viaţa de Kimberly Brubaker Bradley. Ştiu, sunt volume pentru copii, dar faptul că au ca temă războiul, şi mai ales felul în care este acesta perceput de nişte copii, le fac “must read” pe lista mea.

Chiar dacă războiul pare fără sfârșit, Annabelle trăiește o viață liniștită într-un orășel din Pennsylvania anului 1943. Merge la școală alături de frații ei, iar acasă adună puf din tecile de ceara-albinei, pe care marina îl folosește la vestele de salvare. Pe câmpurile de la Wolf Hollow Annabelle îl întâlnește uneori pe Toby, un veteran de război retras și tăcut care fotografiază animale și flori.

Apele devin tulburi când apare Betty, o fată întotdeauna dispusă să le cauzeze celorlalți necazuri. Logica marelui război care a cuprins lumea pune stăpânire și pe istoriile mici ale sătenilor: pe fronturile de la Wolf Hollow, bunătatea găsește cu greu sorți de izbândă, iar cruzimea dă amploare conflictului.

Cea din urmă carte face parte din colecţia musai a editurii Art, şi am ales-o după ce am văzut recenzia(click!) Elenei, de pe Elena scrie. Este aşadar vorba despre Viaţă după viaţă de Kate Atkinson, şi este un monstru de carte. Dar mă bucur că a ajuns în posesia mea.

Cu toţii experimentăm, în cele mai ciudate momente, acel sentiment pe care îl numim déjà-vu. Pentru Ursula Todd, însă, déjà-vu-urile sunt semne ale unei vieţi trăite la nesfârşit. Cum ar fi dacă ai putea să-ţi iei viaţa de la capăt, din nou şi din nou?

Şi, cumva, ca un îndemn pentru mine, am primit şi un sticker superb în coletul de la cartepedia, sticker realizat de Irina Rusu, o tipă pe care o urmăresc pe toate canalele de social media şi de care nu mă mai satur. 😀

 

citeste-ma

Citeşte-mă! by Coffentropy

Cam atât pentru astăzi, momentan mă confrunt cu acelaşi probleme în fiecare zi – mereu am câte o idee pentru vreun articol, dar fie nu am cum să-l scriu pe loc, fie apoi uit despre ce era vorba, sau pur şi simplu amân articolul respectiv pe perioadă nedeterminată. Sper totuşi să depăşesc acest lucru cât de curând, dar nu promit nimic.

Până la următorul articol, vă aştept părerile în comentarii.

Voi ce cărţi menţionate aici aţi citit deja? V-au plăcut sau nu? De ce?

Care sunt planurile voastre de lectură pentru vara asta? 🙂

xoxo, Miruna

 

 

În spatele uşilor închise de B.A. Paris

Helău, helău.

Zilele trecute vă spuneam pe instagram că eram în oraş cu ceva treburi şi, prinzând o pauză, am terminat cartea În spatele uşilor închise de B.A. Paris, apărută la noi la editura Trei, în colecţia Fiction Connection, şi că regretam că nu aveam laptopul la mine să scriu imediat o recenzie, plus că nici nu aveam o altă carte la mine pe care să o citesc.

behindcloseddoors.jpg

În fine, acum, că a trecut ceva timp, şi Paştele, alea, alea, parcă mi-a pierit tot entuziasmul pe care îl aveam pentru cartea aceasta.

Dar, să începem cu începutul. După ce am citit Cuplul din vecini de Shari Lapena, apărută tot la Trei, tot în aceeaşi colecţie, am vrut să citesc şi În spatele uşilor închise. Descrierea m-a atras într-o oarecare măsură, plus că am văzut volumul peste tot pe instagram şi pe facebook.

Jack si Grace sunt un cuplu desprins din povesti. Jack e manierat, aratos, un avocat de succes. Grace e frumoasa, buna gospodina si pare indragostita la nebunie de sotul ei.

Sunt imposibil de separat si lumea ii vede mereu impreuna.

Prietenele si-ar dori ca Grace sa iasa cu ele la pranz sau macar la o cafea.

Unii cred ca aceasta este dragoste adevarata. Altii se intreaba de ce Grace nu raspunde niciodata la telefon. Si de ce are zabrele la fereastra dormitorului.

Unde se termina iubirea si unde incepe teroarea? Ce ascunde casa perfecta? Ce pret are casnicia desavarsita?

********************************************************************************

“Un thriller psihologic de care nu te poti dezlipi.” – Library Journal

“In spatele usilor inchise ne ofera o poveste in acelasi timp extrem de credibila si infricosatoare.” – The Associated Press

“In mod garantat, debutul lui B. A. Paris te va bantui… Avertisment: fii pregatit pentru ce o sa urmeze!” – Bustle 10

“Unul dintre cele mai reusite thrillere psihologice care s-au scris vreodata.” – San Francisco Chronicle

Acum, părerile sunt împărţite, din ce am văzut în blogosferă. Cumva, scenariul este plauzibil, dar parcă tot nu poţi să nu te întrebi cum a ajuns protagonista noastră în situaţia în care se află, şi mai ales, care-i treaba cu încercările ei de a ieşi din ditamai impasul.

Dacă mă urmăriţi de ceva vreme, ştiţi că eu nu fac rezumatul cărţilor şi nici nu dau spoilere, pentru că are mai mult farmec să citiţi cartea dacă vă atrage pur şi simplu din descriere sau după ce citiţi acest articol.

Pe mine nu m-a dat neapărat pe spate povestea, dar este destul de bine scrisă, captivantă, chiar şi în ciuda faptului că nu prea am avut timp liber, eu consider că am citit-o destul de repede, ceea ce e de bine.

Mi-a plăcut şi că e scrisă alternativ, cu capitole din prezent şi din trecut, care se încheagă destul de bine pe parcurs şi oferă cititorului o perspectivă mai largă asupra evenimentelor.

Cu toate acestea, mi se pare că despre personajul negativ avem prea puţin background. şi parcă prea concentrat, şi mi-ar fi plăcut poate să fie şi câteva capitole scrise din perspectiva lui.

Exceptând câteva greşeli care ţin de tehnoredactare, lectura a fost una plăcută, iar un anume citat chiar mi-a dat de gândit, la modul general, fără vreo aluzie la relaţia mea, care e bine-mersi aşa cum e, no need to worry about it.

“Întind mâinile în faţă şi tremuratul pe care nu-l pot controla îmi spune ceea ce Jack a ştiut tot timpul – că frica este cel mai bun mijloc de descurajare.

Aşa că, trecem aceste cuvinte înţelepte la catastif, şi ne punem în minte să nu mai fim aşa de uşor de descurajat.

Pentru că, recunosc, de multe ori vreau să vă povestesc despre ceva, dar mi se face frică: “dacă nu o să le placă”, “dacă e penibil”, “dacă, dacă, dacă”.

Voi încerca aşadar să trec peste această frică, şi să vă scriu mai des, poate, cine ştie, vom interacţiona mai mult, şi cu şi mai multă lume.

Cam atât pentru astăzi, mai am şi eu câteva minute şi o tai la muncă.

xoxo, Miruna.

P.S. Vă aştept părerile în comentarii.

Gata! Astăzi vreau să plec în Jamaica!

Repet, astăzi vreau să plec în Jamaica!

Helău, helău. Ce mai faceţi şi ce mai citiţi?

Eu, la fel, deşi mi-ar prinde nemaipomenit de bine o evadare din rutina asta. Adică, nu mă înţelegeţi greşit, îmi place să am un program bine stabilit, măcar pentru o tsăptămână, plus că mereu mai apar lucruri neprevăzute care trebuie strecurate în program, dar o oarecare stabilitate este nemaipomenită.

Însă, ce îmi doresc acum, este să mă pot teleporta în mod magic în Jamaica. Asta ar fi alternativa la “îmi place zăpada, dar când stau în casă şi citesc, nu când trebuie să merg la muncă pe vremea asta”. Şi, de ce nu? E o destinaţie suficient de exotică, o poartă către noi informaţii şi o nouă cultură – o destinatie speciala pentru o vacanta speciala.

Adică, parcă ar merge schimbată puţin zăpada asta, mocirla de pe trotuare şi, eventual, papucii uzi, cu o sesiune de relaxare, pe o plajă, întinşi bine-mersi pe un şezlong la soare, cu un pahar de rom jamaican sau cu un cocktail fancy alături, şi pe fundal să se audă în surdină ceva ritmuri reggae. Sună bine de tot, aşa e?

Cu toate că atunci când vine vorba de călătorii cu destinatii speciale nu sunt deloc calmă şi relaxată, pentru că, în primul rând mă entuziasmez, şi în al doilea rând mă panichez. Sau invers, având un amalgam de gânduri în minte, începând cu “mamă, ce mişto o să fie, abia aştept”, continuând cu “dar dacă se întâmplă ceva naşpa, dacă nu o să-mi placă cutare, x, y, z”, şi terminând cu “sper să fac poze mişto şi să postez pe blog, oh, o să fie super”.

Dacă totuşi nu aveţi inspiraţie şi dor de ducă – momentan – aruncaţi o privire pe site-ul celor de la CND Vacante Speciale, unde, cu siguranţă veţi găsi inspiraţie pentru călătorii şi destinatii exotice pentru vacante specialeJamaica se regăseşte desigur în lista lor, alături de alte “nume sonore” într-ale excursiilor, cum ar fi: Bora-Bora, China, Bahamas, Miami, Bali, Maldive sau Mauritius.

VacanteSpeciale.ro_Superblog2018-5

Acum, revenind la faptul că mi s-a năzărit mie să plec în Jamaica, păi, chiar credeţi voi că plec eu aşa, tam-nisam fără să mă documentez întâi, măcar puţin?

Păi, nu, nu, nici nu se pune problema. Măcar câteva reguli simple de pe-acolo să mi le am şi eu notate pe undeva, plus o listă cu locuri de vizitat musai, doar nu o să stau doar pe plajă, şi, cel mai important, ceva chestii de mâncat de pe-acolo, ori altfel, cine ştie, poate ajung la spital intoxicată cu rom, nu, nu.

Deci, de bifat, în Jamaica:

  • Port Royal, care a luat naştere în 1518, care a fost cel mai mare oraş din Caraibe, loc de întâlnire pentru piraţi şi comercianţi.
  • Laguna Luminosa.
  • Blue Mountain Coffee.

Sigur, am o listă minusculă, dar prefer să fiu surprinsă. Voi ce aţi adăuga aici? Aştept să-mi scrieţi.

Cam atât pentru astăzi, se pare că plecarea mea se amână, momentan trebuie să mă pregătesc să plec la muncă. hihi

Ne-auzim curând.

xoxo, Miruna.

P.S. Voi ce vacante speciale aţi plănuit, pe unde, cu cine? Povestiţi-mi în comentarii, eu abia aştept să vă răspund. 🙂

P.P.S. Articol scris pentru proba cu numărul 8 a competiţiei Spring Superblog 2018.

Refresh-ul magic al garderobei mele

Helău, helău.

Ce mai faceţi şi ce mai citiţi?

Eu tot la Bibliotecara de la Auschwitz sunt, doar că am în plan să recitesc cât de curând Magia ordinii, de Marie Kondo, pentru că mă simt sufocată de toate lucrurile pe care le am şi pe care nu le folosesc. Anul trecut, mai exact toamna trecută am citit cartea pentru prima dată şi am şi aplicat principiile de acolo, sau cel puţin unele dintre ele.

Luând în calcul şi spaţiul limitat de care dispun şi faptul că sperăm şi noi să vină primăvara, acum e momentul oportun să recitesc cartea şi să-mi fac ordine printre posesiuni. Şi oare ce posesiuni mai numeroase poate avea o femeie, excluzând cărţile? Ei bine, e simplu! Haine, pantofi, accesorii!

De când mă ştiu am avut problema pe care o au toate femeile: deţineam un munte de haine, dar de foarte puţine ori simţeam că ţinuta aleasă mă reprezintă, iar de cele mai multe ori ajungeam să port aceleaşi haine, în aceleaşi combinaţii până la totala “epuizare” a materialelor. Ţin minte şi acum perechea de blugi din generală la care am renunţat cu foarte mare greutate, precum şi unele tricouri pe care le-am tot retrogradat întâi la haine de casă, apoi la haine de somn şi într-un final am renunţat la ele, cu o oarecare durere în suflet.

photo-1455824116325-29097b5f6366

Ştiu că, până să mă mut de acasă, în fiecare sâmbătă după amiază scoteam toate hainele din dulap, adunam de pe scaunele de prin cameră sau de pe hol “piesele lipsă” şi le sortam iar şi iar, şi le împătuream, iar în timp ce le puneam la loc în dulap încercam să-mi plănuiesc ţinute pentru săptămâna ce urma.

Cumva, operaţiunea “muntele de haine” este primul pas pentru o curăţenie generală a garderobei pe care îl recomandă Marie Kondo:

“Aşază pe podea fiecare piesă de îmbrăcăminte din casă.” Şi dacă rămâne ceva care nu ajunge atunci şi acolo, trece direct în grămada de aruncat. 🙂

Aşa am procedat şi eu, doar că m-am limitat doar la ce haine am acum aici la Iaşi. Rezultatele au fost suprinzătoare, mulţumitoare, doar că acum, îndrăznind să visez la primăvară,  simt că am nevoie de nişte piese care să-mi împrospăteze garderoba…

şi ce mă poate mă bucura mai mult acum decât achiziţia unor cardigane ? 🙂

Şi… a se observa că nu am spus cardigane noi. De ce ? Pentru că nu am găsit până acum în niciun magazin cu haine noi un cardigan care să-mi placă, ci doar în magazine de tip

SECOND HAND.

În ultima perioadă nu prea am avut timp să mă plimb cu orele prin cine ştie ce magazin second hand, apoi altul, şi altul… aşa că am dat un search rapid pe net, şi, ce să vezi, se găsesc magazine cu haine second hand şi online.

Aşadar, după următoarea sesiune de debarasare a garderobei mele, plasez o comandă pe Evernisaj şi-mi iau un cardigan confortabil… numai bun pentru nişte plimbări lungi şi relaxante… Evident, azi e ultima mea zi liberă şi de mâine merg iar la muncă, dar mie mi-e gândul la plimbări… în alte zilele libere. hihi

Până una alta, ce să aleg ? Vouă ce vă place?

Plus că şi preţurile sunt pe placul tuturor. 🙂

Cam atât pentru azi. Ne-auzim curând.

xoxo, Miruna.

P.S. Articol scris pentru proba cu numărul 6 a competiţiei Spring Superblog 2018.

Portofel fericit şi cumpărături fără bătaie de cap, şi da, vorbesc despre materiale de construcţii … ieftine!

Helău, helău.

Ce mai faceţi? Şi ce mai citiţi?

Eu m-am apucat de reamenajat prin dormitor şi după o zi în care am mutat, am sortat, am şters şi am lustruit, am picat ruptă de oboseală în pat.

Până să adorm, m-am tot gândit, oare oamenii care îşi construiesc o casă de la zero, cum rezistă? Cum reuşesc să nu clacheze când vine vorba de atâtea materiale de construcţii: materiale pentru structura si fundatie, acoperisuri, izolatii, tamplarie PVC, instalatii electrice, instalatii termice, instalatii sanitare, termoizolatii, tencuieli decorative, amenajari exterioare, amenajari interioare…

Pe mine mă epuizează până şi simpla listă de materiale, ce să mai spun de întreg procesul de intocmire a necesarului de materiale şi selectarea acestora, după dimensiuni, culoare, model, etc. etc.

De aceea există vindem-ieftin.ro, un concept inedit pe piaţa românească, creat special pentru a oferi soluţii personalizate pentru fiecare client în parte. Şi ce e şi mai bine e că iei totul dintr-un singur loc, online şi simplu, evitând astfel fuga de la un depozit la altul în căutatea preţului celui mai bun.

Fara-text-1024x536

Desigur, puteţi să fiţi sceptici, pentru că, de cele mai multe ori ieftin poate însemna de proastă calitate, însă nu este cazul şi aici, tocmai pentru că produsele vin însoţite de certificate de garanţie, iar casa de comenzi vindem-ieftin.ro are parteneriate cu cei mai importanţi producători de materiale.

Ştiaţi că, achiziţionând dintr-un depozit sau hypermarket preţul final pe care îl plătiţi poate fi chiar cu 40% mai mare decât preţul de fabrică? Asta pentru că distribuitorul adaugă 15% la preţul de fabrică, iar cei de la depozit/hypermarket mai adaugă chiar şi până la 25%, astfel preţul pieţei ajunge să ne usture la buzunar, au, au, au!

Vindem-ifetin.ro adaugă doar 10% la preţul de fabrică, astfel preţul final este cel corect, prietenos cu buzunarul, fără usturimi, hihi.

SCHITA-FINAL-1-1024x284

V-aţi gândi că poate site-ul totuşi nu vi se adresează vouă, oamenilor simpli, de rând? Ei, bine, fix noi, oameni simpli – persoane fizice,  reprezentăm 40% din publicul ţintă, 35% fiind firme care se dezvoltă, 15% revânzători, 5% constructori şi 5% arhitecţi.

Şi dacă nu mă credeţi pe mine, poate vă conving aceste recenzii video, realizate de clienţi care au beneficiat de serviciile vindem-ieftin.ro.

Bine organizat, cuprinzând şi divizia de fier, divizia de pavaje şi divizia de acoperişuri, vindem-ieftin.ro este simplu de accesat şi de utilizat, în doar patru paşi.

Pasul 1: Cauţi produsele dorite, de la BCA, profile metalice, ciment, adezivi, geamuri şi uşi, până la tencuială decorativă, tapet, scaune, ba chiar şi mochetă.

Pasul 2: Comanzi online, simplu şi rapid, fie că eşti acasă sau la birou, sau la o cafea în oraş.

Pasul 3: Eviţi astfel tot felul de intermediari şi stocuri, economisind 10-15% iar preţul final va fi preţul corect pentru buzunarul tău.

Pasul 4: Livrarea tuturor produselor se face direct de la producător, acasă la tine. Iar dacă filmezi descărcarea comenzii livrate şi o încarci pe site, primeşti 100 de lei. 

Şi ştiţi care este partea cea mai simpatică a acestui concept inedit? Că ne ţin şi pe noi la curent cu realizările lor, într-un mod creativ.

Ştiaţi că:

  • au vândut 927.500 kg de fier beton, echivalentul a 265 de familii fericite?
  • au împrejmuit peste 244.040 metri liniari de gard cu ţeavă rectangulară, suficient cât să ajungă de la Bucureşti la Constanţa?
  • au stăbătut peste 60.000 de kilometri în toată România asigurând transport gratuit?
  • au vândut 29.050 de kilograme de tencuială decorativă, într-o multitudine de culori şi nuanţe,înfrumuseţând astfel  zeci de case colorate?
  • au construit 266 de acoperişuri de la zero, cu peste 32.036 mp de ţiglă metalică vândută?
    au vândut peste 26.972 mp de pavaj, de 3 ori suprafaţa municipiului Râmnicu Sărat?
    Până una-alta, măcar ştiu sigur unde găsesc toate materialele de care am nevoie, la preţul cel mai bun, cu livrarea promptă şi gratuită, şi, jos pălăria, consiliere gratuită pentru toate produsele de pe site, câştigând astfel timp pentru mine.
    Nici că se putea mai bine.
    Cam atât pentru astăzi, ne-auzim curând.
    xoxo, Miruna.mocheta-burlington-1
    P.S. Articol scris pentru proba cu numărul 5 a competiţiei Spring Superblog 2018.

Flori,acolo unde nu te-ai aştepta…

Helău, helău.

Ce mai faceţi? Şi ce mai citiţi?

Eu am început să-mi savurez, în sfârşit, minunatele mele zile libere. Abia aşteptam să mă odihnesc şi să mă detaşez puţin de toată agitaţia de la muncă. Plus că abia aşteptam şi să reuşesc să mai stau la poveşti, aici, pe blog, cu voi.

Ca să vă daţi seama ce ocupată am fost, vă spun că n-am avut timp nici măcar să fac vreo poză florilor primite anul acesta de 8 martie, deşi, în ultimele zile, parfumul lor a persistat în bucătărie, şi mi-a înmiresmat dimineţile. Nu ştiu dacă aşa se măsoară acum timpul, dar parcă prea ne agităm, unii dintre noi, să postam tot felul de “instantanee”, mai mult sau puţin regizate, pe toate reţelele de socializare.

Sunt un om simplu, mie mi-ajunge doar să ştiu, şi să simt. În rest, un singur trandafir îmi este de ajuns.

27867236_1887133677983115_4162054979758862129_n

Pentru mai mult, pentru emoţii intense, pentru suprize, de oriunde, oricând, recomand Interflora Romania – florărie online.

Da, aţi citit bine. Acum puteţi comanda şi flori online , nu doar shaorma. Totul este foarte simplu, selectaţi buchetul sau aranjamentul dorit, localitatea de livrare, adresa, mesajul pentru persoana care se va bucura de surpriză, şi alte instrucţiuni sau specificaţii pentru livrare. Deci, spuneţi repede: voi cui vreţi să-i trimiteţi flori chiar acum?

Până acum ceva timp, conceptul de flori la domiciliu mi se părea ceva ireal, existent doar în filme, sau în străinătate, nicidecum în ţărişoara noastră mititică…

Vă spuneam la început că de azi mă bucur de nişte zile libere, aşa că am de recuperat multe ore de lectură, nu doar câteva minute pe fugă, în pauza de masă. Ce citesc acum?

auschwitzc.jpg

Bibliotecara de la Auschwitz, scrisă de Antonio G. Iturbe. Şi ce mi-a venit în minte acum? Ce ar fi să trimit un buchet de flori acolo? Da, acolo însemnând la Auschwitz, tocmai în Polonia.

Desigur, un gest mărunt, nesemnificativ poate, dar care mi-a încolţit în suflet, de vreme ce momentan nu am cum să vizitez acel loc atât de încărcat de emoţie şi de istorie.

Şi, da, Polonia se regăseşte pe lista ţărilor în care puteţi livra flori cu ajutorul celor de la Interflora International.

Deci, de ce nu? Tot respectul şi toată admiraţia pentru femeile care au fost la Auschwitz. Pentru cele care au pierit acolo, pentru cele care au rezistat, pentru fetiţele care au supravieţuit şi au dovedit cât de puternice sunt, pentru că merită să nu fie uitate.

Prima lecţie pe care orice veteran i-o dă unui nou venit este că întotdeauna trebuie să aibă un scop clar: acela de a supravieţui.  Să supravieţuiască alte câteva ore, şi astfel să mai acumuleze o zi, care, adaugată altora, va putea deveni încă o săptămână. Şi tot aşa: să nu-şi facă niciodată planuri măreţe, să nu aibă niciodată ţeluri importante, doar să supravieţuiască în fiecare clipă. A trăi este un verb care nu se conjugă decât la prezent.

Aşadar…

Să ne bucurăm de ce avem, şi să preţuim mai mult persoanele dragi din jurul nostru.

Cam atât pentru astăzi. Ne-auzim curând.

xoxo, Miruna.

P.S: Articol scris pentru proba cu numărul 4 a competiţiei Spring SuperBlog 2018.