E toamnă, e recomandare de carte, şi e FILIT

Helău, helău. Astăzi vă voi face o recomandare de carte, cu surprize.

#autorprezentlafilit #filit #canyoufilit

În primul rând, pentru că este o recomandare FILIT, şi în al doilea rând, pentru că puteţi câştiga această carte, şi nu numai, dacă veţi fi pe fază. Detalii aici (click!).

Am ales cu mari emoţii dintre cărţile puse la dispoziţie de organizatori acest volum. Titlul simplu, autor nou pentru mine, şi o scurtă prezentare care nu putea fi mai potrivită de atât. Domnul şi câinele, de Adriaan van Dis.

Incendiul care cuprinde o clădire pariziană îi tulbură domnului Mulder plimbarea de seară şi întreaga rutină a vieţii, fiindcă se alege cu un neaşteptat tovarăş: un câine care-i devine călăuză printr-o lume până atunci necunoscută, ajutându-l să descopere o umanitate nouă, cu nenorocirile, dar şi cu farmecul ei, dar şi să se redescopere pe sine, într-un roman care pictează un tablou social plin de ironie şi duioşie deopotrivă.

SAM_1675.JPG

Cum începe cartea? Chiar cu fragmentul următor:

Câinele văzuse totul. Cu el trebuie să înceapă povestea. Cum a ţopăit el în faţa ferestrei şi cum a sărit el dintr-o casă în flăcări. Dar, mai înainte, domnul Mulder iese la plimbarea de seară. Poliţiei îi va da alt nume.

Un început care stârneşte negreşit curiozitatea cititorului. Ce anume a văzut câinele? De ce a luat foc casa? Şi mai ales, de ce domnul Mulder se foloseşte de alt nume?

Aflăm pe parcus că totuşi a folosi un alt nume în Paris nu e ceva neobişnuit, cel puţin nu pentru olandezul nostru, domnul Mulder.

În restaurante dădea tot timpul un nume francez, ca străin primeai un loc în curent sau lângă veceu.

Am citit cele 200 de pagini ale romanului aproape dintr-o suflare, curioasă fiind cum poate schimba apariţia unui câine viaţa unui olandez aflat în Paris. Scriitura este atât de fluentă şi armonioasă, dar totuşi directă şi bine structurată, încât merge nu doar la suflet, ci şi la minte. E genul acela de roman care te provoacă să gândeşti dincolo de limitele proprii, de limitele impuse, de societate, de graniţe. Cititorul ajunge într-un Paris în care nu doar parizienii sălăşluiesc, ci şi un mare număr de imigranţi. Imigranţi pe care câinele, Le Chien, îi cunoaşte, şi îi cunoaşte poate altfel şi mai bine decât oricine.

„Oricât le-ar lua apărarea ziarele şi intelectualii de stânga tuturor acestor amărăţi, printre ei se află şi drojdia societăţii, o gloată de criminali, terorişti, violatori, ucigaşi şi traficanţi de carne vie. Da, anchetatorul vedea oraşul aşa cum era el cu adevărat: societatea suferea de o tumoare, iar asta nu se putea vindeca cu jumătăţi de măsură. Şi cine era acuzată de incompetenţă dacă se aprindeau spiritele? Poliţia!”

Naraţiunea urmăreşte mai multe planuri, cel al domnului Mulder, al câinelui, care se dovedeşte că are o poveste impresionantă, a părintelui Bruno, şi a imigranţilor „chinezul”, „Ngolo”, doamna „Sri” şi micuţa „Fanta”.

Şi totul se leagă de plimbarea olandezului nostru…

Ruta e prestabilită. Acţiunile sunt mereu aceleaşi, iar repetiţia îl linişteşte: e rondul pe care-l face zilnic, înainte de culcare, la recomandarea medicului. Singur.

Şi cu toate că Mulder se simţea stânjenit, ştia că, atâta timp cât câinele mergea lângă el, nimeni nu-i bloca drumul.

SAM_1682.JPG

Vă recomand aşadar, lectura acestei cărţi plină de intensitate, lecţii de viaţă şi atmosferă pariziană.

Pe final,vă mai las nişte citate şi aştept să-mi spuneţi şi părerile voastre.

Numele altcuiva, câinele altcuiva, deocamdată erau de nedespărţit.

Îl afectau, poveştile lor intrau prin efracţie.

Sătui de probleme, cum erau, nimeni nu avea cu adevărat compasiune.

Pe vremuri, în timp de război şi ciumă şi deces la naştere, o căsnicie de patru ani era mult. Nici acum nu putem suporta mai mult.

Mulder mârâi. Învăţase de la câine.

Doar primind, devii sărac, trebuie să poţi şi să dai, asta îmbogăţeşte viaţa, a altora, dar şi a ta.

Dacă nu-ţi deschizi niciodată corespondenţa, în timp încetezi să mai exişti. Ar trebui să se nască din nou.

O femeie care te părăseşte lasă întotdeauna ceva în urmă.

xoxo, Miruna.

P.S: Nu uitaţi de surpriză!

Advertisements

Fangirl de Rainbow Rowell

Helău tuturor.

Presupunând că am reînceput activitatea în mod constant… aici e recenzia promisă a cărţii Fangirl de Rainbow Rowell.

Cum am ajuns să citesc această carte? Hmm, ştiu că era la un moment dat pe lista mea, apoi am renunţat la ideea de a o mai citi, nu mai ştiu din ce motiv, apoi am vazut-o intr-un clip din booktube şi fiind acasă, acasă, ia ghici ce văd pe raftul cu cărţi al surorii mele… Yep, Fangirl. Şi am zis să îi dau o şansă.

fangirll

Copyright pentru decor: mama. Fotograf, eu. hihi.

Deşi nu mă aşteptam, din secunda în care am luat-o în mână şi am început să citesc, mi-a fost cam greu să o pun jos. Se citeşte uşor, este cu adevărat fun, cel puţin pe mine m-a captivat, fiind vorba despre două surori gemene care îşi încep noile vieţi ca studente în anul 1. Viaţa la facultate, la cămin, departe de oraşul natal şi de tatal lor, Cath şi Wren încep o nouă etapă a vieţii lor presărată de tot felul de întâmplări.

Sincer, în ceea ce priveşte firul narativ al acestui roman legat de parte de fan-fiction, pentru că protagonistele noastre, dar în special Cath, scriu fan-fiction… nu prea ştiu ce să zic. Asta pentru că eu nu am citit fan-fiction, nu am scris aşa ceva, evident, şi cumva, nici nu intenţionez. Pe de altă parte, procesul ăsta scriicitoresc îmi este oarecum cunoscut, aşa că am apreciat latura aceasta a cărţii. Cumva eu nu consider asta ca fiind atracţia principală a romanului. Şi asta mi-a plăcut foarte mult, că acţiunea a fost menţinută constant pe mai multe planuri, facultate, familie, dragoste, că doar nu se putea să fie ceva YA fără un strop de dramă romantică, hihi.

Nu mi s-a părut nimic exagerat, nu mi s-a părut cartea aia stereotip cu adolescenţi fiţoşi, lol, ci mi-a făcut plăcere să citesc ceva uşor şi relaxant. Şi în ciuda faptului că am dat gata 500 de pagini în mai puţin de 2 zile… cumva parcă aş fi vrut oleacă mai mult… să mai ştiu câte un pic din ce se mai întâmplă cu personajele noastre… 🙂

fangirl

Evident că nu mă puteam abţine să nu vă arăt brăţara mea zorzonicoasă primită cadou anul trecut de la mama de la mare. 🙂

Cam atât cred că am avut eu de zis, fără să vă dau spoilere… Voi? Aţi citit-o? Este pe lista voastră? Păreri, impresii? Le aştept în comentarii.

xoxo, Miruna

#GIRLBOSS de Sophia Amoruso.

Ei, dacă am spus că vine recenzia la #GIRLBOSS, de Sophia Amoruso, a venit!

La recomandarea Alinei, mai mult sau mai puţin directă, m-am decis să văd şi eu despre ce este vorba. 😀

Mărturisesc că m-am bucurat enorm să găsesc cartea în format electronic, deşi am zărit volumul si prin Cărtureşti, şi m-am apucat de citit. Puţin neîncrezătoare la început, oricum neîncrezătoare în ceea ce priveşte anumite aspecte ale cărţii, dar constat că mi-am investit cu folos timpul citind #GIRLBOSS.

Să vă spun despre ce nu este cartea? Sau mai bine să vă spun ce aspecte interesante îmbină ea? Hmm…

Este povestea unei tinere, care se confruntă cu probleme mai mult sau mai puţin tipice acestei perioade, care … ia ghiciţi, are nevoie de bani. Şi după ce experimentează diverse posturi, se decide să-şi deschidă un magazin de haine vintage pe Ebay. Vă aşteptaţi aşadar fie să vorbesc despre modă, fie despre afaceri. Ei bine, câte puţin din fiecare, şi totul despre povestea personală a Sophiei şi a companiei sale. Nu există o reţetă a succesului prestabilită. Ce e cel mai important de reţinut, multă muncă şi implicare. Şi nu ar strica totuşi să aruncaţi câte un ochi peste câteva sfaturi oferite de această #GIRLBOSS.

Mă bucur că am citit această carte în engleză, limba originală. Cred că are puţin mai mult farmec decât traducerea, ştim cu toţii despre acele expresii traduse şi nu prea…

(Mică mare paranteză, ştiţi piesa asta, nu?

E despre subtitrarea la români… cu Irina Margareta Nistor, desigur! 😀 )

Vă recomand cu căldură să citiţi #GIRLBOSS, este o lectură uşoară, plăcută şi se pretează pentru cititul la cafea, într-o pauză, oricând. J

Şi, ca să încerc cel puţin să vă conving că eu chiar am învăţat nişte chestiuţe utile din lectura acestei cărţi, vă las citatul meu preferat. Şi garatez că urmez sfatul ăsta, chiar de dinainte să mi-l spună Sophia Amoruso.

Treat your savings account like just another bill. It has to be paid every month, or there are consequences.

Voi, aţi citit, urmează s-o citiţi? Aştept părerile voastre.

Enjoy, xoxo, Miruna.

P.S.: Aveţi aici şi două ilustraţii adorabile din carte. hihi ❤

girlboss1