Un fel de unboxing primăvăratic

Helău, helău.

Ce mai faceţi şi ce mai citiţi?

Noi abia am ajuns acasă după ce am ieşit puţin în oraş, după ceva vreme, având în vedere ce program încărcat avem, aşa că abia acum reuşesc să scriu aici câteva rânduri.

Aşadar, să începem cu începutul. Luna trecută am participat la un concurs pe facebook, orgnizat de cei de la National FM Romania în parteneriat cu Libris. Şi, ce să vezi, am câştigat. Am trimis datele de contact, toate bune şi frumoase, şi am aşteptat, şi am tot aşteptat. Până ieri, când coletul mult aşteptat a ajuns, teafăr şi nevătămat, şi mai voluminos decât mă aşteptam.

Şi, conţinutul a continuat să mă surprindă în mod plăcut, pentru că, ia ghiciţi, sunt doar autori români.

Prima carte este Itinerarii din China, de Aurelia Stoie Mărginean, care are nişte ilustraţii absolut superbe.

itinerariidinchina

Cea de-a doua este Inocenţa păcatului, de Marius Albert Neguţ. Cred că, încet-încet, tot aruncând priviri acestei coperte enigmatice, voi duce cartea asta în topul listei cu cărţi de citit cât mai repede. Dacă aţi citit-o, vă aştept părerile musai!

inocentapacatului.jpg

Cea de-a treia mi-a adus puţin aminte de orele de română şi de analiza şi interpretarea textelor, dar cred că va fi o lectură bună, din care sper să am câte ceva de învăţat, şi, cine ştie, poate mă loveşte inspiraţia şi mai scriu şi eu ceva. Este vorba de Sentimentul iubirii în opera unor poete ilustre, de Mircea Manta.

sentimentuliubiriiinoperaunorpoeteilustre.jpg

Cea de-a patra, dar nu cea din urmă, este Vinovatul de Elena – Cristina Militaru, care vine în două volume, cu un aspect tare frumos şi îmbietor.

vinovatul.jpg

Update: Public acest articol abia dimineaţă pentru că aseară… nani. :)) Dar poate-i mai bine aşa, să-l citiţi şi voi la cafeaua de duminică.

Acum mă duc să-mi beau cafeaua afară şi să mai citesc puţin din Fata cea bună, de Mary Kubica, apărută la noi în colecţia Herg Benet Passport, tradusă de autoarea Cristina Nemerovschi. 

Cam atât pentru moment.

xoxo, Miruna.

 

Advertisements

În spatele uşilor închise de B.A. Paris

Helău, helău.

Zilele trecute vă spuneam pe instagram că eram în oraş cu ceva treburi şi, prinzând o pauză, am terminat cartea În spatele uşilor închise de B.A. Paris, apărută la noi la editura Trei, în colecţia Fiction Connection, şi că regretam că nu aveam laptopul la mine să scriu imediat o recenzie, plus că nici nu aveam o altă carte la mine pe care să o citesc.

behindcloseddoors.jpg

În fine, acum, că a trecut ceva timp, şi Paştele, alea, alea, parcă mi-a pierit tot entuziasmul pe care îl aveam pentru cartea aceasta.

Dar, să începem cu începutul. După ce am citit Cuplul din vecini de Shari Lapena, apărută tot la Trei, tot în aceeaşi colecţie, am vrut să citesc şi În spatele uşilor închise. Descrierea m-a atras într-o oarecare măsură, plus că am văzut volumul peste tot pe instagram şi pe facebook.

Jack si Grace sunt un cuplu desprins din povesti. Jack e manierat, aratos, un avocat de succes. Grace e frumoasa, buna gospodina si pare indragostita la nebunie de sotul ei.

Sunt imposibil de separat si lumea ii vede mereu impreuna.

Prietenele si-ar dori ca Grace sa iasa cu ele la pranz sau macar la o cafea.

Unii cred ca aceasta este dragoste adevarata. Altii se intreaba de ce Grace nu raspunde niciodata la telefon. Si de ce are zabrele la fereastra dormitorului.

Unde se termina iubirea si unde incepe teroarea? Ce ascunde casa perfecta? Ce pret are casnicia desavarsita?

********************************************************************************

“Un thriller psihologic de care nu te poti dezlipi.” – Library Journal

“In spatele usilor inchise ne ofera o poveste in acelasi timp extrem de credibila si infricosatoare.” – The Associated Press

“In mod garantat, debutul lui B. A. Paris te va bantui… Avertisment: fii pregatit pentru ce o sa urmeze!” – Bustle 10

“Unul dintre cele mai reusite thrillere psihologice care s-au scris vreodata.” – San Francisco Chronicle

Acum, părerile sunt împărţite, din ce am văzut în blogosferă. Cumva, scenariul este plauzibil, dar parcă tot nu poţi să nu te întrebi cum a ajuns protagonista noastră în situaţia în care se află, şi mai ales, care-i treaba cu încercările ei de a ieşi din ditamai impasul.

Dacă mă urmăriţi de ceva vreme, ştiţi că eu nu fac rezumatul cărţilor şi nici nu dau spoilere, pentru că are mai mult farmec să citiţi cartea dacă vă atrage pur şi simplu din descriere sau după ce citiţi acest articol.

Pe mine nu m-a dat neapărat pe spate povestea, dar este destul de bine scrisă, captivantă, chiar şi în ciuda faptului că nu prea am avut timp liber, eu consider că am citit-o destul de repede, ceea ce e de bine.

Mi-a plăcut şi că e scrisă alternativ, cu capitole din prezent şi din trecut, care se încheagă destul de bine pe parcurs şi oferă cititorului o perspectivă mai largă asupra evenimentelor.

Cu toate acestea, mi se pare că despre personajul negativ avem prea puţin background. şi parcă prea concentrat, şi mi-ar fi plăcut poate să fie şi câteva capitole scrise din perspectiva lui.

Exceptând câteva greşeli care ţin de tehnoredactare, lectura a fost una plăcută, iar un anume citat chiar mi-a dat de gândit, la modul general, fără vreo aluzie la relaţia mea, care e bine-mersi aşa cum e, no need to worry about it.

“Întind mâinile în faţă şi tremuratul pe care nu-l pot controla îmi spune ceea ce Jack a ştiut tot timpul – că frica este cel mai bun mijloc de descurajare.

Aşa că, trecem aceste cuvinte înţelepte la catastif, şi ne punem în minte să nu mai fim aşa de uşor de descurajat.

Pentru că, recunosc, de multe ori vreau să vă povestesc despre ceva, dar mi se face frică: “dacă nu o să le placă”, “dacă e penibil”, “dacă, dacă, dacă”.

Voi încerca aşadar să trec peste această frică, şi să vă scriu mai des, poate, cine ştie, vom interacţiona mai mult, şi cu şi mai multă lume.

Cam atât pentru astăzi, mai am şi eu câteva minute şi o tai la muncă.

xoxo, Miruna.

P.S. Vă aştept părerile în comentarii.

Bibliotecara de la Auschwitz de Antonio G. Iturbe

Helău, helău.

Nici nu ştiu cu ce să încep. De ceva timp cartea aceasta se afla pe lista mea, dar ba nu am avut timp, ba citeam altceva… dar, pe la începutul lunii martie mi-am comandat-o şi am început să o citesc. Recunosc, am citit-o cu greu. În primul rând pentru că nu am prea avut timp – muncă şi altele – şi în al doilea rând pentru că subiectul cărţii este… devastator. Simt că-mi va fi greu să găsesc cuvintele potrivite, pentru că, practic, nu cred că ar trebui să fie nişte cuvinte considerate potrivite pentru ce s-a întâmplat la Auschwitz, pentru oroarea de acolo.auschwitzc

Dacă aţi văzut cartea prin librării sau pe net aţi văzut că pe copertă este scris mesajul “Pentru cititorii care au îndrăgit Hoţul de cărţi”. Părerea mea e că ori am citit eu cam demult Hoţul de cărţi şi nu-mi aduc aminte cu lux de amănunte firul narativ, ori mesajul nu prea se potriveşte. Pentru mine Hoţul de cărţi a fost cumva o poveste frumoasă, emoţionantă, dar care se situează cumva departe de tot ce aflăm din Bibliotecara de la Auschwitz.

Nu regret că am citit acest volum, la fel cum nu regret că am citit Hoţul de cărţi de Markus Zusak şi nici Printre tonuri cenuşii de Ruta Sepetys, dar cumva lectura acestor pagini te aduce pe tine, naivul cititor, în realitatea cruntă şi crudă a vieţii din lagărul Auschwitz-Birkenau.

Mică-mare paranteză : Băiatul cu pijamale în dungi este poate cea mai simplă relatare despre lagărele de concentrare, dar, indiferent că este citită de un copil sau de un adult, nu poate să nu stoarcă lacrimi cititorului.

Recunosc că am mai citit diverse informaţii despre – impropriu spus – viaţa la Auschwitz, dar acum parcă mi s-a pus în faţă un tablou mai bine închegat, cu întreaga rutină a prizonierilor, definită în principal de lipsuri – lipsa apei, a condiţiilor, a mâncării – şi de moarte, sub toate formele ei – pneumonii, tifos, infecţii, foamete şi epuizare.

Dacă sunteţi neîncrezători, dacă aveţi îndoieli că lucrurile acestea nu s-au întâmplat, sau pur şi simplu nu vă atrage acest subiect, eu vă recomand să nu citiţi această carte. Cu o astfel de atitudine şi părere despre Holocaust nu puteţi decât să întinaţi memoria atâtor şi atâtor oameni. Altfel, citiţi cartea. Dintr-o suflare, sau pe îndelete, cum am făcut-o eu, cum puteţi, dar cu respectul cuvenit pentru o asemenea lucrare, bine documentată şi meticulos scrisă. Şi, cel mai important, pregătiţi-vă să vă schimbe viaţa, pentru că după această lectură veţi vedea totul cu alţi ochi: hainele, mâncarea, mersul la toaletă chiar.

Am fost atât de captivată de fiecare paragraf, de fiecare capitol încât nu am reuşit să extrag citate pe care să vi le las aici, sau să mi le notez undeva, dar sunt sigură că mi-au rămas bine întipărite în memorie, suficient cât să mă facă să apreciez tot ceea ce am de milioane de ori mai mult.

Dacă aţi văzut primul bookhaul al anului 2018, aţi văzut că mi-am luat şi cartea Un băiat pe lista lui Schindler, dar, momentan nu plănuiesc să o citesc prea curând. Am nevoie de ceva timp după acestă lectură intensă şi emoţionantă…

Cam atât, pentru moment. Ne-auzim curând. Aştept părerile voastre în comentarii.

xoxo, Miruna.

P.S. Cred că următoarea carte pe care o voi începe este În spatele uşilor închise, de B.A. Paris. Ce spuneţi?

E toamnă, e recomandare de carte, şi e FILIT

Helău, helău. Astăzi vă voi face o recomandare de carte, cu surprize.

#autorprezentlafilit #filit #canyoufilit

În primul rând, pentru că este o recomandare FILIT, şi în al doilea rând, pentru că puteţi câştiga această carte, şi nu numai, dacă veţi fi pe fază. Detalii aici (click!).

Am ales cu mari emoţii dintre cărţile puse la dispoziţie de organizatori acest volum. Titlul simplu, autor nou pentru mine, şi o scurtă prezentare care nu putea fi mai potrivită de atât. Domnul şi câinele, de Adriaan van Dis.

Incendiul care cuprinde o clădire pariziană îi tulbură domnului Mulder plimbarea de seară şi întreaga rutină a vieţii, fiindcă se alege cu un neaşteptat tovarăş: un câine care-i devine călăuză printr-o lume până atunci necunoscută, ajutându-l să descopere o umanitate nouă, cu nenorocirile, dar şi cu farmecul ei, dar şi să se redescopere pe sine, într-un roman care pictează un tablou social plin de ironie şi duioşie deopotrivă.

SAM_1675.JPG

Cum începe cartea? Chiar cu fragmentul următor:

Câinele văzuse totul. Cu el trebuie să înceapă povestea. Cum a ţopăit el în faţa ferestrei şi cum a sărit el dintr-o casă în flăcări. Dar, mai înainte, domnul Mulder iese la plimbarea de seară. Poliţiei îi va da alt nume.

Un început care stârneşte negreşit curiozitatea cititorului. Ce anume a văzut câinele? De ce a luat foc casa? Şi mai ales, de ce domnul Mulder se foloseşte de alt nume?

Aflăm pe parcus că totuşi a folosi un alt nume în Paris nu e ceva neobişnuit, cel puţin nu pentru olandezul nostru, domnul Mulder.

În restaurante dădea tot timpul un nume francez, ca străin primeai un loc în curent sau lângă veceu.

Am citit cele 200 de pagini ale romanului aproape dintr-o suflare, curioasă fiind cum poate schimba apariţia unui câine viaţa unui olandez aflat în Paris. Scriitura este atât de fluentă şi armonioasă, dar totuşi directă şi bine structurată, încât merge nu doar la suflet, ci şi la minte. E genul acela de roman care te provoacă să gândeşti dincolo de limitele proprii, de limitele impuse, de societate, de graniţe. Cititorul ajunge într-un Paris în care nu doar parizienii sălăşluiesc, ci şi un mare număr de imigranţi. Imigranţi pe care câinele, Le Chien, îi cunoaşte, şi îi cunoaşte poate altfel şi mai bine decât oricine.

„Oricât le-ar lua apărarea ziarele şi intelectualii de stânga tuturor acestor amărăţi, printre ei se află şi drojdia societăţii, o gloată de criminali, terorişti, violatori, ucigaşi şi traficanţi de carne vie. Da, anchetatorul vedea oraşul aşa cum era el cu adevărat: societatea suferea de o tumoare, iar asta nu se putea vindeca cu jumătăţi de măsură. Şi cine era acuzată de incompetenţă dacă se aprindeau spiritele? Poliţia!”

Naraţiunea urmăreşte mai multe planuri, cel al domnului Mulder, al câinelui, care se dovedeşte că are o poveste impresionantă, a părintelui Bruno, şi a imigranţilor „chinezul”, „Ngolo”, doamna „Sri” şi micuţa „Fanta”.

Şi totul se leagă de plimbarea olandezului nostru…

Ruta e prestabilită. Acţiunile sunt mereu aceleaşi, iar repetiţia îl linişteşte: e rondul pe care-l face zilnic, înainte de culcare, la recomandarea medicului. Singur.

Şi cu toate că Mulder se simţea stânjenit, ştia că, atâta timp cât câinele mergea lângă el, nimeni nu-i bloca drumul.

SAM_1682.JPG

Vă recomand aşadar, lectura acestei cărţi plină de intensitate, lecţii de viaţă şi atmosferă pariziană.

Pe final,vă mai las nişte citate şi aştept să-mi spuneţi şi părerile voastre.

Numele altcuiva, câinele altcuiva, deocamdată erau de nedespărţit.

Îl afectau, poveştile lor intrau prin efracţie.

Sătui de probleme, cum erau, nimeni nu avea cu adevărat compasiune.

Pe vremuri, în timp de război şi ciumă şi deces la naştere, o căsnicie de patru ani era mult. Nici acum nu putem suporta mai mult.

Mulder mârâi. Învăţase de la câine.

Doar primind, devii sărac, trebuie să poţi şi să dai, asta îmbogăţeşte viaţa, a altora, dar şi a ta.

Dacă nu-ţi deschizi niciodată corespondenţa, în timp încetezi să mai exişti. Ar trebui să se nască din nou.

O femeie care te părăseşte lasă întotdeauna ceva în urmă.

xoxo, Miruna.

P.S: Nu uitaţi de surpriză!

Fangirl de Rainbow Rowell

Helău tuturor.

Presupunând că am reînceput activitatea în mod constant… aici e recenzia promisă a cărţii Fangirl de Rainbow Rowell.

Cum am ajuns să citesc această carte? Hmm, ştiu că era la un moment dat pe lista mea, apoi am renunţat la ideea de a o mai citi, nu mai ştiu din ce motiv, apoi am vazut-o intr-un clip din booktube şi fiind acasă, acasă, ia ghici ce văd pe raftul cu cărţi al surorii mele… Yep, Fangirl. Şi am zis să îi dau o şansă.

fangirll

Copyright pentru decor: mama. Fotograf, eu. hihi.

Deşi nu mă aşteptam, din secunda în care am luat-o în mână şi am început să citesc, mi-a fost cam greu să o pun jos. Se citeşte uşor, este cu adevărat fun, cel puţin pe mine m-a captivat, fiind vorba despre două surori gemene care îşi încep noile vieţi ca studente în anul 1. Viaţa la facultate, la cămin, departe de oraşul natal şi de tatal lor, Cath şi Wren încep o nouă etapă a vieţii lor presărată de tot felul de întâmplări.

Sincer, în ceea ce priveşte firul narativ al acestui roman legat de parte de fan-fiction, pentru că protagonistele noastre, dar în special Cath, scriu fan-fiction… nu prea ştiu ce să zic. Asta pentru că eu nu am citit fan-fiction, nu am scris aşa ceva, evident, şi cumva, nici nu intenţionez. Pe de altă parte, procesul ăsta scriicitoresc îmi este oarecum cunoscut, aşa că am apreciat latura aceasta a cărţii. Cumva eu nu consider asta ca fiind atracţia principală a romanului. Şi asta mi-a plăcut foarte mult, că acţiunea a fost menţinută constant pe mai multe planuri, facultate, familie, dragoste, că doar nu se putea să fie ceva YA fără un strop de dramă romantică, hihi.

Nu mi s-a părut nimic exagerat, nu mi s-a părut cartea aia stereotip cu adolescenţi fiţoşi, lol, ci mi-a făcut plăcere să citesc ceva uşor şi relaxant. Şi în ciuda faptului că am dat gata 500 de pagini în mai puţin de 2 zile… cumva parcă aş fi vrut oleacă mai mult… să mai ştiu câte un pic din ce se mai întâmplă cu personajele noastre… 🙂

fangirl

Evident că nu mă puteam abţine să nu vă arăt brăţara mea zorzonicoasă primită cadou anul trecut de la mama de la mare. 🙂

Cam atât cred că am avut eu de zis, fără să vă dau spoilere… Voi? Aţi citit-o? Este pe lista voastră? Păreri, impresii? Le aştept în comentarii.

xoxo, Miruna

#GIRLBOSS de Sophia Amoruso.

Ei, dacă am spus că vine recenzia la #GIRLBOSS, de Sophia Amoruso, a venit!

La recomandarea Alinei, mai mult sau mai puţin directă, m-am decis să văd şi eu despre ce este vorba. 😀

Mărturisesc că m-am bucurat enorm să găsesc cartea în format electronic, deşi am zărit volumul si prin Cărtureşti, şi m-am apucat de citit. Puţin neîncrezătoare la început, oricum neîncrezătoare în ceea ce priveşte anumite aspecte ale cărţii, dar constat că mi-am investit cu folos timpul citind #GIRLBOSS.

Să vă spun despre ce nu este cartea? Sau mai bine să vă spun ce aspecte interesante îmbină ea? Hmm…

Este povestea unei tinere, care se confruntă cu probleme mai mult sau mai puţin tipice acestei perioade, care … ia ghiciţi, are nevoie de bani. Şi după ce experimentează diverse posturi, se decide să-şi deschidă un magazin de haine vintage pe Ebay. Vă aşteptaţi aşadar fie să vorbesc despre modă, fie despre afaceri. Ei bine, câte puţin din fiecare, şi totul despre povestea personală a Sophiei şi a companiei sale. Nu există o reţetă a succesului prestabilită. Ce e cel mai important de reţinut, multă muncă şi implicare. Şi nu ar strica totuşi să aruncaţi câte un ochi peste câteva sfaturi oferite de această #GIRLBOSS.

Mă bucur că am citit această carte în engleză, limba originală. Cred că are puţin mai mult farmec decât traducerea, ştim cu toţii despre acele expresii traduse şi nu prea…

(Mică mare paranteză, ştiţi piesa asta, nu?

E despre subtitrarea la români… cu Irina Margareta Nistor, desigur! 😀 )

Vă recomand cu căldură să citiţi #GIRLBOSS, este o lectură uşoară, plăcută şi se pretează pentru cititul la cafea, într-o pauză, oricând. J

Şi, ca să încerc cel puţin să vă conving că eu chiar am învăţat nişte chestiuţe utile din lectura acestei cărţi, vă las citatul meu preferat. Şi garatez că urmez sfatul ăsta, chiar de dinainte să mi-l spună Sophia Amoruso.

Treat your savings account like just another bill. It has to be paid every month, or there are consequences.

Voi, aţi citit, urmează s-o citiţi? Aştept părerile voastre.

Enjoy, xoxo, Miruna.

P.S.: Aveţi aici şi două ilustraţii adorabile din carte. hihi ❤

girlboss1