O evadare la munte, de neuitat, şi de repetat!

Helău, helău.

Ce mai faceţi şi cum v-aţi început dimineaţa? 🙂

Eu beau nişte cafea, instalată mai mult decât comod în scaunul directorial al iubitului meu, la calculatorul lui, bucurându-mă de noua lui tastatură cu luminiţe. hihi Atâta bucurie înainte să plec şi eu la muncă după-amiaza.

Cumva, dimineaţa asta m-am trezit mai nostalgică decât în toate celelalte zile… să fie oare de vină soarele de afară, sau poate florile primite zilele trecute care umplu aerul cu parfumul lor… nu ştiu, cert e că m-am apucat să caut pozele din concediul trecut şi am constatat că, dintre toate vacanţele şi călătoriile pe care le-am făcut, până la fabuloasa vârstă de 22 de ani, cele mai frumoase sunt ultimele două, ambele cu iubitul meu, la munte.

Cred că nimic nu se compară cu aerul proaspăt de acolo, cu mirosul de iarbă şi de praf de pe drumurile pietruite şi cu razele de soare parcă mai atente şi gingaşe cu muritorii de noi, rătăciţi – metaforic, desigur – pe drumuri de munte.

Ce am vizitat frumos, anul trecut, şi chiar de ziua mea?

Lacul Bolboci, Peştera Ialomiţei, Platoul Bucegi – Babele şi Sfinxul,

Castelul Cantacuzino, şi Cetatea Râşnov.

Dar, să le luăm pe rând.

SAM_1138.JPG

Când ajungi la Lacul Bolboci, parcă te acaparează natura, şi tot ce-ţi mai rămâne este să te bucuri de soarele ce-ţi mângâie faţa, de adierea vântului şi de sclipirea lacului, în care se mai văd nişte peştişori bălăcindu-se fără grijă.

Un lucru de care am profitat a fost faptul că acolo nu am avut semnal la telefon, iar 2 zile de deconectare au fost efectiv minunate. Desigur, am avut aparatul foto cu noi, iar iubitul meu a capturat momente de neuitat din mini-vacanţa noastră.

O fotografie pentru veşnicie!

Drumul către Peştera Ialomiţei, şi către mănăstirea Ialomiţei, aflată tot acolo, este un mic exerciţiu de purificare, atât fizică, dar şi sufletească. Nu poţi să nu te simţi un om ceva mai bun, cu sufletul mai uşurat şi mai încărcat cu energie pozitivă şi linişte sufletească mergând printre copaci şi ascultând susurul apei şi foşnetul copacilor.

SAM_1151.JPG

Ajunşi în Peşteră, parcă am fi pus pauză vieţii pentru câteva momente. Aerul ce ne umple treptat plămânii, parcă este din altă lume, iar întunericul ce ne înconjoară este, în mod surprinzător, liniştitor. Urcăm şi coborâm scări, citim informaţii despre repere ale peşterii, ne oprim să ne mai odihnim puţin, şi, după ce am vizitat totul, parcurgem drumul înapoi spre ieşirea din peşteră, cu sentimentul că suntem mai puternici ca oricând.

SAM_1244.JPG

Ultimul loc pe care l-am mai vizitat în prima zi a fost, bineînţeles, Platoul Bucegi. Noi am optat să mergem dus întors până acolo cu telecabina, pe traseul Peştera – Babele, evitând astfel aglomeraţia şi cozile pentru traseul Babele – Buşteni.

SAM_1284.JPG

Nu prea ştiu cum să descriu sentimentul care m-a cuprins când am ajuns pe platou şi am privit împrejur, văzând munţii şi cerul spre asfinţit, dar e un sentiment tare plăcut, de împlinire şi fericire…

A doua zi am pornit deja spre casă, dar nu fără să trecem mai întâi pe la Castelul Cantacuzino. De data aceasta am decis să petrecem câteva minute doar în curtea castelului, având în vedere că am făcut turul castelului cu un an în urmă. Revenirea în acest loc a fost cumva atât de familiară încât nu ne mai venea efectiv să plecăm…

SAMSUNG CSC

Pornind spre Râşnov, vremea părea că nu vrea să mai ţină cu noi. Dar am spus că dacă tot am ajuns până acolo, am mers să vedem cetatea, în ciuda ploii care s-a abătut asupra noastră. Şi ne-am bucurat enorm că am mers, pentru că a ieşit şi soarele mai apoi, iar cetatea şi priveliştea sunt absolut minunate!

SAM_1473.JPG

Ce mai reverie, aşa-i?

Şi, că tot veni vorba de asta, chiar zilele trecute vorbeam cu iubitul meu ce să facem anul acesta, unde mai mergem, ce mai vizităm… Mai în glumă, mai în serios, am trecut pe listă faimosul New York City, şi musai o plimbare în Central Park. Noi probabil că vom amâna această călătorie, nu ştim exact pe când, din considerente financiare, dar este clar că NYC rămâne pe listă, mai ales dacă acest quiz de pe momondo.ro spune acelaşi lucru.

nyc.png

Şi, pentru inspiraţie, sfaturi, şi nu numai, despre o călătorie la New York sau în oricare alt loc, tot momondo.ro este locul unde trebuie să cauţi.

Nu ştiu eu cât de curând mai plec totuşi într-o vacanţă, dar voi, cei care mă urmăriţi, puteţi câştiga un city-break de 500 euro sau unul dintre cele 5 vouchere de călătorie în valoare de 50 euro. Ce trebuie să faceţi? E simplu!

Povestiţi aici, în comentarii cea mai frumoasă călătorie pe care aţi făcut-o, iar dacă inspiraţia ţine cu voi, puteţi câştiga. Nu staţi pe gânduri, încercaţi. Nu se ştie niciodată de unde vă loveşte norocul.

Cam atât pentru astăzi, am rămas şi fără cafea, şi trebuie să plec acuş la muncă.

O sâmbătă superbă să aveţi şi vă aştept la poveşti, aici pe blog.

xoxo, Miruna.

Articol scris pentru proba cu numărul 2 a competiţiei Spring SuperBlog 2018.

Advertisements

Great things never came from comfort zones, but great experiences only come from Christian Tour.

Great things never came from comfort zones.

La asta m-am gândit efectiv toată, toată ziua – contemplând comoditatea sigură, cu care sunt obişnuită, şi riscurile pe care nu prea sunt dispusă să mi le asum.

Dar, să începem cum trebuie.

Helău, helău. Salutări după o zi semi-obositoare la muncă.

Tema de astăzi… chestiile mai puţin obişnuite, ieşite din comun, chestiile alea extraordinare, cum ar fi experienţele de care ar putea avea partea un blogger de călătorie, şi nu un blogger de carte, obosit şi anonim, aşa ca mine. hihi

O bine cunoscută frază ne spune că lucrurile grozave n-au provenit niciodată din zonele noastre de confort. Adică, extraordinarul şi comoditatea nu prea se împacă, nu prea merg împreună.

Şi ca să vă explic pe-ndelete, spre exemplu, eu n-aş putea să călătoresc niciodată singură, şi mai precis, n-aş putea să părăsesc ţara singură. Sub nicio formă. Pentru că sunt destul de paranoică, mă emoţionez uşor, mă pierd şi mai uşor, şi dacă e să merg undeva unde nu înţeleg o boabă din ce se vorbeşte în jurul meu, cam gata. Adică, poate că o excursie în romantica Italie, ar merge, mai ales că „Farmecul Umbriei” prezintă o ofertă greu de refuzat. Aşadar, cu toată reţinerea de care poate da dovadă un blogger de carte introvertit, mi-ar face mare plăcere să arunc şi eu o privire, sau mai multe, în Fontana di Trevi, mai ales seara, la asfinţit. Şi, oricât de banal ar suna, cred că aş înfuleca nişte paste cu multă brânză, mai ales parmezan.  Old habits die hard. Şi, evident, un pahar de vin, iar ceva mai încolo, desigur, o cupă mare de gelato, ar fi perfecte pentru tabloul italienesc conturat în mintea mea.

Aerial view - Trevi Fountain

Sursa: orangesmile.com

 

Presupunând că aş rezista aventurii „de la Italia”, Iordania Experience mă atrage doar pentru simplul fapt că vizitarea Mării Moarte este un vis pe care l-am avut de mică. La fel şi plimbările prin Valea Lunii, prin deşert, urmate de o invitaţie la ceai – aromat şi unic – sunt de nerefuzat pentru o tipă care citea poveşti cu beduini şi consuma cantităţi industriale de ceaiuri încă din tinereţe.

Wadi-Rum-Valea-Lunii-Iordania.jpg

Pasul următor, Ţara Soarelui Răsare – Japonia. Despre Japonia, nu cred că am multe de zis. În primul rând, limba japoneză mi se pare super-dificilă, dar pe de altă parte, bucătăria lor mi se pare super-interesantă, şi parcă aş vrea să încerc tot felul de chestii. Vorba aia, o dată-n viaţă. Şi n-aş rata sub nicio formă vizitarea cascadelor Kegonno-taki – susurul apei, prospeţimea aerului – sublim, sublim…

CIMG4450.jpg

Sursa: kegon.jp

Întradevăr, great things never came from comfort zones, but great experiences only come from Christian Tour.

În altă ordine de idei, parcă m-a cam luat valul, dar parcă nu… Cu toate acestea, măcar e bine că am încercat. Momentan, mă îndrept puţin de spate, îmi pieptăn părul ciufulit, mai beau un pahar de apă şi mă pun la somn. E şi mâine o zi, şi nu se ştie niciodată ce surprize aduce ziua de mâine.

Cam atât pentru astăzi. Aştept să-mi scrieţi voi pe unde aţi vrea să călătoriţi, pe unde nu, şi mai ales, de ce da, şi de ce nu. Şi vă provoc să faceţi asta după ce analizaţi aceste circuite Christian Tour. 🙂

Xoxo, Miruna.

P.S. Şi, ca tot românul, mort-copt, aceste călătorii minunate, aceste experienţe unice, trebuie documentate corespunzător, şi anume, musai ceva magneţi de pus pe frigider… hihii

P.P.S. Articol scris pentru prima probă a competiţiei Super Blog, yey. 🙂