Depănând ceva amintiri cu noua gamă de produse Gerovital Beauty

Helău, helău.

Ce mai faceţi şi ce mai citiţi?

Astăzi o să vă vorbesc, nu despre cărţi, ci despre ceva puţin atipic pentru mine – machiajul. Cine mă cunoaşte ştie că mă machiez foarte rar, când mă mai apucă pe mine aranjatul, sau dacă particip la cine ştie ce eveniment mai important, elegant – whatever – unde toată partea femeiască, şi nu numai aş putea spune, vine musai machiată după ultimele tendinţe.

Acum, să clarificăm, dacă nu îmi dau silinţa în mod extraordinar să mă machiez zi de zi, asta nu înseamnă că nu am grijă de tenul meu, sau că nu sunt la curent cu noile tendinţe şi lansări de produse de beauty, iar noua gama de machiaj Gerovital Beauty a acaparat atât blogosfera cât şi platforme precum facebook sau instagram.

Reunite sub sloganul “Mai mult decat culoare“, următoarele produse acoperă toate necesitațile unui machiaj complet.

Avem aşadar, categoria rujuri, cu o formulă hidratantă şi o culoare intensă:

  • ruj cremos cu acid hialuronic, disponibil în 18 nuanţe
  • ruj mat cu acid hialuronic, disponibil în 7 nuanţe,
  • ruj lichid cu rezistenţă îndelugată, disponibil în 5 nuanţe,
  • şi, pentru momentele în care nu simţim nevoia să folosim ruj, balsamul de buze.2519-2536-RUJ-CREMOS

 

 

Recunosc, mă tentează mult de tot rujurile, pentru că de multe ori, parcă m-aş ghida după faimoasa replică “ruj roşu pentru zile negre”. Dacă mă simt deprimată, puţin ruj roşu – aprins sau închis – puţină mascara, şi pentru mine “the diva look” e gata.

 

Pentru machiajul ochilor, în noua gamă Gerovital Beauty găsim:

  • Mascara Supreme Lash,
  • Mascara Devilash,
  • Kit-ul pentru sprâncene, disponibil în 2 nuanţe,
  • Creionul dermatograf, disponibil în 4 nuanţe,
  • Paleta de farduri de pleoape, cu variantele Nude, Rose şi Smokey.

Şi, dacă tot veni vorba de dermatograf şi machiajul smokey eyes, în generală eram consumator avid de dermatograf, dar nu inserez poze pe-aici că fugiţi de mine.

Ce-i drept, nu prea m-am împăcat niciodată cu pudra sau cu fardurile de obraz, iar termenul de iluminator într-ale make-up-ului încă nu l-am desluşit pe deplin, dar anticearcănul e prietenul meu cel mai bun, de pe vremea când aveam mai multă energie să mă uit noaptea la seriale şi să citesc până dimineaţa, deşi aveam ore de la 8. Iar pe cel din noua gamă Gerovital mi-l iau musai, pentru că oferă tonicitate şi fermitate zonei din jurul ochilor.

gerovital beauty

Şi, pentru că un look nu este cu adevărat desăvârşit fără o manichiură perfectă, s-a lansat şi o varietate generoasă de lacuri de unghii Magic Gel Effect – 20 de nuanțe, şi  geluri UV Top coat şi Matt Top Coat, pentru o rezistenţă îndelungată.

Şi ştiţi care este partea cea mai bună?

Produsele sunt disponibile doar in magazinele de brand Gerovital şi Farmec şi în magazinul online http://www.farmec.ro. Adică, click-click, în timp ce-mi beau cafeaua de dimineaţă, şi mi-am refăcut stocul de rujuri, dermatograf şi lacuri de unghii, exact ca-n generală şi liceu. Diferenţa? Că acum nu le mai plătesc din banii de buzunar, ci cu cardul de salariu. Cu toate acestea, pur şi simplu, nu pot refuza aceste beneficii certificate: hidratare, protectie, rezistenta indelungata, matifiere – rujul cremos cu acid hialuronic în nuanţa roşu cinabur trebuie să fie al meu!

Cam atât pentru astăzi, demachierea şi la somn. Ne-auzim curând.

xoxo, Miruna.

P.S. Articol scris pentru proba cu numărul 10 a competiţiei Spring Superblog 2018.

 

Advertisements

Gata! Astăzi vreau să plec în Jamaica!

Repet, astăzi vreau să plec în Jamaica!

Helău, helău. Ce mai faceţi şi ce mai citiţi?

Eu, la fel, deşi mi-ar prinde nemaipomenit de bine o evadare din rutina asta. Adică, nu mă înţelegeţi greşit, îmi place să am un program bine stabilit, măcar pentru o tsăptămână, plus că mereu mai apar lucruri neprevăzute care trebuie strecurate în program, dar o oarecare stabilitate este nemaipomenită.

Însă, ce îmi doresc acum, este să mă pot teleporta în mod magic în Jamaica. Asta ar fi alternativa la “îmi place zăpada, dar când stau în casă şi citesc, nu când trebuie să merg la muncă pe vremea asta”. Şi, de ce nu? E o destinaţie suficient de exotică, o poartă către noi informaţii şi o nouă cultură – o destinatie speciala pentru o vacanta speciala.

Adică, parcă ar merge schimbată puţin zăpada asta, mocirla de pe trotuare şi, eventual, papucii uzi, cu o sesiune de relaxare, pe o plajă, întinşi bine-mersi pe un şezlong la soare, cu un pahar de rom jamaican sau cu un cocktail fancy alături, şi pe fundal să se audă în surdină ceva ritmuri reggae. Sună bine de tot, aşa e?

Cu toate că atunci când vine vorba de călătorii cu destinatii speciale nu sunt deloc calmă şi relaxată, pentru că, în primul rând mă entuziasmez, şi în al doilea rând mă panichez. Sau invers, având un amalgam de gânduri în minte, începând cu “mamă, ce mişto o să fie, abia aştept”, continuând cu “dar dacă se întâmplă ceva naşpa, dacă nu o să-mi placă cutare, x, y, z”, şi terminând cu “sper să fac poze mişto şi să postez pe blog, oh, o să fie super”.

Dacă totuşi nu aveţi inspiraţie şi dor de ducă – momentan – aruncaţi o privire pe site-ul celor de la CND Vacante Speciale, unde, cu siguranţă veţi găsi inspiraţie pentru călătorii şi destinatii exotice pentru vacante specialeJamaica se regăseşte desigur în lista lor, alături de alte “nume sonore” într-ale excursiilor, cum ar fi: Bora-Bora, China, Bahamas, Miami, Bali, Maldive sau Mauritius.

VacanteSpeciale.ro_Superblog2018-5

Acum, revenind la faptul că mi s-a năzărit mie să plec în Jamaica, păi, chiar credeţi voi că plec eu aşa, tam-nisam fără să mă documentez întâi, măcar puţin?

Păi, nu, nu, nici nu se pune problema. Măcar câteva reguli simple de pe-acolo să mi le am şi eu notate pe undeva, plus o listă cu locuri de vizitat musai, doar nu o să stau doar pe plajă, şi, cel mai important, ceva chestii de mâncat de pe-acolo, ori altfel, cine ştie, poate ajung la spital intoxicată cu rom, nu, nu.

Deci, de bifat, în Jamaica:

  • Port Royal, care a luat naştere în 1518, care a fost cel mai mare oraş din Caraibe, loc de întâlnire pentru piraţi şi comercianţi.
  • Laguna Luminosa.
  • Blue Mountain Coffee.

Sigur, am o listă minusculă, dar prefer să fiu surprinsă. Voi ce aţi adăuga aici? Aştept să-mi scrieţi.

Cam atât pentru astăzi, se pare că plecarea mea se amână, momentan trebuie să mă pregătesc să plec la muncă. hihi

Ne-auzim curând.

xoxo, Miruna.

P.S. Voi ce vacante speciale aţi plănuit, pe unde, cu cine? Povestiţi-mi în comentarii, eu abia aştept să vă răspund. 🙂

P.P.S. Articol scris pentru proba cu numărul 8 a competiţiei Spring Superblog 2018.

Refresh-ul magic al garderobei mele

Helău, helău.

Ce mai faceţi şi ce mai citiţi?

Eu tot la Bibliotecara de la Auschwitz sunt, doar că am în plan să recitesc cât de curând Magia ordinii, de Marie Kondo, pentru că mă simt sufocată de toate lucrurile pe care le am şi pe care nu le folosesc. Anul trecut, mai exact toamna trecută am citit cartea pentru prima dată şi am şi aplicat principiile de acolo, sau cel puţin unele dintre ele.

Luând în calcul şi spaţiul limitat de care dispun şi faptul că sperăm şi noi să vină primăvara, acum e momentul oportun să recitesc cartea şi să-mi fac ordine printre posesiuni. Şi oare ce posesiuni mai numeroase poate avea o femeie, excluzând cărţile? Ei bine, e simplu! Haine, pantofi, accesorii!

De când mă ştiu am avut problema pe care o au toate femeile: deţineam un munte de haine, dar de foarte puţine ori simţeam că ţinuta aleasă mă reprezintă, iar de cele mai multe ori ajungeam să port aceleaşi haine, în aceleaşi combinaţii până la totala “epuizare” a materialelor. Ţin minte şi acum perechea de blugi din generală la care am renunţat cu foarte mare greutate, precum şi unele tricouri pe care le-am tot retrogradat întâi la haine de casă, apoi la haine de somn şi într-un final am renunţat la ele, cu o oarecare durere în suflet.

photo-1455824116325-29097b5f6366

Ştiu că, până să mă mut de acasă, în fiecare sâmbătă după amiază scoteam toate hainele din dulap, adunam de pe scaunele de prin cameră sau de pe hol “piesele lipsă” şi le sortam iar şi iar, şi le împătuream, iar în timp ce le puneam la loc în dulap încercam să-mi plănuiesc ţinute pentru săptămâna ce urma.

Cumva, operaţiunea “muntele de haine” este primul pas pentru o curăţenie generală a garderobei pe care îl recomandă Marie Kondo:

“Aşază pe podea fiecare piesă de îmbrăcăminte din casă.” Şi dacă rămâne ceva care nu ajunge atunci şi acolo, trece direct în grămada de aruncat. 🙂

Aşa am procedat şi eu, doar că m-am limitat doar la ce haine am acum aici la Iaşi. Rezultatele au fost suprinzătoare, mulţumitoare, doar că acum, îndrăznind să visez la primăvară,  simt că am nevoie de nişte piese care să-mi împrospăteze garderoba…

şi ce mă poate mă bucura mai mult acum decât achiziţia unor cardigane ? 🙂

Şi… a se observa că nu am spus cardigane noi. De ce ? Pentru că nu am găsit până acum în niciun magazin cu haine noi un cardigan care să-mi placă, ci doar în magazine de tip

SECOND HAND.

În ultima perioadă nu prea am avut timp să mă plimb cu orele prin cine ştie ce magazin second hand, apoi altul, şi altul… aşa că am dat un search rapid pe net, şi, ce să vezi, se găsesc magazine cu haine second hand şi online.

Aşadar, după următoarea sesiune de debarasare a garderobei mele, plasez o comandă pe Evernisaj şi-mi iau un cardigan confortabil… numai bun pentru nişte plimbări lungi şi relaxante… Evident, azi e ultima mea zi liberă şi de mâine merg iar la muncă, dar mie mi-e gândul la plimbări… în alte zilele libere. hihi

Până una alta, ce să aleg ? Vouă ce vă place?

Plus că şi preţurile sunt pe placul tuturor. 🙂

Cam atât pentru azi. Ne-auzim curând.

xoxo, Miruna.

P.S. Articol scris pentru proba cu numărul 6 a competiţiei Spring Superblog 2018.

Flori,acolo unde nu te-ai aştepta…

Helău, helău.

Ce mai faceţi? Şi ce mai citiţi?

Eu am început să-mi savurez, în sfârşit, minunatele mele zile libere. Abia aşteptam să mă odihnesc şi să mă detaşez puţin de toată agitaţia de la muncă. Plus că abia aşteptam şi să reuşesc să mai stau la poveşti, aici, pe blog, cu voi.

Ca să vă daţi seama ce ocupată am fost, vă spun că n-am avut timp nici măcar să fac vreo poză florilor primite anul acesta de 8 martie, deşi, în ultimele zile, parfumul lor a persistat în bucătărie, şi mi-a înmiresmat dimineţile. Nu ştiu dacă aşa se măsoară acum timpul, dar parcă prea ne agităm, unii dintre noi, să postam tot felul de “instantanee”, mai mult sau puţin regizate, pe toate reţelele de socializare.

Sunt un om simplu, mie mi-ajunge doar să ştiu, şi să simt. În rest, un singur trandafir îmi este de ajuns.

27867236_1887133677983115_4162054979758862129_n

Pentru mai mult, pentru emoţii intense, pentru suprize, de oriunde, oricând, recomand Interflora Romania – florărie online.

Da, aţi citit bine. Acum puteţi comanda şi flori online , nu doar shaorma. Totul este foarte simplu, selectaţi buchetul sau aranjamentul dorit, localitatea de livrare, adresa, mesajul pentru persoana care se va bucura de surpriză, şi alte instrucţiuni sau specificaţii pentru livrare. Deci, spuneţi repede: voi cui vreţi să-i trimiteţi flori chiar acum?

Până acum ceva timp, conceptul de flori la domiciliu mi se părea ceva ireal, existent doar în filme, sau în străinătate, nicidecum în ţărişoara noastră mititică…

Vă spuneam la început că de azi mă bucur de nişte zile libere, aşa că am de recuperat multe ore de lectură, nu doar câteva minute pe fugă, în pauza de masă. Ce citesc acum?

auschwitzc.jpg

Bibliotecara de la Auschwitz, scrisă de Antonio G. Iturbe. Şi ce mi-a venit în minte acum? Ce ar fi să trimit un buchet de flori acolo? Da, acolo însemnând la Auschwitz, tocmai în Polonia.

Desigur, un gest mărunt, nesemnificativ poate, dar care mi-a încolţit în suflet, de vreme ce momentan nu am cum să vizitez acel loc atât de încărcat de emoţie şi de istorie.

Şi, da, Polonia se regăseşte pe lista ţărilor în care puteţi livra flori cu ajutorul celor de la Interflora International.

Deci, de ce nu? Tot respectul şi toată admiraţia pentru femeile care au fost la Auschwitz. Pentru cele care au pierit acolo, pentru cele care au rezistat, pentru fetiţele care au supravieţuit şi au dovedit cât de puternice sunt, pentru că merită să nu fie uitate.

Prima lecţie pe care orice veteran i-o dă unui nou venit este că întotdeauna trebuie să aibă un scop clar: acela de a supravieţui.  Să supravieţuiască alte câteva ore, şi astfel să mai acumuleze o zi, care, adaugată altora, va putea deveni încă o săptămână. Şi tot aşa: să nu-şi facă niciodată planuri măreţe, să nu aibă niciodată ţeluri importante, doar să supravieţuiască în fiecare clipă. A trăi este un verb care nu se conjugă decât la prezent.

Aşadar…

Să ne bucurăm de ce avem, şi să preţuim mai mult persoanele dragi din jurul nostru.

Cam atât pentru astăzi. Ne-auzim curând.

xoxo, Miruna.

P.S: Articol scris pentru proba cu numărul 4 a competiţiei Spring SuperBlog 2018.

 

Great things never came from comfort zones, but great experiences only come from Christian Tour.

Great things never came from comfort zones.

La asta m-am gândit efectiv toată, toată ziua – contemplând comoditatea sigură, cu care sunt obişnuită, şi riscurile pe care nu prea sunt dispusă să mi le asum.

Dar, să începem cum trebuie.

Helău, helău. Salutări după o zi semi-obositoare la muncă.

Tema de astăzi… chestiile mai puţin obişnuite, ieşite din comun, chestiile alea extraordinare, cum ar fi experienţele de care ar putea avea partea un blogger de călătorie, şi nu un blogger de carte, obosit şi anonim, aşa ca mine. hihi

O bine cunoscută frază ne spune că lucrurile grozave n-au provenit niciodată din zonele noastre de confort. Adică, extraordinarul şi comoditatea nu prea se împacă, nu prea merg împreună.

Şi ca să vă explic pe-ndelete, spre exemplu, eu n-aş putea să călătoresc niciodată singură, şi mai precis, n-aş putea să părăsesc ţara singură. Sub nicio formă. Pentru că sunt destul de paranoică, mă emoţionez uşor, mă pierd şi mai uşor, şi dacă e să merg undeva unde nu înţeleg o boabă din ce se vorbeşte în jurul meu, cam gata. Adică, poate că o excursie în romantica Italie, ar merge, mai ales că „Farmecul Umbriei” prezintă o ofertă greu de refuzat. Aşadar, cu toată reţinerea de care poate da dovadă un blogger de carte introvertit, mi-ar face mare plăcere să arunc şi eu o privire, sau mai multe, în Fontana di Trevi, mai ales seara, la asfinţit. Şi, oricât de banal ar suna, cred că aş înfuleca nişte paste cu multă brânză, mai ales parmezan.  Old habits die hard. Şi, evident, un pahar de vin, iar ceva mai încolo, desigur, o cupă mare de gelato, ar fi perfecte pentru tabloul italienesc conturat în mintea mea.

Aerial view - Trevi Fountain

Sursa: orangesmile.com

 

Presupunând că aş rezista aventurii „de la Italia”, Iordania Experience mă atrage doar pentru simplul fapt că vizitarea Mării Moarte este un vis pe care l-am avut de mică. La fel şi plimbările prin Valea Lunii, prin deşert, urmate de o invitaţie la ceai – aromat şi unic – sunt de nerefuzat pentru o tipă care citea poveşti cu beduini şi consuma cantităţi industriale de ceaiuri încă din tinereţe.

Wadi-Rum-Valea-Lunii-Iordania.jpg

Pasul următor, Ţara Soarelui Răsare – Japonia. Despre Japonia, nu cred că am multe de zis. În primul rând, limba japoneză mi se pare super-dificilă, dar pe de altă parte, bucătăria lor mi se pare super-interesantă, şi parcă aş vrea să încerc tot felul de chestii. Vorba aia, o dată-n viaţă. Şi n-aş rata sub nicio formă vizitarea cascadelor Kegonno-taki – susurul apei, prospeţimea aerului – sublim, sublim…

CIMG4450.jpg

Sursa: kegon.jp

Întradevăr, great things never came from comfort zones, but great experiences only come from Christian Tour.

În altă ordine de idei, parcă m-a cam luat valul, dar parcă nu… Cu toate acestea, măcar e bine că am încercat. Momentan, mă îndrept puţin de spate, îmi pieptăn părul ciufulit, mai beau un pahar de apă şi mă pun la somn. E şi mâine o zi, şi nu se ştie niciodată ce surprize aduce ziua de mâine.

Cam atât pentru astăzi. Aştept să-mi scrieţi voi pe unde aţi vrea să călătoriţi, pe unde nu, şi mai ales, de ce da, şi de ce nu. Şi vă provoc să faceţi asta după ce analizaţi aceste circuite Christian Tour. 🙂

Xoxo, Miruna.

P.S. Şi, ca tot românul, mort-copt, aceste călătorii minunate, aceste experienţe unice, trebuie documentate corespunzător, şi anume, musai ceva magneţi de pus pe frigider… hihii

P.P.S. Articol scris pentru prima probă a competiţiei Super Blog, yey. 🙂

Guess who’s back. #muahaha

Helău, helău.

Ştiu, nici mie nu-mi vine să cred că încep iar să dau semne de viaţă şi să scriu pe blog, iar. Cred că v-aţi obişnuit oarecum cu stilul meu absolut haotic de a posta, şi aici şi pe pagina de facebook. Cu toate că pe instagram parcă-parcă sunt ceva mai activă. Şi, în mod paradoxal, şi pe goodreads sunt mai activă anul acesta decât anul trecut.

Aşa ca o mini recapitulare nu neapărat necesară, dar, să fie, de anul trecut şi până acum am cam trecut prin tot felul de stări, ca tot omul, de la bucurie nemărginită la stări mai puţin fericite, care mi-au scos, metaforic vorbind, ficaţii la înaintare şi mi-au pus nervii pe bigudiuri, cum zice al meu scump iubit. Cu toate acestea, mergem înainte… cum zic mereu.

26156075_1719824918039336_1774721976091279360_n

Şi dacă la finele anului trecut am rămas cu o uşoară dezamăgire că aş fi putut să fac mai mult în cadrul competiţiei Super Blog 2017, ei bine, anul acesta am ocazia să mai încerc… că doar mâine – da, da, mâine – se dă startul ediţiei mai primăvăratice a competiţiei – Spring SuperBlog 2018. Şi în ciuda dorinţei mele acute de a sta tolănită în pat, cu o carte bună şi o cană de cafea caldă, acum scriu repede-repede acest articol şi mă duc la muncă.

Constat acum că, vorba aia, pofta vine scriind, şi parcă v-aş tasta acum pagini întregi să vă mai povestesc câte-n lună şi în stele, dar sper să am la-ndemână şi pentru mai târziu cuvintele potrivite. Aşadar, sper că mă primiţi cu plăcere înapoi la mine pe blog, şi uraţi-mi baftă pentru Spring SuperBlog 2018! #particip 🙂

particip_Spring

xoxo, Miruna 

P.S. Şi cum să nu fie ziua asta grozavă când dimineaţa e dominată de #coffeeinbed şi #cuddling ?

Dor de ducă… şi vacanţă (iar, şi iar)

Helău, helău. Ce mai faceţi?

Eu am avut 2 zile libere de la muncă. Da, nu-mi vine să cred… şi am mai făcut ce am mai făcut eu pe-acasă, curăţenie, ordine, dar mai e de muncă şi la capitolul ăsta, n-am mai citit nimic, cu părere de rău, şi vreau ca măcar mâine să mă delectez cu câteva pagini… Chiar dacă sunt puţin în urmă cu probele pentru Super Blog 2017, măcar încerc să ţin pasul. Aparent, sunt momente în care viaţa nu-i tocmai uşoară…

Şi, ce să vezi, ce să vezi, când mă gândeam că obsesia mea pentru Twin Peaks e gata, am constatat că nu e gata deloc. De ce spun asta? Pentru că am trecut astăzi pe la facultate să-mi iau o fantastică adeverinţă, şi, primind un pliant pentru o anume campanie, mi-am adus aminte de primul pliant pe care l-am primit la facultate, în primele zile, când eram complet speriată ca de bombe, şi cu nicio intenţie de a pleca cine ştie pe unde, fiindu-mi suficient că abia ce-mi părăsisem orăşelul meu mititel şi liniştit şi mă lăsasem captivată de Iaşul cel aglomerat. Era vorba despre un pliant pentru  programul Work and Travel, de un roşu închis tare frumos, lucios, mirosind a hârtie proaspăt imprimată şi cu imagini îmbietoare. Da, da, imagini îmbietoare. Cu toate acestea, sinceră să fiu, momentan nu aş pleca nicăieri… poate doar într-un fel de univers paralel în care să pot să dorm mai mult, să citesc mai mult şi să slăbesc mai repede, haha. Dar, dacă ar fi să plec undeva, tendinţa mea… nativă aş putea spune, de a alege un orăşel micuţ precum cel în care am copilărit, şi anume, Siret, Suceava, m-ar îndruma spre Statele Unite, şi mai precis spre statul Washington, spre regiunea King. Şi mai precis spre orăşelele Snoqualmie, unde au fost filmate anumite scene din Twin Peaks, şi spre North Bend, unde se află corespondentul din realitate al restaurantului Double R Diner.

Work_and_Travel_Vacante_Speciale_01-768x512.jpg

Momentan încerc să fac faţă aşa zisei vieţi de adult şi responsabilităţilor, dar, dacă mă voi înscrie la master, poate voi încerca să profit de vacanţă cu work and travel. Cel puţin în mintea mea, experienţa ar fi foarte interesantă şi generatoare de amintiri cât mai frumoase. Mi-ar surâde să lucrez în ficţionalul meu Twin Peaks, fie la Double R Diner, fie cine ştie unde, doar de dragul de a mă bucura de experienţa USA. Pe lângă faptul că îmi voi exersa limba engleză, cu vorbitori nativi de limbă engleză, mi-ar plăcea foarte mult să cunosc oameni noi, şi să aflu mai multe despre indienii americani, despre obiceiurile şi tradiţiile lor, şi mai ales despre istoria lor. Un alt aspect care mă fascinează este legat de arhitectura specifică a caselor dar şi a clădirilor de patrimoniu.

Work_and_Travel_Vacante_Speciale_06

Iar locul meu de suflet cred că ar fi Cascada Snoqualmie – Snoqualmie Falls – care apare şi în Twin Peaks.  Sunetul apei, aerul proaspăt… nu cred că există ceva mai frumos, mai liniştitor sau mai revigorant.

800px-Snoqualmie_Falls_in_June_2008

Imaginea nu îmi aparţine, dar este relevantă pentru articol.

Cam atât pentru astăzi, mă strigă patul tare de tot, nu care cumva să răguşească… hihi.

Aa, şi să nu uit, mi-ar plăcea tare mult să fac rost de diverse plăcuţe de înmatriculare, câte una din fiecare stat… mi se par geniale acele colaje decorative cu plăcuţe de genul.

xoxo, Miruna.

P.S. Dacă aveţi experienţe cu Work and Travel şi CND Vacanţe Speciale, le aştept cu plăcere în comentarii.

Articol scris pentru proba numărul 18 a competiţiei Super Blog 2017.

 

Pustiită de energie, dar încărcată de dorinţă… de lectură.

Helău, helău. Ce mai faceţi, ce mai faceţi?

Eu, extenuată, azi mai mult ca oricând, aparent, după prima zi de muncă, analize, instructaj, etc. etc.

Sincer, tot ce vreau este să îmi intru în ritm şi să mă pot pune în pat în fiecare zi după muncă, după ce mai fac puţină ordine şi să citesc, să citesc cât mai mult, să-mi clătesc imaginaţia cu cât mai multe personaje. Nu ştiu de ce, dar această experienţă care mă atrage cât mai mult de viaţa de adult (da, recunosc, îmi place să mă alint cât se poate de mult…) mi-a adus în prim plan un roman pe care l-am citit acum ceva timp, dar care nu s-a numărat printre favoritele mele. Este vorba despre Suflete pustii, de Katharina Hacker. Cu toate acestea, cred că este totuşi pregnant în amintirea mea pentru că a avut părţi bune, bine scrise, şi planuri narative care puteau fi dezvoltate complet diferit de viziunea expusă a autoarei. Cu toate acestea, cred că fiind vorba de o autoare germană şi de personaje asemenea, răceala personajelor este oarecum explicată de personalitatea distantă a poporului german, sau cel puţin asta am perceput eu. Asemănarea cu situaţia mea? Dacă personajul feminin principal, Isabelle, ar fi avut un interes pentru lectură, lucrurile ar fi decurs altfel. Fără spoilere, fără panică, nu sunt genul. Şi ce i-aş recomanda Isabellei? Sau ce aş citi eu dacă aş fi Isabella? Aş putea începe cu o carte de suflet, cu încărcătură emoţională intensă, şi anume, Hoţul de cărţi, de Markus Zusak. Sau, m-aş arunca direct în volumul „Somnambulii”, de John Saul, care este pe lista mea de lectură de ceva timp, de prin iulie-august, de când iubitul meu mi-a cumpărat-o. Nu face el prea des de-astea, dar când o face este adorabil, şi mi se umple sufletul de bucurie. Şi astfel, revin în povestea sufletelor pustii, cu partea în care dacă Jakob ar fi fost puţin mai atent cu iubita sa şi dacă i-ar fi cumpărat ceva cărţi, nişte flori, poate şi nişte ciocolată şi o sticlă de vin din când în când… hmm. Vă invit să citiţi şi voi, şi să-mi spuneţi ce părere aveţi. Între timp, sper şi eu să m-apuc de Somnambulii lui John Saul, şi să nu mor de oboseală, hihi.

 

P.S. Nu sunt deloc amuzată, ci doar extenuatăăă. Sfaturi pentru primele zile de muncă, primesc cu plăcere.

Cam atât pentru astăzi.

xoxo, Miruna.                                                      

Articol scris pentru proba numărul 16 a competiţiei Super Blog 2017.

Metodă de nani – find the #answear

Helău, helău. Ce mai faceţi, ce mai faceţi? Ce mai citiţi?

Eu am reuşit să termin Magia ordinii, de Marie Kondo, despre care vă tot povesteam, şi despre care urmează să vă spun mai multe într-un articol … zilele astea, sper. Şi mai  citesc câteva pagini din Derivă de Joanna Kavenna, achiziţionată de la Bookfest, mereu pe fugă, prin tramvai sau autobuz. În rest, ia ghiciţi cine are aparent un job, e mega stresată, deja mega obosită, şi mega nostalgică după timp liber, vacanţe, plimbări, escapade pe la cine ştie ce filme sau evenimente… şi toată nostalgia asta m-a făcut să mă uit prin tot felul de poze, inclusiv cele din vacanţa trecută, când am fost prin zona Braşov – Poiana Ţapului. Şi ia ghiciţi peste ce poză dau?

Nu, nu aveţi cum să ghiciţi, dar vă spun eu că are legătură cu provocarea #WeAreTheAnswear.

23232074_1900461739971994_1631305917_n

Da, vedeţi bine, vesta iubitului meu a fost soluţia perfectă pentru a putea trage un pui de somn pe drumul destul de lung, parcurs cu trenul din Iaşi până-n Braşov. Atunci am fost puţin jenată de ipostaza în care am fost prinsă, dar privind retrospectiv, nu regret nimic, şi pun pariu că ai mei companioni de drum au fost de fapt doar invidioşi că nu s-au gândit ei la asta şi că nu aveau şi ei vreo vestă la îndemână. Hihi.

Şi asta nu este singura metodă prin care putem testa moda şi să ne salvăm din cine ştie ce încurcătură. Fetele cel puţin ştiu că un hanorac este binevenit dacă se nimeresc nişte “musafiri” să-şi facă apariţia pe nepregătite (da, despre menstruaţie este vorba, pentru cei pe care i-am băgat în ceaţă.), iar băieţii, sau cel puţin unii colegi de-ai mei şi-au făcut perne din geci dacă se nimerea să nu facem prima oră sau să întârzie profesorul cu pricina suficient timp cât să-i prindă somnul.

Voi, ia spuneţi-mi, aţi trecut prin astfel de situaţii în care ingeniozitatea v-a fost pusă la încercare? Dacă da, cei de la answear.ro abia aşteaptă să afle despre ce este vorba, ba chiar vă şi premiază pentru asta. Nici nu ştiţi de unde vă loveşte inspiraţia.

Cam atât pentru azi, vă urez un weekend cât mai frumos, relaxant, sau productiv, după cum vă doriţi.

xoxo, Miruna.

Articol scris pentru proba numărul 15 a competiţiei Super Blog 2017.

Dincolo de orizont – o provocare de a vedea dincolo de limite

Helău, helău. Ce mai faceţi, ce mai faceţi?

Eu abia am ajuns acasă, ia ghici, de la un film. Nu ştiu cum se face, dar aceste teme ale articolelor parcă au de fiecare dată elemente conexe cu ce mi se mai întâmplă mie. Oricum, filmul a fost foarte mişto, scaunele au fost super confortabile, singura problemă a fost că eu, ia ghiciţi ce am făcut, da, am băut un suc mare, practic jumătate de litru de suc cât am vizionat acele 10 minute de reclame, aşa că apoi, tot restul filmului încercam să nu fac pe mine, şi să fiu şi atentă la film. Dar a fost frumos. Mai mergem… Şi dacă tot mai mergem, la ce oare să mai mergem? Şi răspunsul vine aproape instant: Dincolo de orizont. (click pentru trailer)

Beyond-Skyline-mic

Beyond Skyline este un film SF, plin de aventuri, şi anume de aventurile personajelor noastre umane, puse faţă-n faţă cu o civilizaţie extraterestră nemiloasă.

Şi până una alta, mai bine zis până la lansarea filmului în cinema, pe 3 noiembrie 2017, normal că nu-mi stă mintea-n loc. Dimpotrivă, parcă a luat-o razna. Oare, oare, dacă mâine ne invadează nişte creaturi extraterestre, eu cum voi reacţiona? Voi muri penibil, sau poate eroic? Voi supravieţui şi voi învinge? Dar de cei apropiaţi mie, ce se va alege de ei? Care este secretul supravieţuirii invaziei?

Iar răspunsurile la aceste întrebări pot fi foarte variate…

  • Aş putea să mor efectiv de spaimă la aflarea veştii…
  • Sau să fiu omorâtă pur şi simplu de extratereştrii…
  • Sau poate voi fi ingenioasă, voi fi puternică, alături de cei dragi, şi vom reuşi fie să-i distrugem pe cei malefici, fie să ne ascundem undeva şi să supravieţuim, ei bine, până când vom muri oricum.

Perspectivele mele nu sunt prea optimiste în niciun caz… Şi asta pentru că eu recunosc, sunt o fricoasă şi jumătate. Chit că mă trag din popor de daci viteji. La mine a ajuns gena aia recesivă pentru frică maximă.

Aşa că nici vorbă să mă pun în piele personajului principal, detectivul Mark Corley (actor Frank Grillo) care, după ce îşi scoate fiul pe cauţiune, Trent  (actor Jonny Weston), şi se gândeşte că ziua lui nu putea merge mai rău, îşi vede fiul răpit de o navă spaţială extraterestră, într-un decor acaparat de o ciudată lumină albastră…

Evident că peripeţiile nu se opresc aici… iar cel mai surprinzător fapt este că o fetiţă deţine cheia înfrângerii extratereştrilor… Iar pentru a afla mai multe vă invit să vă luaţi partenerul, partenera, gaşca, sau de ce nu, poate chiar să mergeţi singuri la cinema -într-o escapadă solo – pentru a vedea deznodământul acestei poveşti uimitoare.

Între timp, eu mă gândesc la cum ar trebui să mă îmbărbătez şi să mă pregătesc pentru a putea rezista unei astfel de invazii. Voi? Ce idei aveţi? Aştept să-mi scrieţi în comentarii.

xoxo, Miruna.

Articol scris pentru proba numărul 14 a competiţiei Super Blog 2017.

P.S. Nu consumaţi prea multe lichide înainte de vizionarea filmului. 😀