Penultimul bookhaul al lui 2018?!

Helău, helău.

Ce mai faceţi şi ce mai citiţi?

Despre mine ar fi multe de spus acum, aş avea multe de împărtăşit, dar mă limitez, să nu vă plictisesc. Dar, după cum v-aţi dat seama deja din tilul, astăzi este vorba despre un bookhaul. Dar, cu toate acestea, sigur vă întrebaţi de ce să fie oare penultimul bookhaul al anului 2018 când suntem abia la sfârşitul lunii mai?

No automatic alt text available.

Ei, bine, am decis ca până în luna decembrie să nu îmi mai cumpăr cărţi. Deloc. Ştiu, este un adevărat exerciţiu de voinţă dacă mă întrebaţi pe mine, dar mi-ar plăcea să-l pot duce până la capăt. Nu că aş avea atât de multe cărţi necitite în bibliotecă, dar am suficiente, şi ar fi cazul să le citesc, asta în primul rând. În al doilea rând, poate reuşesc astfel să economisesc ceva bani, şi, de ce  nu, să mă răsfăţ în decembrie cu ceva bunătăţi literare.

Voi v-aţi propus astfel de lucruri? Aţi reuşit să le duceţi la îndeplinire? Eu recunosc că am mai încercat, dar nu am reuşit să nu-mi cumpăr măcar câte ceva, dar acum parcă sunt mai motivată ca oricând.

Şi, aici, o mică-mare paranteză. Nu ştiu câţi dintre voi sunt familiarizaţi cu “talciocul”, nici eu nu eram până să ajung în Iaşi şi să-l cunosc pe prietenul meu, dar este un fel de târg de vechituri, sau, mă rog, un mod pentru ca oamenii cu posibilităţi reduse să mai facă un ban, aşa că vin cu diverse lucruri de vânzare într-un spaţiu special amenajat. Şi când spun lucruri diverse, chiar că sunt diverse. De la chestii electronice mai mult sau mai puţin vechi, mai mult sau mai puţin funcţionale, până la jucării şi jucărele sau cărţi.

Recunosc – mi-am cumpărat şi eu nişte cărţi din talcioc, la preţuri minuscule, 1-2 lei, dar încă nu le-am citit – of, of, noutăţile literare sunt mai atractive. Cu toate acestea, ce am văzut ultima dată când am fost în talcioc mi-a lăsat un gust amar şi o stare de rău fizic. Nişte indivizi, pentru că nu au reuşit să vândă până la sfârşitul programului nişte cărţi şi alte obiecte, pur şi simplu le rupeau, le distrugeau şi le călcau în picioare pentru a nu mai putea fi citite sau luate de altcineva şi vândute ulterior.

Trist, foarte trist nivelul la care suntem, nivelul la care acţionăm…

Cu toate acestea, poate ştiţi şi voi, dacă aveţi cont pe siteul celor de la Cartepedia că, acum, la actualizarea datelor şi politicilor de pe site după prevederile GDPRGeneral Data Protection Regulation – primeaţi un voucher de 30 de lei, valabil pentru comenzi în valoare de peste 100 de lei. Zis şi făcut, cum să renunţ eu să primesc noutăţile livreşti? Aşa că, mi-am început promisiunea de a nu mai cumpăra cărţi până în decembrie după ce am plasat o comandă pe site. Şi vă arăt în cele ce urmează ce mi-am luat.

Cred că aţi auzit cu toţii de Gillian Flynn sau de Gone Girl – Fata dispărută (click pentru recenzia mea).  Eu am şi citit acest roman acum 4 ani – wow! – şi acum simţeam nevoia să citesc un alt thriller, aşa că am ales romanul Obiecte ascuţite al autoarei.

După o scurtă internare la un spital de psihiatrie, jurnalista de investigaţii Camille Preaker se confruntă cu o sarcină dificilă: trebuie să se întoarcă în orăşelul unde a copilărit pentru a investiga moartea a două fete.

Camille n-a mai vorbit de mult cu mama ei nevrotică şi ipohondră şi cu sora vitregă, pe care aproape că nici n-o cunoaşte: o puberă atrăgătoare, cu o putere ciudată asupra localnicilor.

Instalată în fosta ei cameră din vechea casă a familiei, Camille îşi dă seama că se identifică prea mult cu victimele. Bântuită de propriii demoni, trebuie să dezlege puzzle-ul psihologic al trecutului, dacă vrea să afle adevărul şi să supravieţuiască reîntoarcerii acasă.

Următoarea pe listă a fost cartea lui Lauren Wolk – Wolf Hollow. Aceasta face parte din colecţia violet history a editurii Arthur, colecţie de care sunt iremediabil îndrăgostită, mai ales pentru că am citit şi cărţile Numără stelele de Lois Lowry şi Războiul care mi-a salvat viaţa de Kimberly Brubaker Bradley. Ştiu, sunt volume pentru copii, dar faptul că au ca temă războiul, şi mai ales felul în care este acesta perceput de nişte copii, le fac “must read” pe lista mea.

Chiar dacă războiul pare fără sfârșit, Annabelle trăiește o viață liniștită într-un orășel din Pennsylvania anului 1943. Merge la școală alături de frații ei, iar acasă adună puf din tecile de ceara-albinei, pe care marina îl folosește la vestele de salvare. Pe câmpurile de la Wolf Hollow Annabelle îl întâlnește uneori pe Toby, un veteran de război retras și tăcut care fotografiază animale și flori.

Apele devin tulburi când apare Betty, o fată întotdeauna dispusă să le cauzeze celorlalți necazuri. Logica marelui război care a cuprins lumea pune stăpânire și pe istoriile mici ale sătenilor: pe fronturile de la Wolf Hollow, bunătatea găsește cu greu sorți de izbândă, iar cruzimea dă amploare conflictului.

Cea din urmă carte face parte din colecţia musai a editurii Art, şi am ales-o după ce am văzut recenzia(click!) Elenei, de pe Elena scrie. Este aşadar vorba despre Viaţă după viaţă de Kate Atkinson, şi este un monstru de carte. Dar mă bucur că a ajuns în posesia mea.

Cu toţii experimentăm, în cele mai ciudate momente, acel sentiment pe care îl numim déjà-vu. Pentru Ursula Todd, însă, déjà-vu-urile sunt semne ale unei vieţi trăite la nesfârşit. Cum ar fi dacă ai putea să-ţi iei viaţa de la capăt, din nou şi din nou?

Şi, cumva, ca un îndemn pentru mine, am primit şi un sticker superb în coletul de la cartepedia, sticker realizat de Irina Rusu, o tipă pe care o urmăresc pe toate canalele de social media şi de care nu mă mai satur. 😀

 

citeste-ma

Citeşte-mă! by Coffentropy

Cam atât pentru astăzi, momentan mă confrunt cu acelaşi probleme în fiecare zi – mereu am câte o idee pentru vreun articol, dar fie nu am cum să-l scriu pe loc, fie apoi uit despre ce era vorba, sau pur şi simplu amân articolul respectiv pe perioadă nedeterminată. Sper totuşi să depăşesc acest lucru cât de curând, dar nu promit nimic.

Până la următorul articol, vă aştept părerile în comentarii.

Voi ce cărţi menţionate aici aţi citit deja? V-au plăcut sau nu? De ce?

Care sunt planurile voastre de lectură pentru vara asta? 🙂

xoxo, Miruna

 

 

Advertisements

În spatele uşilor închise de B.A. Paris

Helău, helău.

Zilele trecute vă spuneam pe instagram că eram în oraş cu ceva treburi şi, prinzând o pauză, am terminat cartea În spatele uşilor închise de B.A. Paris, apărută la noi la editura Trei, în colecţia Fiction Connection, şi că regretam că nu aveam laptopul la mine să scriu imediat o recenzie, plus că nici nu aveam o altă carte la mine pe care să o citesc.

behindcloseddoors.jpg

În fine, acum, că a trecut ceva timp, şi Paştele, alea, alea, parcă mi-a pierit tot entuziasmul pe care îl aveam pentru cartea aceasta.

Dar, să începem cu începutul. După ce am citit Cuplul din vecini de Shari Lapena, apărută tot la Trei, tot în aceeaşi colecţie, am vrut să citesc şi În spatele uşilor închise. Descrierea m-a atras într-o oarecare măsură, plus că am văzut volumul peste tot pe instagram şi pe facebook.

Jack si Grace sunt un cuplu desprins din povesti. Jack e manierat, aratos, un avocat de succes. Grace e frumoasa, buna gospodina si pare indragostita la nebunie de sotul ei.

Sunt imposibil de separat si lumea ii vede mereu impreuna.

Prietenele si-ar dori ca Grace sa iasa cu ele la pranz sau macar la o cafea.

Unii cred ca aceasta este dragoste adevarata. Altii se intreaba de ce Grace nu raspunde niciodata la telefon. Si de ce are zabrele la fereastra dormitorului.

Unde se termina iubirea si unde incepe teroarea? Ce ascunde casa perfecta? Ce pret are casnicia desavarsita?

********************************************************************************

“Un thriller psihologic de care nu te poti dezlipi.” – Library Journal

“In spatele usilor inchise ne ofera o poveste in acelasi timp extrem de credibila si infricosatoare.” – The Associated Press

“In mod garantat, debutul lui B. A. Paris te va bantui… Avertisment: fii pregatit pentru ce o sa urmeze!” – Bustle 10

“Unul dintre cele mai reusite thrillere psihologice care s-au scris vreodata.” – San Francisco Chronicle

Acum, părerile sunt împărţite, din ce am văzut în blogosferă. Cumva, scenariul este plauzibil, dar parcă tot nu poţi să nu te întrebi cum a ajuns protagonista noastră în situaţia în care se află, şi mai ales, care-i treaba cu încercările ei de a ieşi din ditamai impasul.

Dacă mă urmăriţi de ceva vreme, ştiţi că eu nu fac rezumatul cărţilor şi nici nu dau spoilere, pentru că are mai mult farmec să citiţi cartea dacă vă atrage pur şi simplu din descriere sau după ce citiţi acest articol.

Pe mine nu m-a dat neapărat pe spate povestea, dar este destul de bine scrisă, captivantă, chiar şi în ciuda faptului că nu prea am avut timp liber, eu consider că am citit-o destul de repede, ceea ce e de bine.

Mi-a plăcut şi că e scrisă alternativ, cu capitole din prezent şi din trecut, care se încheagă destul de bine pe parcurs şi oferă cititorului o perspectivă mai largă asupra evenimentelor.

Cu toate acestea, mi se pare că despre personajul negativ avem prea puţin background. şi parcă prea concentrat, şi mi-ar fi plăcut poate să fie şi câteva capitole scrise din perspectiva lui.

Exceptând câteva greşeli care ţin de tehnoredactare, lectura a fost una plăcută, iar un anume citat chiar mi-a dat de gândit, la modul general, fără vreo aluzie la relaţia mea, care e bine-mersi aşa cum e, no need to worry about it.

“Întind mâinile în faţă şi tremuratul pe care nu-l pot controla îmi spune ceea ce Jack a ştiut tot timpul – că frica este cel mai bun mijloc de descurajare.

Aşa că, trecem aceste cuvinte înţelepte la catastif, şi ne punem în minte să nu mai fim aşa de uşor de descurajat.

Pentru că, recunosc, de multe ori vreau să vă povestesc despre ceva, dar mi se face frică: “dacă nu o să le placă”, “dacă e penibil”, “dacă, dacă, dacă”.

Voi încerca aşadar să trec peste această frică, şi să vă scriu mai des, poate, cine ştie, vom interacţiona mai mult, şi cu şi mai multă lume.

Cam atât pentru astăzi, mai am şi eu câteva minute şi o tai la muncă.

xoxo, Miruna.

P.S. Vă aştept părerile în comentarii.

Primul #bookhaul al anului 2018

Helău, helău.

Cu o oarecare întîrziere, tipică, de-altfel, ca să îmi fac încălzirea pentru #SpringSuperblog2018, am zis să încep cu un #bookhaul, că s-au adunat ceva cărţi, şi a trecut ceva vreme de la ultimul bookhaul postat de mine. Aşadar, să începem.

SAMSUNG CSC

Frumuseţile astea le-am căpătat în urma participării la SuperBlog 2017, primind un voucher de 30 ron pentru participarea la proba sponsorizată de cei de la editura Rao. Aproape că uitasem de voucher din cauza unor evenimente mai puţin fericite de la sfârşitul anului trecut, asta până să văd că s-au deschis înscrierile pentru Spring Superblog 2018. Aşa că, fiind încă valabil voucherul, am plasat o comandă care să nu depăşească foarte mult 30 ron, şi am aşteptat. Ce-i drept, am avut ceva emoţii cu comanda asta, în primul rând pentru că a fost expediată întâi în judeţul de unde sunt, şi nu la adresa de livrare specificată de mine din judeţul în care locuiesc acum, apoi în al doilea rând pentru că paranoica de mine se gîndea că, băi, să vezi că ăştia au uitat că am şi eu voucher la ei, bla, bla. Într-un final, deşi depăşisem cu vreo 2-3 lei cei 30 ron, coletul a ajuns teafăr şi nevătămat în mâinile mele, fără să plătesc nici măcar transportul. Deci, un mare mulţumesc editura Rao. 🙂 Şi, dacă sunteţi curioşi, vă las aici un link să citiţi faimosul articol care mi-a adus practic frumuseţile astea în bibliotecă.

Pe John Saul l-am ales pentru că, ei bine, horror! Şi mai să leşin de bucurie cînd am văzut exemplarul cartonat şi cu albastrul ăla superb pe copertă!

13 plicuri albastre este o carte care îmi sărise oarecum în ochi acum câţiva ani, pe elefant.ro, dar până m-am decis eu s-o cumpăr se epuizase stocul, din ce-mi aduc aminte, aşa că apoi am uitat complet de ea. Daaaar, am avut norocul să o găsesc aici, şi la un preţ super-bun, aşa că… văd că-mi sta bine cu albastru în bibliotecă.

Iar Adevărul despre stres este o cărticică super-simpatică, pe care am şi citit-o deja. Evident că nu mă aşteptam la cine ştie ce, dar e genul ăla de carte pe care merită să o ai în bibliotecă, mai ales dacă eşti aşa stresat/ă ca mine, nu că ţi-ar spune ceva nou, doar că e bine să reciteşti, negru pe alb, ceea ce cunoşti deja, tocmai pentru binele tău. #recomand

03060018.JPG

Apoi, superbitatea asta de cărţulie am primit-o de la o prietenă şi abia aştept să o citesc! Ce să faci, mai dau şi eu în mintea copiilor din când în când… şi nu mă pot abţine când cei de la Arthur au mereu poveşti captivante.

Şi, apropo de asta, Războiul care mi-a salvat viaţa este o carte emoţionantă, care se citeşte cu sufletul la gură, pe nerăsuflate, şi pe care o recomand din tot sufletul tuturor, indiferent de gen, vîrstă sau preferinţe literare.

SAMSUNG CSC

Şi, că tot veni vorba despre poveşti emoţionante, am început aseară să citesc Bibliotecara de la Auschwitz, pe care mi-am luat-o de pe elefant.ro împreună cu Un băiat pe lista lui Schindler… Istorie, emoţie, lectură…

SAMSUNG CSC

Dacă mă urmăriţi şi pe instagram, aţi văzut acolo că la începutul anului am citit Cuplul din vecini, de Shari Lapena, şi Unul dintre noi minte de Karen M. McManus, şi, cumva, am simţit nevoia să le iau şi pe astea două, tot de pe elefant.ro. În spatele uşilor închise mă intrigă rău de tot, şi cred că mă apuc de ea cu prima ocazie, iar Fata cea bună este tradusă de Cristina Nemerovschi, şi publicată la Herg Benet, la fel ca şi Unul dintre noi minte. So, go for it. 😀

03060014.JPG

Şi, pentru că lunile astea au tot plutit inimioare peste tot, al meu iubit a profitat de nişte reduceri de pe emag şi mi-a cumpărat şi mie două cărţi, una cu tematică, hashtag love, şi pe cea scrisă de Ruta Sepetys pentru că ştia că am citit-o, şi am iubit-o, şi nu o aveam în biliotecă, proprietate personală.

Cam astea sunt “prospăturile” şi parcă, parcă a început să mi se-ncălzească sângele-n degeţele tot tastând.

Voi? Ce mai citiţi, ce v-aţi mai adăugat în bibliotecă? 🙂 Aştept să-mi scrieţi.

O seară faină să aveţi.

xoxo, Miruna

În sfârşit, #bookhaul.

Helău. Da, după lupte infernale cu programe de editarea video, cu frica de a vorbi cu  o cameră şi după constatarea că nu pot încărca video-uri aici pentru că  nu am cont premium, şi pentru că momentan youtube-ul iese din discuţie, ce să vezi, am revenit la metoda clasică, poze, text, sfântul wordpress. Sper doar să aveţi răbdare să parcugeţi această postare ce va cuprinde cărţile pe care mi le-am cumpărat în luna iulie, şi pe care s-ar putea să le citesc în august, cu precizarea că pe unele dintre ele deja le-am citit. 🙂

Voi începe cu ce mi-am luat de pe cartepedia.ro.

  1. Pasăre cântătoare, de Kathryn Erskine.

pc.jpg

Este povestea unei fetiţe pe nume Caitlin care suferă de sindromul Asperger, o tulburare de spectru autist, şi care se confruntă cu moartea fratelui ei mai mare, Devon.

O poveste emoţionantă, care trece dincolo de limitele şi gîndurile pe care ni le-am putea închipui noi. Mi-a plăcut mult şi am devorat fiecare cuvinţel, aşa că voi reveni cu o recenzie mai detaliată. #recomand!

2. Frumoşii, de Scott Westerfeld.

După cum v-am povestit aici (click!), primul volum m-a captivat şi mi-am propus musai să citesc şi cel de-al doilea volum, Frumoşii, care este şi el pe lista cu recenzii de făcut, că l-am şi citit. 🙂

20170809_151603

3. Morţi până la apus, de Charlaine Harris.

ch.jpg Nu ştiu dacă am apucat să vă spun, dar acum ceva timp mi-am cumpărat toate volumele aparute la Leda din seria Vampirii Sudului, în ediţie de buzunar, doar că nu am mai găsit primul volum. Dar cum să începi o serie fără primul volum, nu? Ei bine, după ce l-am citit în format pdf, mi-am făcut curaj şi mi-am comandat primul volum, dar în ediţia hardcover. Şi nu regret. Poate că vor arăta puţin ciudat în bibliotecă, dar nu-mi pasă. Efectiv m-am îndrăgostit de copertă, are puţin sclipici sau ceva pe supra-copertă, care e şi dublă, reversibilă, iar coperta în sine e neagră cu acele umbre efectiv superbe. Bună investiţia. Momentan am rămas undeva pe la mijlocul volumului 2, dar nu mă pierd, ceva mega-drăguţ de la cartepedia ţine minte pagina pentru mine. 🙂

sc.jpg

4. Şi, nu în cele din urmă, Un bărbat pe nume Ove, de Fredrik Backman, din care mai am aproximativ 100 de pagini, a ajuns în mâinile mele, şi mă bucur enorm că nu am mai amânat achiziţia acestui roman.

ove.jpg

Apooooi, de pe emag v-am spus că mi-am luat nişte cărţi, 5 la număr deci, să-i dăm drumul. 🙂

  1. Inimă de câine de Brânduşa Vrânceanu. Este o repovestire din câte am înţeles, deşi nu am idee care este poveste originală, dar mi-a plăcut mult. V-am povestit deja mai multe depre cărticica asta aici (click!).

 

20170809_151706

2. Somnambulii, de John Saul.

js.jpg Hmm, a cam trecut ceva timp de când nu am mai citit horror, aşa că … John Saul, dragii mei. Ştiu că am citit în al doilea an de liceu Clubul Manhattan şi mi-a plăcut, cam asta e tot ce îmi aduc aminte… 😀

3. Fata din lift, de Bogdan Iancu.

20170809_151732

Mai văzusem cărticica asta de vreo câteva ori, dar nu eram chiar atât de convinsă, daaar, am dat peste recenzia Cristinei Boncea şi am zis că e musai să mi-o iau. Aşa că mi-am luat-o. 🙂

4. XXL, de Rob Grant.

xxl.jpg

Cartea asta chiar mi-a atras atenţia, tema abordată, faptul că face parte din colecţia Râsul lumii de la Humanitas… hai s-o facem şi pe asta! 🙂

5. Nagasaki, de Eric Faye.

ng.jpg

Recunosc că am evitat, şi cred că evit în continuare atât proza cât şi poezia asiatică, dar pentru acest volum am făcut o excepţie, adică, nu se poate, citiţi descrierea şi sigur veţi fi de acord cu mine. Plus că are şi o copertă suuper-drăguţă.

Acum, dacă nu v-aţi plictisit, mai am 3 cărţi de pe elefant.ro, şi am terminat.

Dacă aţi ajuns până aici şi nu v-aţi plictisit, vă foarte mulţumesc. 

  1. Greşelile Mirandei, de Jill Mansell.

gm.jpgÎmi amintesc că asta este una dintre primele cărţi “noi” pe care am citit-o de la biblioteca şcolii undeva prin clasa a 7-a, a 8-a, şi am fost atât de impresionată încât am început cu greu o altă carte. Frumoase amintiri, aşa că am decis să o recitesc, deşi nu prea fac asta. Şi să nu mai spun câââât am aşteptat să vină cartea asta. Bine c-a ajuns! 🙂

2. Păzea, se-ntoarce Moş Crăciun, de Pascal Bruckner.

20170809_151947

… nu ştiu ce aş putea spune despre această carte, încă nu am citit-o, este interesant cum de mi-am făcut curaj să mi-o cumpăr, având în vedere trauma pe care mi-a lăsat-o Luni de fiere, tot a lui Bruckner… dar sper să fie ok. Mă intrigă coperta şi titlul, şi m-a surpins faptul că e ilustrată. S-ar putea să aştepte până la Crăciun, sau nu, cine ştie…

3. Fata de la nord de ziuă, de Alexandru Voicescu.

fn.jpgÎmi propusesem de ceva timp să citesc ceva autori români, şi sper că am făcut o alegere bună în ceea ce priveşte volumul ăsta, care cred că va intra “în citire” zilele astea, şi cu care voi reveni cu o surpriză.

 

Cam atââât, însumând un total de 12 cărţi, dacă mai ştiu să număr, ăsta a fost #bookhaulul meu pentru luna iulie.

Aştept să-mi scrieţi în comentarii ce aţi citit de aici, ce nu, ce v-aţi mai luat voi, ce alte recomandări mai aveţi, şi s-auzim numai de bine.

xoxo, Miruna.

“Fata din tren” de Paula Hawkins, recenzie

Am inspirat adânc, pentru a nu ştiu câta oară, mi-am pus mâinile încet pe tastatura uşor uzată a laptopului, şi am continuat editarea acestui fişier text, început, mărturisesc, acum aproape două luni.

Aşadar… 

Fotografie-0024A

Eu, citind în tren, Fata din tren, în drum spre Iaşi.

Fotografie-0013A

În gară, în Suceava.

Mulţumiri pentru poze Ioanei. (click pentru blogul ei)

Fata din tren

Paula Hawkins

 Nu pot spune că nu mi-a plăcut într-o oarecare măsură, dar parcă… aveam aşteptări ceva mai mari, mai ales după recomandările citite, şi anume:

„Fata din tren este un roman de suspans remarcabil. M-a ţinut treaz o noapte întreagă.”

Stephen King

„Dacă ţi-a plăcut Fata dispărută, vei devora acest thriller psihologic: îţi va schimba pentru totdeauna felul în care priveşti vieţile celorlalţi.”

 People

Prezentare

„Rachel merge în fiecare dimineaţă cu acelaşi tren. Ştie că va aştepta la acelaşi semnal defect, timp în care va urmări ritualul de dimineaţă al unui cuplu ce locuieşte într-o casă de lângă calea ferată.

I-a botezat „Jess şi Jason“ şi viaţa lor i se pare perfectă.

Până când într-o zi vede ceva ce o şochează. Totul se schimbă şi Rachel are şansa de a lua parte la vieţile pe care le-a observat doar de pe margine.”

                Perspectiva narativă este una subiectivă, multiplă. Voi încerca să nu mă pierd în detalii şi povestiri, voi puncta doar anumite momente cheie şi voi evidenţia citatele mele preferate. Descoperirea integrală a poveştii vă las să o faceţi singuri, dacă veţi dori.

„Una pentru tristeţe, două pentru bucurie şi trei pentru o fetiţă. Trei pentru o fetiţă. M-am blocat la trei, pur şi simplu nu pot să merg mai departe. Capul mi-e plin de sunete, gura mi-e năclăită de sânge.”

Naraţiunea începe lejer, principalul personaj narator fiind Rachel, o tânără divorţată – „fosta” – care pare că a ales calea alcoolului, care parcurge în fiecare zi acelaşi traseu cu trenul. Şi observă de fiecare dată viaţa unui cuplu… toate astea până când tânăra blondă dispare.

„E ceva foarte liniştitor în a-i privi pe oameni în siguranţa căminului lor.” Rachel                                

                Una dintre temele abordate de autoare este aceea a infertilităţii, lucru pe care l-am apreciat. Aşadar, infertilitatea lui Rachel o face să devină „fosta”, sau poate fertilitatea Annei o face pe aceasta să devină „actuala”. Poate că durerea cea mai mare a lui Rachel nu a fost aceea de a nu putea rămâne însărcinată, ci aceea că nu a fost înţeleasă de soţul ei.

„N-a înţeles niciodată cum de era posibil să-ţi fie dor de ceva ce n-ai avut niciodată, cum putea să te doară.” 

„Părinţilor nu le pasă de nimic altceva decât de copiii lor. Ei sunt centrul universului lor; ei sunt ceea ce contează cu adevărat. Nimeni altcineva nu e important, suferinţa nimănui, nici bucuria nimănui; nu sunt reale pentru ei.”

„A fi gol pe dinăuntru: asta înţeleg. Încep să cred că nu poţi face cu adevărat nimic ca să schimbi starea asta. Eu cu asta am rămas după orele de terapie: golurile din viaţa ta sunt permanente. Trebuie să creşti în jurul lor, ca rădăcinile unui copac în jurul asfaltului; te mulezi după goluri, creşti printre ele.” 

În „peisaj” apare şi terapeutul lui Megan – Jess – Kamal Abdic, ale cărui cuvinte chiar m-au impresionat, şi le-am reţinut, atât în dosarul personal, cât şi în cel profesional:

„Dar când vine vorba de mintea omenească, nu există scurtături în procesul de vindecare.”

„ – Dar nu pot să nu fiu cine sunt.

 – Nu, dar poţi să alegi ce faci.”

Despre durere, beţii şi sentimentele de a doua zi, ne vorbeşte Rachel…

„Doare, totuşi. Şi trebuie să mă las în voia durerii, pentru că dacă n-o fac, dacă o tot amorţesc, nu va dispărea niciodată.” 

„După o vreme , am învăţat că, atunci când te trezeşti  aşa, nu mai întrebi ce s-a întâmplat, ci doar îţi ceri scuze:  îţi ceri scuze pentru ce ai făcut şi pentru ceea ce eşti şi n-o să te mai porţi niciodată, în viaţa ta, în halul în care te-ai purtat.” 

                Dar asta nu înseamnă că Megan e scutită de durere, şi de regrete din trecut. Şi trebuie să vă spun că … Megan şi Rachel au mai multe în comun decât aţi fi crezut la început…

Despre final, nu pot să spun decât că e surprinzător, şi revelator. Aşadar… pot ajunge Anna şi Rachel la un compromis, după toate întâmplările ce îl au ca protagonist pe soţul lor? Iar oare, va rămâne Rachel, sau vor rămâne cititorii, în continuare la părerea că:  „Da, asta înseamnă căsnicia – un loc sigur, cald, confortabil.” ?

xo, Miruna

“Dragoste virtuală” de Daniel Glattauer, recenzie

Dragoste virtuală

Daniel Glattauer

Înainte de toate, bună tuturor.

Ştiu, am lipsit. Ce-am făcut în tot acest timp? Am stat cu un gând la blog, cu un gând la rănile sufletului, cu tot felul de gânduri… cam peste tot.

Mi-am cam „ieşit din mână” la făcut recenzii. Fiţi duri dacă vreţi, dar măcar să-mi argumentaţi.

 

Aşadar, Dragoste virtuală, de Daniel Glattauer.

Prezentare şi păreri:  „Scrie-mi, Emmi. A scrie e la fel cu a săruta. E ca şi când te-ai săruta fără buze. E un fel de a te săruta cu mintea.”

„O poveste de dragoste din era internetului, care te atrage ca un magnet.” New Books Magazine

„Dragoste virtuală sau: cum se poate naşte o poveste fermecătoare de iubire dintr-un schimb de e-mailuri.” Daily Mirror

„Unul dintre cele mai frumoase dialoguri între îndrăgostiţi din literatura modernă.” Der Spiegel

„Un love story tipic zilelor noastre, cu un sfârşit pe cât de neaşteptat, pe atât de inevitabil.” The Guardian
 

Fotografie1220A

 

        Am păţit-o măcar o dată, fiecare dintre noi, să tastăm o literă în plus, în minus, sau înaintea alteia. O asemenea greşeală a făcut ca Leo şi Emmi să ajungă să corespondeze. Am citit cu relativă uşurinţă, de parcă ar fi fost propriile mele emailuri, conversaţiile celor doi. Protocolare, seci, reci, la început, şi din ce în ce mai incitante, misterioase, ba chiar intrigante discuţii. Şi cum e, oarecum firesc, discuţia, discuţiile despre ÎNTÂLNIREA. Doar nu poate fi totul virtual, aşa-i ? Mai ales când Leo este psiholingvist… 

Citate preferate: 

“omul e un maldăr de dispoziţii, un rezervor de îndoieli, o adunătură de contradicţii.”

“Sigur, toţi bărbaţii vor sex.

Dar adevăraţii bărbaţi cu clasă sunt tocmai cei care preferă să le scriu!”

“N-ar trebui să ne gândim la “pierderi”. Pierdem numai când ne gândim la asta.”

Scriitură lejeră, final… uşor neaşteptat.

Aţi citit? Dacă da, păreri. Dacă nu, aţi citi? Aştept cu drag răspunsurile voastre, dacă binevoiţi.

xo, Miruna.