Visăm, ne documentăm, muncim… gânduri într-o zi de marţi.

Helău, helău.

Ce mai faceţi? V-aţi băut cafeaua? V-aţi făcut planurile pentru astăzi?

Dacă ar fi după mine, aş sta acasă toată ziua, cu uşa deschisa, să simt aerul proaspăt şi să aud ploaia de afară, în timp ce mai beau o gură de cafea şi scriu şi citesc câte ceva.

Daaar, momentan sunt închisă în dormitor, cu o pisică adormită în poală, cu o ceaşcă de cafea, tastând pe ritmuri de Eminem, încercând să rămân motivată… deşi e greu să-ţi păstrezi motivaţia când ditamai blănoasa neagră toarce de numa-numa şi ţie ţi-e cam somn…

Dacă ar fi după mine, aş lenevi tolănită în pat, visând cu ochii deschişi la o viaţă fără griji, unde, evident, eu deţin controlul absolut. Sau cel puţin în ceea ce priveşte organizarea spaţiului de locuit. Consider că, vrând-nevrând, acasă este un factor decisiv pentru o existenţă decentă, liniştită,şi o casă devine acasă numai cu ajutorul unei echipe experimentate de arhitecți proiectanți, musai de la AIA Proiect.

sigla-AIA-2016-300x153De ce spun asta? Pentru că în urma unor simple cercetări, am constatat că nu-i deloc simplu de transformat o casă în acasă. Asta pentru că, tipic românesc este să ne încurcăm în hârţogăraie, birocraţie, plimbări de la uşa X, la camera cu numărul 23, la domnul X-ulescu de la biroul nu-ştiu-care, şi tot aşa.

Deja, m-am pierdut şi sunt cât pe ce să renunţ. Mai ales când duduia din faţa mea începe să turuie şi  să mă bombardeze cu termeni precum DTAC, PAC, avize, acorduri, autorizații… Ce mai – PAC-PAC – mi-a tăiat tot cheful, toată visarea mea intensă şi tot elanul de a-mi construi propriul acasă.

Noroc că … nu mă las eu aşa, cu una cu două, şi tot PAC-PAC, am şi găsit la cine să apelez:

AIA Proiect – birou de proiectare şi servicii de evaluare, autorizare şi auditare.

O echipă de profesioniştii a început să-mi explice, pas cu pas, ce e de făcut.

Începem, aşadar cu consultările iniţiale, pentru că din fiecare vis, ei extrag aşteptările şi adaptările necesare fiecărui stil de viaţă, amplasament, şi mai ales cele legate de bugetul pus la dispoziţie.

Pasul numărul doi este reprezentat de definitivarea şi verificarea unui proiect casa. Asta pentru că, pentru fiecare vis şi fiecare dorinţă, pot exista mai multe moduri de realizare şi amplasare, mai ales atunci când vorbim despre un spaţiu atât de special, proiectat şi realizat, cel puţin în cazul meu, pentru întreaga mea şedere pe acest pământ. (oh, cred că de la ropotele ploii mi se trage această exprimare filosofico-poetică.). Aşadar, avem de unde alege, plus că opţiunea finală este numai şi numai alegerea noastră.

Şi, în final, pasul cel mai alambicat, dacă ar fi să nu fim însoţiţi în parcursul nostru de echipa de profesionişti AIA Proiect, documentaţia tehnică pentru autorizaţia de construire (DTAC). Pentru că, odată ce ne vedem cu proiectul personalizat în mână, începe vânătoarea autorizaţiei de construire şi obţinerea avizelor de construire.

Deci, PAC-PAC, proiectul pentru executarea lucrării de construcţie este realizat cu profesionalism şi pasiune de echipa AIA Proiect.

Pornind la vânătoare de avize de unul singur este un fel de sinucidere programată… pentru că avem toate şansele să murim îngropaţi de hârtii, de tot felul de formulare încâlcite şi de tot felul de refuzuri. Aşa că, pornind la vânătoare asistaţi de echipa de specialişti AIA Proiect, şansele de succes cresc instant la 100%.

Plus că economisim timp preţios, pentru că ei ştiu exact unde trebuie să mergem şi să solicităm avizele, documentaţia noastră va fi exemplară, de nerefuzat am putea spune, iar explicaţiile de care avem nevoie şi pe care le vom primi sunt clare, iar vânătoarea de avize şi acorduri se va finaliza cu succesul de partea noastră.

Momentan, eu visez în continuare, dar având ceva mai multă siguranţă şi claritate, pentru că ştiu exact la cine voi apela când va veni momentul potrivit să-mi transform visul despre acasă în realitate.

Până una alta, mă delectez răsfoind portofoliul cu proiecte case prezentat pe site-ul aia-proiect.ro, şi, ca şi ultima dată când am intrat pe site-ul lor, pentru că, din când în când îmi mai clătesc şi eu ochişorii cu ceva căsuţe, mi-a atras atenţia proiect casă parter cu etaj p+1 Begonia.

Şi cum să nu te tenteze aşa proiect când parterul dispune de un living spaţios şi luminos, cu bucătărie open-space, baie, şi o încăpere ce poate fi amenajată numai bine fie ca birou, fie ca un tărâm de basm – o bibliotecă – rafturi pentru cărţi, o măsuţă de cafea şi un fotoliu confortabil… Parcă mă şi văd citind acolo, cu geamul  întredeschis, ascultând ropotele ploii de afară…

Iar, la etaj, două dormitoare încăpătoare, fiecare cu baie proprie. Ce ţi-ai putea dori mai mult de la viaţă? hihi.

Dar, staţi, asta nu e tot! Ştiaţi doar că puteţi oricând alege propriul mod de dispunere a camerelor, nu? Tocmai acesta este farmecul proiectelor realizate de cei de de la AIA Proiect, pentru care cuvântul “personalizat” e la ordinea zilei, şi vor face tot posibilul să vă transforme visul în realitate. Şi, evident, vor fi alături de voi, pas cu pas, de la “a visa”, până la “a vâna” avize şi acorduri, şi până la final.

Acestea fiind spuse, cred că-i cazul să-mi trezesc pisica adormită, să mă ridic şi să mă pregătesc să plec la muncă. Pentru că, nimic nu se îndeplineşte fără muncă, şi cred că visele n-au nicio şansă să devină realitate dacă nu depunem efort în direcţia împlinirii lor. Aşadar, vă urez o zi de marţi cât mai frumoasă şi productivă, care să vă aducă un pas – sau mai mulţi – mai aproape de a vă construi realitatea pe care o visaţi.

xoxo, Miruna.

P.S. Aştept să-mi împărtăşiţi în comentarii cum e casa visurilor voastre, şi ce vă inspiră din portofoliul AIA Proiect. 🙂

P.P.S. Articol scris pentru proba cu numărul 3 a compeţitiei Spring SuperBlog 2018.

Advertisements

Tărâm de basm, tărâm cu case de basm, târâmul AIA

Helău, helău. Ce mai faceţi? Toamna acesta la mine pe blog se vor număra articolele pentru competiţia Super Blog 2017, aşa că urmează articolul numărul 3!

Aşadar… să ne luăm o cană de ceai, cafea, sau orice altă licoare magică, şi să purcedem spre un tărâm de basm, spre un vis cu o casă ideală, a mea, a voastră, sau, şi mai bine, spre tărâmul AIA Proiect

sigla-AIA-2016-300x153

Cu toate acestea, vă previn la început că, oricât ne-am lăsa imaginaţia să zburde, construcţia unei case, de la simplul vis cu interioare fantastice şi comode, şi până la minunatul rezultat final, implică mult mai mulţi paşi, chiar anevoioşi din punctul meu de vedere, astfel că recomand consultarea unui specialist în proiectare. Nu mă credeţi? Ei, bine, dacă nu ştiţi concret ce presupune un certificat de urbanism şi de unde se eliberează el, sau termenul de „constrângeri ale amplasamentului” vi se pare complicat şi aveţi senzaţia că nu vă veţi întâlni cu el, atunci cu siguranţă ar trebui să apelaţi la ajutorul AIA – Birou de proiectare, audit energetic, evaluare imobiliară şi servicii auxiliare.

Acum, presupunând că am găsit un echilibru între starea de visare a unui spaţiu perfect şi chestiunile legale, conchidem că bugetul nu este de neglijat. Alegeţi cu grijă terenul pe care doriţi să vă amenajaţi cuibuşorul de nebunii, sau dacă dispuneţi deja de un teren potrivit pentru o astfel de construcţie, verificaţi dacă există posibilitarea racordării la toate utilităţile. (energie electrică, apă, canalizare, gaz, internet, etc.) De asemenea, nu este de neglijat vecinătatea, case, blocuri, drumuri de acces, magazine, etc.

Iar acum, probabil că urmează partea cea mai captivantă, alegerea dintre mai multe proiecte, sau creionarea propriului proiect. Eu, spre exemplu, mi-aş dori o casă cu etaj, dispusă după cum urmează: la subsol mi-ar plăcea să am un garaj dar şi o cămară pentru bunătăţile pentru iarnă, dar şi un mic spaţiu de relaxare, amenajat în stilul unei crame, cu suporturi pentru sticle de vin, bănci şi mese de lemn şi ornamente tradiţional bucovinene. La parter, un hol spaţios, un dormitor matrimonial cu o baie cu o cadă imensă cu hidromasaj, o bucătărie bine dotată – aragaz, cuptor electric, frigider, aparet pentru vafe, dulapuri şi dulăpioare – dar şi cu o zonă încăpătoare de servit masa, şi o terasă. La etaj, încă două dormitoare, o baie sau două, şi o bibliotecă încăpătoare în care să mă refugiez măcar o oră pe zi. De asemenea, nu aş vrea să mă ‘zgârcesc’ în ceea ce priveşte spaţiul de depozitare, dulapuri bine compartimentate peste tot.

Dar mi-ar plăcea să îmbin toate acestea astfel încât să nu fac risipă de spaţiu – impozite, taxe, facturi mari, etc. etc. – şi să nu fac cine mai ştie ce gafe de proiectare… Revenim aşadar la ideea de specialist, ba chiar o întreagă echipă de specialişti în proiectare rezidenţială completă şi amenajare, pe toată derularea proiectului. Dacă vreţi să vă faceţi o idee, pe site-ul celor de la AIA puteţi selecta ce anume vă doriţi, casă cu etaj, cu mansardă, cu câte dormitoare, cu facilităţi precum cramă, garaj sau chiar piscină, iar aceştia vă oferă câteva informaţii şi sugestii din portofoliul lor. Iar dacă nu ştiţi ce vă doriţi, nu e o problemă. Parcugeţi toate paginile din meniul Proiecte case, iar dorinţele şi decizia vor veni pe parcurs. La stadiul de proiect e cel mai uşor de gândit, răzgândit, imaginat şi reinventat.

Aşa-i că v-am făcut curioşi? Sugestiile lor pentru mine sunt cele de proiect casă parter cu etaj p+1 Begonia şi proiect casă parter cu etaj simplă p+1 Brânduşa.

Cumva, uitându-mă la pozele acestea, aud pe fundal în căpşorul meu clasica vorbă din bătrâni: socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Şi parcă nici „plănuiala” din vis parcă nu mai seamănă cu cea propriu zisă. Şi, cu siguranţă, după câteva şedinţe cu proiectantul, în care vom lua în calcul constrângerile amplasamentului, de care vă spuneam la început, prevederile de urbanism, dar şi racordarea la utilităţi şi mai ales un plan energetic eficient, voi avea în mâini un dosar pe care va scrie „proiect casă”, şi voi şti că e perfect pentru mine, pentru familia mea şi pentru nevoile noastre, astfel încât timpul petrecut acasă să fie de cea mai bună calitate, în cea mai confortabilă casă.

Casa perfectă, dintr-un simplu vis, apoi proiect, devine acasă. Iar acasă domneşte dragostea, iau naştere amintirile, prietenii sunt bine veniţi, iar familia dăinuieşte pentru totdeauna.

Iar dacă vreodată, din diverse motive, veţi avea în minte un alt proiect, echipa AIA Proiect va fi mereu aproape, şi pentru a vă pune la dispoziţie un evaluator ANEVAR, care poate calcula valoarea imobilului, şi pentru a vă ajuta cu următorul proiect. Nu ştiu voi ce impresie v-aţi făcut, dar eu nu mă pot gândi decât la excelenţă, excelenţă în proiectare.

Şi, ca să încheiem într-o notă veselă, vă las un banc, preluat de pe pagina de Facebook a celor de la AIA:

Pe un şantier, vine o comisie în inspecţie. Şeful de şantier le spune lucrătorilor:

 – Orice s-ar întâmpla, reacţionaţi în aşa fel de parcă aşa trebuia să fie.

Vine comisia, priveşte. Deodată, cade un perete. Un lucrător, bucuros, se uită la ceas:

–  Zece şi treizeci. Exact după grafic!

xoxo, Miruna 

Dale Cooper: Viata mea, bezile mele

Helău, helău.

Această postare ar fi apărut mai devreme, asta dacă aş fi avut net aseară. Dar, din păcate, nu ştiu que paso cu cei care-mi furnizează aceste servicii, aşa că ciuciu net pentru noi, şi ciuciu tv, implicit, aka iubit supărat şi nani devreme aseară. În timp ce scriu asta, este în jur de ora 8, sunt trează de pe la 6, şi deja sunt la a doua ceaşcă de cafea. Şi în timp ce toamna îşi intră în drepturi, cu răcoarea caracteristică şi frunzele uscate, eu aştept să vină nişte omuleţi să mă reconecteze şi pe mine cu lumea… Da, constat că ne-am cam obişnuit cu această conexiune permanentă, şi orice interferenţă sau problemă tehnică devine greu de suportat pe măsură ce trece timpul.

Dar, să purcedem. Astăzi a venit rândul mult aşteptatului volum scris de Scott Frost, ce face parte din seria Twin Peaks, Dale Cooper: Viaţa mea, benzile mele.

Am aşteptat mult să-mi intre pe mână. Bine, asta pentru că, nici nu ştiam de existenţa luni până acum ceva vreme. Povestea mea şi povestea serialului şi a tot ce ţine de Twin Peaks începe acum vreo 10 ani, cred, pe când am decoperit în biblioteca mamei volumul Jurnalul secret al Laurei Palmer. M-a captivat şi m-a intrigat, şi l-am citit şi recitit de câteva ori. Câţiva ani mai apoi, la scurt timp după ce am descoperit magia internetului, torrentele şi faimosul site vplay, la vremea aceea, am început să mă uit şi la controversatul serial. Şi, deşi nu sunt adepta citit-recitit, văzut-revăzut, am revăzut şi re-revăzut serialul acesta de vreo câteva ori de atunci.

Anul trecut, căutând ceva pe site-ul unui anticariat, am văzut şi cărticica asta, şi flacăra pasiunii mele pentru Twin Peaks s-a reaprins. Iar anul acesta, când am constatat că s-a lansat o continuare a serialului, pam-pam, mi-am spus că musai trebuie să-l mai văd o dată, citesc cărticica asta, şi m-apuc şi de continuare. Să facem lucrurile cum trebuie, nu?

Acum, revenind la acest volum, sper că nu voi da spoilere nimănui, acţiunea de aici prezintă, mai mult sau mai puţin lacunar, viaţa agentului Dale Cooper, de la vârsta de 13 ani, de când primeşte primul său reportofon, până în momentul în care pleacă spre orăşelul Twin Peaks. Parcursul acestuia este presărat cu tot felul de evenimente, fiecare lăsându-şi amprenta în felul său. Am extras o serie de replici şi „cuvinte de duh” ale lui Dale pentru a le împărtăşi cu voi.

„Nu pretind să înţeleg alcătuirea lumii. Soarele răsare. Soarele apune. Aceasta îmi pare singura certitudine.”

Tînărul Dale face cunoştinţă şi cu forţele Răului, pe care le tot analizează, încercînd să desluşească misterele în care este atras.

„Există oare Răul în forme tangibile, cum ar fi, să zicem, un microb? Pluteşte el – aşa cum ar face o frunză – în curenţii de aer ce aduc viaţă lumii; mişcându-se înăuntrul şi în afara vieţilor noastre, ale tuturor şi, la răstimpuri, prinzând rădăcini în suflete nenorocite?”

„Recunoaşterea faptului că Răul există ca o entitate în afara puterii noastre de înţelegere a lumii şi vieţii nu reprezintă politica oficială a Biroului.”

„Diane, fiecare lucru de pe lume are un început. Nimeni nu se poate mişca, acţiona, fără să lase urme.” [Poate doar Răul.]

„Nimic din gândirea, din filosofia modernă nu lasă să transpară posibilitatea ca Răul să fie mai mult decît un concept etic. Şi totuşi, el există. E aici, cu noi. Călătoreşte în umbra nopţii, ori se lasă purtat de o adiere de vînt. Uneori stă ascuns în suflet, ca un şarpe, pîndind momentul în care să atace.”

Cea mai enigmatică înregistrare a acestuia este din Februarie 1977, şi relatează următoarele: „Răul are un chip.”

Dale are o viaţă activă, aş putea spune mai mult decît activă, studii, escapade, pasiunea lui pentru F.B.I. şi experienţa sa în cadrul academiei, iar toate acestea par să-l fi pus pe gînduri, spunînd următoarele:

„Mi se pare ciudat ca mie să mi se fi întâmplat atâtea în anii care au trecut. Este oare posibil ca unii oameni să trăiască o viaţă întreagă fără să experimenteze nici cea mai mică schimbare?”

SAMSUNG CSC

Iar mărturiile celor care l-au cunoscut pe Cooper confirmă că era într-adevăr un personaj:

„Îmi amintesc de prima întâlnire cu Dale Cooper: avea cea mai curată armă pe care o văzusem în viaţa mea.

Aldo Smith, Agent Special F.B.I ”

De asemenea, înregistrările lui Cooper lămuresc puţin şi misterul Diane:

„Mi-au dat şi o secretară. Numele ei este Diane, iar experienţa sa îmi va fi de mare ajutor. Diane arată exact aşa cum mi-am închipuit încrucişarea între un sfînt şi o cîntăreaţă de cabaret.” SAMSUNG CSC

Paginile acestei cărţi cuprind multe dintre experienţele de viaţă ale lui Cooper, primele lui investigaţii, primele cazuri, primele focuri de armă, fete, femei, familie… o incursiune fascinantă în viaţa agentului special F.B.I.

„Acestea sunt faptele. Ceea ce nu ne spun ele, însă, e că nici un fel de antrenament nu te poate pregăti pentru un caz real.” SAMSUNG CSC

Tot între aceste pagini aflăm şi lucruri care nu au fost dezvăluite în totalitate în cadrul serialului, cum ar fi împrejurările în care Dale şi-a cunoscut partenerul, şi anume, pe Windom Earle, şi ce s-a întîmplat pe parcusul relaţiei celor doi…

Eu una sunt complet fascinată, recomand cu încredere atît cărticelele cît şi serialul, cel vechi, dar, fiţi fără frică, mă apuc şi de cel nou, şi vă ţin la curent.

Vă mai las cîteva citate, şi mă duc să-mi fac un cappuccino. E trecut de 8 seara, deci… da, o lungă recenzie, şi un şi mai lung drum al publicării ei. Sper că v-a plăcut!

„Poate fiindcă sunt adeptul filosofiei tibetane, care afirmă că nu există evenimente independente, toate întâmplările fiind legate unele de altele şi influenţîndu-se reciproc.”

„Mintea, Diane, rămîne cea mai puternică sursă de vindecare cunoscută.”

„Trecutul trebuie să rămână în urmă. Prezentul are şi aşa destule obstacole.”

xoxo, Miruna.

Destine furate

Destine furate fotografie0384

(Titlul original: Hold tight)

Autor: Harlan Coben

Prezentare:

Cunoscutul scriitor american Harlan Coben, castigator a numeroase premii literare, isi incanta cititorii cu o poveste despre fragilitatea legaturilor interumane, in special a celor dintre parinti si copiii ajunsi la varsta adolescentei.

Destinele a trei familii care locuiesc intr-un orasel de langa New York se intrepatrund intr-un mod tragic, neasteptat si violent, iar legaturi ascunse ameninta sa iasa la suprafata, sa dea viata comunitatii peste cap si sa-i forteze pe parintii disperati sa intreaca orice limita pentru a-i apara pe cei pe care ii iubesc cel mai mult pe lume. Un roman provocator, o intriga captivanta, personaje autentice – sunt ingredientele unei lecturi fascinante de la prima pana la ultima fila.


 

Nu ştiu cum aş putea descrie mai bine acţiunea intrigantă şi captivantă a romanului decât printr-un citat chiar din filele lui, care ne arată că evenimente neprevăzute se pot întâmpla chiar şi celor mai obişnuiţi oameni, cu cele mai normale familii:

„Totul este atât de relativ şi tocmai acest lucru e oribil.”

          În primele pagini aflăm despre uciderea unei femei pe nume Marianne, apoi acţiunea se mută în casa familiei doctorului Baye, unde el şi soţia lui plănuiesc să-şi spioneze fiul monitorizându-i activitatea de pe internet, iar când în scenă mai apare şi Betsy Hill, mama tânărului Spencer care s-a sinucis în urmă cu ceva timp, lucrurile par complicate şi fără nicio legătură.

          Însă un fir invizibil face legătura între toate personajele şi evenimentele din vieţilele lor.

          Voi spune câteva cuvinte despre unele personaje precum şi citate reprezentative, suficient cât să vă incit la lectură, fără a distruge farmecul unui roman cu adevărat bun.

          Nash, cel care o ucide pe Marianne desfigurând-o în bătaie, este un personaj complex, ce pare a fi predestinat a fi ucigaş, mai ales după ce iubita lui soţie, Cassandra, este răpusă de cancer. Acesta afirmă că:

„Poate că societatea şi nu războiul este cea care îi forţează pe oameni să acţioneze într-un fel care nu e în firea lor.”


          „Casele semănau foarte mult una cu cealaltă. Nişte structuri solide care încercau să protejeze vieţile atât de fragile ale celor ce locuiau în ele.”

          Şi ce legătură există între Lucas Loriman, un băieţel ce are nevoie de un transplant de rinichi şi profesorul Lewiston, cel care printr-o remarcă răutăcioasă a distrus viaţa elevei sale – Yasmin? 

          Tia Baye, mama lui Adam, tânărul care dispare de acasă şi porneşte astfel o întreagă serie de evenimente nu tocmai fericite, este o femeie iubitoare, care pune pe primul loc familia, şi abia apoi cariera.

          „Faptul că, dintre toţi, alegi un singur individ cu care să-ţi împarţi viaţa – era ceva înfricoşător.”

          „Eşti sclavul celor pe care îi iubeşti.”

          Un roman plin de iubire, acţiune, adrenalină, ba chiar şi durere: „Nu ai cum să te pregăteşti pentru adevărata durere. Pur şi simplu trebuie s-o laşi să-ţi rupă sufletul când vine.”

          Între filele acestui roman se înghesuie atât de multe destine încât mi-e imposibil să vă vorbesc despre toate fără a-i strica farmecul, dar vă asigur că merită să-l citiţi şi să descoperiţi legăturile dintre personaje şi modul în care acţiunile unora afectează vieţile altora, şi tot aşa.


 

          O scriitură plăcută, cursivă, ce vă va atrage tot mai mult în mrejele ei pentru a putea descoperi adevărul despre fiecare personaj în parte!

 

Şi cu riscul de a părea nerecunoscătoare, mărturisesc că aceasta este singura carte cu adevărat bună pe care am primit-o la sfârşit de an şcolar, în cei 12 ani de şcoală! Ultima, da’ bună, sau care-i regula? 😀