Dale Cooper: Viata mea, bezile mele

Helău, helău.

Această postare ar fi apărut mai devreme, asta dacă aş fi avut net aseară. Dar, din păcate, nu ştiu que paso cu cei care-mi furnizează aceste servicii, aşa că ciuciu net pentru noi, şi ciuciu tv, implicit, aka iubit supărat şi nani devreme aseară. În timp ce scriu asta, este în jur de ora 8, sunt trează de pe la 6, şi deja sunt la a doua ceaşcă de cafea. Şi în timp ce toamna îşi intră în drepturi, cu răcoarea caracteristică şi frunzele uscate, eu aştept să vină nişte omuleţi să mă reconecteze şi pe mine cu lumea… Da, constat că ne-am cam obişnuit cu această conexiune permanentă, şi orice interferenţă sau problemă tehnică devine greu de suportat pe măsură ce trece timpul.

Dar, să purcedem. Astăzi a venit rândul mult aşteptatului volum scris de Scott Frost, ce face parte din seria Twin Peaks, Dale Cooper: Viaţa mea, benzile mele.

Am aşteptat mult să-mi intre pe mână. Bine, asta pentru că, nici nu ştiam de existenţa luni până acum ceva vreme. Povestea mea şi povestea serialului şi a tot ce ţine de Twin Peaks începe acum vreo 10 ani, cred, pe când am decoperit în biblioteca mamei volumul Jurnalul secret al Laurei Palmer. M-a captivat şi m-a intrigat, şi l-am citit şi recitit de câteva ori. Câţiva ani mai apoi, la scurt timp după ce am descoperit magia internetului, torrentele şi faimosul site vplay, la vremea aceea, am început să mă uit şi la controversatul serial. Şi, deşi nu sunt adepta citit-recitit, văzut-revăzut, am revăzut şi re-revăzut serialul acesta de vreo câteva ori de atunci.

Anul trecut, căutând ceva pe site-ul unui anticariat, am văzut şi cărticica asta, şi flacăra pasiunii mele pentru Twin Peaks s-a reaprins. Iar anul acesta, când am constatat că s-a lansat o continuare a serialului, pam-pam, mi-am spus că musai trebuie să-l mai văd o dată, citesc cărticica asta, şi m-apuc şi de continuare. Să facem lucrurile cum trebuie, nu?

Acum, revenind la acest volum, sper că nu voi da spoilere nimănui, acţiunea de aici prezintă, mai mult sau mai puţin lacunar, viaţa agentului Dale Cooper, de la vârsta de 13 ani, de când primeşte primul său reportofon, până în momentul în care pleacă spre orăşelul Twin Peaks. Parcursul acestuia este presărat cu tot felul de evenimente, fiecare lăsându-şi amprenta în felul său. Am extras o serie de replici şi „cuvinte de duh” ale lui Dale pentru a le împărtăşi cu voi.

„Nu pretind să înţeleg alcătuirea lumii. Soarele răsare. Soarele apune. Aceasta îmi pare singura certitudine.”

Tînărul Dale face cunoştinţă şi cu forţele Răului, pe care le tot analizează, încercînd să desluşească misterele în care este atras.

„Există oare Răul în forme tangibile, cum ar fi, să zicem, un microb? Pluteşte el – aşa cum ar face o frunză – în curenţii de aer ce aduc viaţă lumii; mişcându-se înăuntrul şi în afara vieţilor noastre, ale tuturor şi, la răstimpuri, prinzând rădăcini în suflete nenorocite?”

„Recunoaşterea faptului că Răul există ca o entitate în afara puterii noastre de înţelegere a lumii şi vieţii nu reprezintă politica oficială a Biroului.”

„Diane, fiecare lucru de pe lume are un început. Nimeni nu se poate mişca, acţiona, fără să lase urme.” [Poate doar Răul.]

„Nimic din gândirea, din filosofia modernă nu lasă să transpară posibilitatea ca Răul să fie mai mult decît un concept etic. Şi totuşi, el există. E aici, cu noi. Călătoreşte în umbra nopţii, ori se lasă purtat de o adiere de vînt. Uneori stă ascuns în suflet, ca un şarpe, pîndind momentul în care să atace.”

Cea mai enigmatică înregistrare a acestuia este din Februarie 1977, şi relatează următoarele: „Răul are un chip.”

Dale are o viaţă activă, aş putea spune mai mult decît activă, studii, escapade, pasiunea lui pentru F.B.I. şi experienţa sa în cadrul academiei, iar toate acestea par să-l fi pus pe gînduri, spunînd următoarele:

„Mi se pare ciudat ca mie să mi se fi întâmplat atâtea în anii care au trecut. Este oare posibil ca unii oameni să trăiască o viaţă întreagă fără să experimenteze nici cea mai mică schimbare?”

SAMSUNG CSC

Iar mărturiile celor care l-au cunoscut pe Cooper confirmă că era într-adevăr un personaj:

„Îmi amintesc de prima întâlnire cu Dale Cooper: avea cea mai curată armă pe care o văzusem în viaţa mea.

Aldo Smith, Agent Special F.B.I ”

De asemenea, înregistrările lui Cooper lămuresc puţin şi misterul Diane:

„Mi-au dat şi o secretară. Numele ei este Diane, iar experienţa sa îmi va fi de mare ajutor. Diane arată exact aşa cum mi-am închipuit încrucişarea între un sfînt şi o cîntăreaţă de cabaret.” SAMSUNG CSC

Paginile acestei cărţi cuprind multe dintre experienţele de viaţă ale lui Cooper, primele lui investigaţii, primele cazuri, primele focuri de armă, fete, femei, familie… o incursiune fascinantă în viaţa agentului special F.B.I.

„Acestea sunt faptele. Ceea ce nu ne spun ele, însă, e că nici un fel de antrenament nu te poate pregăti pentru un caz real.” SAMSUNG CSC

Tot între aceste pagini aflăm şi lucruri care nu au fost dezvăluite în totalitate în cadrul serialului, cum ar fi împrejurările în care Dale şi-a cunoscut partenerul, şi anume, pe Windom Earle, şi ce s-a întîmplat pe parcusul relaţiei celor doi…

Eu una sunt complet fascinată, recomand cu încredere atît cărticelele cît şi serialul, cel vechi, dar, fiţi fără frică, mă apuc şi de cel nou, şi vă ţin la curent.

Vă mai las cîteva citate, şi mă duc să-mi fac un cappuccino. E trecut de 8 seara, deci… da, o lungă recenzie, şi un şi mai lung drum al publicării ei. Sper că v-a plăcut!

„Poate fiindcă sunt adeptul filosofiei tibetane, care afirmă că nu există evenimente independente, toate întâmplările fiind legate unele de altele şi influenţîndu-se reciproc.”

„Mintea, Diane, rămîne cea mai puternică sursă de vindecare cunoscută.”

„Trecutul trebuie să rămână în urmă. Prezentul are şi aşa destule obstacole.”

xoxo, Miruna.

Advertisements

Mid-Year Book Freak Out Tag

  1. Cea mai bună carte pe care ai citit-o până în acest punct al anului 2017.

Povestea Slujitoarei de Margaret Atwood.

  1. Cea mai bună continuare (a unei cărți) citită în 2017.

Nu am citit nicio continuare, dar sper ca răspunsul la această întrebare să fie volumul Frumoşii, de Scott Westerfeld pentru că este continuarea volumului Urâţii, care mi-a plăcut mult.

  1. O carte nou lansată pe care nu ai citit-o încă, dar vrei neapărat.

O fată din bucăţi, de Kathleen Glasgow.

  1. Cea mai anticipată lansare din a doua jumătate a anului.

Hmm, The one memory of Flora Banks? Vreau mult să citesc cartea asta, dar nu ştiu exact cand se va lansa la noi.

  1. Cea mai mare dezamăgire.

Cu siguranţă O viaţă mai bună de Anna Gavalda…

  1. Cea mai mare surpriză.

Minţile lui Billy Milligan de Daniel Keyes, cred. Am fost surprinsă când am descoperit acest volum şi chiar m-a captivat.

  1. Noul autor preferat. (Debutant sau nou pentru tine)

Chiar nu ştiu… cred că oscilez între Margaret Atwood şi Rainbow Rowell… Presupun că trebuie să mai citesc. 🙂

  1. Cel mai nou crush pe un personaj.

Posibil Levi din Fangirl. Nu am avut niciodată cine ştie ce crushuri pe personaje.

  1. Cel mai nou personaj preferat.

Offred, din Povestea slujitoarei.

10. O carte care te-a făcut să plângi.

Anul acesta, nici una. Nu prea obişnuiesc să plâng la cărţi. Sau poate nu am citit ce trebuie. 😀 Dacă aveţi recomandări, le aştept.

  1. O carte care te-a făcut fericit.

#GirlBoss de Sophia Amoruso. Chiar m-a impulsionat.

  1. Cea mai bună ecranizare a unei cărți pe care ai văzut-o anul ăsta.

Pff, întrebare capcană.

Mi-a plăcut ecranizarea celor de la HBO pentru Povestea slujitoarei, de Margaret Atwood, dar mi-a plăcut şi filmul Split, care mie mi se pare mai mult decât inspirat de Minţile lui Billy Milligan de Daniel Keyes, deşi oficial nu am găsit vreo legătură între ele…

  1. Recenzia preferată scrisă până acum.

Având în vedere că anul acesta am făcut doar 4 recenzii, şi anume:

Oscar şi Tanti Roz, de Eric Emmanuel Schmitt

#GIRLBOSS de Sophia Amoruso.

Urâţii, de Scott Westerfeld

Fangirl de Rainbow Rowell,

Hmm, nu că nu pot alege, dar mi-e efectiv ruşine că nu am făcut mai multe recenzii, având în vedere că totuşi am citit câteva cărţi anul acesta… Drept dovadă vă arăt provocarea de pe goodreads. 🙂 

gr

  1. Cea mai frumoasă carte pe care ți-ai cumpărat-o (sau ai primit-o) anul ăsta.

Frumoasă… cu coperta  frumoasă, sau cu povestea frumoasă?

Chiar astăzi mi-a ajuns o comandă de pe cartepedia.ro, şi mi se pare foarte frumoasă coperta cărţii Pasăre cântătoare de Kathryn Erskine de care abia aştept să mă apuc. 🙂

  1. Ce cărți trebuiesă citești până la finalul anului?

Trebuie? Nu ştiu dacă trebuie să citesc ceva doar pentru că trebuie… Vreau să citesc pentru că imi place… acum, depinde cum mă va ajuta timpul. Posibil să revin cu un tbr zilele astea, sau după ce ajung inapoi in Iasi. Pe goodreads mi-am setat un challenge de 30 de carti pentru anul acesta şi am citit 18 carti pana acum. 🙂 Vedem ce ne rezervă viitorul.

Acum vă invit şi pe voi să răspundeţi la aceste întrebări şi fie să îmi lăsaţi răspunsurile în comentarii fie doar să răspundeţi pentru voi pentru că mi se pare un exerciţiu grozav de evaluare a cărţilor citite până acum.

Eu am preluat ideea acestui tag de la Irina Citeşte.
Sper din tot sufletul că o urmăriţi pentru că este the most awesome şi ma inspiră mult recomandările ei.

Cam atât pentru azi.

xoxo, Miruna