Dimineţi, cafea şi Super Blog 2017.

Helău, helău.

Cunoaşteţi sentimentul ăla de dimineaţă, când totul vi se pare o provocare? Dar trebuie să vă ridicaţi şi să părăsiţi îmbrăţisarea călduroasă a patului şi să vă începeţi activitatea?

Oh, uneori am impresia că fiecare dimineaţă e la fel de greu de depăşit, că e mai mult decât o provocare… dar în dimineaţa asta, parcă nu mai e chiar aşa. Fac doar ce aş vrea, ce imi propun, ce se mai iveşte, şi nu ar fi frumos să am cât mai mult timp la dispoziţie?

Eh, eu zic că da. Am un teanc de cărţi de recenzat, mai multe de citit, să nu mai spun de cele gata începute şi în curs de citire. Şi e fix ce-mi doream să fac. E pentru mine, e pentru viitorul meu.

Şi, chiar dacă nu ştiu câte dimineţi de-acum încolo vor mai fi o provocare pentru mine, pentru următoarele luni voi avea parte de o provocare constantă:  Competiţia Super Blog. 

Se spune că participarea la această competiţie este provocarea supremă pentru orice blogger. Eu văd în ea o oportunitate, şi sper să profit de ea. Aşadar, încerc să las pe tuşă lenea, amânările, şi să fac faţă tuturor temelor propuse.

Deci, putem spune că, oficial, m-am înscris în Competiţia Super Blog 2017.

De asemenea, vă invit să vă interesaţi, şi de ce nu, să participaţi la această competiţie, dacă îndepliniţi cerinţele necesare. 🙂

 

Particip SuperBlog 2017 Sustin SuperBlog 2017

 

 

Ţineţi-mi pumnii!

xoxo, Miruna.

P.S: Mostră a dimineţii mele. 🙂

minsta

Advertisements

Postare de-aseară

Helău, there.

Sunt tot eu, Miruna, sper că nu eterna studentă la psihologie… da, sunt în anul 3, şi …licenţa bate la uşă, dar despre asta, altă dată, cu precizare în fiecare postare, desigur. #meh

După cum spuneam, îngropată în hârtii, cu zeci de gânduri nefinalizate pentru proiecte care de care mai useless, sau cel putin asa mi se par mie, încercam să fiu productivă…

Mâncam un iaurt cu chipsuri, cu chipsuri cu aromă de paprika cu iaurt, nu vreau să ştiu ce-a fost în mintea producătorilor, în fine, şi am dat peste articolul Alinei, click aici,  şi-am zis să văd dacă găsesc vreo metodă eficientă şi pentru mine, şi ce mai pot împărtăşi cu voi, şi evident, pe această cale, ce mai puteţi voi să-mi împărtăşiţi.

Aşadar… ce mi-a atras atenţia a fost:

Limitează-te să vezi doar un episod din serialul preferat pe zi.

Da, ar fi şi asta o chestie, asta dacă aş avea timp… sau dacă aş mai avea vreun serial preferat, pentru că m-am cam săturat de seriale… serios acuma… 😀

Apoi, tehnica pomodoro,(Alino. nu mai pune litere în plus 😀 ).

Această tehnică constă în a seta un timer astfel încât la fiecare 25 de minute de muncă asiduuă și foarte concentrată, să iei o pauză de 5 minute…

timer-jpg

Voi încerca, după ce termin de scris articolul ăsta. 🙂

Şi, în cele din urmă, cu majuscule evidenţiat, lucrul meu preferat de făcut, de-altfel…

SPALĂ VASELE.

Ştiu că sună ciudat rău, dar … e eficient. Pe mine mă relaxează şi îmi conferă un adevarat sentiment de satisfacţie.

BONUS : încerc să şi renunţ la multitasking, dar cele treişpe’ tab-uri deschise nu îmi susţin deloc iniţiativa.

UPDATE: Mă bucur că am reuşit să postez asta, aseară wordpressul mă ura intens…

Semnat, o Mirună extra-obosită.

#meh

mai, mai vino.

Ştii cum sunt ploile-n martie?

Şi cum reînvie încet, încet totul?

Soarele – timid şi aspru,

Cu raze cuprinse de frică şi-amărăciune,

Iarba, pe sub paşii noştri abătuţi,

Şi sufletul, sufletul tânjind după o ploaie caldă,

Să-şi spele durerea,

Şi să plece.

Martie, trecută ţi-e vremea.

Mai, te-mbrăţişez cu drag,

În liniştea noastră verde şi plăcută.

10 mai 2015

Iaşi, facultate şi altele

Seară faină tututor!

Probabil  că mi-aţi observat (sau nu) absenţa. Ideea principală e că m-am mutat şi am început facultatea. Psihologie la UAIC Iaşi.

Cu siguranţă aţi auzit şi voi ce frumos e la Iaşi, etc. etc.

Da, e frumos, şi nu prea. Voi enumera ce-mi place şi ce nu la acest oraş. E doar părerea mea, nu o luaţi personal.

Îmi plac: ❤

  • copacii şi frunzele, toamna e perfectă şi Iaşiul e făcut pentru toamnă!
  • pisicile  superbe şi surprinzător de mari văzute prin zona facultăţii şi nu numai
  • nişte trandafiri foarte frumoşi din faţa unei şcoli din Păcurari.
  • unele privelişti rupte din poveşti, numai bune pentru reverii!
  • covrigii cu seminţe de la Petru – demenţiali. 

Nu-mi plac: 😐

  • Oameni sărmani care îşi fac veacul pe stradă. E o realitate tristă şi cruntă.
  • Câinii. Nu mă înţelegeţi greşit, îmi plac câinii, sunt frumoşi şi drăguţi, dar te cam sperie să vezi ditamai câinele pe stradă, şi credeţi-mă, atât câinii cât şi pisicile din Iaşi sunt MARI!

Alte lucruri: 😀

  • Pentru mine e relativ nouă chestia cu transportul în comun. M-am obişnuit cu uitatul după autobuze şi aşteptatul lor, dar partea paranoică din mine e terifiată de cât de multă lume e într-un singur autobuz la orele de vârf şi de câţi microbi poţi lua astfel.
  • M-am îngrăşat de când m-am mutat aici. Şi mănânc cât de cât sănătos.
  • Cafeaua băută fără mama nu are acelaşi gust.
  • Nu am mai avut timp să citesc sau să stau pe net la fel de mult ca înainte.

 

Cam atât despre mine… Aştept noutăţile voastre şi sper să revin cu ceva poze sau poate cu vreo poezie nouă.

Şi ca să spun şi câte ceva despre ce citesc acum, am început În supa miso şi În umbra omului. Voi cum staţi cu timpul pentru citit? Toate cele bune, nu uitaţi că sunt prin preajmă. 😀

 -chocolate makes everything better-

xoxo,

Miruna.

 

 

Noutăţi

Seară frumoasă, dragilor!

Revin pe-aici cu… noutăţi, desigur! 🙂

Încep cu ce-i mai „activ” (nu prea, dar, v-aţi prins voi, hihi): pagina oficială de facebook:

https://www.facebook.com/mirunasipoezie

Vă aştept pe-aici, pe-acolo, cu propuneri, idei, comentarii, ce cărţi aţi mai citit, ce citate v-au impresionat, tot ce vă trece prin minte! 😀

De asemenea, vă ţin la curent cu ce mai citesc.

Încep cu o carte primită în dar cu ocazia zilei mele de naştere:

„Întâlnirea cu visele – Cum să-ţi înţelegi visele şi să le foloseşti pentru dezvoltarea personală” de Ruth Berry – colecţia Psihologie practică a editurii Trei.

intalnireacuvisele.jpg

Este o carte interesantă, care dă „idei” până şi celor mai sceptici dintre noi despre planul oniric al fiecăruia. (şi, da, păturica aia roz-mov super-pufoasă este tot un cadou minunat de la o persoană dragă ❤ )

Continui cu … autorul meu de suflet, Stephen King, şi mărturisesc cât de bucuroasă sunt pentru că am găsit la biblioteca din oraş o carte în engleză a acestuia, de care mă voi apuca de citit curând: Dolores Clairborne.

Fotografie0474a.jpg

Închei cu ce mă voi delecta în seara aceasta, Ghost House de Clare McNally, împrumutată de asemenea de la bibliotecă, o carte ce sugerează fiori reci pe şira spinării.

De asemenea, sper să termin de citit şi “Toamna” de Mons Kallentoft şi să vă prezint recenzia acesteia cât de curând. 😀

Voi, ce mai citiţi, ce mai savuraţi, şi ce planuri aveţi pentru noua săptămână de toamnă?

xoxo, Miruna

Despre ce-am citit eu în 2014…

Hey! ❤

Ce mod mai bun de a începe săptămâna decât un sondaj, ce spuneţi ? 🙂

Şi, evident, este vorba despre cărţi! 😀

 

Aştept răspunsurile voastre şi vă urez o săptămână cât mai bună! ❤

enhanced-buzz-14613-1362714445-3

Şi poate pregătesc şi un concurs, mă mai gândesc.

Aştept răspunsurile voaste în sondaj şi părerile în comentarii! 🙂

Destine furate

Destine furate fotografie0384

(Titlul original: Hold tight)

Autor: Harlan Coben

Prezentare:

Cunoscutul scriitor american Harlan Coben, castigator a numeroase premii literare, isi incanta cititorii cu o poveste despre fragilitatea legaturilor interumane, in special a celor dintre parinti si copiii ajunsi la varsta adolescentei.

Destinele a trei familii care locuiesc intr-un orasel de langa New York se intrepatrund intr-un mod tragic, neasteptat si violent, iar legaturi ascunse ameninta sa iasa la suprafata, sa dea viata comunitatii peste cap si sa-i forteze pe parintii disperati sa intreaca orice limita pentru a-i apara pe cei pe care ii iubesc cel mai mult pe lume. Un roman provocator, o intriga captivanta, personaje autentice – sunt ingredientele unei lecturi fascinante de la prima pana la ultima fila.


 

Nu ştiu cum aş putea descrie mai bine acţiunea intrigantă şi captivantă a romanului decât printr-un citat chiar din filele lui, care ne arată că evenimente neprevăzute se pot întâmpla chiar şi celor mai obişnuiţi oameni, cu cele mai normale familii:

„Totul este atât de relativ şi tocmai acest lucru e oribil.”

          În primele pagini aflăm despre uciderea unei femei pe nume Marianne, apoi acţiunea se mută în casa familiei doctorului Baye, unde el şi soţia lui plănuiesc să-şi spioneze fiul monitorizându-i activitatea de pe internet, iar când în scenă mai apare şi Betsy Hill, mama tânărului Spencer care s-a sinucis în urmă cu ceva timp, lucrurile par complicate şi fără nicio legătură.

          Însă un fir invizibil face legătura între toate personajele şi evenimentele din vieţilele lor.

          Voi spune câteva cuvinte despre unele personaje precum şi citate reprezentative, suficient cât să vă incit la lectură, fără a distruge farmecul unui roman cu adevărat bun.

          Nash, cel care o ucide pe Marianne desfigurând-o în bătaie, este un personaj complex, ce pare a fi predestinat a fi ucigaş, mai ales după ce iubita lui soţie, Cassandra, este răpusă de cancer. Acesta afirmă că:

„Poate că societatea şi nu războiul este cea care îi forţează pe oameni să acţioneze într-un fel care nu e în firea lor.”


          „Casele semănau foarte mult una cu cealaltă. Nişte structuri solide care încercau să protejeze vieţile atât de fragile ale celor ce locuiau în ele.”

          Şi ce legătură există între Lucas Loriman, un băieţel ce are nevoie de un transplant de rinichi şi profesorul Lewiston, cel care printr-o remarcă răutăcioasă a distrus viaţa elevei sale – Yasmin? 

          Tia Baye, mama lui Adam, tânărul care dispare de acasă şi porneşte astfel o întreagă serie de evenimente nu tocmai fericite, este o femeie iubitoare, care pune pe primul loc familia, şi abia apoi cariera.

          „Faptul că, dintre toţi, alegi un singur individ cu care să-ţi împarţi viaţa – era ceva înfricoşător.”

          „Eşti sclavul celor pe care îi iubeşti.”

          Un roman plin de iubire, acţiune, adrenalină, ba chiar şi durere: „Nu ai cum să te pregăteşti pentru adevărata durere. Pur şi simplu trebuie s-o laşi să-ţi rupă sufletul când vine.”

          Între filele acestui roman se înghesuie atât de multe destine încât mi-e imposibil să vă vorbesc despre toate fără a-i strica farmecul, dar vă asigur că merită să-l citiţi şi să descoperiţi legăturile dintre personaje şi modul în care acţiunile unora afectează vieţile altora, şi tot aşa.


 

          O scriitură plăcută, cursivă, ce vă va atrage tot mai mult în mrejele ei pentru a putea descoperi adevărul despre fiecare personaj în parte!

 

Şi cu riscul de a părea nerecunoscătoare, mărturisesc că aceasta este singura carte cu adevărat bună pe care am primit-o la sfârşit de an şcolar, în cei 12 ani de şcoală! Ultima, da’ bună, sau care-i regula? 😀

Tag: Behind the blog

Am primit acest tag de la nebunatica şi energica Alina şi îl voi oferi şi eu la rândul meu altora.
Regulile sunt simple:
Trebuie să răspunzi sincer.
Trebuie să iei imaginea tag-ului și s-o încorporezi în postarea ta.
Tăguiește cât mai mulți din blogării tăi favoriți/care îți plac foarte mult :)).
Acum cerinţele: vor fi 7 întrebări universale (la care va răspunde toată lumea) şi 4 (sau mai multe, minim 4) lucruri pe care vrei tu să le ştie lumea.
Să începem!
1.Din ce oraș ești?
Siret, jud. Suceava
2.Câți ani ai?
18, dar pe 2 septembrie voi împlini 19! :3
Hell, yeah! ❤ I live for autumn!
bonfires._hoodies.-108873
3.Care e mâncarea ta preferată? Dar dulcele preferat?
Mâncarea preferată cartofii prăjiţi cu şniţele, desigur! ❤ Şi iubesc pâinicile de casă cu seminţe! ? ❤
599394_368859506514283_214099915_n
Dulce preferat, cu siguranţă ciocolata, sau tot ceea ce implică ciocolată, migdale, nuci sau alte delicatese! De asemenea îmi plac mult jeleurile! ❤
285559_138556096228828_6153883_n
4.Care e cel mai mare vis al tău?
Să duc o viaţă frumoasă şi să am realizări profesionale, să fiu o mamă bună şi să am o căsuţă cochetă şi luminoasă!
tumblr_mjv52oShSE1qd0psoo1_500
5.Cea mai mare frică a ta este … ?
Secretă, momentan! Dar uite nişte plicuri drăguţe! :3
tumblr_miojlnqXsB1qahc7ho1_500
6.Care este citatul tău preferat, dar motto-ul?
Citatul preferat este…
“I know how hopeless things can seem. I know the kind of
dark tunnel you can fall into.”
iar mottoul preferat este…
tumblr_mqeswgyd6q1susw3eo1_500
7. Aici o (sau mai multe) întrebare/i pusă/e de cititorii tăi, revin-o cu un edit.
Chiar că sunt curioasă ce aveţi de întrebat! :D:D
Mulţumesc, Flavia, pentru întrebări! 🙂
1. dacă ar fi să dai un sfat tuturor oamenilor și ei chiar l-ar asculta, care ar fi acela?
Dacă nu puteţi fi mai buni, măcar nu fiţi mai răi!
2. ce faci atunci când ești nervoasă?
Depinde, ascult muzică, scriu sau mă plimb. 😀
și 3. care crezi că este cea mai mare problemă pe care o au oamenii din zilele noastre?
Proasta organizare şi dezumanizarea.

Acum câteva lucruri despre tine:

Abia aştept să am un locuşor doar al meu plin cu lucruşoare drăguţe precum acesta:
tumblr_n9uixvMHNr1tfwjeqo1_500
Iubesc cafeaua. Cafeaua potrivită, la momentul potrivit şi cu persoana potrivită… scântei şi miracole! :3
tumblr_n48e1xydfq1qbmsleo1_500
Iubesc casa asta:
10377381_592137220884714_5815938080887800482_n
Photo credit: Alexandra Maria Stremciuc
Cea mai frumoasă aniversare a mea a fost la 17 ani.
Un moment frumos de care am avut parte la aniversarea de 18 ani este acesta:
Îmi plac mult de tot pisicile. Here are my two loves:
Acum dau acest tag spre următoarele bloguri:
şi
Oricine doreşte poate lua tag-ul.
Nu uitaţi să îmi lăsaţi link cu postările voastre!
Huggies, Miruna!

 

Fata dispărută

Fata dispărută fotografie0378

(Titlul original: Gone Girl)

Autor: Gillian Flynn

 

          Financial Times: „Citeşte-l şi rămâi celibatar.”

Citind aceste cuvinte te gândeşti că oamenii de lângă tine nu pot fi chiar aşa de răi...

Romanul are ca motto un citat din „Iluzia” de Tony Kushner:

“Dragostea e preschimbarea nesfârşită a lumii: minciuni şi ură, ba chiar şi crimă, sunt toate împletite în ea. E înflorirea de nestăvilit a celor opuse şi-amestecate, un trandafir minunat din care se ridică, abia simţit, izul de sânge.”

          Doar că în acest roman „izul de sânge” se simte puternic şi este însoţit de mister, certuri, minciuni şi gânduri nerostite născute într-un mariaj disfuncţional, dintre Amy Elliott Dunne şi Lance Nicholas Dunne – Nick.

          La prima vedere, cartea pare intimidantă, multe pagini, perspectivă narativă dublă… dar după ce o veţi termina de citit vă veţi dori să fi avut mai multe, mult mai multe pagini.

          Romanul este împărţit în trei părţi, prima parte năuceşte mintea cititorului şi o manipulează într-un mod ascuns, ducându-l pe acesta pe tărâmul clişeelor, asta pentru a-l stupefia în cea de-a doua parte şi pentru a-l şoca în ultima parte, ce pare teribil de scurtă şi de insuficientă, cititorul dorind mai multe informaţii despre acţiunea „suculentă” a cărţii.

Prima parte începe cu perspectiva lui Nick, începând cu ziua dispariţiei soţiei sale, Amy în ziua celei de-a cincea aniversări a căsătoriei: „anul de lemn”, capitolele lui Nick alternând cu cele ale lui Amy, care sunt însemnări din jurnalul ei din trecut.

          Nick şi Amy – amândoi rămaşi fără slujbe – sunt nevoiţi să se mute din New York în oraşul natal al lui Nick – Carthage, Missouri pentru că mama acestuia „mama Mo” este bolnavă de cancer iar tatăl lui de Alzheimer.  Amy – o femeie frumoasă, inteligentă şi mereu cu creierul „zumzăind” – nu este foarte încântată de noua lor casă, spunând:

„Să-mi las sufletul la intrare înainte să deschid uşa?”

          Nick observă cum soţia sa se schimbă pe parcursul ultimilor doi ani de căsnicie afirmând despre aceasta:

„a năpârlit literalmente, lăsând pe duşumea un maldăr de piele şi de suflet”.

În acelaşi timp, Amy observă cum se schimbă soţul ei, cei doi făcând constant referiri la diferite întâmplări din trecutul lor pe parcursul naraţiunii.

          Nick este aşadar primul – şi singurul – suspect al poliţiei în ceea ce priveşte dispariţia soţiei sale. Dându-şi seama că toate însemnările din jurnalul soţiei – despre care nu avea habar şi care iese la iveală în mod misterios după ce poliţia primeşte un pont anonim – îl incriminează din ce în ce mai mult, începe propriile investigaţii.

          Ca o tradiţie, în fiecare an de aniversarea căsătoriei lor, Amy pregăteşte o „vânătoare de comori” lăsând indicii bine ticluite care-l plimbă pe Nick dintr-un loc în altul – locuri semnificative pentru relaţia lor – ajungând la premiul final: cadoul aniversar. Înainte de misterioasa dispariţie Amy reuşeşte să plănuiască la fel ca-n fiecare an această vânătoare de comori, aşa că Nick porneşte în rezolvarea ei în speranţa că va găsi noi indicii. Descoperă astfel tot felul de lucruşoare care de care mai interesante despre soţia lui.

          Partea a doua a romanului începe cu o însemnare a lui Amy chiar din ziua dispariţiei…

          În câteva zile povestea dispariţiei devine foarte cunoscută, şi pe măsură ce noi lucruri ies la iveală aflăm că şi alte lucruri ies la iveală:

„Îţi închipui cum e să-ţi arăţi adevărata fire, în sfârşit soţului tău, sufletului tău pereche, şi să vezi că nu te place? Aşa a început ranchiuna.”

         

The Guardian : „Vocile personajelor sună atât de autentic, încât cititorul devine un observator direct al mariajului disfuncţional. Un adevărat tur de forţă.”

 

          „Fata dispărută” este un roman care îţi taie respiraţia şi te face să te îndoieşti de cei pe care-i ai aproape.

Mi-a plăcut mult de tot şi aştept cu nerăbdare ecranizarea în care vor juca Ben Affleck, Neil Patrick Harris şi alţii – care sper să interpreteze întocmai personajele bine construite de Gillian Flynn în romanul „Fata dispărută”.