O baie cu spumă, un pahar de vin roşu, un tratament Royal! – o ieşire din cotidian.

Helău, helău. Ce mai faceţi? Cum a fost astăzi, vineri 13, pentru voi?

Pentru mine a fost o zi destul de bună. Am achiziţionat două volume destul de interesante, Inimă vinovată, de Julie Parsons şi Mă cheamă Rose, ca pe mama, de Veronique Ovalde. Am fost prin oraş, m-am plimbat, m-a prins o ploaie de toamnă, acompaniată şi de o ploaie de frunze… Melancolie în tonuri de galben şi asfalt ud. Şi, cum nu se poate fără o cafea caldă şi câte un ochi aruncat pe facebook, ce să vezi, ce să vezi, am descoperit că anul trecut pe vremea asta ningea! Parcă instant m-am imaginat undeva departe de toată agitaţia, într-o cameră de hotel, cu nişte ciorapi pufoşi în picioare, citind ceva cu o cană mare de ceai cu lămâie alături.

Aş vrea să mă răsfăţ aşa cum nu am mai făcut-o niciodată. Ei bine, da, mărturisesc! Iarna nu am mers niciodată în vacanţă. Mereu am stat acasă, evident, citind şi vizionând seriale, stând la taclale cu ai mei şi punând la cuptor tăvi cu turtă dulce. Dar cred că acum a venit vremea dacă nu să plănuiesc, măcar să îmi închipui cum ar fi să am parte de un tratament Royal. Şi unde altundeva dacă nu la Hotel Royal Poiana Braşov?

hr3

Pentru mine Poiana Braşov e un fel de sinonim pentru schi, nu că m-aş pricepe la schi, şi nici nu mă omor după bulgăreli sau picioare congelate de frig, dar pun pariu că priveliştea de-acolo este superbă. Acum, revenind la tratamentul meu Royal, aici puteţi găsi cazare atât pentru cupluri,  cât şi pentru familii cu copii sau gaşca de prieteni, în camere bine dotate şi amenajate cu tot ce vă trebuie pentru un sejur cât mai confortabil. Inclusiv internetul wireless este de nelipsit, şi este gratuit în întreg hotelul.

Ce mi-a atras mie atenţia? În primul rând sauna, pentru că nu am mai fost niciodată la saună, fie pentru că nu prea am avut ocazia şi pentru că mi-e şi puţin frică, dar e cazul să mă maturizez, nu? Şi în al doilea rând, posibilitatea de a juca biliard. Cred că am mai fost doar o dată sau de două ori la biliard cu nişte prieteni dar nu am reuşit să deprind cine ştie ce abilităţi fantastice de a mânui tacul, aşa că, la hotel Royal aş mai bifa încă un lucru de pe lista mea cu lucruri pe care vreau să le fac. Plus că aş merge cu instructorul meu personal de biliard, şi nu numai, iubitul meu.

biliard

Cred că aş sta cel puţin trei nopţi, în care mă voi răsfăţa, voi evada din cotidian şi îl voi obliga pe iubitul meu să-şi închidă telefonul, să petrecem astfel cât mai mult timp de calitate împreună, fără să fim întrerupţi de sunetul strident şi omniprezent al notificărilor. Şi cu siguranţă vom opta pentru o cameră care dispune de baie cu cadă, pentru a mă lăsa învăluită de apă fierbinte, aburi, parfum de scorţişoară şi un pahar de vin roşu, savurat în ciuda frigului de afară.

hr4

Ce spuneţi, vă tentează şi pe voi un tratament Royal? Pun pariu că e superb şi vara, şi toamna, iarna sau primăvara! Voi ce plănuiţi pentru vacanţa de iarnă?

xoxo, Miruna.

Acest articol a fost scris pentru proba numărul 6 a competiţiei Super Blog 2017.

Advertisements

Revolta sucului de păstârnac!

Stimaţi români, vă informăm că în toate centrele comerciale din ţară, dar şi în magazinele de cartier, păstârnacul, morcovii, sfecla şi alte rădăcinoase protestează! Cer să fie nu doar în atenţia românilor, ci şi pe mesele lor, în smoothie-uri şi sucuri cu adevărat nutritive. Autorităţile au fost luate prin surprindere, aşa că au cerut ajutorul celor de la Hurom România.

logo-hurom_1504190816-300x300

Helău, helău. Ce mai fac cititorii mei toamna aceasta? Da, ştiu, iar toamnă, toamnă, toamnă… dar n-am ce face! Îmi place atât de mult toamna şi tot ce aduce ea astfel încât fac tot posibilul să mă bucur de toate bunătăţile „disponibile”. Presupun că vă-ntrebaţi de unde o pasiune aşa bruscă pentru păstârnac şi sfeclă. Să ştiţi că nu e ceva brusc, mai ales că tocmai toamna mie mi se întâmplă să fac ‘roşu în gât’. Şi dacă aţi avut prin preajmă o super-bunică aşa cum am eu, sigur aţi gustat sirop de sfeclă. Şi nu orice fel de sirop, ci dintr-acela făcut proaspăt şi cald, direct dintr-o sfeclă pusă pe plită, cu puţin zahăr într-o scobitură pe mijloc. Delicios şi sănătos! Deci „divină” este sfecla, de-mi stârni nostalgia şi pofta de suc de sfeclă!

hurom sucuri

Sursa: huromromania.ro

Aşa că, ar fi urât din partea mea să vă las o reţetă pentru un suc de sfeclă, să vă întăriţi organisimul pentru sezonul rece fără să vă fac o recomandare de nelipsit din bucătărie, fără de care nu aveţi cum să obţineţi un suc cu adevărat nutritiv. Este vorba despre noul storcător prin presare la rece Hurom HZ, disponibil în 3 culori superbe.

Cu Hurom, limitele în ceea ce priveşte prepararea unui suc din fructe şi legume, pur şi simplu dispar. Iar producătorii ne invită pe canalul lor de YouTube, unde ne prezintă tot felul de idei sănătoase, chiar şi cu produse locale şi de sezon. Avem aşadar, sucuri de:

  • Sfeclă, morcovi şi ghimbir.
  • Morcov, păstârnac şi grapefruit.
  • Struguri, ananas şi pepene galben. Iar storcătoarele Hurom promit un gust inedit, pentru că sucul obţinut din struguri, prin presare la rece, este însoţit de aroma unică dată de uleiurile din sâmburii acestora.
  • Iar pe lista mea se adaugă prunele şi gutuile!

Şi dacă vă gândeaţi că asta ar fi cam tot cu fructele şi legumele de toamnă… Ei bine…nu! Pentru că Hurom România face tot posibilul să-i convingă pe cei 81% dintre românii care nu consumă suficiente fructe şi legume să renunţe la acest obicei. Iar una dintre “strategiile”  lor este să posteze o combinaţie demenţială pe pagina lor de Facebook:

hurom dovleac

Cu toţii avem măcar o amintire din copilărie, de-acasă sau de pe la bunici, la strâns de mere, pere, nuci şi struguri, mângâiaţi de razele soarelui tomnatic şi înconjuraţi de frunze multicolore foşnind sub tălpi.. şi de ce nu am transpune acel sentiment în bucătăria zilelor noastre, extrăgând tot ce-i mai bun din fructe şi legume pentru a ne turna în pahare o doză de energie şi sănătate? Iar pentru asta, cei de la magazinul profistore.ro au reduceri la toată gama de storcătoare Hurom.

Aşa că, încercaţi să mâncaţi cât se poate de sănătos, cu până la 6 ori mai multe vitamine, minerale și enzime“, de la Hurom citire, si s-auzim numai de bine!

După cum presupun că v-aţi dat seama, acesta este articolul meu pentru cea de-a doua probă din cadrul competiţiei Super Blog 2017.

xoxo, Miruna

P.S. Dacă sunteţi norocoşi, puteţi avea parte de nişte surprize pe pagina de Facebook a celor de la Hurom România. 🙂

 

Pisoi, toamnă… şi ce toamnă!

Helău, helău.

Sper că nu m-aţi dat dispărută, am fost şi eu prinsă cu diverse treburi, dar mai trec şi pe-aici să vă mai povestesc câte ceva. Sigur veţi râde de mine, dar acum pe lista mea de priorităţi se află şi sarcina de a educa patru pufoşenii adorabilicioase să facă la litieră. Da, pisica mea a fătat. Şi cum motanul meu este alb, şi pisica neagră, am zis că o să iasă un fel de 50 shades of grey. Daaaar, no, nici pomeneală.

Ia uitaţi ce drăgălăşenii am eu aici, trei dormind pe prag, iar altul, mai şotios, într-un papuc.

 

Şi, cum am ieşit cu ghemotoacele astea afară, să-mi savurez cafeaua aburindă, m-a lovit nostalgia vremurilor de când eram şi eu un ghemotoc de om, înfofolită toată cu hăinuţe de toamnă, în paltonaşul meu roşu, cadrilat, cu bereţica pe-o parte, mergând în fiecare dimineaţă la grădiniţă. Iar îmi trece prin minte că ar trebui să-mi notez toate gândurile astea undeva, poate chiar să ţin un jurnal. Un jurnal al unei căutări, simt nevoia să mă caut… m-am pierdut, nu mă mai simt… Mă las învăluită de aerul proaspăt, închid ochii…

În minte îmi vin versurile unei poezii, o poezie despre mine, şi despre septembrie, scrisă de mama mea. Sunt născută în septembrie, iar toamna este şi ea mama mea. Sunt copila toamnei, mereu învăluită de culori tomnatice, roşu, vişiniu, galben, portocaliu, cărămiziu… focul toamnei îmi arde în vene. Cu ochii închişi, mi-apare în faţă o femeie pe la vreo treizeci de ani, îmbrăcată cu un palton cadrilat, asemănător cu cel pe care-l purtam eu în copilărie, care stă cu sfinţenie pe umeraş, în casa părintească, pregătit pentru următoarea fetiţă a familiei. Mă priveşte intens, cu nişte ochi chihlimbarii, cu genele pline şi lungi, cu obrajii rumeni încadraţi de nişte cercei cu fruze aurii şi de bucle cu reflexii arămii. Pe sub paltonul cadrilat poartă o rochiţă gri, din tricot, cu siguranţă călduroasă şi plăcută pe piele, iar la gât, mângâiat de razele soarelui,îi sclipeşte un colier. Ţinuta îi este definitivată de nişte dresuri negre şi nişte ghete negre, de piele, îmblănite, cu toc înalt.

 

O mai privesc câteva secunde, poate un minut, sau două… şi deschid ochii. Cumva, acest tablou al toamnei a reaprins în mine un sentiment parcă uitat, şi un val de căldură mi-a atins sufletul obosit. Cred că ar fi potrivit să … mă reinventez. Să-mi cumpăr şi eu poate un palton de damă elegant, nişte ghete de piele, nişte accesorii corespunzătoare… Toamna e anotimpul meu, toamna e restartul meu!

autumnquote

Vă urez s-aveţi o toamnă cât mai frumoasă, şi ţinute cât mai grozave. ❤

xoxo, Miruna

P.S. Cu lecturile stau aşa şi aşa, îmi bat capul cu amenajarea-reamenajarea unor camere, aşa că-s cam ocupată, dar promit să revin cu nişte poze cu noile mele rafturi pentru cărţi. De asemenea, cu cât mai multe articole pentru competiţia Super Blog 2017, acesta fiind articolul meu pentru prima probă a competiţiei.

 

E toamnă, e recomandare de carte, şi e FILIT

Helău, helău. Astăzi vă voi face o recomandare de carte, cu surprize.

#autorprezentlafilit #filit #canyoufilit

În primul rând, pentru că este o recomandare FILIT, şi în al doilea rând, pentru că puteţi câştiga această carte, şi nu numai, dacă veţi fi pe fază. Detalii aici (click!).

Am ales cu mari emoţii dintre cărţile puse la dispoziţie de organizatori acest volum. Titlul simplu, autor nou pentru mine, şi o scurtă prezentare care nu putea fi mai potrivită de atât. Domnul şi câinele, de Adriaan van Dis.

Incendiul care cuprinde o clădire pariziană îi tulbură domnului Mulder plimbarea de seară şi întreaga rutină a vieţii, fiindcă se alege cu un neaşteptat tovarăş: un câine care-i devine călăuză printr-o lume până atunci necunoscută, ajutându-l să descopere o umanitate nouă, cu nenorocirile, dar şi cu farmecul ei, dar şi să se redescopere pe sine, într-un roman care pictează un tablou social plin de ironie şi duioşie deopotrivă.

SAM_1675.JPG

Cum începe cartea? Chiar cu fragmentul următor:

Câinele văzuse totul. Cu el trebuie să înceapă povestea. Cum a ţopăit el în faţa ferestrei şi cum a sărit el dintr-o casă în flăcări. Dar, mai înainte, domnul Mulder iese la plimbarea de seară. Poliţiei îi va da alt nume.

Un început care stârneşte negreşit curiozitatea cititorului. Ce anume a văzut câinele? De ce a luat foc casa? Şi mai ales, de ce domnul Mulder se foloseşte de alt nume?

Aflăm pe parcus că totuşi a folosi un alt nume în Paris nu e ceva neobişnuit, cel puţin nu pentru olandezul nostru, domnul Mulder.

În restaurante dădea tot timpul un nume francez, ca străin primeai un loc în curent sau lângă veceu.

Am citit cele 200 de pagini ale romanului aproape dintr-o suflare, curioasă fiind cum poate schimba apariţia unui câine viaţa unui olandez aflat în Paris. Scriitura este atât de fluentă şi armonioasă, dar totuşi directă şi bine structurată, încât merge nu doar la suflet, ci şi la minte. E genul acela de roman care te provoacă să gândeşti dincolo de limitele proprii, de limitele impuse, de societate, de graniţe. Cititorul ajunge într-un Paris în care nu doar parizienii sălăşluiesc, ci şi un mare număr de imigranţi. Imigranţi pe care câinele, Le Chien, îi cunoaşte, şi îi cunoaşte poate altfel şi mai bine decât oricine.

„Oricât le-ar lua apărarea ziarele şi intelectualii de stânga tuturor acestor amărăţi, printre ei se află şi drojdia societăţii, o gloată de criminali, terorişti, violatori, ucigaşi şi traficanţi de carne vie. Da, anchetatorul vedea oraşul aşa cum era el cu adevărat: societatea suferea de o tumoare, iar asta nu se putea vindeca cu jumătăţi de măsură. Şi cine era acuzată de incompetenţă dacă se aprindeau spiritele? Poliţia!”

Naraţiunea urmăreşte mai multe planuri, cel al domnului Mulder, al câinelui, care se dovedeşte că are o poveste impresionantă, a părintelui Bruno, şi a imigranţilor „chinezul”, „Ngolo”, doamna „Sri” şi micuţa „Fanta”.

Şi totul se leagă de plimbarea olandezului nostru…

Ruta e prestabilită. Acţiunile sunt mereu aceleaşi, iar repetiţia îl linişteşte: e rondul pe care-l face zilnic, înainte de culcare, la recomandarea medicului. Singur.

Şi cu toate că Mulder se simţea stânjenit, ştia că, atâta timp cât câinele mergea lângă el, nimeni nu-i bloca drumul.

SAM_1682.JPG

Vă recomand aşadar, lectura acestei cărţi plină de intensitate, lecţii de viaţă şi atmosferă pariziană.

Pe final,vă mai las nişte citate şi aştept să-mi spuneţi şi părerile voastre.

Numele altcuiva, câinele altcuiva, deocamdată erau de nedespărţit.

Îl afectau, poveştile lor intrau prin efracţie.

Sătui de probleme, cum erau, nimeni nu avea cu adevărat compasiune.

Pe vremuri, în timp de război şi ciumă şi deces la naştere, o căsnicie de patru ani era mult. Nici acum nu putem suporta mai mult.

Mulder mârâi. Învăţase de la câine.

Doar primind, devii sărac, trebuie să poţi şi să dai, asta îmbogăţeşte viaţa, a altora, dar şi a ta.

Dacă nu-ţi deschizi niciodată corespondenţa, în timp încetezi să mai exişti. Ar trebui să se nască din nou.

O femeie care te părăseşte lasă întotdeauna ceva în urmă.

xoxo, Miruna.

P.S: Nu uitaţi de surpriză!

#minirecomandare – Inimă de câine

Helău.

Deci, da. Începem săptămâna cu un #bookhaul, asta dacă reuşesc să instalez minunăţie de program pentru editare video, dacă reuşesc să editez cum mi-am propus şi bla, bla, bla. Să sperăm că-mi iese. Oricum va fi ceva atipic, aşa că… Ok. Ok. Gata cu pălăvrăgeala fără rost. Cât aştept şi-mi storc creierii, mai bine vă spun despre o cărticică pentru copii pe care am citit-o recent. Cât timp am fost plecată în oraşul meu natal, şi iubitul meu s-a răsfăţat cu o placă video nouă, mi-am luat şi eu nişte cărţi. Nu neapărat să echilibrăm balanţa, fie vorba între noi, ca să se întâmple asta ar cam trebui să îmi mai cumpăr nişte cărţi şi o bibliotecă, că-mi tot fac ofertele de pe jysk.ro cu ochiul, of, of, dar … să fie, nu?

inimadecaine

Şi mi-am pus în coş şi cărticica asta fantastică, deşi mie mi-e frică de câini şi îi evit, în toate formele. Nu ştiu exact ce mi-a atras atenţia, mutriţa căţelului, portocaliul ăsta drăguţ, dar bine am făcut că am luat-o. Este vorba despre un căţel, evident, şi povestea lui şi a stăpânilor lui. 🙂 Nu ştiu în cât timp am citit-o, 5 – 10 minute, dar mi-a atins acolo o bucăţică de sufleţel. Aşa că v-o recomand şi vouă. Sau copiilor voştri. Sau copilului din tine. Plus că are şi ilustraţii. 🙂 Enjoy.

xoxo, Miruna

 

P.S. Dacă aveţi alte recomandări de unde aş putea achiziţiona o bibliotecă la un preţ accesibil, vă aştept sugestiile. 🙂 Poate până de ziua mea mi se îndeplineşte dorinţa.

Urâţii, de Scott Westerfeld

Helău.

După cum v-am promis pe facebook, în seara asta musai vă povestesc despre Urâţii, de Scott Westerfeld.

Începând cu începutul, hmm, văzusem cartea acum mult timp când se lansase în România dar cred că şi din cauză că eram captivată de alte cărţi la momentul respectiv şi pentru că fiind în liceu nu prea aveam bani, nu a ajuns în biblioteca mea atunci.

Acum câteva săptămâni însă, plasând o comandă pe emag, şi da, nu ştiu dacă aţi ghicit sau nu, pe căldurile alea infernale ne-am luat şi noi ca oamenii un ventilator de cameră, dintr-acela cu picior, de se roteşte şi mai mută aeru’ să nu murim. Şi uitându-mă pe site, vânam, recunosc, ceva chilipiruri, baaam, văd cartea asta, şi evident că o pun în coş.
Când vine iubi-bubi cu pachetul de la emag, foarte neliniştit aşa, eu în culmea fericirii, el sceptic, că de ce nu e cartea în folie, şi de ce hârtia nu e extramegaalbă, şi oare o mai fi citit-o cineva înainte?

Eu râdeam de mă prăpădeam, la 6 lei cât am dat pe ea, putea să fie şi citită de 100 de oameni înainte că nu mă supăram, pentru că, excluzând faptul că nu e în folie şi are un minuscul defect la o cusătură e într-o stare excepţională cartea.

Am mai citit eu ce am mai citit vara asta, am leşinat de cald, m-am bucurat că s-a terminat şi cu facultatea şi într-una din serile trecute, mi-am turnat frumos un pahar de cafea rece, fără zahar, mi-am luat frumos cărticica şi am ieşit afară să citesc. Vremea era superbă, răcoroasă numai bine, adia o briză uşoară…

Şi am început să citesc, după şedinţa foto a volumului, evident.

P1010037.JPG

Dovada, aici. 🙂 

 

Începutul mi-a pus ditamai rânjetul pe faţă, şi nu am mai putut lăsa cartea jos din mâini.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Fenomenală expresie, culoarea vomei de pisică. 

Tally, personajul principal este o adolescentă care mai are câteva luni până împlineşte 16 ani şi va fi eligibilă pentru operaţia care o va face frumoasă.

Între timp, aceasta se bucură de vacanţa de vară şi cunoaşte o altă adolescentă, cu care împarte atât data naşterii cât şi pasiunea pentru năzbâtii.

Şi aşa începe o serie de aventuri şi peripeţii … excepţionale.

Eu am fost în primul rând fascinată de lumea descrisă, un viitor îndepărtat, cuprins de tehnologii super-evoluate şi mentalităţi … hmm, care nu par totuşi atât de îndepărtate.

În al doilea rând, firul naraţiunii a fost bine ales, descrierile cu care este presărat textul nu sunt exagerat de detaliate şi nici foarte seci, nu abundă, sunt bine proporţionate, ca să zic aşa, iar fiecare personaj are partea lui de poveste, nimeni nu este exclus, aflăm câte ceva despre fiecare.

Mi-a plăăăcuuuut, muuuuult!

Şi, evident că finalul e … woooow. CLIFF HANGER!!! HUGE CLIFFHANGER!

Deci, nu ştiu cum fac, dar ştiu sigur că în luna august trebuie să pun mâna pe volumul 2, Frumoşii. Chiar mă gândesc serios că dacă am noroc, voi citi volumul 2 în format electronic în engleză. Experienţele de genul mi se par interesate. Aşa am citit Me Before You şi After You de Jojo Moyes, primul volum în română şi cel de-al doilea în engleză. 🙂

Revenind. Voi ce aţi mai citit? Aţi citit Urâţii? Dar Frumoşii?

Fără spoilere, vă rog.

Şi, ca să închei frumos, tot zilele astea am dat peste un citat din Rochia cea nouă, de Linda Grant, apărută la noi la Leda, cu titlul original Clothes on their backs, citat superb, şi carte la fel de superbă şi captivantă. 🙂

10516591_707225992663873_7712572013081368090_n

xoxo, Miruna

Smoothie time

Buna din nou.

Yey, 2 postari pe zi, sigur nu am febra?

Motivul pentru care cel putin am inceput sa postez atat de des este ca mi-a picat in maini o camera de fotografiat, combinata cu dorinta mea de fotografii dragute si editate si yaaay, si am facut cateva poze astazi, si un smoothie, ca despre el era vorba, si na, sa va spun si voua, nu?

Nu stiu cat de smoothie e ceea ce mi-a iesit mie, dar fie.

Am avut o portocala ratacita, ca nu prea am mai facut cumparaturi, si niste cuburi de pepene, adica, da, zilele trecute am blenduit niste pepene, niste harbuz cum il stiu eu de mica, si ne-a venit geniala idee, dupa ce am baut harbuz la pahar, “ba, da’ hai sa punem si la congelator sa avem daca mai facem ceva ca e bun”. Pentru ca, intr-adevar era superbuna chestia aia, doar ca noi deja mancaseram harbuz si bausem si cate un pahar de ala si mai ramasese, asa ca, pam–pam, am pus restul maglavaisului, strecurat, intr-o punga pentru gheata la congelator.

harbuz la pahar

Si azi, dupa ce am izbiucnit in ras vazand ca am mancat aripioare picante si nachos cu salsa, picanta evident, si in frigider mai aveam niste carnaciori, picanti, ati ghicit, am zis ca trebuie sa fac ceva racoritor.

Deci, o amarata de portocala, care s-a dovedit si a fi atoasa in draci, si niste cuburi de pepene, si, pam-pam: racoritoare.

P7150022b

Clasicul fund de lemn, si farfuria aia turcoaz din stanga, pure love.

P7150026b

Frumos roz-rosu nebun, nu?

P7150031b

Si, rezultatul final, servit in noile achizitii, 2 pahare de bere, thriftuite, de 200 de ml, mi s-au parut super ok, micute si dragute, 2 lei bucata. hihi.

Asadar, voi cu ce va rasfatati weekendul asta?

Da, am constatat cu stupoare ca-i sambata azi.

xoxo, Miruna

Postare de-aseară

Helău, there.

Sunt tot eu, Miruna, sper că nu eterna studentă la psihologie… da, sunt în anul 3, şi …licenţa bate la uşă, dar despre asta, altă dată, cu precizare în fiecare postare, desigur. #meh

După cum spuneam, îngropată în hârtii, cu zeci de gânduri nefinalizate pentru proiecte care de care mai useless, sau cel putin asa mi se par mie, încercam să fiu productivă…

Mâncam un iaurt cu chipsuri, cu chipsuri cu aromă de paprika cu iaurt, nu vreau să ştiu ce-a fost în mintea producătorilor, în fine, şi am dat peste articolul Alinei, click aici,  şi-am zis să văd dacă găsesc vreo metodă eficientă şi pentru mine, şi ce mai pot împărtăşi cu voi, şi evident, pe această cale, ce mai puteţi voi să-mi împărtăşiţi.

Aşadar… ce mi-a atras atenţia a fost:

Limitează-te să vezi doar un episod din serialul preferat pe zi.

Da, ar fi şi asta o chestie, asta dacă aş avea timp… sau dacă aş mai avea vreun serial preferat, pentru că m-am cam săturat de seriale… serios acuma… 😀

Apoi, tehnica pomodoro,(Alino. nu mai pune litere în plus 😀 ).

Această tehnică constă în a seta un timer astfel încât la fiecare 25 de minute de muncă asiduuă și foarte concentrată, să iei o pauză de 5 minute…

timer-jpg

Voi încerca, după ce termin de scris articolul ăsta. 🙂

Şi, în cele din urmă, cu majuscule evidenţiat, lucrul meu preferat de făcut, de-altfel…

SPALĂ VASELE.

Ştiu că sună ciudat rău, dar … e eficient. Pe mine mă relaxează şi îmi conferă un adevarat sentiment de satisfacţie.

BONUS : încerc să şi renunţ la multitasking, dar cele treişpe’ tab-uri deschise nu îmi susţin deloc iniţiativa.

UPDATE: Mă bucur că am reuşit să postez asta, aseară wordpressul mă ura intens…

Semnat, o Mirună extra-obosită.

#meh

“reveneală” de vară

Revin, plec, revin…
Presupun că pentru asta-i vara. 
Am terminat-o cu examenele pentru anul ăsta, mi-ajunge.
Şi acum… ca-n fiecare vară, încep să citesc, şi nu prea termin.
Între timp, să vă spun peste ce cărţi am mai dat… (printre lucrurile prietenului meu, lol, so fucking proud ♥ )
Pierre Enckell – Încă o zi infectă… sau 365 de motive de a nu te ridica din pat  (reading done, review coming soon 😀 )
şi  două volume din Colecţia Râsul Lumii, de la editura Humanitas:
Ghidul nesimţitului, de Radu Paraschivescu, cu un cuvânt de întâmpinare de Andrei Pleşu şi cu un prolog în versuri de Şerban Foarţă (încă n-am început s-o citesc)
şi 
Învăţăturile lui Don Juan, de Tim Lott. ( reading in progress )
IMG_0319

Voi, cu ce vă mai bateţi capul, ce mai citiţi, ce oamenii v-au mai călcat pragul sufletului?

xoxo, Miruna

“Fata din tren” de Paula Hawkins, recenzie

Am inspirat adânc, pentru a nu ştiu câta oară, mi-am pus mâinile încet pe tastatura uşor uzată a laptopului, şi am continuat editarea acestui fişier text, început, mărturisesc, acum aproape două luni.

Aşadar… 

Fotografie-0024A

Eu, citind în tren, Fata din tren, în drum spre Iaşi.

Fotografie-0013A

În gară, în Suceava.

Mulţumiri pentru poze Ioanei. (click pentru blogul ei)

Fata din tren

Paula Hawkins

 Nu pot spune că nu mi-a plăcut într-o oarecare măsură, dar parcă… aveam aşteptări ceva mai mari, mai ales după recomandările citite, şi anume:

„Fata din tren este un roman de suspans remarcabil. M-a ţinut treaz o noapte întreagă.”

Stephen King

„Dacă ţi-a plăcut Fata dispărută, vei devora acest thriller psihologic: îţi va schimba pentru totdeauna felul în care priveşti vieţile celorlalţi.”

 People

Prezentare

„Rachel merge în fiecare dimineaţă cu acelaşi tren. Ştie că va aştepta la acelaşi semnal defect, timp în care va urmări ritualul de dimineaţă al unui cuplu ce locuieşte într-o casă de lângă calea ferată.

I-a botezat „Jess şi Jason“ şi viaţa lor i se pare perfectă.

Până când într-o zi vede ceva ce o şochează. Totul se schimbă şi Rachel are şansa de a lua parte la vieţile pe care le-a observat doar de pe margine.”

                Perspectiva narativă este una subiectivă, multiplă. Voi încerca să nu mă pierd în detalii şi povestiri, voi puncta doar anumite momente cheie şi voi evidenţia citatele mele preferate. Descoperirea integrală a poveştii vă las să o faceţi singuri, dacă veţi dori.

„Una pentru tristeţe, două pentru bucurie şi trei pentru o fetiţă. Trei pentru o fetiţă. M-am blocat la trei, pur şi simplu nu pot să merg mai departe. Capul mi-e plin de sunete, gura mi-e năclăită de sânge.”

Naraţiunea începe lejer, principalul personaj narator fiind Rachel, o tânără divorţată – „fosta” – care pare că a ales calea alcoolului, care parcurge în fiecare zi acelaşi traseu cu trenul. Şi observă de fiecare dată viaţa unui cuplu… toate astea până când tânăra blondă dispare.

„E ceva foarte liniştitor în a-i privi pe oameni în siguranţa căminului lor.” Rachel                                

                Una dintre temele abordate de autoare este aceea a infertilităţii, lucru pe care l-am apreciat. Aşadar, infertilitatea lui Rachel o face să devină „fosta”, sau poate fertilitatea Annei o face pe aceasta să devină „actuala”. Poate că durerea cea mai mare a lui Rachel nu a fost aceea de a nu putea rămâne însărcinată, ci aceea că nu a fost înţeleasă de soţul ei.

„N-a înţeles niciodată cum de era posibil să-ţi fie dor de ceva ce n-ai avut niciodată, cum putea să te doară.” 

„Părinţilor nu le pasă de nimic altceva decât de copiii lor. Ei sunt centrul universului lor; ei sunt ceea ce contează cu adevărat. Nimeni altcineva nu e important, suferinţa nimănui, nici bucuria nimănui; nu sunt reale pentru ei.”

„A fi gol pe dinăuntru: asta înţeleg. Încep să cred că nu poţi face cu adevărat nimic ca să schimbi starea asta. Eu cu asta am rămas după orele de terapie: golurile din viaţa ta sunt permanente. Trebuie să creşti în jurul lor, ca rădăcinile unui copac în jurul asfaltului; te mulezi după goluri, creşti printre ele.” 

În „peisaj” apare şi terapeutul lui Megan – Jess – Kamal Abdic, ale cărui cuvinte chiar m-au impresionat, şi le-am reţinut, atât în dosarul personal, cât şi în cel profesional:

„Dar când vine vorba de mintea omenească, nu există scurtături în procesul de vindecare.”

„ – Dar nu pot să nu fiu cine sunt.

 – Nu, dar poţi să alegi ce faci.”

Despre durere, beţii şi sentimentele de a doua zi, ne vorbeşte Rachel…

„Doare, totuşi. Şi trebuie să mă las în voia durerii, pentru că dacă n-o fac, dacă o tot amorţesc, nu va dispărea niciodată.” 

„După o vreme , am învăţat că, atunci când te trezeşti  aşa, nu mai întrebi ce s-a întâmplat, ci doar îţi ceri scuze:  îţi ceri scuze pentru ce ai făcut şi pentru ceea ce eşti şi n-o să te mai porţi niciodată, în viaţa ta, în halul în care te-ai purtat.” 

                Dar asta nu înseamnă că Megan e scutită de durere, şi de regrete din trecut. Şi trebuie să vă spun că … Megan şi Rachel au mai multe în comun decât aţi fi crezut la început…

Despre final, nu pot să spun decât că e surprinzător, şi revelator. Aşadar… pot ajunge Anna şi Rachel la un compromis, după toate întâmplările ce îl au ca protagonist pe soţul lor? Iar oare, va rămâne Rachel, sau vor rămâne cititorii, în continuare la părerea că:  „Da, asta înseamnă căsnicia – un loc sigur, cald, confortabil.” ?

xo, Miruna