#minirecomandare – Inimă de câine

Helău.

Deci, da. Începem săptămâna cu un #bookhaul, asta dacă reuşesc să instalez minunăţie de program pentru editare video, dacă reuşesc să editez cum mi-am propus şi bla, bla, bla. Să sperăm că-mi iese. Oricum va fi ceva atipic, aşa că… Ok. Ok. Gata cu pălăvrăgeala fără rost. Cât aştept şi-mi storc creierii, mai bine vă spun despre o cărticică pentru copii pe care am citit-o recent. Cât timp am fost plecată în oraşul meu natal, şi iubitul meu s-a răsfăţat cu o placă video nouă, mi-am luat şi eu nişte cărţi. Nu neapărat să echilibrăm balanţa, fie vorba între noi, ca să se întâmple asta ar cam trebui să îmi mai cumpăr nişte cărţi şi o bibliotecă, că-mi tot fac ofertele de pe jysk.ro cu ochiul, of, of, dar … să fie, nu?

inimadecaine

Şi mi-am pus în coş şi cărticica asta fantastică, deşi mie mi-e frică de câini şi îi evit, în toate formele. Nu ştiu exact ce mi-a atras atenţia, mutriţa căţelului, portocaliul ăsta drăguţ, dar bine am făcut că am luat-o. Este vorba despre un căţel, evident, şi povestea lui şi a stăpânilor lui. 🙂 Nu ştiu în cât timp am citit-o, 5 – 10 minute, dar mi-a atins acolo o bucăţică de sufleţel. Aşa că v-o recomand şi vouă. Sau copiilor voştri. Sau copilului din tine. Plus că are şi ilustraţii. 🙂 Enjoy.

xoxo, Miruna

 

P.S. Dacă aveţi alte recomandări de unde aş putea achiziţiona o bibliotecă la un preţ accesibil, vă aştept sugestiile. 🙂 Poate până de ziua mea mi se îndeplineşte dorinţa.

Urâţii, de Scott Westerfeld

Helău.

După cum v-am promis pe facebook, în seara asta musai vă povestesc despre Urâţii, de Scott Westerfeld.

Începând cu începutul, hmm, văzusem cartea acum mult timp când se lansase în România dar cred că şi din cauză că eram captivată de alte cărţi la momentul respectiv şi pentru că fiind în liceu nu prea aveam bani, nu a ajuns în biblioteca mea atunci.

Acum câteva săptămâni însă, plasând o comandă pe emag, şi da, nu ştiu dacă aţi ghicit sau nu, pe căldurile alea infernale ne-am luat şi noi ca oamenii un ventilator de cameră, dintr-acela cu picior, de se roteşte şi mai mută aeru’ să nu murim. Şi uitându-mă pe site, vânam, recunosc, ceva chilipiruri, baaam, văd cartea asta, şi evident că o pun în coş.
Când vine iubi-bubi cu pachetul de la emag, foarte neliniştit aşa, eu în culmea fericirii, el sceptic, că de ce nu e cartea în folie, şi de ce hârtia nu e extramegaalbă, şi oare o mai fi citit-o cineva înainte?

Eu râdeam de mă prăpădeam, la 6 lei cât am dat pe ea, putea să fie şi citită de 100 de oameni înainte că nu mă supăram, pentru că, excluzând faptul că nu e în folie şi are un minuscul defect la o cusătură e într-o stare excepţională cartea.

Am mai citit eu ce am mai citit vara asta, am leşinat de cald, m-am bucurat că s-a terminat şi cu facultatea şi într-una din serile trecute, mi-am turnat frumos un pahar de cafea rece, fără zahar, mi-am luat frumos cărticica şi am ieşit afară să citesc. Vremea era superbă, răcoroasă numai bine, adia o briză uşoară…

Şi am început să citesc, după şedinţa foto a volumului, evident.

P1010037.JPG

Dovada, aici. 🙂 

 

Începutul mi-a pus ditamai rânjetul pe faţă, şi nu am mai putut lăsa cartea jos din mâini.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Fenomenală expresie, culoarea vomei de pisică. 

Tally, personajul principal este o adolescentă care mai are câteva luni până împlineşte 16 ani şi va fi eligibilă pentru operaţia care o va face frumoasă.

Între timp, aceasta se bucură de vacanţa de vară şi cunoaşte o altă adolescentă, cu care împarte atât data naşterii cât şi pasiunea pentru năzbâtii.

Şi aşa începe o serie de aventuri şi peripeţii … excepţionale.

Eu am fost în primul rând fascinată de lumea descrisă, un viitor îndepărtat, cuprins de tehnologii super-evoluate şi mentalităţi … hmm, care nu par totuşi atât de îndepărtate.

În al doilea rând, firul naraţiunii a fost bine ales, descrierile cu care este presărat textul nu sunt exagerat de detaliate şi nici foarte seci, nu abundă, sunt bine proporţionate, ca să zic aşa, iar fiecare personaj are partea lui de poveste, nimeni nu este exclus, aflăm câte ceva despre fiecare.

Mi-a plăăăcuuuut, muuuuult!

Şi, evident că finalul e … woooow. CLIFF HANGER!!! HUGE CLIFFHANGER!

Deci, nu ştiu cum fac, dar ştiu sigur că în luna august trebuie să pun mâna pe volumul 2, Frumoşii. Chiar mă gândesc serios că dacă am noroc, voi citi volumul 2 în format electronic în engleză. Experienţele de genul mi se par interesate. Aşa am citit Me Before You şi After You de Jojo Moyes, primul volum în română şi cel de-al doilea în engleză. 🙂

Revenind. Voi ce aţi mai citit? Aţi citit Urâţii? Dar Frumoşii?

Fără spoilere, vă rog.

Şi, ca să închei frumos, tot zilele astea am dat peste un citat din Rochia cea nouă, de Linda Grant, apărută la noi la Leda, cu titlul original Clothes on their backs, citat superb, şi carte la fel de superbă şi captivantă. 🙂

10516591_707225992663873_7712572013081368090_n

xoxo, Miruna

Smoothie time

Buna din nou.

Yey, 2 postari pe zi, sigur nu am febra?

Motivul pentru care cel putin am inceput sa postez atat de des este ca mi-a picat in maini o camera de fotografiat, combinata cu dorinta mea de fotografii dragute si editate si yaaay, si am facut cateva poze astazi, si un smoothie, ca despre el era vorba, si na, sa va spun si voua, nu?

Nu stiu cat de smoothie e ceea ce mi-a iesit mie, dar fie.

Am avut o portocala ratacita, ca nu prea am mai facut cumparaturi, si niste cuburi de pepene, adica, da, zilele trecute am blenduit niste pepene, niste harbuz cum il stiu eu de mica, si ne-a venit geniala idee, dupa ce am baut harbuz la pahar, “ba, da’ hai sa punem si la congelator sa avem daca mai facem ceva ca e bun”. Pentru ca, intr-adevar era superbuna chestia aia, doar ca noi deja mancaseram harbuz si bausem si cate un pahar de ala si mai ramasese, asa ca, pam–pam, am pus restul maglavaisului, strecurat, intr-o punga pentru gheata la congelator.

harbuz la pahar

Si azi, dupa ce am izbiucnit in ras vazand ca am mancat aripioare picante si nachos cu salsa, picanta evident, si in frigider mai aveam niste carnaciori, picanti, ati ghicit, am zis ca trebuie sa fac ceva racoritor.

Deci, o amarata de portocala, care s-a dovedit si a fi atoasa in draci, si niste cuburi de pepene, si, pam-pam: racoritoare.

P7150022b

Clasicul fund de lemn, si farfuria aia turcoaz din stanga, pure love.

P7150026b

Frumos roz-rosu nebun, nu?

P7150031b

Si, rezultatul final, servit in noile achizitii, 2 pahare de bere, thriftuite, de 200 de ml, mi s-au parut super ok, micute si dragute, 2 lei bucata. hihi.

Asadar, voi cu ce va rasfatati weekendul asta?

Da, am constatat cu stupoare ca-i sambata azi.

xoxo, Miruna

Postare de-aseară

Helău, there.

Sunt tot eu, Miruna, sper că nu eterna studentă la psihologie… da, sunt în anul 3, şi …licenţa bate la uşă, dar despre asta, altă dată, cu precizare în fiecare postare, desigur. #meh

După cum spuneam, îngropată în hârtii, cu zeci de gânduri nefinalizate pentru proiecte care de care mai useless, sau cel putin asa mi se par mie, încercam să fiu productivă…

Mâncam un iaurt cu chipsuri, cu chipsuri cu aromă de paprika cu iaurt, nu vreau să ştiu ce-a fost în mintea producătorilor, în fine, şi am dat peste articolul Alinei, click aici,  şi-am zis să văd dacă găsesc vreo metodă eficientă şi pentru mine, şi ce mai pot împărtăşi cu voi, şi evident, pe această cale, ce mai puteţi voi să-mi împărtăşiţi.

Aşadar… ce mi-a atras atenţia a fost:

Limitează-te să vezi doar un episod din serialul preferat pe zi.

Da, ar fi şi asta o chestie, asta dacă aş avea timp… sau dacă aş mai avea vreun serial preferat, pentru că m-am cam săturat de seriale… serios acuma… 😀

Apoi, tehnica pomodoro,(Alino. nu mai pune litere în plus 😀 ).

Această tehnică constă în a seta un timer astfel încât la fiecare 25 de minute de muncă asiduuă și foarte concentrată, să iei o pauză de 5 minute…

timer-jpg

Voi încerca, după ce termin de scris articolul ăsta. 🙂

Şi, în cele din urmă, cu majuscule evidenţiat, lucrul meu preferat de făcut, de-altfel…

SPALĂ VASELE.

Ştiu că sună ciudat rău, dar … e eficient. Pe mine mă relaxează şi îmi conferă un adevarat sentiment de satisfacţie.

BONUS : încerc să şi renunţ la multitasking, dar cele treişpe’ tab-uri deschise nu îmi susţin deloc iniţiativa.

UPDATE: Mă bucur că am reuşit să postez asta, aseară wordpressul mă ura intens…

Semnat, o Mirună extra-obosită.

#meh

“reveneală” de vară

Revin, plec, revin…
Presupun că pentru asta-i vara. 
Am terminat-o cu examenele pentru anul ăsta, mi-ajunge.
Şi acum… ca-n fiecare vară, încep să citesc, şi nu prea termin.
Între timp, să vă spun peste ce cărţi am mai dat… (printre lucrurile prietenului meu, lol, so fucking proud ♥ )
Pierre Enckell – Încă o zi infectă… sau 365 de motive de a nu te ridica din pat  (reading done, review coming soon 😀 )
şi  două volume din Colecţia Râsul Lumii, de la editura Humanitas:
Ghidul nesimţitului, de Radu Paraschivescu, cu un cuvânt de întâmpinare de Andrei Pleşu şi cu un prolog în versuri de Şerban Foarţă (încă n-am început s-o citesc)
şi 
Învăţăturile lui Don Juan, de Tim Lott. ( reading in progress )
IMG_0319

Voi, cu ce vă mai bateţi capul, ce mai citiţi, ce oamenii v-au mai călcat pragul sufletului?

xoxo, Miruna

“Fata din tren” de Paula Hawkins, recenzie

Am inspirat adânc, pentru a nu ştiu câta oară, mi-am pus mâinile încet pe tastatura uşor uzată a laptopului, şi am continuat editarea acestui fişier text, început, mărturisesc, acum aproape două luni.

Aşadar… 

Fotografie-0024A

Eu, citind în tren, Fata din tren, în drum spre Iaşi.

Fotografie-0013A

În gară, în Suceava.

Mulţumiri pentru poze Ioanei. (click pentru blogul ei)

Fata din tren

Paula Hawkins

 Nu pot spune că nu mi-a plăcut într-o oarecare măsură, dar parcă… aveam aşteptări ceva mai mari, mai ales după recomandările citite, şi anume:

„Fata din tren este un roman de suspans remarcabil. M-a ţinut treaz o noapte întreagă.”

Stephen King

„Dacă ţi-a plăcut Fata dispărută, vei devora acest thriller psihologic: îţi va schimba pentru totdeauna felul în care priveşti vieţile celorlalţi.”

 People

Prezentare

„Rachel merge în fiecare dimineaţă cu acelaşi tren. Ştie că va aştepta la acelaşi semnal defect, timp în care va urmări ritualul de dimineaţă al unui cuplu ce locuieşte într-o casă de lângă calea ferată.

I-a botezat „Jess şi Jason“ şi viaţa lor i se pare perfectă.

Până când într-o zi vede ceva ce o şochează. Totul se schimbă şi Rachel are şansa de a lua parte la vieţile pe care le-a observat doar de pe margine.”

                Perspectiva narativă este una subiectivă, multiplă. Voi încerca să nu mă pierd în detalii şi povestiri, voi puncta doar anumite momente cheie şi voi evidenţia citatele mele preferate. Descoperirea integrală a poveştii vă las să o faceţi singuri, dacă veţi dori.

„Una pentru tristeţe, două pentru bucurie şi trei pentru o fetiţă. Trei pentru o fetiţă. M-am blocat la trei, pur şi simplu nu pot să merg mai departe. Capul mi-e plin de sunete, gura mi-e năclăită de sânge.”

Naraţiunea începe lejer, principalul personaj narator fiind Rachel, o tânără divorţată – „fosta” – care pare că a ales calea alcoolului, care parcurge în fiecare zi acelaşi traseu cu trenul. Şi observă de fiecare dată viaţa unui cuplu… toate astea până când tânăra blondă dispare.

„E ceva foarte liniştitor în a-i privi pe oameni în siguranţa căminului lor.” Rachel                                

                Una dintre temele abordate de autoare este aceea a infertilităţii, lucru pe care l-am apreciat. Aşadar, infertilitatea lui Rachel o face să devină „fosta”, sau poate fertilitatea Annei o face pe aceasta să devină „actuala”. Poate că durerea cea mai mare a lui Rachel nu a fost aceea de a nu putea rămâne însărcinată, ci aceea că nu a fost înţeleasă de soţul ei.

„N-a înţeles niciodată cum de era posibil să-ţi fie dor de ceva ce n-ai avut niciodată, cum putea să te doară.” 

„Părinţilor nu le pasă de nimic altceva decât de copiii lor. Ei sunt centrul universului lor; ei sunt ceea ce contează cu adevărat. Nimeni altcineva nu e important, suferinţa nimănui, nici bucuria nimănui; nu sunt reale pentru ei.”

„A fi gol pe dinăuntru: asta înţeleg. Încep să cred că nu poţi face cu adevărat nimic ca să schimbi starea asta. Eu cu asta am rămas după orele de terapie: golurile din viaţa ta sunt permanente. Trebuie să creşti în jurul lor, ca rădăcinile unui copac în jurul asfaltului; te mulezi după goluri, creşti printre ele.” 

În „peisaj” apare şi terapeutul lui Megan – Jess – Kamal Abdic, ale cărui cuvinte chiar m-au impresionat, şi le-am reţinut, atât în dosarul personal, cât şi în cel profesional:

„Dar când vine vorba de mintea omenească, nu există scurtături în procesul de vindecare.”

„ – Dar nu pot să nu fiu cine sunt.

 – Nu, dar poţi să alegi ce faci.”

Despre durere, beţii şi sentimentele de a doua zi, ne vorbeşte Rachel…

„Doare, totuşi. Şi trebuie să mă las în voia durerii, pentru că dacă n-o fac, dacă o tot amorţesc, nu va dispărea niciodată.” 

„După o vreme , am învăţat că, atunci când te trezeşti  aşa, nu mai întrebi ce s-a întâmplat, ci doar îţi ceri scuze:  îţi ceri scuze pentru ce ai făcut şi pentru ceea ce eşti şi n-o să te mai porţi niciodată, în viaţa ta, în halul în care te-ai purtat.” 

                Dar asta nu înseamnă că Megan e scutită de durere, şi de regrete din trecut. Şi trebuie să vă spun că … Megan şi Rachel au mai multe în comun decât aţi fi crezut la început…

Despre final, nu pot să spun decât că e surprinzător, şi revelator. Aşadar… pot ajunge Anna şi Rachel la un compromis, după toate întâmplările ce îl au ca protagonist pe soţul lor? Iar oare, va rămâne Rachel, sau vor rămâne cititorii, în continuare la părerea că:  „Da, asta înseamnă căsnicia – un loc sigur, cald, confortabil.” ?

xo, Miruna

“Dragoste virtuală” de Daniel Glattauer, recenzie

Dragoste virtuală

Daniel Glattauer

Înainte de toate, bună tuturor.

Ştiu, am lipsit. Ce-am făcut în tot acest timp? Am stat cu un gând la blog, cu un gând la rănile sufletului, cu tot felul de gânduri… cam peste tot.

Mi-am cam „ieşit din mână” la făcut recenzii. Fiţi duri dacă vreţi, dar măcar să-mi argumentaţi.

 

Aşadar, Dragoste virtuală, de Daniel Glattauer.

Prezentare şi păreri:  „Scrie-mi, Emmi. A scrie e la fel cu a săruta. E ca şi când te-ai săruta fără buze. E un fel de a te săruta cu mintea.”

„O poveste de dragoste din era internetului, care te atrage ca un magnet.” New Books Magazine

„Dragoste virtuală sau: cum se poate naşte o poveste fermecătoare de iubire dintr-un schimb de e-mailuri.” Daily Mirror

„Unul dintre cele mai frumoase dialoguri între îndrăgostiţi din literatura modernă.” Der Spiegel

„Un love story tipic zilelor noastre, cu un sfârşit pe cât de neaşteptat, pe atât de inevitabil.” The Guardian
 

Fotografie1220A

 

        Am păţit-o măcar o dată, fiecare dintre noi, să tastăm o literă în plus, în minus, sau înaintea alteia. O asemenea greşeală a făcut ca Leo şi Emmi să ajungă să corespondeze. Am citit cu relativă uşurinţă, de parcă ar fi fost propriile mele emailuri, conversaţiile celor doi. Protocolare, seci, reci, la început, şi din ce în ce mai incitante, misterioase, ba chiar intrigante discuţii. Şi cum e, oarecum firesc, discuţia, discuţiile despre ÎNTÂLNIREA. Doar nu poate fi totul virtual, aşa-i ? Mai ales când Leo este psiholingvist… 

Citate preferate: 

“omul e un maldăr de dispoziţii, un rezervor de îndoieli, o adunătură de contradicţii.”

“Sigur, toţi bărbaţii vor sex.

Dar adevăraţii bărbaţi cu clasă sunt tocmai cei care preferă să le scriu!”

“N-ar trebui să ne gândim la “pierderi”. Pierdem numai când ne gândim la asta.”

Scriitură lejeră, final… uşor neaşteptat.

Aţi citit? Dacă da, păreri. Dacă nu, aţi citi? Aştept cu drag răspunsurile voastre, dacă binevoiţi.

xo, Miruna.