Atomic Habits – schimbari mici, cu impact mare

Helau, helau.

In incercarea mea de a scrie macar cateva randuri despre fiecare carte citita aici pe blog, astazi va voi povesti cate ceva despre Atomic Habits, de James Clear, citita in ianuarie.

Am ales acesta carte la recomandarea Andreei Chiuaru, pentru #bookbiteschallenge.

A fost o lectura placuta, de care m-am tinut sarguincioasa in ianuarie, si inainte si in timpul si dupa mini-concediul de o saptamana pe care l-am avut,  binemeritat dupa perioada sarbatorilor in care am lucrat cu drag.

Astfel de lecturi ne fac mai atenti la toate micile gesturi pe care le facem, constient sau inconstient. Si dupa o analiza a acestora, fraza “tiny changes, remarkable results” (schimbari mici, rezultate remarcabile) chiar incepe sa capete sens.

Secretul sta in a ne forma obiceiuri bune, dar si in a ne dezobisnui de acele actiuni, lucruri, decizii si mici ritualuri mai putin bune.

Un lucru pe care eu l-am invatat este ca mai important decat sa ne setam obiective, este sa fim perseverenti, si sa facem efectiv ceva in directia obiectivului nostru. Poate ca pe termen scurt, nu vom sesiza diferenta, dar pe termen lung… gustarea aia care consta in 7 biscuiti cu crema de ciocolata pe care o iei la cafea dupa amiaza care se transforma treptat intr-un singur biscuit, sau deloc… se va vedea. Poate ca daca mergi o statie pe jos acum nu e cine stie ce, dar pentru organismul tau este. Poate ca ai avut o zi de rahat si esti foarte obosit, dar sa citesti 10 minute are un efect neasteptat inainte de culcare.

 

4HqC2GiwXlGiA9kHrxJSaQ6L2r0u0FcyM5BrFhXvEfs

Daca vorbaria asta nu te prea atinge, pentru ca esti o fire mai “matematica”, poza acesta cred ca te va convinge.

Desigur, e nevoie de vointa, rabdare, sa ne analizam comportamentele, emotiile, mediul in care traim si ne desfasuram activitatile, si abia apoi sa putem lucra activ la formarea obiceiurilor bune si la dezvatul celor mai putin bune.

Mi-a placut mult aceasta carte, atat de mult incat o recomand cu drag, si i-am luat si mamei exemplarul in limba romana.

Nu stiu neaparat daca asta tine de stilul de lectura al fiecaruia, dar eu am citit din carte in reprize de cate 45 de minute, si mi-am luat notite. Cu siguranta voi relua atat notitele cat si lectura cartii.

“The secret to getting results that last is to never stop making improvements. It’s remarkable what you can build if you just don’t stop.”

Voi, ce mai cititi, ce mai planuiti pentru acest 2020 agitat?

xoxo, Miruna

 

 

Valetul de pica, de Joyce Carol Oates

Helau, helau.

Ne citim astazi, dupa ceva vreme, cu cateva randuri despre prima carte citita in 2020, si anume Jack of Spades. 

“Andrew J. Rush a atins acel tip de succes de critica si comercial la care majoritatea scriitorilor indraznesc doar sa viseze: are un agent si un editor in New York, iar cele douazeci si opt de romane politiste ale sale s-au vandut in milioane de exemplare. Dar Rush ascunde un secret intunecat. Sub pseudonimul „Jack of Spades” – Valetul de Pica –, el scrie o alta serie de romane noir, thrillere violente, lugubre, masochiste. Cand fiica lui gaseste una dintre aceste carti, ea incepe sa puna intrebari. Intre timp, Rush primeste o citatie in instanta de la o femeie care il acuza ca i-a plagiat propriile scrieri. Astfel, reputatia, cariera si viata sa de familie sunt amenintate, iar in mintea lui incepe sa auda vocea sarcastica a lui Jack of Spades.”

 

Eu am achizitional volumul din colectia 100 de nume cu renume din Auchan, si cred ca era chiar la oferta, redus la 6.5 ron de la 9.90. Asta si descrierea de pe spatele cartii, care mai cuprindea si o referinta la autorul meu preferat, Stephen King, m-au convins sa iau volumul cu mine acasa.

E o lectura fluida, care se parcurge destul de usor, si cred ca asta se datoreaza personajului principal, Andrew “Andy” J. Rush, evident, un autor de romane politiste, care este de asemenea si sot, tata si care are si un secret: publica romane noir sub pseudonim.

Ca o mica paranteza, pe sotia lui Andrew o cheama Irina, iar mintea mea obosita a trait tot timpul cu impresia ca este romanca, desi nu este nimic legat de asta precizat pe nicaieri. Si sincer, si despre autoarea cartii credeam ca este tot romanca. A fost tare ciudat sa descopar ca ma insel in privinta asta.

Privind in urma, ma gandesc ca am fi putut avea mai multe detalii si despre ce actiuni intreprind si celelate persoanje in timp ce al nostru Andrew este din ce in ce mai preocupat si ocupat de situatia cu femeia ce-l acuza de plagiat. Situatie de altfel foarte interesanta, mai ales daca si cititorul are oaresce aspiratii de a deveni la randul lui scriitor.

Nu pot decat sa va incurajez sa cititi si voi acest roman, daca nu ati facut-o deja. Iar daca ati facut-o deja, nu pot decat sa va incurajez sa imi impartasiti si mie ce impresie v-a lasat. (Si finalul… interesant rau de tot. 😀 )

Si, pentru pasionatii de pisici, va spun doar atat: apare si o pisica, dar nu va dau mai multe detalii, va trebui sa cititi ca sa descoperiti felina.

xoxo, Miruna

 

 

Povestitorul, de Jodi Picoult

Helau, helau.

Astazi va las cateva impresii “la cald” despre cartea Povestitorul (The Storyteller) de Jodi Picoult. Am achizitionat volumul undeva pe la mijlocul lunii decembrie, desi eram putin in dubii, dar abia acum 2 zile l-am ales intamplator de pe raft si am inceput sa citesc la o cana de ceai.

mirunasipoezie-jodi picoult-povestitorul

Nici titlul si nici descrierea de pe spatele cartii nu tradeaza, ca spun asa, tema principala a acestui roman. Nici nu stiu daca sa va spun sau nu… nici macar nu stiu daca este un spoiler in adevaratul sens al cuvantului… Ei bine, este vorba despre Holocaust, si despre ororile acestuia.

Cu toate acestea, Jodi Picoult impleteste cu maiestrie mai multe puncte de vedere, apartinand puternicelor personaje pe care le-a creat.

O avem asadar pe Sage Singer, o tanara cu o profesie putin cam neobisnuita, si anume, brutareasa. Acesta il intalneste astfel pe Josef, un batranel cunoscut si apreciat de comunitatea micuta in care se afla. Josef ii marturiseste tinerei brutarese un secret care lanseaza o intreaga avalansa de evenimente si destainuiri. O persoana importanta in viata lui Sage este Minka, bunica ei paterna, si povestea ei de viata impresionanta. Si o persoana si mai importanta in viata lui Sage va deveni tanarul Leo.

Un alt personaj remarcabil este Mary, proprietara brutariei/patiseriei unde lucreaza Sage; acesta este o fosta calugarita.

Romanul se citeste destul de usor, desi tema principala nu este una deloc usor de ‘digerat’; trecerea de la perspectiva la alta este facuta cu pricepere, iar temele secundare care se impletesc contureaza trasaturile si evolutia personajelor: adolescenta, religia, literatura, diversele traume, iubirea, infidelitatea, sinuciderea, supravietuirea…

Iar finalul… nici nu va pot descrie cat de surprinzator este! Si nu stiu daca doar eu mi-as fi dorit sa mai fi fost cateva zeci de pagini ale povestii, dar se pare ca si asta este o caracteristica specifica romanului lui Judi Picoult, povestile cu final deschis….

Va recomand cu drag acest volum mai ales daca va intereseaza Holocaustul, si daca l-ati citit deja, va astept cu drag parerile despre el sau alte recomandari pe aceeasi tema.

Ne citim cu drag data viitoare.

xoxo, Miruna

 

 

Retrospectiva lunii decembrie (2)

Helau, helau.

Vreti, nu vreti, continuam cu povestea lecturilor mele din decembrie. Yey!

Desi nu pot sa spun ca ma asteptam la asta, am reusit sa citesc o carte pe care mi-o doream de mult timp, si anume, In ape adanci de Paula Hawkins. Mi-a placut destul de mult Fata din tren, asa ca atunci cand am vazut In ape adanci, am si trecut-o pe wishlist-ul meu. Si a stat acolo muuult si bine, pana anul acesta cand Secret Santa de la birou mi-a adus cartea.

IMG_5258

In perioada respectiva deja eram intr-un reading slump de mare fel, dar, de la primele pagini am fost captivata, si, 400 si ceva de pagini mai tarziu, mai bifam un volum pe lista de lecturi a anului 2019.

Voi recunoaste ca parca nu a fost chiar ceea ce ma asteptam eu sa fie, dar a fost o lectura suficient de interesanta, cu o actiune impletita cu rabdare si cu personaje atent alese:

  • Jules, care vine in oras dupa ce sora ei Nel este gasita moarta, si se trebuie sa se inteleaga cu nepoata ei adolescenta Lena, si sa isi infrunte propriul trecut…
  • Inspectorul Sean Townsend, impreuna cu tatal acestuia, Patrick, si trecutul lor, poate ceva mai apasator decat al altor familii…
  • Helen, directoarea scolii, si sotia inspectorului…
  • Familia Whittaker, ravasita dupa moartea neasteptata a tinerei Katie…
  • Excentrica Nickie Sage, cu puterile ei enigmatice, care graviteaza in jurul tuturor povestilor locale despre femei care au murit inecate, la fel cal Nel Abbot…

Fara spoilere sau detalii nesolicitate, va invit sa cititi si voi In ape adanci si sa imi spuneti ce parere aveti.

Cam atat pentru azi, ne citim data viitoare!

xoxo, Miruna

 

 

Retrospectiva lunii decembrie (1)

Helau, helau.

Data trecuta ne-am citit cu restrospectiva lunii noiembrie, iar de data asta povestesc putin si despre ce mi-am propus sa citesc in decembrie, versus ce am citit de fapt.

Pentru mine decembrie incepuse destul de bine, iar in ceea ce priveste lectura, Andreea Chiuaru a lansat o provocare in online mai mult decat interesanta: 6 carti pana in 2020.

Daaar, pentru ca trebuia musai sa fie ceva cu susta la mine, am ales 5 carti in loc de 6.

imagine JPEG

O carte pe care o ai in biblioteca de +2 aniDeriva de Joanna Kavenna – cred ca o am din 2017 de la Bookfest. Citisem atunci o parte din ea dar am abandonat-o pe parcurs, dar ma gandeam ca s-ar potrivi oarecum perioadei prin care trec. Bineinteles ca nici macar nu m-am atins de ea in decembrie….

O carte care ti-a fost recomandata de un prieten/cineva pe care admiri – Iata-ma de Jonathan Safran Foer – citisem cateva randuri despre aceasta carte, unde credeti, evident ca tot pe la Andreea, si am citit cu greu destule pagini din ea, dar la fel, a ajuns abandonata la mine pe noptiera. Evident, nici de ea nu m-am atins in decembrie, desi imi propusesem…

O carte pe care iti doreai sa o citesti de la inceput de an: Misterul Regelui. Despre scris de Stephen King – sincer, imi doream sa citesc cartea asta de cand am descoperit scrierile lui Stephen King. Dar abia anul acesta de ziua mea mi-am facut cumva curaj sa imi comand cartea si am inceput sa citesc din ea. Nu stiu cum citesc sau au citit altii cartea asta, dar eu am cittit si recitit pasaje, mi-am notat idei, paragrafe, ganduri despre scris… si totul a mers foarte bine in weekendurile de toamna cand stateam pe terasa cu o cana de cafea sau ceai, dar in noiembrie nu cred ca am rasfoit nici macar in treacat acest volum, dar ma atragea si inca ma atrage, asa ca a fost alegerea potrivita. Luna decembrie insa n-a fost potrivita pentru carte aceasta, nu s-au aliniat astrele cum trebuie, Mercur retrograd, ceva, ceva tot a fost – nici din cartea asta nu am citit…

O carte inceputa si abandonata (in 2019 sau nu) – alegere ‘sinucigasa’ as putea spune pentru aceasta provocare : IT, de Stephen King – desi nu pot spune ca am abandonat carte asta practic, pentru ca mereu ma gandesc la ea si uneori mai citesc cateva pagini. Eu am volumul in romana, de la Nemira evident, doar ca principalul inconvenient, ca sa zic asa, e formatul … imi este dificil sa car cartea dupa mine iar acasa nu am intotdeauna timp sa citesc. Cu toate acestea, am carat ‘monstrul‘ dupa mine la birou si am si citit vreo 60 de pagini din ea in total luna aceasta.

Last but not least, aici am combinat eu doua criterii: O carte publicata/tradusa anul acesta & O carte cumparata in noiembrie/decembrie 2019: Fata dinainte de J.P. Delaney – am tot vazut cartea asta peste tot prin blogosfera, asa ca atunci cand am vazut-o in colectia 100 de nume cu renume din Auchan, la 9.90 ron, chiar nu i-am putut rezista – si nici mai departe nu i-am putut rezista – in 3-4 zile am dat-o gata. (da, nu va panicat’ – asa dau eu gata carti care ma captiveaza, in 3-4 zile 😀 )

Asadar, din cele 1035 de pagini citite in acest decembrie 2019 (pe care nu pot sa-l descriu decat “meh” momentan), vreo 480 au fost din aceasta provocare, cumuland cele cateva pagini din IT si integral Fata dinainte. Not great, not terrible…

Siii, scriind aceste randuri despre ce am citit in decembrie, mi-am dat seama ca voi imparti aceasta relatare interesanta in doua parti. Pen’ ca am mai citit ceva, dar simt ca merita o postare separata. 😀

Inchei, cum altfel decat indemnandu-va sa va faceti timp pentru lectura, si, daca vreti, sa-mi impartasiti si mie ce mai cititi, o parere, una alta… 😉

xoxo, Miruna

 

 

Da, mai traiesc, si da, mai si citesc.

Helau, helau, long time no see cum ar spune englezii, sau mai bine spus, cum a trecut mai mult de un an fara sa postez chiar nimic aici pe blog?

Adica, daca ma urmariti si pe instagram, ati vazut ca tot mai am ceva activitate pe-acolo, mai o carte, mai o cafea, mai inca o carte, uneori si cate o comanda de mai multe carti… Dar, ce pot sa spun, fie nu prea mi-am gasit cuvintele, fie timpul potrivit, fie motivatia necesara sa scriu… dar sper totusi sa-mi indrept atentia si spre taram uitat, caruia am totusi destule sa-i impartasesc.

Ca sa nu va coplesesc totusi cu mirobolanta mea reintoarcere, momentan ma voi rezuma la a spune cate ceva despre cele 3 carti pe care am reusit sa le termin in luna ce tocmai s-a incheiat, mai-mult-decat-agitatul-noiembrie, cum imi place mie sa ii spun. (bine, nu imi place sa ii spun asa, dar asa a fost x_x )

Prima carte este Cotloane intunecate, de Ruth Rendell. O sa fiu cat se poate de sincera si voi recunoaste ca am cumparat cartea din doua motive simple: parea interesanta si avea un pret bun. De fapt, sunt trei motive: era si ziua mea pe-aproape si mereu imi cumpar carti de ziua mea.

“Ruth Rendell este neintrecuta in a spune povesti despre obsesii, labilitate si coincidente nefaste.” – Stephen King

Revenind, desi este o carte care se citeste destul de usor, a fost parca putin plictisitoare pe alocuri, si am simtit ca parca i-ar mai lipsi cate ceva. Totusi, nu regret ca am citit-o, i-am dar 3 stele din 5 pe Goodreads, si, cel mai probabil nu voi pastra cartea in biblioteca, nu cred ca o voi reciti.

Cea de-a doua carte este Disparitia din Silver Water de Haylen Beck, aparuta la editura Herg Benet. A fost, de asemenea, un cadou de ziua mea, de la mine pentru mine.

Cred ca cel mai bine va dati seama cat de mult mi-a placut cartea dupa faptul ca nu am gasit timp sa ii fac nici macar o poza pe care sa o postez pe intagram. 😀

I-am dat 4 stele din 5, dar nu cred ca voi pastra cartea in biblioteca. (Cum as putea oare sa recitesc ceva cand sunt atat de multe carti care isi asteapta deja randul? x_x )

Iar cea de-a treia carte, este Mostenire fatala, de Sophie Hannah. I-am dat la fel, 4 stele din 5, de altfel, acelasi scor pe care l-am acordat si primului volum din serie, Crime cu monograma, pe care l-am citit in vara.

Statistic vorbind, aceste trei carti au insumat 973 din cele 1036 de pagini citite luna aceasta. Una peste alta, macar acest aspect al vietii mele banale este cat de cat satisfacator, si, sper eu, se indreapta spre drumul cel bun.

Mi-ar face placere sa imi povestiti si voi ce si cum ati mai citit, ce v-a placet mai mult sau mai putin, si sper sa ne recitim in alte cateva randuri despre provocarea Andreei Chiuaru, 6 carti pana in 2020 si ce carti am ales eu pentru aceasta si de ce.

Va urez o saptamana cat se poate de buna si cat mai mult timp placut pentru lectura!

xoxo, Miruna

#bookhunt de weekend, marca FILIT

Helău, helău. Ce mai faceţi?

Ştiţi că nu se putea să vină toamna şi să nu scriu despre FILIT – Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași, care se află la cea de-a 6-a ediţie.

Anul trecut a fost primul an în care am avut curajul să mă implic într-o astfel de campanie, şi am fost blogger oficial FILIT, şi mi-a plăcut atât de mult, că anul acesta abia aşteptam să primim detalii despre eveniment şi despre provocările pentru bloggeri.

42058937_1856360104417117_5630708898219425792_n

Iar cea mai mare provocare a bloggerilor este să organizeze şi anul acesta o vânătoare de cărţi pentru cititorii cu gust pentru aventură, pentru cafea şi locuri faine din Iaşi.

Aici (click!) găsiţi lista completă a colegilor din social media care vă aşteaptă şi ei cu surprize care mai de care: nelipsitul #bookhunt, articole, recomandări şi recenzii pentru o experienţă #filit de neuitat!

Şi, pentru că totul este pregătit cu grijă şi minuţiozitate, avem volume unul şi unul pentru vânătorii iscusiţi. La mine a ajuns aşadar, volumul Ordinea de zi, de Éric Vuillard, laureat al Premiului Goncourt, 2017.

ordinea de zi.jpg

Ca şi anul trecut, voi face şi o recenzie acestui volum, care vă va aştepta pe blog, cât timp vă aştept eu să-l găsiţi.

Regulile sunt simple:

  • Urmăriţi indiciile pe care le voi posta pe social media: facebook şi instagram. Dacă nu mă urmăreşti deja, te invit să o faci şi să găseşti cartea!

  • Volumul va fi ascuns undeva în Iaşi, într-un loc cu siguranţă pe gustul unui cititor înfocat, aşa ca tine!

  • Atunci când îl găseşti, fă-ţi o poză cu cartea şi posteaz-o să o vedem şi noi!

  • După ce savurezi cartea, hai cu ea la un eveniment organizat în avanpremiera festivalului, pe 1 octombrie, în intervalul orar 18.30-20.00, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Sala „Ferdinand”, unde scriitorul Éric Vuillard te aşteaptă să-ţi ofere un autograf!

Şi, psst!, hai să-ţi mai spun ceva: urmăreşte #autorprezentlafilit, #canyoufilit, #filit, #mirunasipoezie, pentru a fi sigur că vezi indiciile la timp.

Start #bookhunt! Sunteţi pregătiţi?

xoxo, Miruna

 

Ce cărţi de Stephen King am citit eu şi poţi citi şi tu

Helău, helău.

Ştiu că am un program (program e mult spus)  haotic de postat aici pe blog, dar, asta este. Aşa că, fără alte cuvinte de introducere, vă spun că astăzi vorbim despre autorul meu preferat, Stephen the King, şi despre ce cărţi scrise de el am citit eu până acum.

  1. Carrie (1974) – am citit-o prin liceu şi mi-a plăcut; ştiu că am văzut şi ecranizarea cam tot pe atunci, dar nu m-a impresionat aşa tare.
  2. Salem’s Lot (1975) – evident, tot în liceu am citit-o, undeva prin luna mai, că-mi aduc aminte că erau mulţi cărăbuşi şi eu încercam să citesc afară. Sincer, nu-mi aduc aminte despre ce era vorba, dar îmi aduc aminte că am citit-o cu plăcere, fără întreruperi şi fără să mă forţez, iar asta este suficient.
  3. Christine (1983) – despre cartea asta îmi aduc aminte că eram puţin cam reticentă pentru că, la vremea respectivă nu aveam cine ştie ce cunoştinţe despre maşini – nu că acum aş avea cine ştie ce, dar cu siguranţă ceva mai multe decât atunci, plus că am şi permis de conducere acum. Dar m-a captivat, şi mi-aduc aminte şi acum cât de somn îmi era şi nu puteam pune cartea jos. Şi, ecranizarea, deşi avea o calitate video nu tocmai mulţumitoare, m-a ţinut cu sufletul la gură. Recomand! – indiferent că vă pricepeţi sau nu la maşini. 😀
  4. Pet Sematary (1983) – Cimitirul animalelor a fost a doua carte de Stephen King pe care am citit-o şi m-a marcat pe viaţă aş putea spune. A good book, indeed! Plus că, la fel, ecranizarea e epică. Şi, din câte am văzut, în 2019 va apărea o nouă ecranizare, aşa că, abia aştept.
  5. Misery (1987) – Ei bine, am început cartea aceasta de vreo 3 ori cred, de când mi-am cumpărat-o şi până luna aceasta, când am citit-o până la urmă. Cred că a treia oară a fost cu noroc. Psihologică, cu un puternic impact emoţional aş putea spune, dar clar o recomand! Şi, acum am văzut că există şi o ecranizare din 1990, aşa că, e pe lista de văzut.
  6. Jocul lui Gerald (1992) – pe asta am citit-o anul trecut, pură coincidenţă faptul că anul trecut a apărut şi ecranizarea, că oricum nu am apucat să o văd, dar e pe lista mea, evident.
  7. Dolores Claiborne (1993) – cred că tot anul trecut am citit-o, pentru că îmi aduc aminte că există o legătură între cartea aceasta şi o altă carte scrisă de Stephen King – nu o să vă spun care. Deşi, prin liceu ştiu că găsisem o ediţie a acestei cărţi în engleză la biblioteca orăşenească, dar nu am reuşit să o parcurg, deşi o începusem de vreo 2 ori. Şi, evident, acum am văzut că are şi asta o ecranizare din 1995, aşa că … movie time.
  8. Lisey’s Story (2006) – Povestea lui Lisey este prima carte de Stephen King pe care am citit-o şi care m-a făcut să mă îndrăgostesc de stilul lui de scriere. Şi, cumva, parcă tocmai de asta mi-e frică să o recitesc, deşi mi-ar plăcea, pentru că nu aş vrea să îmi schimb părerea despre cartea asta. Şi pe asta ştiu sigur când am citit-o, la începutul lui 2011, că a şi coincis cu o anume perioadă din viaţa mea.
  9. Blaze (2007) – scrisă sub pseudonim – Richard Bachman, am citit-o în iarna primului an de facultate. Din nou, nu-mi aduc aminte mare lucru, dar a fost o lectură plăcută.
collage

first book covers

Iar acum, partea în care vă spun şi de cărţile pe care nu le-am mai terminat, şi anume The Shining (1977) şi From a Buick 8 (2002). The Shining nu cred că va mai avea vreo şansă de la mine, deşi filmul cu Jack Nicholson a fost bunuţ. Dar Dintr-un Buick 8 încă se află la mine în bibliotecă, aşa că s-ar putea să o citesc cândva.

Şi, în wishlist am Cell (2006), On Writing (1999/2000), The Green Mile (1996) şi Bag of Bones (1998). 

Cam atât pentru astăzi, aştept să-mi spuneţi şi voi ce părere aveţi despre cărţi, despre filme, despre autor… 🙂

xoxo, Miruna.

Penultimul bookhaul al lui 2018?!

Helău, helău.

Ce mai faceţi şi ce mai citiţi?

Despre mine ar fi multe de spus acum, aş avea multe de împărtăşit, dar mă limitez, să nu vă plictisesc. Dar, după cum v-aţi dat seama deja din tilul, astăzi este vorba despre un bookhaul. Dar, cu toate acestea, sigur vă întrebaţi de ce să fie oare penultimul bookhaul al anului 2018 când suntem abia la sfârşitul lunii mai?

No automatic alt text available.

Ei, bine, am decis ca până în luna decembrie să nu îmi mai cumpăr cărţi. Deloc. Ştiu, este un adevărat exerciţiu de voinţă dacă mă întrebaţi pe mine, dar mi-ar plăcea să-l pot duce până la capăt. Nu că aş avea atât de multe cărţi necitite în bibliotecă, dar am suficiente, şi ar fi cazul să le citesc, asta în primul rând. În al doilea rând, poate reuşesc astfel să economisesc ceva bani, şi, de ce  nu, să mă răsfăţ în decembrie cu ceva bunătăţi literare.

Voi v-aţi propus astfel de lucruri? Aţi reuşit să le duceţi la îndeplinire? Eu recunosc că am mai încercat, dar nu am reuşit să nu-mi cumpăr măcar câte ceva, dar acum parcă sunt mai motivată ca oricând.

Şi, aici, o mică-mare paranteză. Nu ştiu câţi dintre voi sunt familiarizaţi cu “talciocul”, nici eu nu eram până să ajung în Iaşi şi să-l cunosc pe prietenul meu, dar este un fel de târg de vechituri, sau, mă rog, un mod pentru ca oamenii cu posibilităţi reduse să mai facă un ban, aşa că vin cu diverse lucruri de vânzare într-un spaţiu special amenajat. Şi când spun lucruri diverse, chiar că sunt diverse. De la chestii electronice mai mult sau mai puţin vechi, mai mult sau mai puţin funcţionale, până la jucării şi jucărele sau cărţi.

Recunosc – mi-am cumpărat şi eu nişte cărţi din talcioc, la preţuri minuscule, 1-2 lei, dar încă nu le-am citit – of, of, noutăţile literare sunt mai atractive. Cu toate acestea, ce am văzut ultima dată când am fost în talcioc mi-a lăsat un gust amar şi o stare de rău fizic. Nişte indivizi, pentru că nu au reuşit să vândă până la sfârşitul programului nişte cărţi şi alte obiecte, pur şi simplu le rupeau, le distrugeau şi le călcau în picioare pentru a nu mai putea fi citite sau luate de altcineva şi vândute ulterior.

Trist, foarte trist nivelul la care suntem, nivelul la care acţionăm…

Cu toate acestea, poate ştiţi şi voi, dacă aveţi cont pe siteul celor de la Cartepedia că, acum, la actualizarea datelor şi politicilor de pe site după prevederile GDPRGeneral Data Protection Regulation – primeaţi un voucher de 30 de lei, valabil pentru comenzi în valoare de peste 100 de lei. Zis şi făcut, cum să renunţ eu să primesc noutăţile livreşti? Aşa că, mi-am început promisiunea de a nu mai cumpăra cărţi până în decembrie după ce am plasat o comandă pe site. Şi vă arăt în cele ce urmează ce mi-am luat.

Cred că aţi auzit cu toţii de Gillian Flynn sau de Gone Girl – Fata dispărută (click pentru recenzia mea).  Eu am şi citit acest roman acum 4 ani – wow! – şi acum simţeam nevoia să citesc un alt thriller, aşa că am ales romanul Obiecte ascuţite al autoarei.

După o scurtă internare la un spital de psihiatrie, jurnalista de investigaţii Camille Preaker se confruntă cu o sarcină dificilă: trebuie să se întoarcă în orăşelul unde a copilărit pentru a investiga moartea a două fete.

Camille n-a mai vorbit de mult cu mama ei nevrotică şi ipohondră şi cu sora vitregă, pe care aproape că nici n-o cunoaşte: o puberă atrăgătoare, cu o putere ciudată asupra localnicilor.

Instalată în fosta ei cameră din vechea casă a familiei, Camille îşi dă seama că se identifică prea mult cu victimele. Bântuită de propriii demoni, trebuie să dezlege puzzle-ul psihologic al trecutului, dacă vrea să afle adevărul şi să supravieţuiască reîntoarcerii acasă.

Următoarea pe listă a fost cartea lui Lauren Wolk – Wolf Hollow. Aceasta face parte din colecţia violet history a editurii Arthur, colecţie de care sunt iremediabil îndrăgostită, mai ales pentru că am citit şi cărţile Numără stelele de Lois Lowry şi Războiul care mi-a salvat viaţa de Kimberly Brubaker Bradley. Ştiu, sunt volume pentru copii, dar faptul că au ca temă războiul, şi mai ales felul în care este acesta perceput de nişte copii, le fac “must read” pe lista mea.

Chiar dacă războiul pare fără sfârșit, Annabelle trăiește o viață liniștită într-un orășel din Pennsylvania anului 1943. Merge la școală alături de frații ei, iar acasă adună puf din tecile de ceara-albinei, pe care marina îl folosește la vestele de salvare. Pe câmpurile de la Wolf Hollow Annabelle îl întâlnește uneori pe Toby, un veteran de război retras și tăcut care fotografiază animale și flori.

Apele devin tulburi când apare Betty, o fată întotdeauna dispusă să le cauzeze celorlalți necazuri. Logica marelui război care a cuprins lumea pune stăpânire și pe istoriile mici ale sătenilor: pe fronturile de la Wolf Hollow, bunătatea găsește cu greu sorți de izbândă, iar cruzimea dă amploare conflictului.

Cea din urmă carte face parte din colecţia musai a editurii Art, şi am ales-o după ce am văzut recenzia(click!) Elenei, de pe Elena scrie. Este aşadar vorba despre Viaţă după viaţă de Kate Atkinson, şi este un monstru de carte. Dar mă bucur că a ajuns în posesia mea.

Cu toţii experimentăm, în cele mai ciudate momente, acel sentiment pe care îl numim déjà-vu. Pentru Ursula Todd, însă, déjà-vu-urile sunt semne ale unei vieţi trăite la nesfârşit. Cum ar fi dacă ai putea să-ţi iei viaţa de la capăt, din nou şi din nou?

Şi, cumva, ca un îndemn pentru mine, am primit şi un sticker superb în coletul de la cartepedia, sticker realizat de Irina Rusu, o tipă pe care o urmăresc pe toate canalele de social media şi de care nu mă mai satur. 😀

 

citeste-ma

Citeşte-mă! by Coffentropy

Cam atât pentru astăzi, momentan mă confrunt cu acelaşi probleme în fiecare zi – mereu am câte o idee pentru vreun articol, dar fie nu am cum să-l scriu pe loc, fie apoi uit despre ce era vorba, sau pur şi simplu amân articolul respectiv pe perioadă nedeterminată. Sper totuşi să depăşesc acest lucru cât de curând, dar nu promit nimic.

Până la următorul articol, vă aştept părerile în comentarii.

Voi ce cărţi menţionate aici aţi citit deja? V-au plăcut sau nu? De ce?

Care sunt planurile voastre de lectură pentru vara asta? 🙂

xoxo, Miruna

 

 

Fata cea bună de Mary Kubica

Helău, helău.

Astăzi vă povestesc câte ceva despre o carte tare mişto, pe care nu-mi vine să cred că am citit-o abia acum, deşi ea este publicată în 2014 şi tradusă la noi anul trecut –  în 2017 – de Cristina Nemerovschi şi publicată la Herg Benet, evident, în colecţia Herg Benet Passport.

thegoodgirl.jpg

“Un thriller care îi va face pe cititori să se întrebe ce se întâmplă cu adevărat până la ultimele pagini.” (Booklist)

Ştiţi deja că mie nu îmi plac spoilerele, aşa că nici nu vă dau, dar, cartea asta este atât de bine scrisă, cu perspective care se îmbină de minune, încât ultimele pagini ale cărţii sunt cireaşa de pe tort. Un tort atât de bun, că ai mai vrea unul. Chiar ar fi foarte tare să existe o continuare, sau încă un volum care să prezinte şi perspectiva Miei, pe lângă celelalte perspective din care este scrisă cartea.

Cine este Mia? Păi, evident, fata cea bună, Mia Dennett, fata influentului şi cunoscutului judecător Dennett, care dispare într-o seară dintr-un bar, cu un tip misterios.

Dispariţia acesteia pune în mişcare departamentul de poliţie, în frunte cu detectivul Gabe Hoffman, un bărbat bine, un personaj interesant, puternic, dar şi sensibil, cu un simţ al intuiţiei fenomenal.

Dacă din ce am citit, judecătorul nu pare prea impresionat sau marcat de dispariţia mezinei lui, soţia acestuia, mama Miei, Eve Dennett, este complet răvăşită, cuprinsă şi copleşită de gânduri de tot felul, despre ea, despre statutul ei, despre fiica ei dispărută, şi îşi pune tot felul de întrebări despre modul în care şi-a crescut cele două fete. “Dacă, dacă, dacă…”

Perspectivele narative sunt structurate deci pe capitole precum “Gabe – Înainte”, “Gabe – După”, “Eve – Înainte” şi “Eve – După”. Înainte fiind perioada dispariţiei Miei, după, perioada după ce aceasta este găsită şi readusă în “sânul familiei”. Nu, acesta nu este un spoiler, aflaţi aceste lucruri încă din primele pagini ale cărţii.

Dar este absolut superb felul în care aceste perspective, modul de gândire şi de acţiune al detectivului Gabe Hoffman şi îngrijorarea şi disperarea Evei Dennett, se combină cu perspectiva lui Colin Thatcher, bărbatul misterios cu care Mia părăseşte barul în seara dispariţiei ei.

Mi-a plăcut mult absolut totul la cartea asta, personajele bine construite, naraţiunea simplă şi concisă, descrierile potrivite – nu prea lungi, nu inutile, ci potrivite pentru captarea atenţie şi conturarea unui cadru care să te absoarbă cu totul în carte, dialogurile, monologurile, gândurile de tot felul ale personajelor…

Aveţi aici un exemplu:

“E genul de tipă care te învaţă chestii fără să îţi lase senzaţia că se străduieşte să o facă. Se pricepe şi la păsări, îmi explică cum recunoaşte care sunt femele şi care masculi. Zice că a observat că, la cele mai multe specii, masculul e cel arătos, în timp ce femela e mai ştearsă. La păuni, lei, raţe se aplică treaba asta. Eu, până acum, nu observasem diferenţa. Probabil nici ea n-ar fi atât de ofesată de misoginismul naturii dacă n-ar fi fost dezamăgită de fiecare bărbat care a intrat vreodată în viaţa ei.”

Cei de la Publishers Weekly afirmă că “Romanul spectaculos al lui Kubica va încuraja comparaţiile cu Fata dispărută.”, dar eu nu prea sunt de acord cu acest lucru. Dacă este o asemănare între Fata dispărută şi Fata cea bună, este aceea că după ambele lecturi mi-am dorit să ştiu mai mult despre fiecare “fată” în parte şi despre ce se mai întâmplă în continuare.

Şi, cumva, în cartea asta nu există neapărat personaje pozitive sau personaje negative, iar lucrul acesta este “elucidat” de epilogul cărţii. Fiecare a procedat după cum a considerat, iar toate aceste acţiuni au construit o poveste care merită citită, suspans şi … nevoia de a şti mai mult despre tot ce s-a întâmplat sau s-ar putea întâmpla în continuare.

Dacă aţi citit-o vă aştept părerile în comentarii, dacă n-aţi citit-o, v-o recomand cu drag; eu una i-am dat 5 steluţe pe goodreads.

Cam atât pentru astăzi… Momentan nu ştiu ce să citesc mai departe, dar mă decid eu. Dar dacă aveţi sugestii, le primesc cu mare drag, şi ne-auzim curând.

xoxo, Miruna.