mai, mai vino.

Ştii cum sunt ploile-n martie?

Şi cum reînvie încet, încet totul?

Soarele – timid şi aspru,

Cu raze cuprinse de frică şi-amărăciune,

Iarba, pe sub paşii noştri abătuţi,

Şi sufletul, sufletul tânjind după o ploaie caldă,

Să-şi spele durerea,

Şi să plece.

Martie, trecută ţi-e vremea.

Mai, te-mbrăţişez cu drag,

În liniştea noastră verde şi plăcută.

10 mai 2015

Cu vocea ta ca să mă-mbrac…

trecut-au patru ani în fel şi chip

cu „da” şi „nu”

cu „vino” şi cu „pleacă”

cu chipul tău ce-mi bântuie în sânge

cu ochii tăi ce-mi ard raţiunea

 

Îmi bate ploaia dureros în suflet;

Nu vii, cu vocea ta

să-mi ţii de cald,

să-mi strâgi cu pleoapele fiinţa,

să-mi mângâi tandru cicatricea?

Să fiu a ta, şi tu al meu, durerea clar să nu existe.

 tumblr_m2bv21iJRz1qdg24yo1_500

4 mai 2014