Depănând ceva amintiri cu noua gamă de produse Gerovital Beauty

Helău, helău.

Ce mai faceţi şi ce mai citiţi?

Astăzi o să vă vorbesc, nu despre cărţi, ci despre ceva puţin atipic pentru mine – machiajul. Cine mă cunoaşte ştie că mă machiez foarte rar, când mă mai apucă pe mine aranjatul, sau dacă particip la cine ştie ce eveniment mai important, elegant – whatever – unde toată partea femeiască, şi nu numai aş putea spune, vine musai machiată după ultimele tendinţe.

Acum, să clarificăm, dacă nu îmi dau silinţa în mod extraordinar să mă machiez zi de zi, asta nu înseamnă că nu am grijă de tenul meu, sau că nu sunt la curent cu noile tendinţe şi lansări de produse de beauty, iar noua gama de machiaj Gerovital Beauty a acaparat atât blogosfera cât şi platforme precum facebook sau instagram.

Reunite sub sloganul “Mai mult decat culoare“, următoarele produse acoperă toate necesitațile unui machiaj complet.

Avem aşadar, categoria rujuri, cu o formulă hidratantă şi o culoare intensă:

• ruj cremos cu acid hialuronic, disponibil în 18 nuanţe
• ruj mat cu acid hialuronic, disponibil în 7 nuanţe,
• ruj lichid cu rezistenţă îndelugată, disponibil în 5 nuanţe,
• şi, pentru momentele în care nu simţim nevoia să folosim ruj, balsamul de buze.

 

 

Recunosc, mă tentează mult de tot rujurile, pentru că de multe ori, parcă m-aş ghida după faimoasa replică “ruj roşu pentru zile negre”. Dacă mă simt deprimată, puţin ruj roşu – aprins sau închis – puţină mascara, şi pentru mine “the diva look” e gata.

 

Pentru machiajul ochilor, în noua gamă Gerovital Beauty găsim:

• Mascara Supreme Lash,
• Mascara Devilash,
• Kit-ul pentru sprâncene, disponibil în 2 nuanţe,
• Creionul dermatograf, disponibil în 4 nuanţe,
• Paleta de farduri de pleoape, cu variantele Nude, Rose şi Smokey.

Şi, dacă tot veni vorba de dermatograf şi machiajul smokey eyes, în generală eram consumator avid de dermatograf, dar nu inserez poze pe-aici că fugiţi de mine.

Ce-i drept, nu prea m-am împăcat niciodată cu pudra sau cu fardurile de obraz, iar termenul de iluminator într-ale make-up-ului încă nu l-am desluşit pe deplin, dar anticearcănul e prietenul meu cel mai bun, de pe vremea când aveam mai multă energie să mă uit noaptea la seriale şi să citesc până dimineaţa, deşi aveam ore de la 8. Iar pe cel din noua gamă Gerovital mi-l iau musai, pentru că oferă tonicitate şi fermitate zonei din jurul ochilor.

Şi, pentru că un look nu este cu adevărat desăvârşit fără o manichiură perfectă, s-a lansat şi o varietate generoasă de lacuri de unghii Magic Gel Effect – 20 de nuanțe, şi  geluri UV Top coat şi Matt Top Coat, pentru o rezistenţă îndelungată.

Şi ştiţi care este partea cea mai bună?

Produsele sunt disponibile doar in magazinele de brand Gerovital şi Farmec şi în magazinul online http://www.farmec.ro. Adică, click-click, în timp ce-mi beau cafeaua de dimineaţă, şi mi-am refăcut stocul de rujuri, dermatograf şi lacuri de unghii, exact ca-n generală şi liceu. Diferenţa? Că acum nu le mai plătesc din banii de buzunar, ci cu cardul de salariu. Cu toate acestea, pur şi simplu, nu pot refuza aceste beneficii certificate: hidratare, protectie, rezistenta indelungata, matifiere – rujul cremos cu acid hialuronic în nuanţa roşu cinabur trebuie să fie al meu!

Cam atât pentru astăzi, demachierea şi la somn. Ne-auzim curând.

xoxo, Miruna.

P.S. Articol scris pentru proba cu numărul 10 a competiţiei Spring Superblog 2018.

 

Hasta la vista, baby! – şi câte ceva despre primul magazin online de traduceri din România

Helău, helău. Deci, astăzi, gata, mi-a ajuns. Dacă scenariul meu ar fi perfect, în câteva zile aş pleca, dar de data aceasta în însorita Spanie, cât mai departe de aerul rece de aici şi de mocirla de pe stradă, care era acum câteva zile ditamai troianul de zăpadă prin care cu greu puteai să mergi.  Nu de alta, dar acum am – aproape – răcit, iar o fantastică durere în gât mi-a anulat orice fel de “vibe” pozitiv al dimineţii. Singura problemă ar fi că aş avea nevoie de toate actele traduse în maximum trei zile, şi cum nu am starea necesară să dau peste cine ştie ce traducător plictisit în vreun birou prăfuit, bine ascuns pe nu ştiu ce străduţă la care se ajunge cu chiu cu vai, în cine ştie ce cartier dubios, eventual cu un anume program afişat, dar care să opereze după un altul, cred că cel mai bine ar fi să apelez la e-trad.ro – Primul magazin online de traduceri din România. 

Ştiu, poate îmi veţi spune că unele lucruri ar trebui făcute doar în offline, bla, bla, bla … dar dacă găsim în mediul online magazine de haine, de materiale de construcţii, de cărţi – preferatele mele – de ce nu am găsi şi un magazin online de traduceri? Iar pe platforma de traduceri e-trad găsim o gamă largă de servicii:

• traduceri medicale
• traduceri tehnice
• traduceri acte auto
• traduceri documente personale
• traduceri tehnice
• traduceri juridice
• traduceri financiar-bancare
• traduceri juridice
• traduceri marketing & PR
• traduceri acte studii

Ei, momentan nu plec nicăieri, dar dacă aş aplica pentru un job în străinătate, cu siguranţă într-o ţară cu un climat ceva mai călduros decât România, probabil aş alege Spania, după cum vă spuneam la început. Mă descurc eu cu limba spaniolă – mare parte meritul telenovelelor la care mă uitam cu bunica mea când eram mai mică – doar că actele necesare trebuie traduse cum trebuie, în cazul meu: certificatul de naștere, diploma de absolvire a liceului, adeverinţa mea de absolvire a facultății – fără licenţă (work in progress here), adeverință medicală, foaie matricolă şi cazier.

Adică, de ce să nu-mi savurez cafeaua liniştită, să-mi văd de ale mele, să vă mai scriu câte ceva, să mai şi citesc, timp în care cei de pe  e-trad se ocupă de tot? Fără timp pierdut prin oraş, pe străzi şi fără stat la coadă. Tot ce am de făcut se rezolvă în câteva minute, cu câteva click-uri la ei pe site. Încărcăm documentele, selectăm limba din care dorim traducerea şi limba în care dorim să fie traduse actele… nimic mai simplu. Iar în maxim 3 zile sunt gata. Aşa-i că sună bine?

Mie tot ce-mi răsună acum în minte sunt cuvintele “Hasta la vista, baby!”. Şi, pentru că mi se par foarte cunoscute şi populare, şi, ca să mă conving că nu scriu prostii pe-aici, am căutat “pă internet” şi am aflat că replica este foarte populară pentru că a fost rostită de actorul Arnold Schwarzenegger în filmul Terminator 2: Judgment Day, în 1991. (Alt film pe care nu l-am văzut, dar cine ştie, poate-l văd zilele astea, pentru că mâine sunt liberă, muahahahaa, finally.)

Cam atât pentru azi, mă duc la muncă, yey.

xoxo, Miruna.

P,S, Să-mi spuneţi voi unde aţi vrea să plecaţi, ce experienţe aţi avut cu traducătorii autorizaţi, şi dacă aţi văzut seria Terminator. 🙂

P.P.S. Aricol scris pentru proba cu numărul 9 a competiţiei Spring Superblog 2018.

 

 

Gata! Astăzi vreau să plec în Jamaica!

Repet, astăzi vreau să plec în Jamaica!

Helău, helău. Ce mai faceţi şi ce mai citiţi?

Eu, la fel, deşi mi-ar prinde nemaipomenit de bine o evadare din rutina asta. Adică, nu mă înţelegeţi greşit, îmi place să am un program bine stabilit, măcar pentru o tsăptămână, plus că mereu mai apar lucruri neprevăzute care trebuie strecurate în program, dar o oarecare stabilitate este nemaipomenită.

Însă, ce îmi doresc acum, este să mă pot teleporta în mod magic în Jamaica. Asta ar fi alternativa la “îmi place zăpada, dar când stau în casă şi citesc, nu când trebuie să merg la muncă pe vremea asta”. Şi, de ce nu? E o destinaţie suficient de exotică, o poartă către noi informaţii şi o nouă cultură – o destinatie speciala pentru o vacanta speciala.

Adică, parcă ar merge schimbată puţin zăpada asta, mocirla de pe trotuare şi, eventual, papucii uzi, cu o sesiune de relaxare, pe o plajă, întinşi bine-mersi pe un şezlong la soare, cu un pahar de rom jamaican sau cu un cocktail fancy alături, şi pe fundal să se audă în surdină ceva ritmuri reggae. Sună bine de tot, aşa e?

Cu toate că atunci când vine vorba de călătorii cu destinatii speciale nu sunt deloc calmă şi relaxată, pentru că, în primul rând mă entuziasmez, şi în al doilea rând mă panichez. Sau invers, având un amalgam de gânduri în minte, începând cu “mamă, ce mişto o să fie, abia aştept”, continuând cu “dar dacă se întâmplă ceva naşpa, dacă nu o să-mi placă cutare, x, y, z”, şi terminând cu “sper să fac poze mişto şi să postez pe blog, oh, o să fie super”.

Dacă totuşi nu aveţi inspiraţie şi dor de ducă – momentan – aruncaţi o privire pe site-ul celor de la CND Vacante Speciale, unde, cu siguranţă veţi găsi inspiraţie pentru călătorii şi destinatii exotice pentru vacante speciale. Jamaica se regăseşte desigur în lista lor, alături de alte “nume sonore” într-ale excursiilor, cum ar fi: Bora-Bora, China, Bahamas, Miami, Bali, Maldive sau Mauritius.

Acum, revenind la faptul că mi s-a năzărit mie să plec în Jamaica, păi, chiar credeţi voi că plec eu aşa, tam-nisam fără să mă documentez întâi, măcar puţin?

Păi, nu, nu, nici nu se pune problema. Măcar câteva reguli simple de pe-acolo să mi le am şi eu notate pe undeva, plus o listă cu locuri de vizitat musai, doar nu o să stau doar pe plajă, şi, cel mai important, ceva chestii de mâncat de pe-acolo, ori altfel, cine ştie, poate ajung la spital intoxicată cu rom, nu, nu.

Deci, de bifat, în Jamaica:

• Port Royal, care a luat naştere în 1518, care a fost cel mai mare oraş din Caraibe, loc de întâlnire pentru piraţi şi comercianţi.
• Laguna Luminosa.
• Blue Mountain Coffee.

Sigur, am o listă minusculă, dar prefer să fiu surprinsă. Voi ce aţi adăuga aici? Aştept să-mi scrieţi.

Cam atât pentru astăzi, se pare că plecarea mea se amână, momentan trebuie să mă pregătesc să plec la muncă. hihi

Ne-auzim curând.

xoxo, Miruna.

P.S. Voi ce vacante speciale aţi plănuit, pe unde, cu cine? Povestiţi-mi în comentarii, eu abia aştept să vă răspund. 🙂

P.P.S. Articol scris pentru proba cu numărul 8 a competiţiei Spring Superblog 2018.

La vânătoare de certificat energetic, printre formule şi termoviziune

Helău, helău.

Ce mai faceţi şi ce mai citiţi?

Eu, la fel – Bibliotecara de la Auschwitz, plus, tot felul de informaţii despre faimosul “certificat energetic“, despre care nu ştiam prea multe până acum câteva zile.

V-am tot spus că am avut câteva zile libere, şi cum – cel puţin teoretic – vine primăvara, vine Paştele, mă tot chinui eu să fac ceva “decltuttering”, aşa că, ne-am apucat să scoatem tot afară, să măturăm, să aerisim, am mai şi mutat puţin mobila cu ocazia asta, şi, ca de fiecare dată, să atacăm pereţii, mai ales pe la colţuri cu anti-mucegai.

Practic, ei sunt izolaţi, dar fundaţia nu este, aşa că, după cum am aflat după o termografie a clădirii, multă căldură se pierde pe acolo, iar condensul ce se formează în interior e numai bun pentru “prietenul” nostru – mucegaiul de perete.

Aşa că, în viitorul apropiat ne-am propus să izolăm corespunzător tot, să verificăm şi tâmplăria, pentru a evita astfel infiltraţiile de aer exterior, care au toate şansele să ne “fure la curent”.

Una peste alta, această sesiune de lectură “extra” şi nu neapărat programată, dar necesară şi utilă, mi-a deschis noi orizonturi, sau cel puţin, noi perspective asupra legislaţiei în vigoare. Pentru că, da, există un minim legal pentru construcţiile noi din punct de vedere al grosimii izolaţiei termice. Şi de-aici mai departe, m-am pierdut în toate formulele şi calculele prezentate…

De exemplu…

-rezistenta termica perete exterior: R=1,8 m² K/W;

-rezistenta termica acoperis, terasa sau plafon sub pod neincalzit: R=5 m² K/W;

-rezistenta termica placa peste sol: R=4,5 m² K/W;

-rezistenta termica tamplarie exterioara: R=0,77 m² K/W.

Ce am reţinut eu este că aceste rezistenţe termice, care sunt calculate pentru elementele ce delimitează spaţiul locuinţei faţă de mediul exterior sunt cele ce influenţează seminificativ valoarea pierderilor de căldură ale imobilului, implicit al consumului energetic al acestuia.  Iar acest consum energetic se regăseşte calculat în faimosul certificat energetic despre care vă vorbeam la început, pentru un an calendaristic.

Acum probabil că vă întrebaţi dacă vă trebuie, şi dacă vă trebuie, cum puteţi obţine un certificat energetic ieftin.

Ei bine, din 2013 este obligatoriu dacă plănuiţi să vindeţi, să cumpăraţi sau să închiriaţi un imobil. Însă, nu vă faceţi griji, auditorii Enermed Impex eliberează documentul în maxim 24 de ore de la colectarea informaţiilor, iar certificatul este valabil timp de 10 ani.

Mai multe detalii găsiţi aici (click!).

Acum, gata cu documentarea pe azi, mă pregătesc să plec la muncă.

Ne-auzim curând.

xoxo, Miruna.

P.S. Articol scris pentru proba cu numărul 7 a competiţiei Spring Superblog 2018.

Refresh-ul magic al garderobei mele

Helău, helău.

Ce mai faceţi şi ce mai citiţi?

Eu tot la Bibliotecara de la Auschwitz sunt, doar că am în plan să recitesc cât de curând Magia ordinii, de Marie Kondo, pentru că mă simt sufocată de toate lucrurile pe care le am şi pe care nu le folosesc. Anul trecut, mai exact toamna trecută am citit cartea pentru prima dată şi am şi aplicat principiile de acolo, sau cel puţin unele dintre ele.

Luând în calcul şi spaţiul limitat de care dispun şi faptul că sperăm şi noi să vină primăvara, acum e momentul oportun să recitesc cartea şi să-mi fac ordine printre posesiuni. Şi oare ce posesiuni mai numeroase poate avea o femeie, excluzând cărţile? Ei bine, e simplu! Haine, pantofi, accesorii!

De când mă ştiu am avut problema pe care o au toate femeile: deţineam un munte de haine, dar de foarte puţine ori simţeam că ţinuta aleasă mă reprezintă, iar de cele mai multe ori ajungeam să port aceleaşi haine, în aceleaşi combinaţii până la totala “epuizare” a materialelor. Ţin minte şi acum perechea de blugi din generală la care am renunţat cu foarte mare greutate, precum şi unele tricouri pe care le-am tot retrogradat întâi la haine de casă, apoi la haine de somn şi într-un final am renunţat la ele, cu o oarecare durere în suflet.

Ştiu că, până să mă mut de acasă, în fiecare sâmbătă după amiază scoteam toate hainele din dulap, adunam de pe scaunele de prin cameră sau de pe hol “piesele lipsă” şi le sortam iar şi iar, şi le împătuream, iar în timp ce le puneam la loc în dulap încercam să-mi plănuiesc ţinute pentru săptămâna ce urma.

Cumva, operaţiunea “muntele de haine” este primul pas pentru o curăţenie generală a garderobei pe care îl recomandă Marie Kondo:

“Aşază pe podea fiecare piesă de îmbrăcăminte din casă.” Şi dacă rămâne ceva care nu ajunge atunci şi acolo, trece direct în grămada de aruncat. 🙂

Aşa am procedat şi eu, doar că m-am limitat doar la ce haine am acum aici la Iaşi. Rezultatele au fost suprinzătoare, mulţumitoare, doar că acum, îndrăznind să visez la primăvară,  simt că am nevoie de nişte piese care să-mi împrospăteze garderoba…

şi ce mă poate mă bucura mai mult acum decât achiziţia unor cardigane ? 🙂

Şi… a se observa că nu am spus cardigane noi. De ce ? Pentru că nu am găsit până acum în niciun magazin cu haine noi un cardigan care să-mi placă, ci doar în magazine de tip

SECOND HAND.

În ultima perioadă nu prea am avut timp să mă plimb cu orele prin cine ştie ce magazin second hand, apoi altul, şi altul… aşa că am dat un search rapid pe net, şi, ce să vezi, se găsesc magazine cu haine second hand şi online.

Aşadar, după următoarea sesiune de debarasare a garderobei mele, plasez o comandă pe Evernisaj şi-mi iau un cardigan confortabil… numai bun pentru nişte plimbări lungi şi relaxante… Evident, azi e ultima mea zi liberă şi de mâine merg iar la muncă, dar mie mi-e gândul la plimbări… în alte zilele libere. hihi

Până una alta, ce să aleg ? Vouă ce vă place?

https://evernisaj.ro/femei/cardigane/cardigan-de-femei-fbsister/

https://evernisaj.ro/femei/cardigane/cardigan-de-femei-sublevel/

https://evernisaj.ro/femei/cardigane/cardigan-de-femei-gina-benotti/

Plus că şi preţurile sunt pe placul tuturor. 🙂

Cam atât pentru azi. Ne-auzim curând.

xoxo, Miruna.

P.S. Articol scris pentru proba cu numărul 6 a competiţiei Spring Superblog 2018.

Portofel fericit şi cumpărături fără bătaie de cap, şi da, vorbesc despre materiale de construcţii … ieftine!

Helău, helău.

Ce mai faceţi? Şi ce mai citiţi?

Eu m-am apucat de reamenajat prin dormitor şi după o zi în care am mutat, am sortat, am şters şi am lustruit, am picat ruptă de oboseală în pat.

Până să adorm, m-am tot gândit, oare oamenii care îşi construiesc o casă de la zero, cum rezistă? Cum reuşesc să nu clacheze când vine vorba de atâtea materiale de construcţii: materiale pentru structura si fundatie, acoperisuri, izolatii, tamplarie PVC, instalatii electrice, instalatii termice, instalatii sanitare, termoizolatii, tencuieli decorative, amenajari exterioare, amenajari interioare…

Pe mine mă epuizează până şi simpla listă de materiale, ce să mai spun de întreg procesul de intocmire a necesarului de materiale şi selectarea acestora, după dimensiuni, culoare, model, etc. etc.

De aceea există vindem-ieftin.ro, un concept inedit pe piaţa românească, creat special pentru a oferi soluţii personalizate pentru fiecare client în parte. Şi ce e şi mai bine e că iei totul dintr-un singur loc, online şi simplu, evitând astfel fuga de la un depozit la altul în căutatea preţului celui mai bun.

Desigur, puteţi să fiţi sceptici, pentru că, de cele mai multe ori ieftin poate însemna de proastă calitate, însă nu este cazul şi aici, tocmai pentru că produsele vin însoţite de certificate de garanţie, iar casa de comenzi vindem-ieftin.ro are parteneriate cu cei mai importanţi producători de materiale.

Ştiaţi că, achiziţionând dintr-un depozit sau hypermarket preţul final pe care îl plătiţi poate fi chiar cu 40% mai mare decât preţul de fabrică? Asta pentru că distribuitorul adaugă 15% la preţul de fabrică, iar cei de la depozit/hypermarket mai adaugă chiar şi până la 25%, astfel preţul pieţei ajunge să ne usture la buzunar, au, au, au!

Vindem-ifetin.ro adaugă doar 10% la preţul de fabrică, astfel preţul final este cel corect, prietenos cu buzunarul, fără usturimi, hihi.

V-aţi gândi că poate site-ul totuşi nu vi se adresează vouă, oamenilor simpli, de rând? Ei, bine, fix noi, oameni simpli – persoane fizice,  reprezentăm 40% din publicul ţintă, 35% fiind firme care se dezvoltă, 15% revânzători, 5% constructori şi 5% arhitecţi.

Şi dacă nu mă credeţi pe mine, poate vă conving aceste recenzii video, realizate de clienţi care au beneficiat de serviciile vindem-ieftin.ro.

Bine organizat, cuprinzând şi divizia de fier, divizia de pavaje şi divizia de acoperişuri, vindem-ieftin.ro este simplu de accesat şi de utilizat, în doar patru paşi.

Pasul 1: Cauţi produsele dorite, de la BCA, profile metalice, ciment, adezivi, geamuri şi uşi, până la tencuială decorativă, tapet, scaune, ba chiar şi mochetă.

Pasul 2: Comanzi online, simplu şi rapid, fie că eşti acasă sau la birou, sau la o cafea în oraş.

Pasul 3: Eviţi astfel tot felul de intermediari şi stocuri, economisind 10-15% iar preţul final va fi preţul corect pentru buzunarul tău.

Pasul 4: Livrarea tuturor produselor se face direct de la producător, acasă la tine. Iar dacă filmezi descărcarea comenzii livrate şi o încarci pe site, primeşti 100 de lei. 

Şi ştiţi care este partea cea mai simpatică a acestui concept inedit? Că ne ţin şi pe noi la curent cu realizările lor, într-un mod creativ.

Ştiaţi că:

• au vândut 927.500 kg de fier beton, echivalentul a 265 de familii fericite?
• au împrejmuit peste 244.040 metri liniari de gard cu ţeavă rectangulară, suficient cât să ajungă de la Bucureşti la Constanţa?
• au stăbătut peste 60.000 de kilometri în toată România asigurând transport gratuit?
• au vândut 29.050 de kilograme de tencuială decorativă, într-o multitudine de culori şi nuanţe,înfrumuseţând astfel  zeci de case colorate?
• au construit 266 de acoperişuri de la zero, cu peste 32.036 mp de ţiglă metalică vândută?

  au vândut peste 26.972 mp de pavaj, de 3 ori suprafaţa municipiului Râmnicu Sărat?
  

  Până una-alta, măcar ştiu sigur unde găsesc toate materialele de care am nevoie, la preţul cel mai bun, cu livrarea promptă şi gratuită, şi, jos pălăria, consiliere gratuită pentru toate produsele de pe site, câştigând astfel timp pentru mine.

  Nici că se putea mai bine.

  Cam atât pentru astăzi, ne-auzim curând.

  xoxo, Miruna.

  P.S. Articol scris pentru proba cu numărul 5 a competiţiei Spring Superblog 2018.

Flori,acolo unde nu te-ai aştepta…

Helău, helău.

Ce mai faceţi? Şi ce mai citiţi?

Eu am început să-mi savurez, în sfârşit, minunatele mele zile libere. Abia aşteptam să mă odihnesc şi să mă detaşez puţin de toată agitaţia de la muncă. Plus că abia aşteptam şi să reuşesc să mai stau la poveşti, aici, pe blog, cu voi.

Ca să vă daţi seama ce ocupată am fost, vă spun că n-am avut timp nici măcar să fac vreo poză florilor primite anul acesta de 8 martie, deşi, în ultimele zile, parfumul lor a persistat în bucătărie, şi mi-a înmiresmat dimineţile. Nu ştiu dacă aşa se măsoară acum timpul, dar parcă prea ne agităm, unii dintre noi, să postam tot felul de “instantanee”, mai mult sau puţin regizate, pe toate reţelele de socializare.

Sunt un om simplu, mie mi-ajunge doar să ştiu, şi să simt. În rest, un singur trandafir îmi este de ajuns.

Pentru mai mult, pentru emoţii intense, pentru suprize, de oriunde, oricând, recomand Interflora Romania – florărie online.

Da, aţi citit bine. Acum puteţi comanda şi flori online , nu doar shaorma. Totul este foarte simplu, selectaţi buchetul sau aranjamentul dorit, localitatea de livrare, adresa, mesajul pentru persoana care se va bucura de surpriză, şi alte instrucţiuni sau specificaţii pentru livrare. Deci, spuneţi repede: voi cui vreţi să-i trimiteţi flori chiar acum?

Până acum ceva timp, conceptul de flori la domiciliu mi se părea ceva ireal, existent doar în filme, sau în străinătate, nicidecum în ţărişoara noastră mititică…

Vă spuneam la început că de azi mă bucur de nişte zile libere, aşa că am de recuperat multe ore de lectură, nu doar câteva minute pe fugă, în pauza de masă. Ce citesc acum?

Bibliotecara de la Auschwitz, scrisă de Antonio G. Iturbe. Şi ce mi-a venit în minte acum? Ce ar fi să trimit un buchet de flori acolo? Da, acolo însemnând la Auschwitz, tocmai în Polonia.

Desigur, un gest mărunt, nesemnificativ poate, dar care mi-a încolţit în suflet, de vreme ce momentan nu am cum să vizitez acel loc atât de încărcat de emoţie şi de istorie.

Şi, da, Polonia se regăseşte pe lista ţărilor în care puteţi livra flori cu ajutorul celor de la Interflora International.

Deci, de ce nu? Tot respectul şi toată admiraţia pentru femeile care au fost la Auschwitz. Pentru cele care au pierit acolo, pentru cele care au rezistat, pentru fetiţele care au supravieţuit şi au dovedit cât de puternice sunt, pentru că merită să nu fie uitate.

Prima lecţie pe care orice veteran i-o dă unui nou venit este că întotdeauna trebuie să aibă un scop clar: acela de a supravieţui.  Să supravieţuiască alte câteva ore, şi astfel să mai acumuleze o zi, care, adaugată altora, va putea deveni încă o săptămână. Şi tot aşa: să nu-şi facă niciodată planuri măreţe, să nu aibă niciodată ţeluri importante, doar să supravieţuiască în fiecare clipă. A trăi este un verb care nu se conjugă decât la prezent.

Aşadar…

Să ne bucurăm de ce avem, şi să preţuim mai mult persoanele dragi din jurul nostru.

Cam atât pentru astăzi. Ne-auzim curând.

xoxo, Miruna.

P.S: Articol scris pentru proba cu numărul 4 a competiţiei Spring SuperBlog 2018.

 

Visăm, ne documentăm, muncim… gânduri într-o zi de marţi.

Helău, helău.

Ce mai faceţi? V-aţi băut cafeaua? V-aţi făcut planurile pentru astăzi?

Dacă ar fi după mine, aş sta acasă toată ziua, cu uşa deschisa, să simt aerul proaspăt şi să aud ploaia de afară, în timp ce mai beau o gură de cafea şi scriu şi citesc câte ceva.

Daaar, momentan sunt închisă în dormitor, cu o pisică adormită în poală, cu o ceaşcă de cafea, tastând pe ritmuri de Eminem, încercând să rămân motivată… deşi e greu să-ţi păstrezi motivaţia când ditamai blănoasa neagră toarce de numa-numa şi ţie ţi-e cam somn…

Dacă ar fi după mine, aş lenevi tolănită în pat, visând cu ochii deschişi la o viaţă fără griji, unde, evident, eu deţin controlul absolut. Sau cel puţin în ceea ce priveşte organizarea spaţiului de locuit. Consider că, vrând-nevrând, acasă este un factor decisiv pentru o existenţă decentă, liniştită,şi o casă devine acasă numai cu ajutorul unei echipe experimentate de arhitecți proiectanți, musai de la AIA Proiect.

De ce spun asta? Pentru că în urma unor simple cercetări, am constatat că nu-i deloc simplu de transformat o casă în acasă. Asta pentru că, tipic românesc este să ne încurcăm în hârţogăraie, birocraţie, plimbări de la uşa X, la camera cu numărul 23, la domnul X-ulescu de la biroul nu-ştiu-care, şi tot aşa.

Deja, m-am pierdut şi sunt cât pe ce să renunţ. Mai ales când duduia din faţa mea începe să turuie şi  să mă bombardeze cu termeni precum DTAC, PAC, avize, acorduri, autorizații… Ce mai – PAC-PAC – mi-a tăiat tot cheful, toată visarea mea intensă şi tot elanul de a-mi construi propriul acasă.

Noroc că … nu mă las eu aşa, cu una cu două, şi tot PAC-PAC, am şi găsit la cine să apelez:

AIA Proiect – birou de proiectare şi servicii de evaluare, autorizare şi auditare.

O echipă de profesioniştii a început să-mi explice, pas cu pas, ce e de făcut.

Începem, aşadar cu consultările iniţiale, pentru că din fiecare vis, ei extrag aşteptările şi adaptările necesare fiecărui stil de viaţă, amplasament, şi mai ales cele legate de bugetul pus la dispoziţie.

Pasul numărul doi este reprezentat de definitivarea şi verificarea unui proiect casa. Asta pentru că, pentru fiecare vis şi fiecare dorinţă, pot exista mai multe moduri de realizare şi amplasare, mai ales atunci când vorbim despre un spaţiu atât de special, proiectat şi realizat, cel puţin în cazul meu, pentru întreaga mea şedere pe acest pământ. (oh, cred că de la ropotele ploii mi se trage această exprimare filosofico-poetică.). Aşadar, avem de unde alege, plus că opţiunea finală este numai şi numai alegerea noastră.

Şi, în final, pasul cel mai alambicat, dacă ar fi să nu fim însoţiţi în parcursul nostru de echipa de profesionişti AIA Proiect, documentaţia tehnică pentru autorizaţia de construire (DTAC). Pentru că, odată ce ne vedem cu proiectul personalizat în mână, începe vânătoarea autorizaţiei de construire şi obţinerea avizelor de construire.

Deci, PAC-PAC, proiectul pentru executarea lucrării de construcţie este realizat cu profesionalism şi pasiune de echipa AIA Proiect.

Pornind la vânătoare de avize de unul singur este un fel de sinucidere programată… pentru că avem toate şansele să murim îngropaţi de hârtii, de tot felul de formulare încâlcite şi de tot felul de refuzuri. Aşa că, pornind la vânătoare asistaţi de echipa de specialişti AIA Proiect, şansele de succes cresc instant la 100%.

Plus că economisim timp preţios, pentru că ei ştiu exact unde trebuie să mergem şi să solicităm avizele, documentaţia noastră va fi exemplară, de nerefuzat am putea spune, iar explicaţiile de care avem nevoie şi pe care le vom primi sunt clare, iar vânătoarea de avize şi acorduri se va finaliza cu succesul de partea noastră.

Momentan, eu visez în continuare, dar având ceva mai multă siguranţă şi claritate, pentru că ştiu exact la cine voi apela când va veni momentul potrivit să-mi transform visul despre acasă în realitate.

Până una alta, mă delectez răsfoind portofoliul cu proiecte case prezentat pe site-ul aia-proiect.ro, şi, ca şi ultima dată când am intrat pe site-ul lor, pentru că, din când în când îmi mai clătesc şi eu ochişorii cu ceva căsuţe, mi-a atras atenţia proiect casă parter cu etaj p+1 Begonia.

Şi cum să nu te tenteze aşa proiect când parterul dispune de un living spaţios şi luminos, cu bucătărie open-space, baie, şi o încăpere ce poate fi amenajată numai bine fie ca birou, fie ca un tărâm de basm – o bibliotecă – rafturi pentru cărţi, o măsuţă de cafea şi un fotoliu confortabil… Parcă mă şi văd citind acolo, cu geamul  întredeschis, ascultând ropotele ploii de afară…

Iar, la etaj, două dormitoare încăpătoare, fiecare cu baie proprie. Ce ţi-ai putea dori mai mult de la viaţă? hihi.

Dar, staţi, asta nu e tot! Ştiaţi doar că puteţi oricând alege propriul mod de dispunere a camerelor, nu? Tocmai acesta este farmecul proiectelor realizate de cei de de la AIA Proiect, pentru care cuvântul “personalizat” e la ordinea zilei, şi vor face tot posibilul să vă transforme visul în realitate. Şi, evident, vor fi alături de voi, pas cu pas, de la “a visa”, până la “a vâna” avize şi acorduri, şi până la final.

Acestea fiind spuse, cred că-i cazul să-mi trezesc pisica adormită, să mă ridic şi să mă pregătesc să plec la muncă. Pentru că, nimic nu se îndeplineşte fără muncă, şi cred că visele n-au nicio şansă să devină realitate dacă nu depunem efort în direcţia împlinirii lor. Aşadar, vă urez o zi de marţi cât mai frumoasă şi productivă, care să vă aducă un pas – sau mai mulţi – mai aproape de a vă construi realitatea pe care o visaţi.

xoxo, Miruna.

P.S. Aştept să-mi împărtăşiţi în comentarii cum e casa visurilor voastre, şi ce vă inspiră din portofoliul AIA Proiect. 🙂

P.P.S. Articol scris pentru proba cu numărul 3 a compeţitiei Spring SuperBlog 2018.

Astenia mea de toamnă, şi muzica.

Helău, helău. Ce mai faceţi? Fără ocolişuri, vă spun că astăzi este despre muzică. De ce despre muzică? Pentru că la muzică apelăm când tăcerea e prea apăsătoare, pentru că măcar o dată am dat volumul mai tare în căşti încercând să nu ne mai auzim gândurile incomode.

La vârsta mea, fac parte din acea generaţie care a crescut cu trupe precum Andre, Animal-X, N&D, Akcent, O-Zone, şi, da, recunosc, cu plăcere chiar, că deşi nu aveam voce, cântam în faţa oglinzii folosind peria de păr sau tuburile de spray pe post de microfon. Am avut un casetofon pe care l-am stricat tot derulând puţinele casete pe care le aveam. Apoi, spre norocul meu, tatăl meu a achiziţionat primul nostru calculator, cu un monitor imens şi cu nelipsitul Winamp, unde am descoperit piese interpretate de Britney Spears, Enya, Modern Talking, dar şi trupe româneşti de suflet, Pasărea Colibri, Phoenix, Cargo. Cea mai plăcută surpriză am avut-o descoperind o piesă care-mi poartă numele: Miruna, interpretată de Pasărea Colibri.

Apoi, printre refrene fredonate, drumuri spre şcoală, şi curgerea timpului, am mai crescut. Am trecut prin faza rock a fiecărui adolescent, trecându-mi prin playlist de la Metallica, Bullet for My Valentine, până la Linkin Park – pe care îi ascult şi acum în momentele mele mai puţin bune. Şi, să nu credeţi că am scăpat de faza hip-hop, ascultând piese mai mult sau mai puţin cenzurate, de la BUG Mafia, Paraziţii şi mulţi alţii.

Inevitabil, dacă mă întrebaţi care este genul meu preferat de muzică, sau piesa preferată, vă voi răspunde că nu ştiu. Pentru că fiecare moment pe care îl trăiesc, fiecare stare prin care trec poate fi asociată cu o melodie sau alta. Nu credeam că voi fi chiar atât de emoţionată vorbindu-vă despre muzică, dar se pare că asta face muzica: ne atinge sufletele.

Oricât de clişeic ar suna, muzica mi-a fost mereu alături, de la casetofonul vechi pe care l-am stricat, la boxele vechi, îngălbenite ale primului calculator şi până acum. Nu-mi vine să cred că am ajuns până aici, până azi, în punctul în care mă aflu. Şi dacă e să privesc puţin în urmă, chiar îmi lipsesc acele boxe chinuite, rămase fără butoane şi pline de praf. Mi-ar plăcea să pot recrea puţin atmosfera adolescentină, cu zbenguiala pe tot felul de ritmuri, profitând de momentele când nu era nimeni acasă.

Astfel, am ajuns la concluzia că alegerea cea mai bună pentru mine vine din partea Edifier. Acesta este un brand definit de pasiune, pasiune la puterea a treia: pasiunea pentru sunet, pasiunea pentru design și pasiunea pentru calitate.

Ce m-a atras la  sistemul de boxe 2.0 Edifier R2730DB?  În primul rând, simplitatea şi eleganţa designului, încadrându-se astfel perfect în orice dormitor sau living. Apoi, posibilitatea de conectare prin Bluetooth, şi nu numai, precum şi telecomanda wireless – din pat sau de pe canapea, posibilitatea de a controla cu uşurinţă volumul şi celelalte opţiuni. Aşadar, experienţa Edifier, în toată splendoarea ei.

Până una alta, merg să mai dau o raită prin playlistul adolescenţei mele, şi, să se zguduie pereţii! Acesta-i tratamentul pentru astenia mea de toamnă…

Aştept recomandări din partea voastră, şi ne-auzim data viitoare.

xoxo, Miruna.

Articol scris pentru proba numărul 5 a competiţiei Super Blog 2017.