Un bărbat pe nume Ove de Fredrik Backman

Helău, helău.

Astăzi, după aproape o săptămână de când am terminat de citit cartea asta… mi-am făcut curaj să aştern câteva rânduri despre ea… V-am spus că mi-am luat-o în bookhaulul postat zilele trecute. În zilele care au trecut de când am citit ultimul capitol al cărţii am frunzărit-o, parcă pierdută, am recitit fragmente şi mi-am închipuit oare cum ar fi lumea dacă am avea câte un bătrînel pe nume Ove pe fiecare stradă, sau măcar în fiecare cartier.

ove

Cartea asta a fost fix cartea aia pe care o citeşti pe nerăsuflate, care te răscoleşte, din care ai mai fi citit zile, nopţi, luni sau chiar ani sperând să nu se termine niciodată. Pentru că personajul principal e genul de om care “Şi-a făcut datoria. A muncit. O zi de concediu nu şi-a luat. A pus umărul la nevoie. Şi-a asumat ceva responsabilităţi.”. Şi tocmai pentru că e genul ăsta de om, care nu se prea mai găseşte, şi care e neînţeles de noile generaţii, pentru că e aşa, puţin tipicar, rutinier, şi pentru că ţine la principiile lui, tocmai de asta Ove mi-a intrat în suflet. Şi am râs, am suferit şi am trăit cu el toate peripeţiile în care l-au acaparat noii lui vecini.

Ove este un om, cu bune, cu rele, dar este un om care ştie ce vrea de la viaţă. Şi asta pentru că … “Vine un moment în viaţa omului, când fiecare hotărăşte ce fel de om vrea să fie. Unul care-i lasă pe alţii să-l calce în picioare sau dimpotrivă.”

Ove este un luptător, de la început până la sfârşit.

Am suspinat la fiecare amintire despre frumoasa şi blânda Sonja, pentru care Ove construia câte un raft pe care ea îl umplea cu cărţi, care avea suspect de multe paltoane pentru statura ei micuţă, considera Ove, şi care îl iubea pe Ove nespus de mult. Şi el o iubea pe ea. Şi chiar dacă “Oamenii ziceau că Ove vede lumea în alb şi negru.”, “Ea era culoare. Toată culoarea lui.”

E foarte probabil să fiţi şi voi ca mine, adică să nu vreţi să citiţi ce citeşte toată lumea şi fix ce e “pe val” fix acum… dar eu chiar mă bucur că am făcut o excepţie de data asta şi nu am mai amânat lectura acestei cărţi. Am evitat totuşi să citesc vreo recenzie pentru că nu aş fi vrut să găsesc vreun spoiler sau să îmi fac aşteptări prea mari. Am văzut-o peste tot, pe facebook, pe instagram, pe diverse grupuri de lectură şi pe bloguri… şi eram puţin sceptică, dar imediat ce am citit descrierile şi am văzut linkurile de promovare de pe pagina colecţie din care face parte, Cărţi musai,  am fost cucerită. Am plasat o comandă pe site-ul celor de la cartepedia.ro, şi a mea a fost. (Mică-mare paranteză, că tot veni vorba de cărţi #musai, cred că Vegetariana este următoarea pe lista mea… )

No automatic alt text available.

Cuvintele sunt de prisos, tot ce pot să vă spun este să citiţi cartea asta minunată!

Vă spuneam mai sus că am evitat să citesc recenzii înainte să citesc cartea, dar după ce am terminat-o am fost curioasă în ce fel au mai resimţit şi alţii povestea lui Ove, aşa că am mai citit ceva recenzii.

Mi-a plăcut mult cea a Raisei Beicu, care are şi nişte poze superbe cu volumul “inculpat”, şi cea a Andreei, de pe blogul un blog de idei. 🙂 

Şi dacă nimic din ce am scris până acum nu v-a convins, mai încerc. Vă las citatele mele preferate mai jos. Primul, romantic şi profund, al doilea, aflat complet la polul opus, haios.

♦ A iubi pe cineva e ca și cum te-ai muta într-o casă nouă. La început ești îndrăgostit de tot ce-i nou, te minunezi în fiecare dimineață că-i casa ta, ca și cum te temi că, în orice clipă, poate să năvălească altcineva pe ușă și să spună că totu-i o mare greșeală și că, de fapt, nu ți se cuvine un loc atât de frumos. Apoi anii trec, fațada se scorojește, lemnul crapă pe ici, pe colo, și ajungi să iubești casa nu pentru cât de perfectă e, ci pentru imperfecțiunile ei. Îi știi toate unghiurile și ungherele. Știi cum să faci să nu se înțepenească cheia în yală când e ger. Știi care scânduri din podea se mișcă atunci când pășești pe ele și cum să deschizi ușile dulapului ca să nu scârțâie. Știi toate micile secrete care o fac căminul tău.

20170815_001951.jpg

Cam atît pentru azi, v-am lăsat.

xoxo, Miruna.

Advertisements

Şobolanii

Bună tuturor!

Nu ştiu dacă să încadrez această postare ca şi recomandare sau nu, pentru că, veţi afla în cele ce urmează, această carte nu este tocmai indicată celor cu stomac sensibil, paranoia şi alte trăsături ce mă caracterizează şi pe mine.

Aşadar, vă vorbesc în rândurile ce urmează despre romanul lui James Herbert, „Şobolanii”.

(Şi da, coperta arată al naibii de bine, mai ales nuanţa aia de roşu în relief. 😀 )

 Sobolanii.jpg

Şobolanii

(Titlu original: The RATS)

An: 1974   

Autor: James Herbert

 

Prezentare:

Acest roman face parte din colecţia Suspans  – horror a editurii Nemira.

Apărut în 1974, romanul Şobolanii este opera de debut a lui James Herbert şi reprezintă primul volum din trilogia şobolanilor, care mai cuprinde romanele Lair (1979) şi Domain (1984).

Romanul Şobolanii a fost ecranizat în 1982 sub titlul Deadly Eyes şi adaptat în joc video pentru Commodore 64 şi Sinclair Spectrum în 1985.

Un tânăr profesor de desen din Londra îşi vede dintr-odată oraşul invadat de hoarde de şobolani mai mari, mai feroce şi mai inteligenţi decât cei obişnuiţi, care răspândesc teroarea şi moartea printre londonezi. Cartierele mizere şi ruinele rămase din timpul celui de-al doilea război mondial fac ca lupta împotriva şobolanilor-mutanţi să devină foarte dificilă. Acest roman pune încă o dată în evidenţă iresponsabilitatea guvernanţilor în faţa unei asemenea ameninţări şi risipirea acestora în inutile jocuri politice în încercarea lor de a desemna un responsabil pentru o stare de fapt.

 

Okay, în primul rând trebuie să aflaţi că am citit cartea asta în câteva ore, pe la o bucată de noapte pentru că altfel mi-ar fi fost prea frică să mă culc dacă n-aş fi ştiut finalul. Deşi vă recomand să nu citiţi epilogul, aşa e cel mai bine pentru toată lumea.

Având în vedere că e un roman horror, e destul de okay, scriitura e simplistă, prezintă descrieri amănunţite ale şobolanilor imenşi care atacă oameni, ceva mai mult de „un kil de sânge” (replică din liceu de la profa de engleză 😀 ), scene romantice, dar şi kinky, dispute politice, şi toate astea conturează o imagine de ansamblu potrivită pentru un oraş atacat de şobolani uriaşi.

Personajele sunt bine construite, mi-au plăcut evocările din trecut şi descrierea relaţiilor dintre personaje, cartea s-a lăsat citită uşor, în ciuda imaginilor vizuale puternice şi a fricii de rozătoarele absolut scârboase.

Nici nu ştiu dacă pot numi asta recenzie, dar cam atât pot spune despre cartea aceasta, deci rămâne la latitudinea voastră dacă vreţi sau nu să o citiţi.

Eu am achiziţionat romanul lui James Herbert de pe Libris.ro şi am primit şi un semn de carte foarte frumos, cu un mesaj pe măsură:

 „A citi e un gest de smerenie. Nu ştii totul şi nu sfieşti să întrebi.”

– Varujan Vosganian

Voi ce părere aveţi despre acest gen de cărţi (cu mult sânge, creaturi scârboase, etc.) ? 😀

xoxo, Miruna

Concurs #RaţiuniCriminale!

Să ne începem ziua frumos, zic!

Şi ce mod mai bun de a face asta decât… având o carte la îndemână! Tocmai de aceea organizez un concurs pentru a face ziua şi mai bună unei persoane norocoase!

Un exemplar nou-nouţ din „Raţiuni criminale” de Patricia Cornwell îşi aşteaptă câştigătorul!

Fotografie0480a.jpg

Regulile de participare sunt următoarele:

  • Trebuie să urmăriţi blogul prin e-mail. (vezi în dreapta)
  • Trebuie să daţi like paginii de facebook a blogului.(vezi în dreapta)
  • Trebuie să daţi share acestei postări – share public – pe facebook.
  • Lăsaţi un comentariu în care să precizaţi adresa de e-mail de pe care urmăriţi blogul, linkul de la distribuirea acestei postări, şi să răspundeţi la întrebarea: Care este romanul vostru poliţist preferat?

 

Pentru intrări în plus – adică mai multe şanse de a câştiga cartea „Raţiuni criminale” de Patricia Cornwell – puteţi face următoarele:

  • Distribuiţi public postarea aceasta de mai multe ori(facebook, wordpress, twitter, google+, tumblr), lăsând linkul distribuirii într-un comentariu la această postare. ATENŢIE: nu mai mult de o singură distribuire/site de socializare/zi.
  • Lăsaţi un comentariu la o recenzie sau o postare de pe blog, punând linkul recenziei/postării la care aţi comentat într-un comentariu la această postare. ATENŢIE: Nu mai mult de 2 comentarii per postare/recenzie. Comentariile trebuie să conţină o părere, un mesaj, fără spam.

 Evident, dacă mă urmăriţi şi cu blogul, precizaţi acest lucru, aveţi o şansă în plus! 

Durata de desfăşurare a concursului este : 09.09.2014 – 16.09.2014, voi spune STOP CONCURS pe 16.09.2014, ora 15:00, intrările făcute după această oră neintrând în concurs.

Câştigătorul va fi ales cu ajutorul site-ului random.org şi va fi anunţat de îndată ce voi procesa toate intrările.

Cartea va fi expediată doar pe teritoriul României prin intermediul Poştei Române.

Aveţi aşadar la dispoziţie o săptămână pentru a participa şi a vă mări şansele de câştig!

Vă urez aşadar noroc şi vă promit o recenzie a acestui roman captivant cât de curând pe blog!  

xoxo, Miruna

Noutăţi

Seară frumoasă, dragilor!

Revin pe-aici cu… noutăţi, desigur! 🙂

Încep cu ce-i mai „activ” (nu prea, dar, v-aţi prins voi, hihi): pagina oficială de facebook:

https://www.facebook.com/mirunasipoezie

Vă aştept pe-aici, pe-acolo, cu propuneri, idei, comentarii, ce cărţi aţi mai citit, ce citate v-au impresionat, tot ce vă trece prin minte! 😀

De asemenea, vă ţin la curent cu ce mai citesc.

Încep cu o carte primită în dar cu ocazia zilei mele de naştere:

„Întâlnirea cu visele – Cum să-ţi înţelegi visele şi să le foloseşti pentru dezvoltarea personală” de Ruth Berry – colecţia Psihologie practică a editurii Trei.

intalnireacuvisele.jpg

Este o carte interesantă, care dă „idei” până şi celor mai sceptici dintre noi despre planul oniric al fiecăruia. (şi, da, păturica aia roz-mov super-pufoasă este tot un cadou minunat de la o persoană dragă ❤ )

Continui cu … autorul meu de suflet, Stephen King, şi mărturisesc cât de bucuroasă sunt pentru că am găsit la biblioteca din oraş o carte în engleză a acestuia, de care mă voi apuca de citit curând: Dolores Clairborne.

Fotografie0474a.jpg

Închei cu ce mă voi delecta în seara aceasta, Ghost House de Clare McNally, împrumutată de asemenea de la bibliotecă, o carte ce sugerează fiori reci pe şira spinării.

De asemenea, sper să termin de citit şi “Toamna” de Mons Kallentoft şi să vă prezint recenzia acesteia cât de curând. 😀

Voi, ce mai citiţi, ce mai savuraţi, şi ce planuri aveţi pentru noua săptămână de toamnă?

xoxo, Miruna

Liste, liste…

V-am întrebat în acest sondaj dacă v-ar plăcea să postez lista ce cuprinde cărţile citite de mine până acum în 2014 şi ca voi să alegeţi în fiecare săptămână un titlul căruia să-i fac recenzia.

Acestea sunt răspunsurile voastre: 

rezultate_sondaj

 

Aşadar, aici este lista cărţilor citite de mine în 2014, pe care o voi actualiza pe parcurs ce mai citesc alte cărţi, şi pe care o puteţi găsi mai uşor dând click pe imaginea cu “O parte din cărţile mele”. ❤

Iar acum aştept propunerea pentru săptămâna aceasta a unui titlu căruia vreţi să-i fac recenzia! 😀 

O zi bună să aveţi! 🙂

Miruna

Despre ce-am citit eu în 2014…

Hey! ❤

Ce mod mai bun de a începe săptămâna decât un sondaj, ce spuneţi ? 🙂

Şi, evident, este vorba despre cărţi! 😀

 

Aştept răspunsurile voastre şi vă urez o săptămână cât mai bună! ❤

enhanced-buzz-14613-1362714445-3

Şi poate pregătesc şi un concurs, mă mai gândesc.

Aştept răspunsurile voaste în sondaj şi părerile în comentarii! 🙂