iubire

Brusc, am ştiut că s-a schimbat ceva. Uitându-mă la toate acele fotografii: strâmbe, mişcate, blurate, arătam normal. Am reuşit în final să mă privesc prin ochii unui străin, probabil, prin ochii unui fotograf la întâmplare. Şi mi-am dat seama cât de mult mă iubesc. Îmi iubesc părul lung, cu tot cu şuviţele lui rebele, îmi iubesc obrajii plini ce se înroşesc când sunt fericită, supărată sau am depus efort, nu mă deranjează ochii mici şi sprâncenele pensate imperfect uneori, ba chiar m-am îndrăgostit de zâmbetul meu stângaci în toate felurile posibile. Mă simt confortabil în pielea mea şi îmi iubesc formele: sânii mici şi coapsele mari, ba chiar şi grăsimea de pe abdomen a început să-mi fie simpatică. Mă iubesc fără motive impresionante, ci pentru simplul motiv că eu mi-am fost alături întotdeauna, indiferent de rătăciri şi reacţii prea extactice.

 20130901_201201

20 iulie 2014