mai, mai vino.

Ştii cum sunt ploile-n martie?

Şi cum reînvie încet, încet totul?

Soarele – timid şi aspru,

Cu raze cuprinse de frică şi-amărăciune,

Iarba, pe sub paşii noştri abătuţi,

Şi sufletul, sufletul tânjind după o ploaie caldă,

Să-şi spele durerea,

Şi să plece.

Martie, trecută ţi-e vremea.

Mai, te-mbrăţişez cu drag,

În liniştea noastră verde şi plăcută.

10 mai 2015

Vis de vară  

 

Port încă pe buze urma sărutului tău nedăruit

Iar pe piele îmi tremură un amor neconsumat

 

Soarele s-a-nfruptat cu razele lui voluptoase

O dup-amiază întreagă din făptura mea

 

mi-a pătruns prin piele, ocolindu-mi vasele de sânge

(în care circulă un dor oxigenat de tine)

mi-a penetrat craniul după ce mi-a mângâiat tandru părul fierbinte

(de ce s-a delectat soarele cu pasiunea mea?)

 tumblr_n8wo7w029C1rg58bpo1_500

21 iulie 2014 9:42 pm