Visăm, ne documentăm, muncim… gânduri într-o zi de marţi.

Helău, helău.

Ce mai faceţi? V-aţi băut cafeaua? V-aţi făcut planurile pentru astăzi?

Dacă ar fi după mine, aş sta acasă toată ziua, cu uşa deschisa, să simt aerul proaspăt şi să aud ploaia de afară, în timp ce mai beau o gură de cafea şi scriu şi citesc câte ceva.

Daaar, momentan sunt închisă în dormitor, cu o pisică adormită în poală, cu o ceaşcă de cafea, tastând pe ritmuri de Eminem, încercând să rămân motivată… deşi e greu să-ţi păstrezi motivaţia când ditamai blănoasa neagră toarce de numa-numa şi ţie ţi-e cam somn…

Dacă ar fi după mine, aş lenevi tolănită în pat, visând cu ochii deschişi la o viaţă fără griji, unde, evident, eu deţin controlul absolut. Sau cel puţin în ceea ce priveşte organizarea spaţiului de locuit. Consider că, vrând-nevrând, acasă este un factor decisiv pentru o existenţă decentă, liniştită,şi o casă devine acasă numai cu ajutorul unei echipe experimentate de arhitecți proiectanți, musai de la AIA Proiect.

sigla-AIA-2016-300x153De ce spun asta? Pentru că în urma unor simple cercetări, am constatat că nu-i deloc simplu de transformat o casă în acasă. Asta pentru că, tipic românesc este să ne încurcăm în hârţogăraie, birocraţie, plimbări de la uşa X, la camera cu numărul 23, la domnul X-ulescu de la biroul nu-ştiu-care, şi tot aşa.

Deja, m-am pierdut şi sunt cât pe ce să renunţ. Mai ales când duduia din faţa mea începe să turuie şi  să mă bombardeze cu termeni precum DTAC, PAC, avize, acorduri, autorizații… Ce mai – PAC-PAC – mi-a tăiat tot cheful, toată visarea mea intensă şi tot elanul de a-mi construi propriul acasă.

Noroc că … nu mă las eu aşa, cu una cu două, şi tot PAC-PAC, am şi găsit la cine să apelez:

AIA Proiect – birou de proiectare şi servicii de evaluare, autorizare şi auditare.

O echipă de profesioniştii a început să-mi explice, pas cu pas, ce e de făcut.

Începem, aşadar cu consultările iniţiale, pentru că din fiecare vis, ei extrag aşteptările şi adaptările necesare fiecărui stil de viaţă, amplasament, şi mai ales cele legate de bugetul pus la dispoziţie.

Pasul numărul doi este reprezentat de definitivarea şi verificarea unui proiect casa. Asta pentru că, pentru fiecare vis şi fiecare dorinţă, pot exista mai multe moduri de realizare şi amplasare, mai ales atunci când vorbim despre un spaţiu atât de special, proiectat şi realizat, cel puţin în cazul meu, pentru întreaga mea şedere pe acest pământ. (oh, cred că de la ropotele ploii mi se trage această exprimare filosofico-poetică.). Aşadar, avem de unde alege, plus că opţiunea finală este numai şi numai alegerea noastră.

Şi, în final, pasul cel mai alambicat, dacă ar fi să nu fim însoţiţi în parcursul nostru de echipa de profesionişti AIA Proiect, documentaţia tehnică pentru autorizaţia de construire (DTAC). Pentru că, odată ce ne vedem cu proiectul personalizat în mână, începe vânătoarea autorizaţiei de construire şi obţinerea avizelor de construire.

Deci, PAC-PAC, proiectul pentru executarea lucrării de construcţie este realizat cu profesionalism şi pasiune de echipa AIA Proiect.

Pornind la vânătoare de avize de unul singur este un fel de sinucidere programată… pentru că avem toate şansele să murim îngropaţi de hârtii, de tot felul de formulare încâlcite şi de tot felul de refuzuri. Aşa că, pornind la vânătoare asistaţi de echipa de specialişti AIA Proiect, şansele de succes cresc instant la 100%.

Plus că economisim timp preţios, pentru că ei ştiu exact unde trebuie să mergem şi să solicităm avizele, documentaţia noastră va fi exemplară, de nerefuzat am putea spune, iar explicaţiile de care avem nevoie şi pe care le vom primi sunt clare, iar vânătoarea de avize şi acorduri se va finaliza cu succesul de partea noastră.

Momentan, eu visez în continuare, dar având ceva mai multă siguranţă şi claritate, pentru că ştiu exact la cine voi apela când va veni momentul potrivit să-mi transform visul despre acasă în realitate.

Până una alta, mă delectez răsfoind portofoliul cu proiecte case prezentat pe site-ul aia-proiect.ro, şi, ca şi ultima dată când am intrat pe site-ul lor, pentru că, din când în când îmi mai clătesc şi eu ochişorii cu ceva căsuţe, mi-a atras atenţia proiect casă parter cu etaj p+1 Begonia.

Şi cum să nu te tenteze aşa proiect când parterul dispune de un living spaţios şi luminos, cu bucătărie open-space, baie, şi o încăpere ce poate fi amenajată numai bine fie ca birou, fie ca un tărâm de basm – o bibliotecă – rafturi pentru cărţi, o măsuţă de cafea şi un fotoliu confortabil… Parcă mă şi văd citind acolo, cu geamul  întredeschis, ascultând ropotele ploii de afară…

Iar, la etaj, două dormitoare încăpătoare, fiecare cu baie proprie. Ce ţi-ai putea dori mai mult de la viaţă? hihi.

Dar, staţi, asta nu e tot! Ştiaţi doar că puteţi oricând alege propriul mod de dispunere a camerelor, nu? Tocmai acesta este farmecul proiectelor realizate de cei de de la AIA Proiect, pentru care cuvântul “personalizat” e la ordinea zilei, şi vor face tot posibilul să vă transforme visul în realitate. Şi, evident, vor fi alături de voi, pas cu pas, de la “a visa”, până la “a vâna” avize şi acorduri, şi până la final.

Acestea fiind spuse, cred că-i cazul să-mi trezesc pisica adormită, să mă ridic şi să mă pregătesc să plec la muncă. Pentru că, nimic nu se îndeplineşte fără muncă, şi cred că visele n-au nicio şansă să devină realitate dacă nu depunem efort în direcţia împlinirii lor. Aşadar, vă urez o zi de marţi cât mai frumoasă şi productivă, care să vă aducă un pas – sau mai mulţi – mai aproape de a vă construi realitatea pe care o visaţi.

xoxo, Miruna.

P.S. Aştept să-mi împărtăşiţi în comentarii cum e casa visurilor voastre, şi ce vă inspiră din portofoliul AIA Proiect. 🙂

P.P.S. Articol scris pentru proba cu numărul 3 a compeţitiei Spring SuperBlog 2018.

Astenia mea de toamnă, şi muzica.

Helău, helău. Ce mai faceţi? Fără ocolişuri, vă spun că astăzi este despre muzică. De ce despre muzică? Pentru că la muzică apelăm când tăcerea e prea apăsătoare, pentru că măcar o dată am dat volumul mai tare în căşti încercând să nu ne mai auzim gândurile incomode.

La vârsta mea, fac parte din acea generaţie care a crescut cu trupe precum Andre, Animal-X, N&D, Akcent, O-Zone, şi, da, recunosc, cu plăcere chiar, că deşi nu aveam voce, cântam în faţa oglinzii folosind peria de păr sau tuburile de spray pe post de microfon. Am avut un casetofon pe care l-am stricat tot derulând puţinele casete pe care le aveam. Apoi, spre norocul meu, tatăl meu a achiziţionat primul nostru calculator, cu un monitor imens şi cu nelipsitul Winamp, unde am descoperit piese interpretate de Britney Spears, Enya, Modern Talking, dar şi trupe româneşti de suflet, Pasărea Colibri, Phoenix, Cargo. Cea mai plăcută surpriză am avut-o descoperind o piesă care-mi poartă numele: Miruna, interpretată de Pasărea Colibri.

Apoi, printre refrene fredonate, drumuri spre şcoală, şi curgerea timpului, am mai crescut. Am trecut prin faza rock a fiecărui adolescent, trecându-mi prin playlist de la Metallica, Bullet for My Valentine, până la Linkin Park – pe care îi ascult şi acum în momentele mele mai puţin bune. Şi, să nu credeţi că am scăpat de faza hip-hop, ascultând piese mai mult sau mai puţin cenzurate, de la BUG Mafia, Paraziţii şi mulţi alţii.

Inevitabil, dacă mă întrebaţi care este genul meu preferat de muzică, sau piesa preferată, vă voi răspunde că nu ştiu. Pentru că fiecare moment pe care îl trăiesc, fiecare stare prin care trec poate fi asociată cu o melodie sau alta. Nu credeam că voi fi chiar atât de emoţionată vorbindu-vă despre muzică, dar se pare că asta face muzica: ne atinge sufletele.

Oricât de clişeic ar suna, muzica mi-a fost mereu alături, de la casetofonul vechi pe care l-am stricat, la boxele vechi, îngălbenite ale primului calculator şi până acum. Nu-mi vine să cred că am ajuns până aici, până azi, în punctul în care mă aflu. Şi dacă e să privesc puţin în urmă, chiar îmi lipsesc acele boxe chinuite, rămase fără butoane şi pline de praf. Mi-ar plăcea să pot recrea puţin atmosfera adolescentină, cu zbenguiala pe tot felul de ritmuri, profitând de momentele când nu era nimeni acasă.

Astfel, am ajuns la concluzia că alegerea cea mai bună pentru mine vine din partea Edifier. Acesta este un brand definit de pasiune, pasiune la puterea a treia: pasiunea pentru sunet, pasiunea pentru design și pasiunea pentru calitate.

Ce m-a atras la  sistemul de boxe 2.0 Edifier R2730DB?  În primul rând, simplitatea şi eleganţa designului, încadrându-se astfel perfect în orice dormitor sau living. Apoi, posibilitatea de conectare prin Bluetooth, şi nu numai, precum şi telecomanda wireless – din pat sau de pe canapea, posibilitatea de a controla cu uşurinţă volumul şi celelalte opţiuni. Aşadar, experienţa Edifier, în toată splendoarea ei.

Până una alta, merg să mai dau o raită prin playlistul adolescenţei mele, şi, să se zguduie pereţii! Acesta-i tratamentul pentru astenia mea de toamnă…

Aştept recomandări din partea voastră, şi ne-auzim data viitoare.

xoxo, Miruna.

Articol scris pentru proba numărul 5 a competiţiei Super Blog 2017.

Hocus – pocus, preparatus! sau cum dispare acneea ca prin Farmec

Helău, helău.

Ce mai faceţi, ce mai citiţi? Cum vă mai ies pozele? Un selfie pe zi, fără coşuri de-ar fi! Asta-i trendul, aşa-i?

Indiferent de ce vârstă avem, trebuie să fim în tendinţe, mereu să ţinem pe toată lumea la curent cu ce mai facem, pe unde mai mergem, cu cine ne mai vedem… Să postăm selfie-uri, să curgă like-uri, instastory-uri, etc. etc.

Dar, pozele perfecte cer ceva sacrificii, o tinctură magică şi … un strop de magie … nu albă, nu neagră, ci verde. Cu salată verde. Se iau două frunze de salată, culese dimineaţa pe rouă, nu din supermarket, se spală, se descântă, se mărunţesc şi se pun împreună cu nişte apă de fântâna, nu de la robinet, la fiert, într-un ibric – moştenire de familie, musai, şi ciobit într-un loc! că altfel nu iese cum trebuie preparatul – timp de o oră. Strecurăm fiertura, iar după ce s-a răcit zeama, presărăm o linguriţă de bicarbonat de sodiu, două linguriţe de speranţă, şi încă două linguriţe de miere, şi o lacrimă de unicorn.

Omogenizăm bine, bine, turnăm tot într-o sticluţă şi punem la frigider preparatul magic. Seara, ‘nainte de culcare, dar la 23:23, fără să ne vadă nimeni, punem pe faţă tinctura verde, iar dimineaţa, la 6:16 fix, dacă nu s-a dus totul pe faţa de pernă, ne spălăm cu apă călduţă, dar să fie apă fiartă şi răcită, tot de fântână, da… şi, hocus – pocus preparatus, adio coşuri!

Cam prea de pe vremea lui Făt Frumos, nu? Dar, hai, gata cu vrăjeala! Nu mă pricep la tincturi şi nici la descântece, şi nici cu îngrijirea tenului nu prea le aveam, asta până să descopăr produsele Farmec şi Gerovital. Iar acum să vorbim de o faţă curată pe bune, cu ajutorul unor produse eficiente, create de specialişii Gerovital. Magia se întâmplă aşadar în laboratoare bine echipate, cu ingrediente de ultimă generaţie, şi nicidecum la noi în bucătărie, cu zumzet şi vuiet, şi lacrimi, şi salată verde.

Deci, ce e de făcut pentru o piele frumoasă? Un ritual magic, într-adevăr, doar că este conceput sub forma unei scheme de tratament, cu noua gamă Gerovital Stop Acnee.

Primul pas constă în curăţarea şi purificarea tenului, folosind Gelul Spumant Purifiant, cu capsule moi cu vitamina E, care hrănesc tenul acneic fără să irite pielea, Masca Film Purificatoare şi Benzile de Curăţare a punctelor negre.

Al doilea pas pentru o piele sănătoasă constă în calmarea tenului folosind Crema-Gel Sebum Control şi Crema Ultra-Activă, cu acid salicilic, iar, în final, matifierea acestuia, aplicând Crema CC Matifiantă – o cremă cu adevărat magică, care acoperă şi uniformizează instant şi reduce aspectul lucios al pielii.

crema-cc-gerovital-stopacnee

În trei paşi simpli, adio acnee! Badabing, badaboom, gata de selfie!

Ştiu că mai e până la Crăciun, mai precis încă 76 de zile, dar vă puteţi face cadou în avans kit-ul de tratament cosmetic cu care acneea dispare ca prin Farmec!

4185-kit-of-no-fear-2

E cool să ai o faţă curată, o piele sănătoasă, fără acnee şi gata de selfie – toate acestea cu ajutorul kit-ului No fear, fără frică, produs de o marcă de încredere, fără parabeni şi cu o eficacitate demonstrată sub control dermatologic. Eu ştiu că e de nelipsit de pe măsuţa mea de machiaj. Voi?

Toate cele bune până data viitoare.

xoxo, Miruna

Acest articol a fost scris pentru a patra probă a competiţiei Super Blog 2017. Ţineţi-mi pumnii.

Tărâm de basm, tărâm cu case de basm, târâmul AIA

Helău, helău. Ce mai faceţi? Toamna acesta la mine pe blog se vor număra articolele pentru competiţia Super Blog 2017, aşa că urmează articolul numărul 3!

Aşadar… să ne luăm o cană de ceai, cafea, sau orice altă licoare magică, şi să purcedem spre un tărâm de basm, spre un vis cu o casă ideală, a mea, a voastră, sau, şi mai bine, spre tărâmul AIA Proiect

sigla-AIA-2016-300x153

Cu toate acestea, vă previn la început că, oricât ne-am lăsa imaginaţia să zburde, construcţia unei case, de la simplul vis cu interioare fantastice şi comode, şi până la minunatul rezultat final, implică mult mai mulţi paşi, chiar anevoioşi din punctul meu de vedere, astfel că recomand consultarea unui specialist în proiectare. Nu mă credeţi? Ei, bine, dacă nu ştiţi concret ce presupune un certificat de urbanism şi de unde se eliberează el, sau termenul de „constrângeri ale amplasamentului” vi se pare complicat şi aveţi senzaţia că nu vă veţi întâlni cu el, atunci cu siguranţă ar trebui să apelaţi la ajutorul AIA – Birou de proiectare, audit energetic, evaluare imobiliară şi servicii auxiliare.

Acum, presupunând că am găsit un echilibru între starea de visare a unui spaţiu perfect şi chestiunile legale, conchidem că bugetul nu este de neglijat. Alegeţi cu grijă terenul pe care doriţi să vă amenajaţi cuibuşorul de nebunii, sau dacă dispuneţi deja de un teren potrivit pentru o astfel de construcţie, verificaţi dacă există posibilitarea racordării la toate utilităţile. (energie electrică, apă, canalizare, gaz, internet, etc.) De asemenea, nu este de neglijat vecinătatea, case, blocuri, drumuri de acces, magazine, etc.

Iar acum, probabil că urmează partea cea mai captivantă, alegerea dintre mai multe proiecte, sau creionarea propriului proiect. Eu, spre exemplu, mi-aş dori o casă cu etaj, dispusă după cum urmează: la subsol mi-ar plăcea să am un garaj dar şi o cămară pentru bunătăţile pentru iarnă, dar şi un mic spaţiu de relaxare, amenajat în stilul unei crame, cu suporturi pentru sticle de vin, bănci şi mese de lemn şi ornamente tradiţional bucovinene. La parter, un hol spaţios, un dormitor matrimonial cu o baie cu o cadă imensă cu hidromasaj, o bucătărie bine dotată – aragaz, cuptor electric, frigider, aparet pentru vafe, dulapuri şi dulăpioare – dar şi cu o zonă încăpătoare de servit masa, şi o terasă. La etaj, încă două dormitoare, o baie sau două, şi o bibliotecă încăpătoare în care să mă refugiez măcar o oră pe zi. De asemenea, nu aş vrea să mă ‘zgârcesc’ în ceea ce priveşte spaţiul de depozitare, dulapuri bine compartimentate peste tot.

Dar mi-ar plăcea să îmbin toate acestea astfel încât să nu fac risipă de spaţiu – impozite, taxe, facturi mari, etc. etc. – şi să nu fac cine mai ştie ce gafe de proiectare… Revenim aşadar la ideea de specialist, ba chiar o întreagă echipă de specialişti în proiectare rezidenţială completă şi amenajare, pe toată derularea proiectului. Dacă vreţi să vă faceţi o idee, pe site-ul celor de la AIA puteţi selecta ce anume vă doriţi, casă cu etaj, cu mansardă, cu câte dormitoare, cu facilităţi precum cramă, garaj sau chiar piscină, iar aceştia vă oferă câteva informaţii şi sugestii din portofoliul lor. Iar dacă nu ştiţi ce vă doriţi, nu e o problemă. Parcugeţi toate paginile din meniul Proiecte case, iar dorinţele şi decizia vor veni pe parcurs. La stadiul de proiect e cel mai uşor de gândit, răzgândit, imaginat şi reinventat.

Aşa-i că v-am făcut curioşi? Sugestiile lor pentru mine sunt cele de proiect casă parter cu etaj p+1 Begonia şi proiect casă parter cu etaj simplă p+1 Brânduşa.

Cumva, uitându-mă la pozele acestea, aud pe fundal în căpşorul meu clasica vorbă din bătrâni: socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Şi parcă nici „plănuiala” din vis parcă nu mai seamănă cu cea propriu zisă. Şi, cu siguranţă, după câteva şedinţe cu proiectantul, în care vom lua în calcul constrângerile amplasamentului, de care vă spuneam la început, prevederile de urbanism, dar şi racordarea la utilităţi şi mai ales un plan energetic eficient, voi avea în mâini un dosar pe care va scrie „proiect casă”, şi voi şti că e perfect pentru mine, pentru familia mea şi pentru nevoile noastre, astfel încât timpul petrecut acasă să fie de cea mai bună calitate, în cea mai confortabilă casă.

Casa perfectă, dintr-un simplu vis, apoi proiect, devine acasă. Iar acasă domneşte dragostea, iau naştere amintirile, prietenii sunt bine veniţi, iar familia dăinuieşte pentru totdeauna.

Iar dacă vreodată, din diverse motive, veţi avea în minte un alt proiect, echipa AIA Proiect va fi mereu aproape, şi pentru a vă pune la dispoziţie un evaluator ANEVAR, care poate calcula valoarea imobilului, şi pentru a vă ajuta cu următorul proiect. Nu ştiu voi ce impresie v-aţi făcut, dar eu nu mă pot gândi decât la excelenţă, excelenţă în proiectare.

Şi, ca să încheiem într-o notă veselă, vă las un banc, preluat de pe pagina de Facebook a celor de la AIA:

Pe un şantier, vine o comisie în inspecţie. Şeful de şantier le spune lucrătorilor:

 – Orice s-ar întâmpla, reacţionaţi în aşa fel de parcă aşa trebuia să fie.

Vine comisia, priveşte. Deodată, cade un perete. Un lucrător, bucuros, se uită la ceas:

–  Zece şi treizeci. Exact după grafic!

xoxo, Miruna