Cărţi, cafea, apă – escapadă în Serbia?

Helău, helău. Ce mai faceţi, ce mai faceţi? Ce mai citiţi, reuşiţi să mai citiţi ceva? Eu nu prea am avut timp de citit, nici starea necesară parcă…

Toamna îşi intră în drepturi, chiar şi în ceea ce priveşte partea mai puţin pozitivă, să spunem. Lipsă de energie, de căldură, de lumină… parcă nu-mi vine să cred că acum ceva timp mă coceam efectiv la soare şi dacă se nimerea să am treabă prin oraş o zi întreagă achiziţionam din două-n două ore câte o sticlă de apă. Dar, ce credeţi voi, că e aşa simplu să-ţi cumperi o sticlă cu apă când ai geanta plină de cărţi şi caiete şi crezi că nu mai încape niciun capăt de aţă acolo? Ei, bine, de fapt totul e foarte simplu dacă alegi sticlele de 0.5l de la La Fântâna, zvelte, care pot fi strecurate cu uşurinţă lângă teancul de cărţi.

apa-de-izvor

Iar acum că e frig tare, mai mai că mă bate un gând să-mi caut şi mănuşile, credeţi că nu mai beau apă, sau că nu mai am cărţi în geantă? Nicidecum. După o cafea sau o ciocolată caldă băute pe fugă de la un to go sau de la vreun tonomat, e musai să-mi delectez papilele gustative cu gustul numai bun al apei de izvor extrasă din dintr-o regiune de basm, cu creste de munţi acoperite de pini şi stejari, tocmai din Serbia. Ehe, dac-ar fi să-mi las imaginaţia să zburde, aş petrece câteva zile acolo, departe de agitaţia urbană, dar potolindu-mi setea cu apa La Fântâna, musai dintr-o sticlă de 0.5l, nu care cumva să uit şi de beneficiile lumii moderne.apa-de-izvor-la-fantana

Şi că tot veni vorba de lumea modernă, observ că fac ce fac şi parcă sunt acaparată de tot felul de lucruri pe care eu ar trebui să le deţin, nu să mă subjuge ele. Tocmai de aceea am mai reuşit, în ciuda dificultăţilor întâmpinate să mai citesc din Magia ordinii, de Marie Kondo.

Mai am puţin, dar aceasta nu este genul acela de carte pe care dacă o citeşti ţi se schimbă pur şi simplu viaţa. Nu. După ce ai terminat de citit prima oară, te apuci din nou. Dar de data aceasta musai cu un carneţel şi un pix alături. Şi-ţi notezi cu sârguinţă ce şi cum e de făcut, ca să-ţi faci ordine în casă, şi în viaţă. Ce am învăţat eu până acum, la prima lecturare? Să te înconjori doar de lucruri care-ţi produc bucurie, care îţi trezesc acel fior. Cum ar fi apa La Fântâna. Tocmai de aceea mi-am cumpărat astăzi nişte papucei de casă care mă fac foarte fericită. Plus că oricum aveam nevoie şi sunt super-călduroşi. Şi, cum mă vedeţi cu faţa asta obosită, leşinată, extenuată, mi-am luat şi aceşti cercei ciucuraşi, super-uşori şi comozi la purtat. Şi puteţi observa şi o bucăţică de Sisi aka Diva mea, care se reface după sterilizare, şi după corectarea unei hernii. Sper că se reface fără complicaţii. A fost o întreagă aventură să o duc la sterilizat şi am avut emoţii o grămadă… Mică mare paranteză, dacă doreşte cineva un pisoi, producţie marca Sisi, aka Diva mea, am două bucăţi adorabilicioase care abia aşteaptă să iubăreasă pe cineva dispus să le ofere o căsuţă călduroasă, iubire şi ceva păpică.

Momentan, cam atât pentru astăzi. Nu uitaţi, hidrataţi-vămai ales după cantităţile industriale de cafea şi ciocolată caldă băute cu siguranţă.

xoxo, Miruna.

Articol scris pentru proba numărul 13 a competiţiei Super Blog 2017.

P.S. Ele sunt Eva şi Lia, şi abia aşteaptă să vă iubească.

SAMSUNG CSC

Toamna asta, fall in love with COLOP

Helău, helău. Ce mai faceţi?

Eu vă scriu de pe meleaguri bucovinene, din casa în care am copilărit. Am revenit acum pentru câteva zile, să-mi văd familia şi să îi mai aduc un membru. Cu toate peripeţiile posibile, am adus o pisicuţă de la Iaşi, acasă la Siret. (Da, e locul ală de pe hartă în apropiere de unde se-agaţă-n cui. Şi a fost capitală a Moldovei.) Am ajuns obosiţi şi puţin flămânzi, dar ne-am încărcat bateriile destul de repede. Eu cu o cină acompaniată de un pahar de vin, pisi cu mâncarea ei specială. (Dar am dubii dacă este sau nu sătulă pentru că mai şi muşcă din laptopul meu câte puţin din când în când. Hihi.)

Acum, cuprinsă de atmosfera din camera în care mi-am petrecut câţiva ani buni, citind şi scriind printre căni de cafea şi prăjituri de casă, nu pot decât să mă destind puţin şi să fac un tur al biliotecii părinţilor mei. Găsesc aici de la cărţile tehnice, de electronică ale tatălui meu, până la romanele siropoase ale mamei, sau nelipsiţii clasici, precum Dostoievski sau Preda. Îmi face o nespusă plăcere să le răsfoiesc, să le văd aranjate după autor, după editură sau după colecţie, dar cel mai mult îmi place să văd dacă au însemne personale.

Unele volume au fost primite cadou, şi au câteva rânduri scrise cu urări de La mulţi ani iar altele au fost pur şi simplu cumpărate, de plăcere sau de nevoie. Cu toate acestea, cărţile mamei mele păstrează pe primele pagini data şi locul de unde au fost achiziţionate, cu scrisul ei mărunt de mână. Cărţile tatălui meu poartă însă o amprentă mai profesională, mai sobră, şi anume, sunt ştampilate cu textul „BIBLIOTECA PERSONALĂ COPOIU A.”.  Fiind aşadar fiica părinţilor mei, am şi eu volume pe care am scris locul şi data achiziţiei, cu scrisul meu anapoda, şi am şi o dorinţă devenită aproape omniprezentă de a deţine o ştampilă personalizată pentru propria mea bibliotecă.

colop edited

Chiar dacă nu sunt o persoană cunoscută, şi nici nu obişnuiesc să-mi împrumut cărţile decât apropiaţilor, din cauza unor evenimente nefericite, mi-ar plăcea mult ca volumele pe care le deţin să poarte sigla „Miruna şi poezie”, în speranţa că, dacă, peste cine ştie câţi ani, când eu voi fi oale şi ulcele, cei cărora le vor ajunge pe mână părţi din sufletul şi din biblioteca mea, poate îmi vor descoperi blogul antic prin colţurile uitate ale internetului.

Dacă ar fi să aleg acum la ce firmă aş apela pentru realizarea ştampilei mele personalizate, aş alege fără să clipesc COLOP România. De ce? Pentru că este lider de piaţă în distribuţia ştampilelor la noi în ţară şi are în spate 15 ani de experienţă şi profesionalism.

colop4

Şi apreciez enorm grija pentru mediul înconjurător de care dau dovadă cei de la COLOP, oferind ştampile cu amprentă de carbon neutră, ştampile realizate din plastic reciclat şi ştampile confecţionate din biopolimeri biodegradabili. Ei, cât de tare e asta?

Iar site-ul lor este şi mai tare. Găsiţi efectiv acolo ştampile pentru firme, medici, avocaţi, ştampile cu plăcuţă de text personalizată, ştampile cu protecţie antibacteriană ( cu ioni de argint, despre care eu una habar nu aveam că există, dar sunt bucuroasă că le-am descoperit), ştampile cu dată (faimoasele datiere), ştampile cu text predefinit, numărătoare (ştampile cu cifre), şi multe, multe alte produse şi servicii conexe.

Nu cred să fie român care nu s-a întâlnit măcar o dată-n viaţă cu vreo ştampilă, fie cu datierele de la oficiile poştale, sau cu ştampila liceului pe adeverinţa de elev, sau cu ştampila medicului pe reţetele pentru medicamente. Chiar şi cei mici, prichindeii de grădiniţă, au propria lor gamă de ştampile, cu modele care de care mai haioase şi colorate pentru a-i ţine ocupaţi cât mai mult timp.

Iar asta tocmai mi-a dat o idee. Cărţile nu sunt singura mea pasiune, şi cum fiecare sesiune de lectură este însoţită de un partener pufos care toarce de numa-numa, mie-mi trebuie musai şi o ştampilă cu nişte gheruţe de pisică, şi, de ce nu, şi cu o siluetă de pisică, eventual, precum modelul de mai jos.

animal-paw-print-clipart-17

Între timp, pe mine mă ştampilează cu nişte gheruţe ascuţite năstruşnica asta de pisi pe unde apucă: pe mâini, pe spate, pe gât… cum altfel se recunoaşte un iubitor şi un posesor de felină feroce?

Cam atât pentru astăzi, merg şi eu la somn că pisi deja sforăie uşor, şi vă las cu un îndemn numai bun al celor de la COLOP, Să ne bucurăm de toamnă. Şi cred că nu mi-ar strica o ştampilă şi cu o frunză…

toamna colop

xoxo, Miruna.

Acest articol a fost scris pentru proba numărul 8 a competiţiei Super Blog 2017.

O baie cu spumă, un pahar de vin roşu, un tratament Royal! – o ieşire din cotidian.

Helău, helău. Ce mai faceţi? Cum a fost astăzi, vineri 13, pentru voi?

Pentru mine a fost o zi destul de bună. Am achiziţionat două volume destul de interesante, Inimă vinovată, de Julie Parsons şi Mă cheamă Rose, ca pe mama, de Veronique Ovalde. Am fost prin oraş, m-am plimbat, m-a prins o ploaie de toamnă, acompaniată şi de o ploaie de frunze… Melancolie în tonuri de galben şi asfalt ud. Şi, cum nu se poate fără o cafea caldă şi câte un ochi aruncat pe facebook, ce să vezi, ce să vezi, am descoperit că anul trecut pe vremea asta ningea! Parcă instant m-am imaginat undeva departe de toată agitaţia, într-o cameră de hotel, cu nişte ciorapi pufoşi în picioare, citind ceva cu o cană mare de ceai cu lămâie alături.

Aş vrea să mă răsfăţ aşa cum nu am mai făcut-o niciodată. Ei bine, da, mărturisesc! Iarna nu am mers niciodată în vacanţă. Mereu am stat acasă, evident, citind şi vizionând seriale, stând la taclale cu ai mei şi punând la cuptor tăvi cu turtă dulce. Dar cred că acum a venit vremea dacă nu să plănuiesc, măcar să îmi închipui cum ar fi să am parte de un tratament Royal. Şi unde altundeva dacă nu la Hotel Royal Poiana Braşov?

hr3

Pentru mine Poiana Braşov e un fel de sinonim pentru schi, nu că m-aş pricepe la schi, şi nici nu mă omor după bulgăreli sau picioare congelate de frig, dar pun pariu că priveliştea de-acolo este superbă. Acum, revenind la tratamentul meu Royal, aici puteţi găsi cazare atât pentru cupluri,  cât şi pentru familii cu copii sau gaşca de prieteni, în camere bine dotate şi amenajate cu tot ce vă trebuie pentru un sejur cât mai confortabil. Inclusiv internetul wireless este de nelipsit, şi este gratuit în întreg hotelul.

Ce mi-a atras mie atenţia? În primul rând sauna, pentru că nu am mai fost niciodată la saună, fie pentru că nu prea am avut ocazia şi pentru că mi-e şi puţin frică, dar e cazul să mă maturizez, nu? Şi în al doilea rând, posibilitatea de a juca biliard. Cred că am mai fost doar o dată sau de două ori la biliard cu nişte prieteni dar nu am reuşit să deprind cine ştie ce abilităţi fantastice de a mânui tacul, aşa că, la hotel Royal aş mai bifa încă un lucru de pe lista mea cu lucruri pe care vreau să le fac. Plus că aş merge cu instructorul meu personal de biliard, şi nu numai, iubitul meu.

biliard

Cred că aş sta cel puţin trei nopţi, în care mă voi răsfăţa, voi evada din cotidian şi îl voi obliga pe iubitul meu să-şi închidă telefonul, să petrecem astfel cât mai mult timp de calitate împreună, fără să fim întrerupţi de sunetul strident şi omniprezent al notificărilor. Şi cu siguranţă vom opta pentru o cameră care dispune de baie cu cadă, pentru a mă lăsa învăluită de apă fierbinte, aburi, parfum de scorţişoară şi un pahar de vin roşu, savurat în ciuda frigului de afară.

hr4

Ce spuneţi, vă tentează şi pe voi un tratament Royal? Pun pariu că e superb şi vara, şi toamna, iarna sau primăvara! Voi ce plănuiţi pentru vacanţa de iarnă?

xoxo, Miruna.

Acest articol a fost scris pentru proba numărul 6 a competiţiei Super Blog 2017.

Pisoi, toamnă… şi ce toamnă!

Helău, helău.

Sper că nu m-aţi dat dispărută, am fost şi eu prinsă cu diverse treburi, dar mai trec şi pe-aici să vă mai povestesc câte ceva. Sigur veţi râde de mine, dar acum pe lista mea de priorităţi se află şi sarcina de a educa patru pufoşenii adorabilicioase să facă la litieră. Da, pisica mea a fătat. Şi cum motanul meu este alb, şi pisica neagră, am zis că o să iasă un fel de 50 shades of grey. Daaaar, no, nici pomeneală.

Ia uitaţi ce drăgălăşenii am eu aici, trei dormind pe prag, iar altul, mai şotios, într-un papuc.

 

Şi, cum am ieşit cu ghemotoacele astea afară, să-mi savurez cafeaua aburindă, m-a lovit nostalgia vremurilor de când eram şi eu un ghemotoc de om, înfofolită toată cu hăinuţe de toamnă, în paltonaşul meu roşu, cadrilat, cu bereţica pe-o parte, mergând în fiecare dimineaţă la grădiniţă. Iar îmi trece prin minte că ar trebui să-mi notez toate gândurile astea undeva, poate chiar să ţin un jurnal. Un jurnal al unei căutări, simt nevoia să mă caut… m-am pierdut, nu mă mai simt… Mă las învăluită de aerul proaspăt, închid ochii…

În minte îmi vin versurile unei poezii, o poezie despre mine, şi despre septembrie, scrisă de mama mea. Sunt născută în septembrie, iar toamna este şi ea mama mea. Sunt copila toamnei, mereu învăluită de culori tomnatice, roşu, vişiniu, galben, portocaliu, cărămiziu… focul toamnei îmi arde în vene. Cu ochii închişi, mi-apare în faţă o femeie pe la vreo treizeci de ani, îmbrăcată cu un palton cadrilat, asemănător cu cel pe care-l purtam eu în copilărie, care stă cu sfinţenie pe umeraş, în casa părintească, pregătit pentru următoarea fetiţă a familiei. Mă priveşte intens, cu nişte ochi chihlimbarii, cu genele pline şi lungi, cu obrajii rumeni încadraţi de nişte cercei cu fruze aurii şi de bucle cu reflexii arămii. Pe sub paltonul cadrilat poartă o rochiţă gri, din tricot, cu siguranţă călduroasă şi plăcută pe piele, iar la gât, mângâiat de razele soarelui,îi sclipeşte un colier. Ţinuta îi este definitivată de nişte dresuri negre şi nişte ghete negre, de piele, îmblănite, cu toc înalt.

 

O mai privesc câteva secunde, poate un minut, sau două… şi deschid ochii. Cumva, acest tablou al toamnei a reaprins în mine un sentiment parcă uitat, şi un val de căldură mi-a atins sufletul obosit. Cred că ar fi potrivit să … mă reinventez. Să-mi cumpăr şi eu poate un palton de damă elegant, nişte ghete de piele, nişte accesorii corespunzătoare… Toamna e anotimpul meu, toamna e restartul meu!

autumnquote

Vă urez s-aveţi o toamnă cât mai frumoasă, şi ţinute cât mai grozave. ❤

xoxo, Miruna

P.S. Cu lecturile stau aşa şi aşa, îmi bat capul cu amenajarea-reamenajarea unor camere, aşa că-s cam ocupată, dar promit să revin cu nişte poze cu noile mele rafturi pentru cărţi. De asemenea, cu cât mai multe articole pentru competiţia Super Blog 2017, acesta fiind articolul meu pentru prima probă a competiţiei.

 

E toamnă, e recomandare de carte, şi e FILIT

Helău, helău. Astăzi vă voi face o recomandare de carte, cu surprize.

#autorprezentlafilit #filit #canyoufilit

În primul rând, pentru că este o recomandare FILIT, şi în al doilea rând, pentru că puteţi câştiga această carte, şi nu numai, dacă veţi fi pe fază. Detalii aici (click!).

Am ales cu mari emoţii dintre cărţile puse la dispoziţie de organizatori acest volum. Titlul simplu, autor nou pentru mine, şi o scurtă prezentare care nu putea fi mai potrivită de atât. Domnul şi câinele, de Adriaan van Dis.

Incendiul care cuprinde o clădire pariziană îi tulbură domnului Mulder plimbarea de seară şi întreaga rutină a vieţii, fiindcă se alege cu un neaşteptat tovarăş: un câine care-i devine călăuză printr-o lume până atunci necunoscută, ajutându-l să descopere o umanitate nouă, cu nenorocirile, dar şi cu farmecul ei, dar şi să se redescopere pe sine, într-un roman care pictează un tablou social plin de ironie şi duioşie deopotrivă.

SAM_1675.JPG

Cum începe cartea? Chiar cu fragmentul următor:

Câinele văzuse totul. Cu el trebuie să înceapă povestea. Cum a ţopăit el în faţa ferestrei şi cum a sărit el dintr-o casă în flăcări. Dar, mai înainte, domnul Mulder iese la plimbarea de seară. Poliţiei îi va da alt nume.

Un început care stârneşte negreşit curiozitatea cititorului. Ce anume a văzut câinele? De ce a luat foc casa? Şi mai ales, de ce domnul Mulder se foloseşte de alt nume?

Aflăm pe parcus că totuşi a folosi un alt nume în Paris nu e ceva neobişnuit, cel puţin nu pentru olandezul nostru, domnul Mulder.

În restaurante dădea tot timpul un nume francez, ca străin primeai un loc în curent sau lângă veceu.

Am citit cele 200 de pagini ale romanului aproape dintr-o suflare, curioasă fiind cum poate schimba apariţia unui câine viaţa unui olandez aflat în Paris. Scriitura este atât de fluentă şi armonioasă, dar totuşi directă şi bine structurată, încât merge nu doar la suflet, ci şi la minte. E genul acela de roman care te provoacă să gândeşti dincolo de limitele proprii, de limitele impuse, de societate, de graniţe. Cititorul ajunge într-un Paris în care nu doar parizienii sălăşluiesc, ci şi un mare număr de imigranţi. Imigranţi pe care câinele, Le Chien, îi cunoaşte, şi îi cunoaşte poate altfel şi mai bine decât oricine.

„Oricât le-ar lua apărarea ziarele şi intelectualii de stânga tuturor acestor amărăţi, printre ei se află şi drojdia societăţii, o gloată de criminali, terorişti, violatori, ucigaşi şi traficanţi de carne vie. Da, anchetatorul vedea oraşul aşa cum era el cu adevărat: societatea suferea de o tumoare, iar asta nu se putea vindeca cu jumătăţi de măsură. Şi cine era acuzată de incompetenţă dacă se aprindeau spiritele? Poliţia!”

Naraţiunea urmăreşte mai multe planuri, cel al domnului Mulder, al câinelui, care se dovedeşte că are o poveste impresionantă, a părintelui Bruno, şi a imigranţilor „chinezul”, „Ngolo”, doamna „Sri” şi micuţa „Fanta”.

Şi totul se leagă de plimbarea olandezului nostru…

Ruta e prestabilită. Acţiunile sunt mereu aceleaşi, iar repetiţia îl linişteşte: e rondul pe care-l face zilnic, înainte de culcare, la recomandarea medicului. Singur.

Şi cu toate că Mulder se simţea stânjenit, ştia că, atâta timp cât câinele mergea lângă el, nimeni nu-i bloca drumul.

SAM_1682.JPG

Vă recomand aşadar, lectura acestei cărţi plină de intensitate, lecţii de viaţă şi atmosferă pariziană.

Pe final,vă mai las nişte citate şi aştept să-mi spuneţi şi părerile voastre.

Numele altcuiva, câinele altcuiva, deocamdată erau de nedespărţit.

Îl afectau, poveştile lor intrau prin efracţie.

Sătui de probleme, cum erau, nimeni nu avea cu adevărat compasiune.

Pe vremuri, în timp de război şi ciumă şi deces la naştere, o căsnicie de patru ani era mult. Nici acum nu putem suporta mai mult.

Mulder mârâi. Învăţase de la câine.

Doar primind, devii sărac, trebuie să poţi şi să dai, asta îmbogăţeşte viaţa, a altora, dar şi a ta.

Dacă nu-ţi deschizi niciodată corespondenţa, în timp încetezi să mai exişti. Ar trebui să se nască din nou.

O femeie care te părăseşte lasă întotdeauna ceva în urmă.

xoxo, Miruna.

P.S: Nu uitaţi de surpriză!

Noutăţi

Seară frumoasă, dragilor!

Revin pe-aici cu… noutăţi, desigur! 🙂

Încep cu ce-i mai „activ” (nu prea, dar, v-aţi prins voi, hihi): pagina oficială de facebook:

https://www.facebook.com/mirunasipoezie

Vă aştept pe-aici, pe-acolo, cu propuneri, idei, comentarii, ce cărţi aţi mai citit, ce citate v-au impresionat, tot ce vă trece prin minte! 😀

De asemenea, vă ţin la curent cu ce mai citesc.

Încep cu o carte primită în dar cu ocazia zilei mele de naştere:

„Întâlnirea cu visele – Cum să-ţi înţelegi visele şi să le foloseşti pentru dezvoltarea personală” de Ruth Berry – colecţia Psihologie practică a editurii Trei.

intalnireacuvisele.jpg

Este o carte interesantă, care dă „idei” până şi celor mai sceptici dintre noi despre planul oniric al fiecăruia. (şi, da, păturica aia roz-mov super-pufoasă este tot un cadou minunat de la o persoană dragă ❤ )

Continui cu … autorul meu de suflet, Stephen King, şi mărturisesc cât de bucuroasă sunt pentru că am găsit la biblioteca din oraş o carte în engleză a acestuia, de care mă voi apuca de citit curând: Dolores Clairborne.

Fotografie0474a.jpg

Închei cu ce mă voi delecta în seara aceasta, Ghost House de Clare McNally, împrumutată de asemenea de la bibliotecă, o carte ce sugerează fiori reci pe şira spinării.

De asemenea, sper să termin de citit şi “Toamna” de Mons Kallentoft şi să vă prezint recenzia acesteia cât de curând. 😀

Voi, ce mai citiţi, ce mai savuraţi, şi ce planuri aveţi pentru noua săptămână de toamnă?

xoxo, Miruna