refugiu

 

mare de cruci şi de vieţi

cruci fără viaţă

de piatră de lemn şi de fier

cruci rupte şi oase fără speranţă.

Asta e oare tot ce mai rămâne dup-o viaţă?

 

cruci anonime şi poze pe cruci

zac nume uitate de veac

vorbeşte pământul

urlând în tăcere durerea mortului

durere de uitare şi de timp prea puţin.

 

coroane spălate de ploaie şi de moarte

bătute de vânt şi lipsite de suflu

coroane de flori şi flori de cimitir

şi candele stinse de aer curat

şi ceară ce arde pământul.

 

rugină, licheni şi var coşcovit

îşi duc existenţa morbidă-ntr-un trist cimitir

şi vântul mişcă iarba săracă

şi frigul suflă de parc-ar mai vrea

viaţă din sărmanele oase uscate de veac.

 

Ce e păcatul pentrul osul înghiţit de pământ

şi pentru amintirea chipului mâncat de viermi ?

căci sunt morminte uitate până şi de pământ.

Doar moartea mai ştie

ultimul gând al celui mort.

 

veghează din casa de pe vârful dealului

scriitorul asupra gunoaielor ce zboară-n cimitir

căci el nu vede marea de cruci

dar simţi-o-va când timpul lui va trece

şi crucea lui se va fi rupt.

4 aprilie 2014