Cu vocea ta ca să mă-mbrac…

trecut-au patru ani în fel şi chip

cu „da” şi „nu”

cu „vino” şi cu „pleacă”

cu chipul tău ce-mi bântuie în sânge

cu ochii tăi ce-mi ard raţiunea

 

Îmi bate ploaia dureros în suflet;

Nu vii, cu vocea ta

să-mi ţii de cald,

să-mi strâgi cu pleoapele fiinţa,

să-mi mângâi tandru cicatricea?

Să fiu a ta, şi tu al meu, durerea clar să nu existe.

 tumblr_m2bv21iJRz1qdg24yo1_500

4 mai 2014