Penultimul bookhaul al lui 2018?!

Helău, helău.

Ce mai faceţi şi ce mai citiţi?

Despre mine ar fi multe de spus acum, aş avea multe de împărtăşit, dar mă limitez, să nu vă plictisesc. Dar, după cum v-aţi dat seama deja din tilul, astăzi este vorba despre un bookhaul. Dar, cu toate acestea, sigur vă întrebaţi de ce să fie oare penultimul bookhaul al anului 2018 când suntem abia la sfârşitul lunii mai?

No automatic alt text available.

Ei, bine, am decis ca până în luna decembrie să nu îmi mai cumpăr cărţi. Deloc. Ştiu, este un adevărat exerciţiu de voinţă dacă mă întrebaţi pe mine, dar mi-ar plăcea să-l pot duce până la capăt. Nu că aş avea atât de multe cărţi necitite în bibliotecă, dar am suficiente, şi ar fi cazul să le citesc, asta în primul rând. În al doilea rând, poate reuşesc astfel să economisesc ceva bani, şi, de ce  nu, să mă răsfăţ în decembrie cu ceva bunătăţi literare.

Voi v-aţi propus astfel de lucruri? Aţi reuşit să le duceţi la îndeplinire? Eu recunosc că am mai încercat, dar nu am reuşit să nu-mi cumpăr măcar câte ceva, dar acum parcă sunt mai motivată ca oricând.

Şi, aici, o mică-mare paranteză. Nu ştiu câţi dintre voi sunt familiarizaţi cu “talciocul”, nici eu nu eram până să ajung în Iaşi şi să-l cunosc pe prietenul meu, dar este un fel de târg de vechituri, sau, mă rog, un mod pentru ca oamenii cu posibilităţi reduse să mai facă un ban, aşa că vin cu diverse lucruri de vânzare într-un spaţiu special amenajat. Şi când spun lucruri diverse, chiar că sunt diverse. De la chestii electronice mai mult sau mai puţin vechi, mai mult sau mai puţin funcţionale, până la jucării şi jucărele sau cărţi.

Recunosc – mi-am cumpărat şi eu nişte cărţi din talcioc, la preţuri minuscule, 1-2 lei, dar încă nu le-am citit – of, of, noutăţile literare sunt mai atractive. Cu toate acestea, ce am văzut ultima dată când am fost în talcioc mi-a lăsat un gust amar şi o stare de rău fizic. Nişte indivizi, pentru că nu au reuşit să vândă până la sfârşitul programului nişte cărţi şi alte obiecte, pur şi simplu le rupeau, le distrugeau şi le călcau în picioare pentru a nu mai putea fi citite sau luate de altcineva şi vândute ulterior.

Trist, foarte trist nivelul la care suntem, nivelul la care acţionăm…

Cu toate acestea, poate ştiţi şi voi, dacă aveţi cont pe siteul celor de la Cartepedia că, acum, la actualizarea datelor şi politicilor de pe site după prevederile GDPRGeneral Data Protection Regulation – primeaţi un voucher de 30 de lei, valabil pentru comenzi în valoare de peste 100 de lei. Zis şi făcut, cum să renunţ eu să primesc noutăţile livreşti? Aşa că, mi-am început promisiunea de a nu mai cumpăra cărţi până în decembrie după ce am plasat o comandă pe site. Şi vă arăt în cele ce urmează ce mi-am luat.

Cred că aţi auzit cu toţii de Gillian Flynn sau de Gone Girl – Fata dispărută (click pentru recenzia mea).  Eu am şi citit acest roman acum 4 ani – wow! – şi acum simţeam nevoia să citesc un alt thriller, aşa că am ales romanul Obiecte ascuţite al autoarei.

După o scurtă internare la un spital de psihiatrie, jurnalista de investigaţii Camille Preaker se confruntă cu o sarcină dificilă: trebuie să se întoarcă în orăşelul unde a copilărit pentru a investiga moartea a două fete.

Camille n-a mai vorbit de mult cu mama ei nevrotică şi ipohondră şi cu sora vitregă, pe care aproape că nici n-o cunoaşte: o puberă atrăgătoare, cu o putere ciudată asupra localnicilor.

Instalată în fosta ei cameră din vechea casă a familiei, Camille îşi dă seama că se identifică prea mult cu victimele. Bântuită de propriii demoni, trebuie să dezlege puzzle-ul psihologic al trecutului, dacă vrea să afle adevărul şi să supravieţuiască reîntoarcerii acasă.

Următoarea pe listă a fost cartea lui Lauren Wolk – Wolf Hollow. Aceasta face parte din colecţia violet history a editurii Arthur, colecţie de care sunt iremediabil îndrăgostită, mai ales pentru că am citit şi cărţile Numără stelele de Lois Lowry şi Războiul care mi-a salvat viaţa de Kimberly Brubaker Bradley. Ştiu, sunt volume pentru copii, dar faptul că au ca temă războiul, şi mai ales felul în care este acesta perceput de nişte copii, le fac “must read” pe lista mea.

Chiar dacă războiul pare fără sfârșit, Annabelle trăiește o viață liniștită într-un orășel din Pennsylvania anului 1943. Merge la școală alături de frații ei, iar acasă adună puf din tecile de ceara-albinei, pe care marina îl folosește la vestele de salvare. Pe câmpurile de la Wolf Hollow Annabelle îl întâlnește uneori pe Toby, un veteran de război retras și tăcut care fotografiază animale și flori.

Apele devin tulburi când apare Betty, o fată întotdeauna dispusă să le cauzeze celorlalți necazuri. Logica marelui război care a cuprins lumea pune stăpânire și pe istoriile mici ale sătenilor: pe fronturile de la Wolf Hollow, bunătatea găsește cu greu sorți de izbândă, iar cruzimea dă amploare conflictului.

Cea din urmă carte face parte din colecţia musai a editurii Art, şi am ales-o după ce am văzut recenzia(click!) Elenei, de pe Elena scrie. Este aşadar vorba despre Viaţă după viaţă de Kate Atkinson, şi este un monstru de carte. Dar mă bucur că a ajuns în posesia mea.

Cu toţii experimentăm, în cele mai ciudate momente, acel sentiment pe care îl numim déjà-vu. Pentru Ursula Todd, însă, déjà-vu-urile sunt semne ale unei vieţi trăite la nesfârşit. Cum ar fi dacă ai putea să-ţi iei viaţa de la capăt, din nou şi din nou?

Şi, cumva, ca un îndemn pentru mine, am primit şi un sticker superb în coletul de la cartepedia, sticker realizat de Irina Rusu, o tipă pe care o urmăresc pe toate canalele de social media şi de care nu mă mai satur. 😀

 

citeste-ma

Citeşte-mă! by Coffentropy

Cam atât pentru astăzi, momentan mă confrunt cu acelaşi probleme în fiecare zi – mereu am câte o idee pentru vreun articol, dar fie nu am cum să-l scriu pe loc, fie apoi uit despre ce era vorba, sau pur şi simplu amân articolul respectiv pe perioadă nedeterminată. Sper totuşi să depăşesc acest lucru cât de curând, dar nu promit nimic.

Până la următorul articol, vă aştept părerile în comentarii.

Voi ce cărţi menţionate aici aţi citit deja? V-au plăcut sau nu? De ce?

Care sunt planurile voastre de lectură pentru vara asta? 🙂

xoxo, Miruna

 

 

Advertisements

Cină pentru The King, Stephen King

Helău, helău. Ce mai faceţi?

Pe mine presimt că mă prinde o răceală, şi, odată cu răceala şi o poftă de un hamburger mare şi gustos, cu multă brânză cheddar şi o porţie zdravănă de cartofi prăjiţi alături. Totuşi, până ajung eu să mă răsfăţ cu bunătate de hamburger, citind tot felul de noutăţi despre recentele evenimente la care participă autorul meu preferat, Stephen King, cu mâncarea în gând, am dat şi peste un articol în care The King povesteşte care sunt mâncărurile  lui preferate sau mai puţin preferate.

14910436_836589353147315_1959998364823243242_n

Astfel, am descoperit că meniul preferat al autorului, numit şi Steve’s monster’s menu, constă în:

  1. Somon la cuptor, făcut cam 30 de minute, la 350 de grade, glazurat cu unt, lămâie şi puţin zahăr brun.
  2. Orez Jambalaya, despre care habar nu aveam, până acum. Evident că am descoperit tot felul de reţete, dar pare delicios indiferent de varietatea de ingrediente folosite.
    Cheesecake, o felie monstru, sau două felii. Putem intui că desertul preferat al lui Stephen King este puţin atipic, dar delicios. Pentru că este vorba despre un cheesecake cu merişoare şi portocale. Yummy.

Însă, dacă ar fi să gătesc ceva pentru Stephen King, dacă am sta de vorbă, sau mai bine zis dacă eu l-aş urmări fascinată cum vorbeşte despre orice, aş încerca ceva uşor diferit, punându-mi puţin creativitatea la încercare. Ştiu că şi lui Stephen King îi place şi pâinea de casă, deci am fi doi fani pâine şi miros de pâine proaspătă. Tocmai din acest motiv, aş vrea să fac nişte tartine cu somon după reţeta lui Stephen, cu pâine de casă. Cum nu mă pricep la făcut pâine, recunosc, pentru că mi se pare efectiv o artă şi o muncă asiduă, aş apela la ajutorul unei maşini de pâine, dar voi alege cea mai simplă reţetă din manual, doar că în loc de clasicul ulei menţionat în reţetă aş vrea să folosesc ceva special, pregătit cu cea mai eficientă presă de ulei la rece, şi anume ulei de migdale. Cred că aroma uleiului de migdale se va simţi minunat în pâine şi în combinaţie cu somonul la cuptor, mai ales pentru că va fi un ulei pur, preparat pe loc, fără aditivi şi conservanţi.

logo-yoda_1504191001-300x300

V-am spus deja că voi folosi cea mai eficientă presă de ulei la rece, şi anume presa de ulei YODA Home Pro. Este compactă, pentru a-şi găsi locul în orice bucătărie, dar are şi un motor puternic, pentru a stoarce uleiul din ingrediente proaspete în confortul casei tale. De asemenea, este disponibilă în trei culori – gri, portocaliu şi roşu – iar mie tare-mi face cu ochiul portocaliul ăla aprins, mai ales că magazinul profistore.ro are promoţii YODA de nerefuzat.

Yoda-orange

Nu ştiu vouă, dar mie îmi plouă-n gură deja. Partea bună este că am plănuit o gustare sănătoasă, pe care chiar s-ar putea să o pun în practică de Halloween, doar că s-ar putea să fiu doar eu cu iubitul meu, mâncând bunătăţuri şi uitându-ne la un film de groază, într-un decor portocaliu. V-am spus eu că-mi face cu ochiul presa de ulei portocalie!

Cam atât pentru astăzi, nu mai pot de oboseală, răceală şi toate alea. Iar mâine mă aşteaptă o nouă serie de peripeţii.

V-am lăsat, dar aştept să-mi scrieţi cu ce autor sau celebritate aţi vrea să luaţi cina şi ce aţi servi.

xoxo, Miruna.

Articol scris pentru proba numărul 9 a competiţiei Super Blog 2017.

Can you ‘filit’?

Helău, helău.

După cum am anunţat astăzi şi pe pagina de facebook, astăzi vă povestesc despre programul FILIT 2017.

FILIT aka Festivalul Internaţional de Literatură şi Traduceri Iaşi se află la a 5-a ediţie şi este un prilej numai bun pentru pasionaţi să participe timp de 5 zile la diverse evenimente, care mai de care mai interesante, inedite şi captivante. Dăm startul fix peste o săptămână, de pe 4 până pe 8 octombrie, aici, în dulcele târg al Ieşilor. 

record-iasi_50314500

Selecţia de activităţi este atât de vastă şi de diversă încât trebuie să găsiţi măcar un eveniment la care să vreţi musai să participaţi, fie pentru voi, fie pentru cei mici.

Pentru iubitorii de filme, la Casa de Cultură a Sindicatelor vor avea loc maratoane de film, în fiecare zi a festivalului: Stăpânul inelelor, versiunile extinse, Harry Potter, Game of Thrones, Saga Amurg şi nelipsiţii super eroi Marvel: Superman, Spiderman, Ironman, the Avengers.

De precizat este că evenimentele marca FILIT sunt cu intrare liberă, inclusiv Serile FILIT, doar că acestea din urmă necesită rezervări făcute în prealabil, din cauza numărului limitat de locuri. Sper că v-aţi făcut rezervări, dacă nu, organizatorii vor pune la dispoziţie un anumit nr. de locuri cu 30 de minute înainte de începerea propriu zisă a Serilor. La Serile FILIT, care vor avea loc la Teatrul Naţional “Vasile Alecsandri”, vor lua parte Jonathan Coe, Mircea Cărtărescu, Olga Tokarczuk, Gao Xingjian, Svetlana Aleksievici şi Jeff Lindsay. Din păcate, Jim Crace şi-a contramandat prezenţa, din cauza unor probleme familiale.

După cum ştiţi, Vânătoarea de cărţi marca FILIT a pus la bătaie un teanc de bunătăţi literare…

filit.jpg

… iar autorii acestora vor fi prezenţi şi îi aşteaptă pe pricepuţii vânători de cărţi cu volumele căpătate pentru a obţine şi câte un autograf! 🙂

Eu am ascuns volumul Domnul şi câinele, de Adriaan van Dis, iar despre asta v-am povestit aici (click!).  Cartea a fost găsită, iar mai jos aveţi şi dovada:

bh.jpg

Recenzia cărţii o găsiţi aici: https://mirunasipoezie.wordpress.com/2017/09/19/e-toamna-e-recomandare-de-carte-si-e-filit/ şi vă anunţ pe această cale că şi Alexa Stoicescu, cea care a tradus Domnul şi câinele a lui Adriaan van Dis va veni la Iaşi, la FILIT. 🙂

De asemenea, Ioana Nicolaie, Emil Brumaru şi Lisa Strømme – autoarea romanului Fata cu fragi, apărut la noi la editura Humanitas, în colecţia Raftul Denisei – sunt alţi scriitori prezenţi la FILIT.

Lista tuturor invitaţilor o găsiţi aici : http://www.filit-iasi.ro/invitati-2017/ .

Evenimentele de la care chiar mi-ar părea rău să lipsesc sunt “Cum se scrie un blog”, unde va fi prezentă şi Raisa Beicu, pe care o găsiţi şi aici: http://raisabeicu.ro/, şi concertul trupei The Mono Jacks. – pe care îi tot ascult de când i-am descoperit studiind pe îndelete programul FILIT 2017.

“Noaptea albă a poeziei”, Întâlnirile Alecart, Scriitori în centru, Întâlnirile clubului Logos, şi multe, multe alte evenimente, vă aşteaptă să le treceţi pragul. Programul complet îl puteţi descărca de aici: http://www.filit-iasi.ro/wp-content/uploads/2017/09/program_filit.pdf

De asemenea, nu rataţi Expoziţiile FILIT, care sunt deschise pe perioada tuturor celor 5 zile de festival.

Ce spuneţi, v-am convins? 🙂

Şi, ca să vă faceţi o idee, cam aşa s-au prezentat primele patru ediții FILIT în cifre:

  • peste 600 de invitați;
  • peste 400 evenimente literare organizate;
  • 60.000 de participanţi în public;
  • 400 voluntari;
  • 200 jurnaliști români și străini acreditați.

V-aştept la Iaşi!

xoxo, Miruna.

Dimineţi, cafea şi Super Blog 2017.

Helău, helău.

Cunoaşteţi sentimentul ăla de dimineaţă, când totul vi se pare o provocare? Dar trebuie să vă ridicaţi şi să părăsiţi îmbrăţisarea călduroasă a patului şi să vă începeţi activitatea?

Oh, uneori am impresia că fiecare dimineaţă e la fel de greu de depăşit, că e mai mult decât o provocare… dar în dimineaţa asta, parcă nu mai e chiar aşa. Fac doar ce aş vrea, ce imi propun, ce se mai iveşte, şi nu ar fi frumos să am cât mai mult timp la dispoziţie?

Eh, eu zic că da. Am un teanc de cărţi de recenzat, mai multe de citit, să nu mai spun de cele gata începute şi în curs de citire. Şi e fix ce-mi doream să fac. E pentru mine, e pentru viitorul meu.

Şi, chiar dacă nu ştiu câte dimineţi de-acum încolo vor mai fi o provocare pentru mine, pentru următoarele luni voi avea parte de o provocare constantă:  Competiţia Super Blog. 

Se spune că participarea la această competiţie este provocarea supremă pentru orice blogger. Eu văd în ea o oportunitate, şi sper să profit de ea. Aşadar, încerc să las pe tuşă lenea, amânările, şi să fac faţă tuturor temelor propuse.

Deci, putem spune că, oficial, m-am înscris în Competiţia Super Blog 2017.

De asemenea, vă invit să vă interesaţi, şi de ce nu, să participaţi la această competiţie, dacă îndepliniţi cerinţele necesare. 🙂

 

Particip SuperBlog 2017 Sustin SuperBlog 2017

 

 

Ţineţi-mi pumnii!

xoxo, Miruna.

P.S: Mostră a dimineţii mele. 🙂

minsta

Fata din lift, de Bogdan Iancu

Helău, helău.

Şi recenzia asta s-a lăsat aşteptată puţin, puţin mai mult, dar e aici.

A fost o lectură uşoară, dar plăcută.

V-am spus că de când am vazut cartea în mâinile Cristinei (click aici pentru recenzia ei), am vrut să o citesc, aşa că , de ce nu?

E o poveste scrisă cu ojă într-un lift.

Povestea Tinei, care a fermecat toţi băieţii dintr-un bloc.

Eu nu mi-am trăit adolescenţa la bloc, aşa că pot doar să-mi inchipui atmosfera descrisă, banca din faţa blocului, lift cu mirosul lui specific, dar autorul reuşeşte o scurtă dar plăcută incursiune într-o astfel de lume.

Lumea Tinei, lumea lui Virgil, cel care e mereu acolo când se strică liftul…

O carte ce poate fi citită şi recitită, simţită şi înţeleasă ori mai profund, ori diferit, de fiecare dată.

Recomand. De ce nu?

Susţinem autorii români, susţinem autorii contemporani.

Şi, să nu mai precizez şi ilustraţiile astea drăguţe.

fl

xoxo, Miruna

 

#minirecomandare – Inimă de câine

Helău.

Deci, da. Începem săptămâna cu un #bookhaul, asta dacă reuşesc să instalez minunăţie de program pentru editare video, dacă reuşesc să editez cum mi-am propus şi bla, bla, bla. Să sperăm că-mi iese. Oricum va fi ceva atipic, aşa că… Ok. Ok. Gata cu pălăvrăgeala fără rost. Cât aştept şi-mi storc creierii, mai bine vă spun despre o cărticică pentru copii pe care am citit-o recent. Cât timp am fost plecată în oraşul meu natal, şi iubitul meu s-a răsfăţat cu o placă video nouă, mi-am luat şi eu nişte cărţi. Nu neapărat să echilibrăm balanţa, fie vorba între noi, ca să se întâmple asta ar cam trebui să îmi mai cumpăr nişte cărţi şi o bibliotecă, că-mi tot fac ofertele de pe jysk.ro cu ochiul, of, of, dar … să fie, nu?

inimadecaine

Şi mi-am pus în coş şi cărticica asta fantastică, deşi mie mi-e frică de câini şi îi evit, în toate formele. Nu ştiu exact ce mi-a atras atenţia, mutriţa căţelului, portocaliul ăsta drăguţ, dar bine am făcut că am luat-o. Este vorba despre un căţel, evident, şi povestea lui şi a stăpânilor lui. 🙂 Nu ştiu în cât timp am citit-o, 5 – 10 minute, dar mi-a atins acolo o bucăţică de sufleţel. Aşa că v-o recomand şi vouă. Sau copiilor voştri. Sau copilului din tine. Plus că are şi ilustraţii. 🙂 Enjoy.

xoxo, Miruna

 

P.S. Dacă aveţi alte recomandări de unde aş putea achiziţiona o bibliotecă la un preţ accesibil, vă aştept sugestiile. 🙂 Poate până de ziua mea mi se îndeplineşte dorinţa.