Helău, helău.
Şi recenzia asta s-a lăsat aşteptată puţin, puţin mai mult, dar e aici.
A fost o lectură uşoară, dar plăcută.
V-am spus că de când am vazut cartea în mâinile Cristinei (click aici pentru recenzia ei), am vrut să o citesc, aşa că , de ce nu?
E o poveste scrisă cu ojă într-un lift.
Povestea Tinei, care a fermecat toţi băieţii dintr-un bloc.
Eu nu mi-am trăit adolescenţa la bloc, aşa că pot doar să-mi inchipui atmosfera descrisă, banca din faţa blocului, lift cu mirosul lui specific, dar autorul reuşeşte o scurtă dar plăcută incursiune într-o astfel de lume.
Lumea Tinei, lumea lui Virgil, cel care e mereu acolo când se strică liftul…
O carte ce poate fi citită şi recitită, simţită şi înţeleasă ori mai profund, ori diferit, de fiecare dată.
Recomand. De ce nu?
Susţinem autorii români, susţinem autorii contemporani.
Şi, să nu mai precizez şi ilustraţiile astea drăguţe.
xoxo, Miruna
miruna-si-poezie 