Fata cea bună de Mary Kubica

Helău, helău.

Astăzi vă povestesc câte ceva despre o carte tare mişto, pe care nu-mi vine să cred că am citit-o abia acum, deşi ea este publicată în 2014 şi tradusă la noi anul trecut –  în 2017 – de Cristina Nemerovschi şi publicată la Herg Benet, evident, în colecţia Herg Benet Passport.

thegoodgirl.jpg

“Un thriller care îi va face pe cititori să se întrebe ce se întâmplă cu adevărat până la ultimele pagini.” (Booklist)

Ştiţi deja că mie nu îmi plac spoilerele, aşa că nici nu vă dau, dar, cartea asta este atât de bine scrisă, cu perspective care se îmbină de minune, încât ultimele pagini ale cărţii sunt cireaşa de pe tort. Un tort atât de bun, că ai mai vrea unul. Chiar ar fi foarte tare să existe o continuare, sau încă un volum care să prezinte şi perspectiva Miei, pe lângă celelalte perspective din care este scrisă cartea.

Cine este Mia? Păi, evident, fata cea bună, Mia Dennett, fata influentului şi cunoscutului judecător Dennett, care dispare într-o seară dintr-un bar, cu un tip misterios.

Dispariţia acesteia pune în mişcare departamentul de poliţie, în frunte cu detectivul Gabe Hoffman, un bărbat bine, un personaj interesant, puternic, dar şi sensibil, cu un simţ al intuiţiei fenomenal.

Dacă din ce am citit, judecătorul nu pare prea impresionat sau marcat de dispariţia mezinei lui, soţia acestuia, mama Miei, Eve Dennett, este complet răvăşită, cuprinsă şi copleşită de gânduri de tot felul, despre ea, despre statutul ei, despre fiica ei dispărută, şi îşi pune tot felul de întrebări despre modul în care şi-a crescut cele două fete. “Dacă, dacă, dacă…”

Perspectivele narative sunt structurate deci pe capitole precum “Gabe – Înainte”, “Gabe – După”, “Eve – Înainte” şi “Eve – După”. Înainte fiind perioada dispariţiei Miei, după, perioada după ce aceasta este găsită şi readusă în “sânul familiei”. Nu, acesta nu este un spoiler, aflaţi aceste lucruri încă din primele pagini ale cărţii.

Dar este absolut superb felul în care aceste perspective, modul de gândire şi de acţiune al detectivului Gabe Hoffman şi îngrijorarea şi disperarea Evei Dennett, se combină cu perspectiva lui Colin Thatcher, bărbatul misterios cu care Mia părăseşte barul în seara dispariţiei ei.

Mi-a plăcut mult absolut totul la cartea asta, personajele bine construite, naraţiunea simplă şi concisă, descrierile potrivite – nu prea lungi, nu inutile, ci potrivite pentru captarea atenţie şi conturarea unui cadru care să te absoarbă cu totul în carte, dialogurile, monologurile, gândurile de tot felul ale personajelor…

Aveţi aici un exemplu:

“E genul de tipă care te învaţă chestii fără să îţi lase senzaţia că se străduieşte să o facă. Se pricepe şi la păsări, îmi explică cum recunoaşte care sunt femele şi care masculi. Zice că a observat că, la cele mai multe specii, masculul e cel arătos, în timp ce femela e mai ştearsă. La păuni, lei, raţe se aplică treaba asta. Eu, până acum, nu observasem diferenţa. Probabil nici ea n-ar fi atât de ofesată de misoginismul naturii dacă n-ar fi fost dezamăgită de fiecare bărbat care a intrat vreodată în viaţa ei.”

Cei de la Publishers Weekly afirmă că “Romanul spectaculos al lui Kubica va încuraja comparaţiile cu Fata dispărută.”, dar eu nu prea sunt de acord cu acest lucru. Dacă este o asemănare între Fata dispărută şi Fata cea bună, este aceea că după ambele lecturi mi-am dorit să ştiu mai mult despre fiecare “fată” în parte şi despre ce se mai întâmplă în continuare.

Şi, cumva, în cartea asta nu există neapărat personaje pozitive sau personaje negative, iar lucrul acesta este “elucidat” de epilogul cărţii. Fiecare a procedat după cum a considerat, iar toate aceste acţiuni au construit o poveste care merită citită, suspans şi … nevoia de a şti mai mult despre tot ce s-a întâmplat sau s-ar putea întâmpla în continuare.

Dacă aţi citit-o vă aştept părerile în comentarii, dacă n-aţi citit-o, v-o recomand cu drag; eu una i-am dat 5 steluţe pe goodreads.

Cam atât pentru astăzi… Momentan nu ştiu ce să citesc mai departe, dar mă decid eu. Dar dacă aveţi sugestii, le primesc cu mare drag, şi ne-auzim curând.

xoxo, Miruna.

Advertisements

Un fel de unboxing primăvăratic

Helău, helău.

Ce mai faceţi şi ce mai citiţi?

Noi abia am ajuns acasă după ce am ieşit puţin în oraş, după ceva vreme, având în vedere ce program încărcat avem, aşa că abia acum reuşesc să scriu aici câteva rânduri.

Aşadar, să începem cu începutul. Luna trecută am participat la un concurs pe facebook, orgnizat de cei de la National FM Romania în parteneriat cu Libris. Şi, ce să vezi, am câştigat. Am trimis datele de contact, toate bune şi frumoase, şi am aşteptat, şi am tot aşteptat. Până ieri, când coletul mult aşteptat a ajuns, teafăr şi nevătămat, şi mai voluminos decât mă aşteptam.

Şi, conţinutul a continuat să mă surprindă în mod plăcut, pentru că, ia ghiciţi, sunt doar autori români.

Prima carte este Itinerarii din China, de Aurelia Stoie Mărginean, care are nişte ilustraţii absolut superbe.

itinerariidinchina

Cea de-a doua este Inocenţa păcatului, de Marius Albert Neguţ. Cred că, încet-încet, tot aruncând priviri acestei coperte enigmatice, voi duce cartea asta în topul listei cu cărţi de citit cât mai repede. Dacă aţi citit-o, vă aştept părerile musai!

inocentapacatului.jpg

Cea de-a treia mi-a adus puţin aminte de orele de română şi de analiza şi interpretarea textelor, dar cred că va fi o lectură bună, din care sper să am câte ceva de învăţat, şi, cine ştie, poate mă loveşte inspiraţia şi mai scriu şi eu ceva. Este vorba de Sentimentul iubirii în opera unor poete ilustre, de Mircea Manta.

sentimentuliubiriiinoperaunorpoeteilustre.jpg

Cea de-a patra, dar nu cea din urmă, este Vinovatul de Elena – Cristina Militaru, care vine în două volume, cu un aspect tare frumos şi îmbietor.

vinovatul.jpg

Update: Public acest articol abia dimineaţă pentru că aseară… nani. :)) Dar poate-i mai bine aşa, să-l citiţi şi voi la cafeaua de duminică.

Acum mă duc să-mi beau cafeaua afară şi să mai citesc puţin din Fata cea bună, de Mary Kubica, apărută la noi în colecţia Herg Benet Passport, tradusă de autoarea Cristina Nemerovschi. 

Cam atât pentru moment.

xoxo, Miruna.

 

În spatele uşilor închise de B.A. Paris

Helău, helău.

Zilele trecute vă spuneam pe instagram că eram în oraş cu ceva treburi şi, prinzând o pauză, am terminat cartea În spatele uşilor închise de B.A. Paris, apărută la noi la editura Trei, în colecţia Fiction Connection, şi că regretam că nu aveam laptopul la mine să scriu imediat o recenzie, plus că nici nu aveam o altă carte la mine pe care să o citesc.

behindcloseddoors.jpg

În fine, acum, că a trecut ceva timp, şi Paştele, alea, alea, parcă mi-a pierit tot entuziasmul pe care îl aveam pentru cartea aceasta.

Dar, să începem cu începutul. După ce am citit Cuplul din vecini de Shari Lapena, apărută tot la Trei, tot în aceeaşi colecţie, am vrut să citesc şi În spatele uşilor închise. Descrierea m-a atras într-o oarecare măsură, plus că am văzut volumul peste tot pe instagram şi pe facebook.

Jack si Grace sunt un cuplu desprins din povesti. Jack e manierat, aratos, un avocat de succes. Grace e frumoasa, buna gospodina si pare indragostita la nebunie de sotul ei.

Sunt imposibil de separat si lumea ii vede mereu impreuna.

Prietenele si-ar dori ca Grace sa iasa cu ele la pranz sau macar la o cafea.

Unii cred ca aceasta este dragoste adevarata. Altii se intreaba de ce Grace nu raspunde niciodata la telefon. Si de ce are zabrele la fereastra dormitorului.

Unde se termina iubirea si unde incepe teroarea? Ce ascunde casa perfecta? Ce pret are casnicia desavarsita?

********************************************************************************

“Un thriller psihologic de care nu te poti dezlipi.” – Library Journal

“In spatele usilor inchise ne ofera o poveste in acelasi timp extrem de credibila si infricosatoare.” – The Associated Press

“In mod garantat, debutul lui B. A. Paris te va bantui… Avertisment: fii pregatit pentru ce o sa urmeze!” – Bustle 10

“Unul dintre cele mai reusite thrillere psihologice care s-au scris vreodata.” – San Francisco Chronicle

Acum, părerile sunt împărţite, din ce am văzut în blogosferă. Cumva, scenariul este plauzibil, dar parcă tot nu poţi să nu te întrebi cum a ajuns protagonista noastră în situaţia în care se află, şi mai ales, care-i treaba cu încercările ei de a ieşi din ditamai impasul.

Dacă mă urmăriţi de ceva vreme, ştiţi că eu nu fac rezumatul cărţilor şi nici nu dau spoilere, pentru că are mai mult farmec să citiţi cartea dacă vă atrage pur şi simplu din descriere sau după ce citiţi acest articol.

Pe mine nu m-a dat neapărat pe spate povestea, dar este destul de bine scrisă, captivantă, chiar şi în ciuda faptului că nu prea am avut timp liber, eu consider că am citit-o destul de repede, ceea ce e de bine.

Mi-a plăcut şi că e scrisă alternativ, cu capitole din prezent şi din trecut, care se încheagă destul de bine pe parcurs şi oferă cititorului o perspectivă mai largă asupra evenimentelor.

Cu toate acestea, mi se pare că despre personajul negativ avem prea puţin background. şi parcă prea concentrat, şi mi-ar fi plăcut poate să fie şi câteva capitole scrise din perspectiva lui.

Exceptând câteva greşeli care ţin de tehnoredactare, lectura a fost una plăcută, iar un anume citat chiar mi-a dat de gândit, la modul general, fără vreo aluzie la relaţia mea, care e bine-mersi aşa cum e, no need to worry about it.

“Întind mâinile în faţă şi tremuratul pe care nu-l pot controla îmi spune ceea ce Jack a ştiut tot timpul – că frica este cel mai bun mijloc de descurajare.

Aşa că, trecem aceste cuvinte înţelepte la catastif, şi ne punem în minte să nu mai fim aşa de uşor de descurajat.

Pentru că, recunosc, de multe ori vreau să vă povestesc despre ceva, dar mi se face frică: “dacă nu o să le placă”, “dacă e penibil”, “dacă, dacă, dacă”.

Voi încerca aşadar să trec peste această frică, şi să vă scriu mai des, poate, cine ştie, vom interacţiona mai mult, şi cu şi mai multă lume.

Cam atât pentru astăzi, mai am şi eu câteva minute şi o tai la muncă.

xoxo, Miruna.

P.S. Vă aştept părerile în comentarii.

De la morcovi, la un iepure corporatist – un altfel de Peter Iepuraşul

Helău, helău.

Ce mai faceţi şi ce mai citiţi?

Şi la ce filme vă mai uitaţi? Nu cumva vă pregătiţi şi voi de lansarea filmului Peter Rabbit în cinematografe, începând de mâine, 30 martie 2018?

afis-Peter-Rabbit

Eu deja l-am trecut pe listă, am nevoie de o evadare din rutină şi un film de comedie cred că-i remediul potrivit, chiar dacă este o animaţie, nu cred că este doar un film pentru copii, ci un film pentru întreaga familie.

Dacă nu mă credeţi, aveţi aici un trailer:

Noi, deşi ne uităm destul de rar la filme, mai mergem şi la cinema – scaune comode, popcorn, nachos, fără pauze de publicitate, aţi înţeles ideea.

Acum, închipuiţi-vă că Iepuraşul Peter este un corporatist cu atitudine, înconjurat de alţi colegi blănoşi. Obosit, într-o dimineaţă, după ce şi-a turnat nişte cafea într-o ceaşcă, în timp ce se îndreaptă spre biroul său din capătul holului, se împiedică şi varsă toată cafeaua pe… fix şeful său care îi iese în cale.

– ‘tuţ cafeaua … mormăie Peter până să-şi dea seama peste cine a vărsat cafeaua…

– Peter, e a doua oară luna asta! Nu se mai poate. Ori îmi cumperi un set nou de cămăşi, ultima modă, de bumbac, ori îţi iei tălpăşiţa din companie, spuse şeful său pe un ton destul de calm, dar ferm.

– Şi, să vă iau şi o cravată asortată, şefu’? răspunse Peter rapid.

Şeful său nu spuse nimic, ci se uită la el cu ochi mari, dar cu acelaşi calm de mai devreme. După câteva minute, Peter pare că s-a dezmeticit puţin şi îşi cere scuze: – Scuze, şefu’. Cred c-am cam sfeclit-o, aşa-i? Mă revanşez, promit. Ba chiar, vă aduc şi o bucată delicioasă de plăcintă cu cireşe.

Şi, cât ai spune “corporatist” Peter şi-a luat picioarele la spinare şi s-a urcat în primul autobuz, spre cel mai apropiat centru comercial. În timp ce se gândea la ce culori îl avantajează pe şeful său, şi în ce magazin să meargă primul, aude fără să vrea o conversaţie între doi bătrâni iepuri care probabil vin de la obişnuita lor plimbare la piaţă:

– Auzi, tu ştii de ce există soacre pe pământ?

– Nu, mă, de ce?

– Că nu poate aghiuţă s-aibă el grijă de toţi, aşa că a trimis fiecăruia câte-o soacră, să-l toace la cap.

– Fugi mă d’aici!

– Ehe, dacă puteam să fug, crezi că mai mergeam cu autobuzul, mă?

Peter coboară din autobuz, intră direct în primul magazin cu cămăşi, cumpără ce-i trebuie, apoi se opreşte la patiseria din colţ, unde-l serveşte o iepuroaică amabilă, cu blăniţă albă, impecabilă, şi cu un şorţ cu buline albastre, cu cea mai delicioasă plăcintă cu cireşe. Toate acestea fix la timp pentru ca Peter să ia următorul autobuz ‘napoi la job.

Când ajunge, toată lumea îl priveşte suspect şi toţi colegii lui şuşotesc… Peter merge direct în biroul şefului, ignorând expresiile mirate aruncate pe furiş de cei din jur. Când intră în birou, pe cel mai serios ton posibil îi spune şefului său:

– Bună ziua, domnule. V-am adus un set nou de cămăşi, o cravată asortată, şi, o bucată din cea mai delicioasă plăcintă cu cireşe de pe Planetă!

Rămas perplex pentru câteva secunde, şeful său izbucneşte într-un hohot de râs:

– Peter, da’ ce-ai muşcat-o! Te-am trombonit rău de tot! Glumeam, să ştii, dar mulţumesc mult pentru efort. Şi, luând o muşcătură zdravănă din bucata de plăcintă, aprobă cu gura plină:

– Mmm, chiar că-i cea mai delicioasă plăcintă cu cireşe de pe Planetă!

Peter, râzând şi el, ceva mai relaxat, îi spune şefului său: – Şefu’, da’ dacă dai plăcintă pe cămaşă, să ştii că nu-i vina mea, şi nu-ţi cumpăr altă cămaşă!

Una peste alta, aici se încheie povestea mea. Mi-e poftă în continuare de o plăcintă cu cireşe, dar asta va trebui să mai aştepte. Direcţia: ţara viselor – mâine nu mai sunt liberă.

Cam atât pentru astăzi, ne-auzim curând.

xoxo, Miruna.

P.S. Articol scris pentru proba cu numărul 11 a competiţiei Spring Superblog 2018.

P.P.S. Pentru a vedea ultimele noutăţi în materie de filme, cei de la IntercomFilm vă stau la dispoziţie, şi sunt cei mai buni.

Depănând ceva amintiri cu noua gamă de produse Gerovital Beauty

Helău, helău.

Ce mai faceţi şi ce mai citiţi?

Astăzi o să vă vorbesc, nu despre cărţi, ci despre ceva puţin atipic pentru mine – machiajul. Cine mă cunoaşte ştie că mă machiez foarte rar, când mă mai apucă pe mine aranjatul, sau dacă particip la cine ştie ce eveniment mai important, elegant – whatever – unde toată partea femeiască, şi nu numai aş putea spune, vine musai machiată după ultimele tendinţe.

Acum, să clarificăm, dacă nu îmi dau silinţa în mod extraordinar să mă machiez zi de zi, asta nu înseamnă că nu am grijă de tenul meu, sau că nu sunt la curent cu noile tendinţe şi lansări de produse de beauty, iar noua gama de machiaj Gerovital Beauty a acaparat atât blogosfera cât şi platforme precum facebook sau instagram.

Reunite sub sloganul “Mai mult decat culoare“, următoarele produse acoperă toate necesitațile unui machiaj complet.

Avem aşadar, categoria rujuri, cu o formulă hidratantă şi o culoare intensă:

  • ruj cremos cu acid hialuronic, disponibil în 18 nuanţe
  • ruj mat cu acid hialuronic, disponibil în 7 nuanţe,
  • ruj lichid cu rezistenţă îndelugată, disponibil în 5 nuanţe,
  • şi, pentru momentele în care nu simţim nevoia să folosim ruj, balsamul de buze.2519-2536-RUJ-CREMOS

 

 

Recunosc, mă tentează mult de tot rujurile, pentru că de multe ori, parcă m-aş ghida după faimoasa replică “ruj roşu pentru zile negre”. Dacă mă simt deprimată, puţin ruj roşu – aprins sau închis – puţină mascara, şi pentru mine “the diva look” e gata.

 

Pentru machiajul ochilor, în noua gamă Gerovital Beauty găsim:

  • Mascara Supreme Lash,
  • Mascara Devilash,
  • Kit-ul pentru sprâncene, disponibil în 2 nuanţe,
  • Creionul dermatograf, disponibil în 4 nuanţe,
  • Paleta de farduri de pleoape, cu variantele Nude, Rose şi Smokey.

Şi, dacă tot veni vorba de dermatograf şi machiajul smokey eyes, în generală eram consumator avid de dermatograf, dar nu inserez poze pe-aici că fugiţi de mine.

Ce-i drept, nu prea m-am împăcat niciodată cu pudra sau cu fardurile de obraz, iar termenul de iluminator într-ale make-up-ului încă nu l-am desluşit pe deplin, dar anticearcănul e prietenul meu cel mai bun, de pe vremea când aveam mai multă energie să mă uit noaptea la seriale şi să citesc până dimineaţa, deşi aveam ore de la 8. Iar pe cel din noua gamă Gerovital mi-l iau musai, pentru că oferă tonicitate şi fermitate zonei din jurul ochilor.

gerovital beauty

Şi, pentru că un look nu este cu adevărat desăvârşit fără o manichiură perfectă, s-a lansat şi o varietate generoasă de lacuri de unghii Magic Gel Effect – 20 de nuanțe, şi  geluri UV Top coat şi Matt Top Coat, pentru o rezistenţă îndelungată.

Şi ştiţi care este partea cea mai bună?

Produsele sunt disponibile doar in magazinele de brand Gerovital şi Farmec şi în magazinul online http://www.farmec.ro. Adică, click-click, în timp ce-mi beau cafeaua de dimineaţă, şi mi-am refăcut stocul de rujuri, dermatograf şi lacuri de unghii, exact ca-n generală şi liceu. Diferenţa? Că acum nu le mai plătesc din banii de buzunar, ci cu cardul de salariu. Cu toate acestea, pur şi simplu, nu pot refuza aceste beneficii certificate: hidratare, protectie, rezistenta indelungata, matifiere – rujul cremos cu acid hialuronic în nuanţa roşu cinabur trebuie să fie al meu!

Cam atât pentru astăzi, demachierea şi la somn. Ne-auzim curând.

xoxo, Miruna.

P.S. Articol scris pentru proba cu numărul 10 a competiţiei Spring Superblog 2018.

 

Bibliotecara de la Auschwitz de Antonio G. Iturbe

Helău, helău.

Nici nu ştiu cu ce să încep. De ceva timp cartea aceasta se afla pe lista mea, dar ba nu am avut timp, ba citeam altceva… dar, pe la începutul lunii martie mi-am comandat-o şi am început să o citesc. Recunosc, am citit-o cu greu. În primul rând pentru că nu am prea avut timp – muncă şi altele – şi în al doilea rând pentru că subiectul cărţii este… devastator. Simt că-mi va fi greu să găsesc cuvintele potrivite, pentru că, practic, nu cred că ar trebui să fie nişte cuvinte considerate potrivite pentru ce s-a întâmplat la Auschwitz, pentru oroarea de acolo.auschwitzc

Dacă aţi văzut cartea prin librării sau pe net aţi văzut că pe copertă este scris mesajul “Pentru cititorii care au îndrăgit Hoţul de cărţi”. Părerea mea e că ori am citit eu cam demult Hoţul de cărţi şi nu-mi aduc aminte cu lux de amănunte firul narativ, ori mesajul nu prea se potriveşte. Pentru mine Hoţul de cărţi a fost cumva o poveste frumoasă, emoţionantă, dar care se situează cumva departe de tot ce aflăm din Bibliotecara de la Auschwitz.

Nu regret că am citit acest volum, la fel cum nu regret că am citit Hoţul de cărţi de Markus Zusak şi nici Printre tonuri cenuşii de Ruta Sepetys, dar cumva lectura acestor pagini te aduce pe tine, naivul cititor, în realitatea cruntă şi crudă a vieţii din lagărul Auschwitz-Birkenau.

Mică-mare paranteză : Băiatul cu pijamale în dungi este poate cea mai simplă relatare despre lagărele de concentrare, dar, indiferent că este citită de un copil sau de un adult, nu poate să nu stoarcă lacrimi cititorului.

Recunosc că am mai citit diverse informaţii despre – impropriu spus – viaţa la Auschwitz, dar acum parcă mi s-a pus în faţă un tablou mai bine închegat, cu întreaga rutină a prizonierilor, definită în principal de lipsuri – lipsa apei, a condiţiilor, a mâncării – şi de moarte, sub toate formele ei – pneumonii, tifos, infecţii, foamete şi epuizare.

Dacă sunteţi neîncrezători, dacă aveţi îndoieli că lucrurile acestea nu s-au întâmplat, sau pur şi simplu nu vă atrage acest subiect, eu vă recomand să nu citiţi această carte. Cu o astfel de atitudine şi părere despre Holocaust nu puteţi decât să întinaţi memoria atâtor şi atâtor oameni. Altfel, citiţi cartea. Dintr-o suflare, sau pe îndelete, cum am făcut-o eu, cum puteţi, dar cu respectul cuvenit pentru o asemenea lucrare, bine documentată şi meticulos scrisă. Şi, cel mai important, pregătiţi-vă să vă schimbe viaţa, pentru că după această lectură veţi vedea totul cu alţi ochi: hainele, mâncarea, mersul la toaletă chiar.

Am fost atât de captivată de fiecare paragraf, de fiecare capitol încât nu am reuşit să extrag citate pe care să vi le las aici, sau să mi le notez undeva, dar sunt sigură că mi-au rămas bine întipărite în memorie, suficient cât să mă facă să apreciez tot ceea ce am de milioane de ori mai mult.

Dacă aţi văzut primul bookhaul al anului 2018, aţi văzut că mi-am luat şi cartea Un băiat pe lista lui Schindler, dar, momentan nu plănuiesc să o citesc prea curând. Am nevoie de ceva timp după acestă lectură intensă şi emoţionantă…

Cam atât, pentru moment. Ne-auzim curând. Aştept părerile voastre în comentarii.

xoxo, Miruna.

P.S. Cred că următoarea carte pe care o voi începe este În spatele uşilor închise, de B.A. Paris. Ce spuneţi?

Hasta la vista, baby! – şi câte ceva despre primul magazin online de traduceri din România

Helău, helău. Deci, astăzi, gata, mi-a ajuns. Dacă scenariul meu ar fi perfect, în câteva zile aş pleca, dar de data aceasta în însorita Spanie, cât mai departe de aerul rece de aici şi de mocirla de pe stradă, care era acum câteva zile ditamai troianul de zăpadă prin care cu greu puteai să mergi.  Nu de alta, dar acum am – aproape – răcit, iar o fantastică durere în gât mi-a anulat orice fel de “vibe” pozitiv al dimineţii. Singura problemă ar fi că aş avea nevoie de toate actele traduse în maximum trei zile, şi cum nu am starea necesară să dau peste cine ştie ce traducător plictisit în vreun birou prăfuit, bine ascuns pe nu ştiu ce străduţă la care se ajunge cu chiu cu vai, în cine ştie ce cartier dubios, eventual cu un anume program afişat, dar care să opereze după un altul, cred că cel mai bine ar fi să apelez la e-trad.ro – Primul magazin online de traduceri din România. 

etrad

Ştiu, poate îmi veţi spune că unele lucruri ar trebui făcute doar în offline, bla, bla, bla … dar dacă găsim în mediul online magazine de haine, de materiale de construcţii, de cărţi – preferatele mele – de ce nu am găsi şi un magazin online de traduceriIar pe platforma de traduceri e-trad găsim o gamă largă de servicii:

Ei, momentan nu plec nicăieri, dar dacă aş aplica pentru un job în străinătate, cu siguranţă într-o ţară cu un climat ceva mai călduros decât România, probabil aş alege Spania, după cum vă spuneam la început. Mă descurc eu cu limba spaniolă – mare parte meritul telenovelelor la care mă uitam cu bunica mea când eram mai mică – doar că actele necesare trebuie traduse cum trebuie, în cazul meu: certificatul de naștere, diploma de absolvire a liceului, adeverinţa mea de absolvire a facultății – fără licenţă (work in progress here), adeverință medicală, foaie matricolă şi cazier.

Adică, de ce să nu-mi savurez cafeaua liniştită, să-mi văd de ale mele, să vă mai scriu câte ceva, să mai şi citesc, timp în care cei de pe  e-trad se ocupă de tot? Fără timp pierdut prin oraş, pe străzi şi fără stat la coadă. Tot ce am de făcut se rezolvă în câteva minute, cu câteva click-uri la ei pe site. Încărcăm documentele, selectăm limba din care dorim traducerea şi limba în care dorim să fie traduse actele… nimic mai simplu. Iar în maxim 3 zile sunt gata. Aşa-i că sună bine?

Mie tot ce-mi răsună acum în minte sunt cuvintele “Hasta la vista, baby!”. Şi, pentru că mi se par foarte cunoscute şi populare, şi, ca să mă conving că nu scriu prostii pe-aici, am căutat “pă internet” şi am aflat că replica este foarte populară pentru că a fost rostită de actorul Arnold Schwarzenegger în filmul Terminator 2: Judgment Day, în 1991. (Alt film pe care nu l-am văzut, dar cine ştie, poate-l văd zilele astea, pentru că mâine sunt liberă, muahahahaa, finally.)

hasta-la-vista-baby-1

Cam atât pentru azi, mă duc la muncă, yey.

xoxo, Miruna.

P,S, Să-mi spuneţi voi unde aţi vrea să plecaţi, ce experienţe aţi avut cu traducătorii autorizaţi, şi dacă aţi văzut seria Terminator. 🙂

P.P.S. Aricol scris pentru proba cu numărul 9 a competiţiei Spring Superblog 2018.

 

 

Gata! Astăzi vreau să plec în Jamaica!

Repet, astăzi vreau să plec în Jamaica!

Helău, helău. Ce mai faceţi şi ce mai citiţi?

Eu, la fel, deşi mi-ar prinde nemaipomenit de bine o evadare din rutina asta. Adică, nu mă înţelegeţi greşit, îmi place să am un program bine stabilit, măcar pentru o tsăptămână, plus că mereu mai apar lucruri neprevăzute care trebuie strecurate în program, dar o oarecare stabilitate este nemaipomenită.

Însă, ce îmi doresc acum, este să mă pot teleporta în mod magic în Jamaica. Asta ar fi alternativa la “îmi place zăpada, dar când stau în casă şi citesc, nu când trebuie să merg la muncă pe vremea asta”. Şi, de ce nu? E o destinaţie suficient de exotică, o poartă către noi informaţii şi o nouă cultură – o destinatie speciala pentru o vacanta speciala.

Adică, parcă ar merge schimbată puţin zăpada asta, mocirla de pe trotuare şi, eventual, papucii uzi, cu o sesiune de relaxare, pe o plajă, întinşi bine-mersi pe un şezlong la soare, cu un pahar de rom jamaican sau cu un cocktail fancy alături, şi pe fundal să se audă în surdină ceva ritmuri reggae. Sună bine de tot, aşa e?

Cu toate că atunci când vine vorba de călătorii cu destinatii speciale nu sunt deloc calmă şi relaxată, pentru că, în primul rând mă entuziasmez, şi în al doilea rând mă panichez. Sau invers, având un amalgam de gânduri în minte, începând cu “mamă, ce mişto o să fie, abia aştept”, continuând cu “dar dacă se întâmplă ceva naşpa, dacă nu o să-mi placă cutare, x, y, z”, şi terminând cu “sper să fac poze mişto şi să postez pe blog, oh, o să fie super”.

Dacă totuşi nu aveţi inspiraţie şi dor de ducă – momentan – aruncaţi o privire pe site-ul celor de la CND Vacante Speciale, unde, cu siguranţă veţi găsi inspiraţie pentru călătorii şi destinatii exotice pentru vacante specialeJamaica se regăseşte desigur în lista lor, alături de alte “nume sonore” într-ale excursiilor, cum ar fi: Bora-Bora, China, Bahamas, Miami, Bali, Maldive sau Mauritius.

VacanteSpeciale.ro_Superblog2018-5

Acum, revenind la faptul că mi s-a năzărit mie să plec în Jamaica, păi, chiar credeţi voi că plec eu aşa, tam-nisam fără să mă documentez întâi, măcar puţin?

Păi, nu, nu, nici nu se pune problema. Măcar câteva reguli simple de pe-acolo să mi le am şi eu notate pe undeva, plus o listă cu locuri de vizitat musai, doar nu o să stau doar pe plajă, şi, cel mai important, ceva chestii de mâncat de pe-acolo, ori altfel, cine ştie, poate ajung la spital intoxicată cu rom, nu, nu.

Deci, de bifat, în Jamaica:

  • Port Royal, care a luat naştere în 1518, care a fost cel mai mare oraş din Caraibe, loc de întâlnire pentru piraţi şi comercianţi.
  • Laguna Luminosa.
  • Blue Mountain Coffee.

Sigur, am o listă minusculă, dar prefer să fiu surprinsă. Voi ce aţi adăuga aici? Aştept să-mi scrieţi.

Cam atât pentru astăzi, se pare că plecarea mea se amână, momentan trebuie să mă pregătesc să plec la muncă. hihi

Ne-auzim curând.

xoxo, Miruna.

P.S. Voi ce vacante speciale aţi plănuit, pe unde, cu cine? Povestiţi-mi în comentarii, eu abia aştept să vă răspund. 🙂

P.P.S. Articol scris pentru proba cu numărul 8 a competiţiei Spring Superblog 2018.

La vânătoare de certificat energetic, printre formule şi termoviziune

Helău, helău.

Ce mai faceţi şi ce mai citiţi?

Eu, la fel – Bibliotecara de la Auschwitz, plus, tot felul de informaţii despre faimosul “certificat energetic“, despre care nu ştiam prea multe până acum câteva zile.

V-am tot spus că am avut câteva zile libere, şi cum – cel puţin teoretic – vine primăvara, vine Paştele, mă tot chinui eu să fac ceva “decltuttering”, aşa că, ne-am apucat să scoatem tot afară, să măturăm, să aerisim, am mai şi mutat puţin mobila cu ocazia asta, şi, ca de fiecare dată, să atacăm pereţii, mai ales pe la colţuri cu anti-mucegai.

6

Practic, ei sunt izolaţi, dar fundaţia nu este, aşa că, după cum am aflat după o termografie a clădirii, multă căldură se pierde pe acolo, iar condensul ce se formează în interior e numai bun pentru “prietenul” nostru – mucegaiul de perete.

Aşa că, în viitorul apropiat ne-am propus să izolăm corespunzător tot, să verificăm şi tâmplăria, pentru a evita astfel infiltraţiile de aer exterior, care au toate şansele să ne “fure la curent”.

Una peste alta, această sesiune de lectură “extra” şi nu neapărat programată, dar necesară şi utilă, mi-a deschis noi orizonturi, sau cel puţin, noi perspective asupra legislaţiei în vigoare. Pentru că, da, există un minim legal pentru construcţiile noi din punct de vedere al grosimii izolaţiei termice. Şi de-aici mai departe, m-am pierdut în toate formulele şi calculele prezentate…

De exemplu…

-rezistenta termica perete exterior: R=1,8 m2 K/W;

-rezistenta termica acoperis, terasa sau plafon sub pod neincalzit: R=5 m2 K/W;

-rezistenta termica placa peste sol: R=4,5 m2 K/W;

-rezistenta termica tamplarie exterioara: R=0,77 m2 K/W.

Ce am reţinut eu este că aceste rezistenţe termice, care sunt calculate pentru elementele ce delimitează spaţiul locuinţei faţă de mediul exterior sunt cele ce influenţează seminificativ valoarea pierderilor de căldură ale imobilului, implicit al consumului energetic al acestuia.  Iar acest consum energetic se regăseşte calculat în faimosul certificat energetic despre care vă vorbeam la început, pentru un an calendaristic.

Acum probabil că vă întrebaţi dacă vă trebuie, şi dacă vă trebuie, cum puteţi obţine un certificat energetic ieftin.

certificat-energetic1

Ei bine, din 2013 este obligatoriu dacă plănuiţi să vindeţi, să cumpăraţi sau să închiriaţi un imobil. Însă, nu vă faceţi griji, auditorii Enermed Impex eliberează documentul în maxim 24 de ore de la colectarea informaţiilor, iar certificatul este valabil timp de 10 ani.

Mai multe detalii găsiţi aici (click!).

Acum, gata cu documentarea pe azi, mă pregătesc să plec la muncă.

Ne-auzim curând.

xoxo, Miruna.

P.S. Articol scris pentru proba cu numărul 7 a competiţiei Spring Superblog 2018.

Refresh-ul magic al garderobei mele

Helău, helău.

Ce mai faceţi şi ce mai citiţi?

Eu tot la Bibliotecara de la Auschwitz sunt, doar că am în plan să recitesc cât de curând Magia ordinii, de Marie Kondo, pentru că mă simt sufocată de toate lucrurile pe care le am şi pe care nu le folosesc. Anul trecut, mai exact toamna trecută am citit cartea pentru prima dată şi am şi aplicat principiile de acolo, sau cel puţin unele dintre ele.

Luând în calcul şi spaţiul limitat de care dispun şi faptul că sperăm şi noi să vină primăvara, acum e momentul oportun să recitesc cartea şi să-mi fac ordine printre posesiuni. Şi oare ce posesiuni mai numeroase poate avea o femeie, excluzând cărţile? Ei bine, e simplu! Haine, pantofi, accesorii!

De când mă ştiu am avut problema pe care o au toate femeile: deţineam un munte de haine, dar de foarte puţine ori simţeam că ţinuta aleasă mă reprezintă, iar de cele mai multe ori ajungeam să port aceleaşi haine, în aceleaşi combinaţii până la totala “epuizare” a materialelor. Ţin minte şi acum perechea de blugi din generală la care am renunţat cu foarte mare greutate, precum şi unele tricouri pe care le-am tot retrogradat întâi la haine de casă, apoi la haine de somn şi într-un final am renunţat la ele, cu o oarecare durere în suflet.

photo-1455824116325-29097b5f6366

Ştiu că, până să mă mut de acasă, în fiecare sâmbătă după amiază scoteam toate hainele din dulap, adunam de pe scaunele de prin cameră sau de pe hol “piesele lipsă” şi le sortam iar şi iar, şi le împătuream, iar în timp ce le puneam la loc în dulap încercam să-mi plănuiesc ţinute pentru săptămâna ce urma.

Cumva, operaţiunea “muntele de haine” este primul pas pentru o curăţenie generală a garderobei pe care îl recomandă Marie Kondo:

“Aşază pe podea fiecare piesă de îmbrăcăminte din casă.” Şi dacă rămâne ceva care nu ajunge atunci şi acolo, trece direct în grămada de aruncat. 🙂

Aşa am procedat şi eu, doar că m-am limitat doar la ce haine am acum aici la Iaşi. Rezultatele au fost suprinzătoare, mulţumitoare, doar că acum, îndrăznind să visez la primăvară,  simt că am nevoie de nişte piese care să-mi împrospăteze garderoba…

şi ce mă poate mă bucura mai mult acum decât achiziţia unor cardigane ? 🙂

Şi… a se observa că nu am spus cardigane noi. De ce ? Pentru că nu am găsit până acum în niciun magazin cu haine noi un cardigan care să-mi placă, ci doar în magazine de tip

SECOND HAND.

În ultima perioadă nu prea am avut timp să mă plimb cu orele prin cine ştie ce magazin second hand, apoi altul, şi altul… aşa că am dat un search rapid pe net, şi, ce să vezi, se găsesc magazine cu haine second hand şi online.

Aşadar, după următoarea sesiune de debarasare a garderobei mele, plasez o comandă pe Evernisaj şi-mi iau un cardigan confortabil… numai bun pentru nişte plimbări lungi şi relaxante… Evident, azi e ultima mea zi liberă şi de mâine merg iar la muncă, dar mie mi-e gândul la plimbări… în alte zilele libere. hihi

Până una alta, ce să aleg ? Vouă ce vă place?

Plus că şi preţurile sunt pe placul tuturor. 🙂

Cam atât pentru azi. Ne-auzim curând.

xoxo, Miruna.

P.S. Articol scris pentru proba cu numărul 6 a competiţiei Spring Superblog 2018.