Pisoi, toamnă… şi ce toamnă!

Helău, helău.

Sper că nu m-aţi dat dispărută, am fost şi eu prinsă cu diverse treburi, dar mai trec şi pe-aici să vă mai povestesc câte ceva. Sigur veţi râde de mine, dar acum pe lista mea de priorităţi se află şi sarcina de a educa patru pufoşenii adorabilicioase să facă la litieră. Da, pisica mea a fătat. Şi cum motanul meu este alb, şi pisica neagră, am zis că o să iasă un fel de 50 shades of grey. Daaaar, no, nici pomeneală.

Ia uitaţi ce drăgălăşenii am eu aici, trei dormind pe prag, iar altul, mai şotios, într-un papuc.

 

Şi, cum am ieşit cu ghemotoacele astea afară, să-mi savurez cafeaua aburindă, m-a lovit nostalgia vremurilor de când eram şi eu un ghemotoc de om, înfofolită toată cu hăinuţe de toamnă, în paltonaşul meu roşu, cadrilat, cu bereţica pe-o parte, mergând în fiecare dimineaţă la grădiniţă. Iar îmi trece prin minte că ar trebui să-mi notez toate gândurile astea undeva, poate chiar să ţin un jurnal. Un jurnal al unei căutări, simt nevoia să mă caut… m-am pierdut, nu mă mai simt… Mă las învăluită de aerul proaspăt, închid ochii…

În minte îmi vin versurile unei poezii, o poezie despre mine, şi despre septembrie, scrisă de mama mea. Sunt născută în septembrie, iar toamna este şi ea mama mea. Sunt copila toamnei, mereu învăluită de culori tomnatice, roşu, vişiniu, galben, portocaliu, cărămiziu… focul toamnei îmi arde în vene. Cu ochii închişi, mi-apare în faţă o femeie pe la vreo treizeci de ani, îmbrăcată cu un palton cadrilat, asemănător cu cel pe care-l purtam eu în copilărie, care stă cu sfinţenie pe umeraş, în casa părintească, pregătit pentru următoarea fetiţă a familiei. Mă priveşte intens, cu nişte ochi chihlimbarii, cu genele pline şi lungi, cu obrajii rumeni încadraţi de nişte cercei cu fruze aurii şi de bucle cu reflexii arămii. Pe sub paltonul cadrilat poartă o rochiţă gri, din tricot, cu siguranţă călduroasă şi plăcută pe piele, iar la gât, mângâiat de razele soarelui,îi sclipeşte un colier. Ţinuta îi este definitivată de nişte dresuri negre şi nişte ghete negre, de piele, îmblănite, cu toc înalt.

 

O mai privesc câteva secunde, poate un minut, sau două… şi deschid ochii. Cumva, acest tablou al toamnei a reaprins în mine un sentiment parcă uitat, şi un val de căldură mi-a atins sufletul obosit. Cred că ar fi potrivit să … mă reinventez. Să-mi cumpăr şi eu poate un palton de damă elegant, nişte ghete de piele, nişte accesorii corespunzătoare… Toamna e anotimpul meu, toamna e restartul meu!

autumnquote

Vă urez s-aveţi o toamnă cât mai frumoasă, şi ţinute cât mai grozave. ❤

xoxo, Miruna

P.S. Cu lecturile stau aşa şi aşa, îmi bat capul cu amenajarea-reamenajarea unor camere, aşa că-s cam ocupată, dar promit să revin cu nişte poze cu noile mele rafturi pentru cărţi. De asemenea, cu cât mai multe articole pentru competiţia Super Blog 2017, acesta fiind articolul meu pentru prima probă a competiţiei.

 

Advertisements

Can you ‘filit’?

Helău, helău.

După cum am anunţat astăzi şi pe pagina de facebook, astăzi vă povestesc despre programul FILIT 2017.

FILIT aka Festivalul Internaţional de Literatură şi Traduceri Iaşi se află la a 5-a ediţie şi este un prilej numai bun pentru pasionaţi să participe timp de 5 zile la diverse evenimente, care mai de care mai interesante, inedite şi captivante. Dăm startul fix peste o săptămână, de pe 4 până pe 8 octombrie, aici, în dulcele târg al Ieşilor. 

record-iasi_50314500

Selecţia de activităţi este atât de vastă şi de diversă încât trebuie să găsiţi măcar un eveniment la care să vreţi musai să participaţi, fie pentru voi, fie pentru cei mici.

Pentru iubitorii de filme, la Casa de Cultură a Sindicatelor vor avea loc maratoane de film, în fiecare zi a festivalului: Stăpânul inelelor, versiunile extinse, Harry Potter, Game of Thrones, Saga Amurg şi nelipsiţii super eroi Marvel: Superman, Spiderman, Ironman, the Avengers.

De precizat este că evenimentele marca FILIT sunt cu intrare liberă, inclusiv Serile FILIT, doar că acestea din urmă necesită rezervări făcute în prealabil, din cauza numărului limitat de locuri. Sper că v-aţi făcut rezervări, dacă nu, organizatorii vor pune la dispoziţie un anumit nr. de locuri cu 30 de minute înainte de începerea propriu zisă a Serilor. La Serile FILIT, care vor avea loc la Teatrul Naţional “Vasile Alecsandri”, vor lua parte Jonathan Coe, Mircea Cărtărescu, Olga Tokarczuk, Gao Xingjian, Svetlana Aleksievici şi Jeff Lindsay. Din păcate, Jim Crace şi-a contramandat prezenţa, din cauza unor probleme familiale.

După cum ştiţi, Vânătoarea de cărţi marca FILIT a pus la bătaie un teanc de bunătăţi literare…

filit.jpg

… iar autorii acestora vor fi prezenţi şi îi aşteaptă pe pricepuţii vânători de cărţi cu volumele căpătate pentru a obţine şi câte un autograf! 🙂

Eu am ascuns volumul Domnul şi câinele, de Adriaan van Dis, iar despre asta v-am povestit aici (click!).  Cartea a fost găsită, iar mai jos aveţi şi dovada:

bh.jpg

Recenzia cărţii o găsiţi aici: https://mirunasipoezie.wordpress.com/2017/09/19/e-toamna-e-recomandare-de-carte-si-e-filit/ şi vă anunţ pe această cale că şi Alexa Stoicescu, cea care a tradus Domnul şi câinele a lui Adriaan van Dis va veni la Iaşi, la FILIT. 🙂

De asemenea, Ioana Nicolaie, Emil Brumaru şi Lisa Strømme – autoarea romanului Fata cu fragi, apărut la noi la editura Humanitas, în colecţia Raftul Denisei – sunt alţi scriitori prezenţi la FILIT.

Lista tuturor invitaţilor o găsiţi aici : http://www.filit-iasi.ro/invitati-2017/ .

Evenimentele de la care chiar mi-ar părea rău să lipsesc sunt “Cum se scrie un blog”, unde va fi prezentă şi Raisa Beicu, pe care o găsiţi şi aici: http://raisabeicu.ro/, şi concertul trupei The Mono Jacks. – pe care îi tot ascult de când i-am descoperit studiind pe îndelete programul FILIT 2017.

“Noaptea albă a poeziei”, Întâlnirile Alecart, Scriitori în centru, Întâlnirile clubului Logos, şi multe, multe alte evenimente, vă aşteaptă să le treceţi pragul. Programul complet îl puteţi descărca de aici: http://www.filit-iasi.ro/wp-content/uploads/2017/09/program_filit.pdf

De asemenea, nu rataţi Expoziţiile FILIT, care sunt deschise pe perioada tuturor celor 5 zile de festival.

Ce spuneţi, v-am convins? 🙂

Şi, ca să vă faceţi o idee, cam aşa s-au prezentat primele patru ediții FILIT în cifre:

  • peste 600 de invitați;
  • peste 400 evenimente literare organizate;
  • 60.000 de participanţi în public;
  • 400 voluntari;
  • 200 jurnaliști români și străini acreditați.

V-aştept la Iaşi!

xoxo, Miruna.

Vânăm şi noi ceva, dragi cititori ieşeni?

Helău, helău.

Sper că nu v-am înspăimântat cu acest titlul fioros căci prada voastră, dragi cititori, este, evident, o carte. Cu ce ocazie, vă întrebaţi? Cu ocazia FILIT, Festivalul Internațional de Literatură și Traducere, desigur.

Dacă mă urmăriţi pe facebook, aţi aflat deja că sunt blogger acreditat FILIT şi este de datoria mea să vă fac recomandări bune, să vă povestesc despre festival, şi să vă provoc să găsiţi romanul pus la dispoziţie de organizatori pentru această vânătoare de carte! Tot pe pagina de facebook voi posta, începând de astăzi, indicii către locul unde este ascuns romanul lui Adriaan van Dis, Domnul şi câinele. Aşa că, fiţi pe fază! Cel mai uşor este să bifaţi opţiunea See first, pentru a intra în posesia indiciilor cât mai curând.

fb

Urmăriţi indiciile, ghiciţi locul, mergeţi şi căutaţi cartea! Cel ce o va găsi primul devine norocosul proprietar al cărţii! Şi, ca să afle toată lumea cine este priceputul vânâtor de cărţi, vă rog să faceţi un selfie cu prada, şi să mă etichetaţi! 🙂

SAMSUNG CSC

Ca să vă convingeţi, vă las aici (click!) linkul către recenzia minunatului volum.

Vânătoarea este deschisă şi pe alte bloguri, cu alte capturi literare. Detalii aici (click!).

Aşadar, dragi cititori, dacă sunteţi ieşeni, vă invit la vânătoare! Dacă, din păcate, nu sunteţi ieşeni, vă rog să distribuiţi acest link, să afle toată lumea de acest bookhunt, şi, să aflăm împreună cine va fi norocosul câştigător, care va putea merge personal cu volumul găsit la festival, pentru a obţine un autograf de la autor.

Spor la vânătoare!

xoxo, Miruna

E toamnă, e recomandare de carte, şi e FILIT

Helău, helău. Astăzi vă voi face o recomandare de carte, cu surprize.

#autorprezentlafilit #filit #canyoufilit

În primul rând, pentru că este o recomandare FILIT, şi în al doilea rând, pentru că puteţi câştiga această carte, şi nu numai, dacă veţi fi pe fază. Detalii aici (click!).

Am ales cu mari emoţii dintre cărţile puse la dispoziţie de organizatori acest volum. Titlul simplu, autor nou pentru mine, şi o scurtă prezentare care nu putea fi mai potrivită de atât. Domnul şi câinele, de Adriaan van Dis.

Incendiul care cuprinde o clădire pariziană îi tulbură domnului Mulder plimbarea de seară şi întreaga rutină a vieţii, fiindcă se alege cu un neaşteptat tovarăş: un câine care-i devine călăuză printr-o lume până atunci necunoscută, ajutându-l să descopere o umanitate nouă, cu nenorocirile, dar şi cu farmecul ei, dar şi să se redescopere pe sine, într-un roman care pictează un tablou social plin de ironie şi duioşie deopotrivă.

SAM_1675.JPG

Cum începe cartea? Chiar cu fragmentul următor:

Câinele văzuse totul. Cu el trebuie să înceapă povestea. Cum a ţopăit el în faţa ferestrei şi cum a sărit el dintr-o casă în flăcări. Dar, mai înainte, domnul Mulder iese la plimbarea de seară. Poliţiei îi va da alt nume.

Un început care stârneşte negreşit curiozitatea cititorului. Ce anume a văzut câinele? De ce a luat foc casa? Şi mai ales, de ce domnul Mulder se foloseşte de alt nume?

Aflăm pe parcus că totuşi a folosi un alt nume în Paris nu e ceva neobişnuit, cel puţin nu pentru olandezul nostru, domnul Mulder.

În restaurante dădea tot timpul un nume francez, ca străin primeai un loc în curent sau lângă veceu.

Am citit cele 200 de pagini ale romanului aproape dintr-o suflare, curioasă fiind cum poate schimba apariţia unui câine viaţa unui olandez aflat în Paris. Scriitura este atât de fluentă şi armonioasă, dar totuşi directă şi bine structurată, încât merge nu doar la suflet, ci şi la minte. E genul acela de roman care te provoacă să gândeşti dincolo de limitele proprii, de limitele impuse, de societate, de graniţe. Cititorul ajunge într-un Paris în care nu doar parizienii sălăşluiesc, ci şi un mare număr de imigranţi. Imigranţi pe care câinele, Le Chien, îi cunoaşte, şi îi cunoaşte poate altfel şi mai bine decât oricine.

„Oricât le-ar lua apărarea ziarele şi intelectualii de stânga tuturor acestor amărăţi, printre ei se află şi drojdia societăţii, o gloată de criminali, terorişti, violatori, ucigaşi şi traficanţi de carne vie. Da, anchetatorul vedea oraşul aşa cum era el cu adevărat: societatea suferea de o tumoare, iar asta nu se putea vindeca cu jumătăţi de măsură. Şi cine era acuzată de incompetenţă dacă se aprindeau spiritele? Poliţia!”

Naraţiunea urmăreşte mai multe planuri, cel al domnului Mulder, al câinelui, care se dovedeşte că are o poveste impresionantă, a părintelui Bruno, şi a imigranţilor „chinezul”, „Ngolo”, doamna „Sri” şi micuţa „Fanta”.

Şi totul se leagă de plimbarea olandezului nostru…

Ruta e prestabilită. Acţiunile sunt mereu aceleaşi, iar repetiţia îl linişteşte: e rondul pe care-l face zilnic, înainte de culcare, la recomandarea medicului. Singur.

Şi cu toate că Mulder se simţea stânjenit, ştia că, atâta timp cât câinele mergea lângă el, nimeni nu-i bloca drumul.

SAM_1682.JPG

Vă recomand aşadar, lectura acestei cărţi plină de intensitate, lecţii de viaţă şi atmosferă pariziană.

Pe final,vă mai las nişte citate şi aştept să-mi spuneţi şi părerile voastre.

Numele altcuiva, câinele altcuiva, deocamdată erau de nedespărţit.

Îl afectau, poveştile lor intrau prin efracţie.

Sătui de probleme, cum erau, nimeni nu avea cu adevărat compasiune.

Pe vremuri, în timp de război şi ciumă şi deces la naştere, o căsnicie de patru ani era mult. Nici acum nu putem suporta mai mult.

Mulder mârâi. Învăţase de la câine.

Doar primind, devii sărac, trebuie să poţi şi să dai, asta îmbogăţeşte viaţa, a altora, dar şi a ta.

Dacă nu-ţi deschizi niciodată corespondenţa, în timp încetezi să mai exişti. Ar trebui să se nască din nou.

O femeie care te părăseşte lasă întotdeauna ceva în urmă.

xoxo, Miruna.

P.S: Nu uitaţi de surpriză!

Dale Cooper: Viata mea, bezile mele

Helău, helău.

Această postare ar fi apărut mai devreme, asta dacă aş fi avut net aseară. Dar, din păcate, nu ştiu que paso cu cei care-mi furnizează aceste servicii, aşa că ciuciu net pentru noi, şi ciuciu tv, implicit, aka iubit supărat şi nani devreme aseară. În timp ce scriu asta, este în jur de ora 8, sunt trează de pe la 6, şi deja sunt la a doua ceaşcă de cafea. Şi în timp ce toamna îşi intră în drepturi, cu răcoarea caracteristică şi frunzele uscate, eu aştept să vină nişte omuleţi să mă reconecteze şi pe mine cu lumea… Da, constat că ne-am cam obişnuit cu această conexiune permanentă, şi orice interferenţă sau problemă tehnică devine greu de suportat pe măsură ce trece timpul.

Dar, să purcedem. Astăzi a venit rândul mult aşteptatului volum scris de Scott Frost, ce face parte din seria Twin Peaks, Dale Cooper: Viaţa mea, benzile mele.

Am aşteptat mult să-mi intre pe mână. Bine, asta pentru că, nici nu ştiam de existenţa luni până acum ceva vreme. Povestea mea şi povestea serialului şi a tot ce ţine de Twin Peaks începe acum vreo 10 ani, cred, pe când am decoperit în biblioteca mamei volumul Jurnalul secret al Laurei Palmer. M-a captivat şi m-a intrigat, şi l-am citit şi recitit de câteva ori. Câţiva ani mai apoi, la scurt timp după ce am descoperit magia internetului, torrentele şi faimosul site vplay, la vremea aceea, am început să mă uit şi la controversatul serial. Şi, deşi nu sunt adepta citit-recitit, văzut-revăzut, am revăzut şi re-revăzut serialul acesta de vreo câteva ori de atunci.

Anul trecut, căutând ceva pe site-ul unui anticariat, am văzut şi cărticica asta, şi flacăra pasiunii mele pentru Twin Peaks s-a reaprins. Iar anul acesta, când am constatat că s-a lansat o continuare a serialului, pam-pam, mi-am spus că musai trebuie să-l mai văd o dată, citesc cărticica asta, şi m-apuc şi de continuare. Să facem lucrurile cum trebuie, nu?

Acum, revenind la acest volum, sper că nu voi da spoilere nimănui, acţiunea de aici prezintă, mai mult sau mai puţin lacunar, viaţa agentului Dale Cooper, de la vârsta de 13 ani, de când primeşte primul său reportofon, până în momentul în care pleacă spre orăşelul Twin Peaks. Parcursul acestuia este presărat cu tot felul de evenimente, fiecare lăsându-şi amprenta în felul său. Am extras o serie de replici şi „cuvinte de duh” ale lui Dale pentru a le împărtăşi cu voi.

„Nu pretind să înţeleg alcătuirea lumii. Soarele răsare. Soarele apune. Aceasta îmi pare singura certitudine.”

Tînărul Dale face cunoştinţă şi cu forţele Răului, pe care le tot analizează, încercînd să desluşească misterele în care este atras.

„Există oare Răul în forme tangibile, cum ar fi, să zicem, un microb? Pluteşte el – aşa cum ar face o frunză – în curenţii de aer ce aduc viaţă lumii; mişcându-se înăuntrul şi în afara vieţilor noastre, ale tuturor şi, la răstimpuri, prinzând rădăcini în suflete nenorocite?”

„Recunoaşterea faptului că Răul există ca o entitate în afara puterii noastre de înţelegere a lumii şi vieţii nu reprezintă politica oficială a Biroului.”

„Diane, fiecare lucru de pe lume are un început. Nimeni nu se poate mişca, acţiona, fără să lase urme.” [Poate doar Răul.]

„Nimic din gândirea, din filosofia modernă nu lasă să transpară posibilitatea ca Răul să fie mai mult decît un concept etic. Şi totuşi, el există. E aici, cu noi. Călătoreşte în umbra nopţii, ori se lasă purtat de o adiere de vînt. Uneori stă ascuns în suflet, ca un şarpe, pîndind momentul în care să atace.”

Cea mai enigmatică înregistrare a acestuia este din Februarie 1977, şi relatează următoarele: „Răul are un chip.”

Dale are o viaţă activă, aş putea spune mai mult decît activă, studii, escapade, pasiunea lui pentru F.B.I. şi experienţa sa în cadrul academiei, iar toate acestea par să-l fi pus pe gînduri, spunînd următoarele:

„Mi se pare ciudat ca mie să mi se fi întâmplat atâtea în anii care au trecut. Este oare posibil ca unii oameni să trăiască o viaţă întreagă fără să experimenteze nici cea mai mică schimbare?”

SAMSUNG CSC

Iar mărturiile celor care l-au cunoscut pe Cooper confirmă că era într-adevăr un personaj:

„Îmi amintesc de prima întâlnire cu Dale Cooper: avea cea mai curată armă pe care o văzusem în viaţa mea.

Aldo Smith, Agent Special F.B.I ”

De asemenea, înregistrările lui Cooper lămuresc puţin şi misterul Diane:

„Mi-au dat şi o secretară. Numele ei este Diane, iar experienţa sa îmi va fi de mare ajutor. Diane arată exact aşa cum mi-am închipuit încrucişarea între un sfînt şi o cîntăreaţă de cabaret.” SAMSUNG CSC

Paginile acestei cărţi cuprind multe dintre experienţele de viaţă ale lui Cooper, primele lui investigaţii, primele cazuri, primele focuri de armă, fete, femei, familie… o incursiune fascinantă în viaţa agentului special F.B.I.

„Acestea sunt faptele. Ceea ce nu ne spun ele, însă, e că nici un fel de antrenament nu te poate pregăti pentru un caz real.” SAMSUNG CSC

Tot între aceste pagini aflăm şi lucruri care nu au fost dezvăluite în totalitate în cadrul serialului, cum ar fi împrejurările în care Dale şi-a cunoscut partenerul, şi anume, pe Windom Earle, şi ce s-a întîmplat pe parcusul relaţiei celor doi…

Eu una sunt complet fascinată, recomand cu încredere atît cărticelele cît şi serialul, cel vechi, dar, fiţi fără frică, mă apuc şi de cel nou, şi vă ţin la curent.

Vă mai las cîteva citate, şi mă duc să-mi fac un cappuccino. E trecut de 8 seara, deci… da, o lungă recenzie, şi un şi mai lung drum al publicării ei. Sper că v-a plăcut!

„Poate fiindcă sunt adeptul filosofiei tibetane, care afirmă că nu există evenimente independente, toate întâmplările fiind legate unele de altele şi influenţîndu-se reciproc.”

„Mintea, Diane, rămîne cea mai puternică sursă de vindecare cunoscută.”

„Trecutul trebuie să rămână în urmă. Prezentul are şi aşa destule obstacole.”

xoxo, Miruna.

Dimineţi, cafea şi Super Blog 2017.

Helău, helău.

Cunoaşteţi sentimentul ăla de dimineaţă, când totul vi se pare o provocare? Dar trebuie să vă ridicaţi şi să părăsiţi îmbrăţisarea călduroasă a patului şi să vă începeţi activitatea?

Oh, uneori am impresia că fiecare dimineaţă e la fel de greu de depăşit, că e mai mult decât o provocare… dar în dimineaţa asta, parcă nu mai e chiar aşa. Fac doar ce aş vrea, ce imi propun, ce se mai iveşte, şi nu ar fi frumos să am cât mai mult timp la dispoziţie?

Eh, eu zic că da. Am un teanc de cărţi de recenzat, mai multe de citit, să nu mai spun de cele gata începute şi în curs de citire. Şi e fix ce-mi doream să fac. E pentru mine, e pentru viitorul meu.

Şi, chiar dacă nu ştiu câte dimineţi de-acum încolo vor mai fi o provocare pentru mine, pentru următoarele luni voi avea parte de o provocare constantă:  Competiţia Super Blog. 

Se spune că participarea la această competiţie este provocarea supremă pentru orice blogger. Eu văd în ea o oportunitate, şi sper să profit de ea. Aşadar, încerc să las pe tuşă lenea, amânările, şi să fac faţă tuturor temelor propuse.

Deci, putem spune că, oficial, m-am înscris în Competiţia Super Blog 2017.

De asemenea, vă invit să vă interesaţi, şi de ce nu, să participaţi la această competiţie, dacă îndepliniţi cerinţele necesare. 🙂

 

Particip SuperBlog 2017 Sustin SuperBlog 2017

 

 

Ţineţi-mi pumnii!

xoxo, Miruna.

P.S: Mostră a dimineţii mele. 🙂

minsta