Valetul de pica, de Joyce Carol Oates

Helau, helau.

Ne citim astazi, dupa ceva vreme, cu cateva randuri despre prima carte citita in 2020, si anume Jack of Spades. 

“Andrew J. Rush a atins acel tip de succes de critica si comercial la care majoritatea scriitorilor indraznesc doar sa viseze: are un agent si un editor in New York, iar cele douazeci si opt de romane politiste ale sale s-au vandut in milioane de exemplare. Dar Rush ascunde un secret intunecat. Sub pseudonimul „Jack of Spades” – Valetul de Pica –, el scrie o alta serie de romane noir, thrillere violente, lugubre, masochiste. Cand fiica lui gaseste una dintre aceste carti, ea incepe sa puna intrebari. Intre timp, Rush primeste o citatie in instanta de la o femeie care il acuza ca i-a plagiat propriile scrieri. Astfel, reputatia, cariera si viata sa de familie sunt amenintate, iar in mintea lui incepe sa auda vocea sarcastica a lui Jack of Spades.”

 

Eu am achizitional volumul din colectia 100 de nume cu renume din Auchan, si cred ca era chiar la oferta, redus la 6.5 ron de la 9.90. Asta si descrierea de pe spatele cartii, care mai cuprindea si o referinta la autorul meu preferat, Stephen King, m-au convins sa iau volumul cu mine acasa.

E o lectura fluida, care se parcurge destul de usor, si cred ca asta se datoreaza personajului principal, Andrew “Andy” J. Rush, evident, un autor de romane politiste, care este de asemenea si sot, tata si care are si un secret: publica romane noir sub pseudonim.

Ca o mica paranteza, pe sotia lui Andrew o cheama Irina, iar mintea mea obosita a trait tot timpul cu impresia ca este romanca, desi nu este nimic legat de asta precizat pe nicaieri. Si sincer, si despre autoarea cartii credeam ca este tot romanca. A fost tare ciudat sa descopar ca ma insel in privinta asta.

Privind in urma, ma gandesc ca am fi putut avea mai multe detalii si despre ce actiuni intreprind si celelate persoanje in timp ce al nostru Andrew este din ce in ce mai preocupat si ocupat de situatia cu femeia ce-l acuza de plagiat. Situatie de altfel foarte interesanta, mai ales daca si cititorul are oaresce aspiratii de a deveni la randul lui scriitor.

Nu pot decat sa va incurajez sa cititi si voi acest roman, daca nu ati facut-o deja. Iar daca ati facut-o deja, nu pot decat sa va incurajez sa imi impartasiti si mie ce impresie v-a lasat. (Si finalul… interesant rau de tot. 😀 )

Si, pentru pasionatii de pisici, va spun doar atat: apare si o pisica, dar nu va dau mai multe detalii, va trebui sa cititi ca sa descoperiti felina.

xoxo, Miruna

 

 

Povestitorul, de Jodi Picoult

Helau, helau.

Astazi va las cateva impresii “la cald” despre cartea Povestitorul (The Storyteller) de Jodi Picoult. Am achizitionat volumul undeva pe la mijlocul lunii decembrie, desi eram putin in dubii, dar abia acum 2 zile l-am ales intamplator de pe raft si am inceput sa citesc la o cana de ceai.

mirunasipoezie-jodi picoult-povestitorul

Nici titlul si nici descrierea de pe spatele cartii nu tradeaza, ca spun asa, tema principala a acestui roman. Nici nu stiu daca sa va spun sau nu… nici macar nu stiu daca este un spoiler in adevaratul sens al cuvantului… Ei bine, este vorba despre Holocaust, si despre ororile acestuia.

Cu toate acestea, Jodi Picoult impleteste cu maiestrie mai multe puncte de vedere, apartinand puternicelor personaje pe care le-a creat.

O avem asadar pe Sage Singer, o tanara cu o profesie putin cam neobisnuita, si anume, brutareasa. Acesta il intalneste astfel pe Josef, un batranel cunoscut si apreciat de comunitatea micuta in care se afla. Josef ii marturiseste tinerei brutarese un secret care lanseaza o intreaga avalansa de evenimente si destainuiri. O persoana importanta in viata lui Sage este Minka, bunica ei paterna, si povestea ei de viata impresionanta. Si o persoana si mai importanta in viata lui Sage va deveni tanarul Leo.

Un alt personaj remarcabil este Mary, proprietara brutariei/patiseriei unde lucreaza Sage; acesta este o fosta calugarita.

Romanul se citeste destul de usor, desi tema principala nu este una deloc usor de ‘digerat’; trecerea de la perspectiva la alta este facuta cu pricepere, iar temele secundare care se impletesc contureaza trasaturile si evolutia personajelor: adolescenta, religia, literatura, diversele traume, iubirea, infidelitatea, sinuciderea, supravietuirea…

Iar finalul… nici nu va pot descrie cat de surprinzator este! Si nu stiu daca doar eu mi-as fi dorit sa mai fi fost cateva zeci de pagini ale povestii, dar se pare ca si asta este o caracteristica specifica romanului lui Judi Picoult, povestile cu final deschis….

Va recomand cu drag acest volum mai ales daca va intereseaza Holocaustul, si daca l-ati citit deja, va astept cu drag parerile despre el sau alte recomandari pe aceeasi tema.

Ne citim cu drag data viitoare.

xoxo, Miruna

 

 

Retrospectiva lunii decembrie (2)

Helau, helau.

Vreti, nu vreti, continuam cu povestea lecturilor mele din decembrie. Yey!

Desi nu pot sa spun ca ma asteptam la asta, am reusit sa citesc o carte pe care mi-o doream de mult timp, si anume, In ape adanci de Paula Hawkins. Mi-a placut destul de mult Fata din tren, asa ca atunci cand am vazut In ape adanci, am si trecut-o pe wishlist-ul meu. Si a stat acolo muuult si bine, pana anul acesta cand Secret Santa de la birou mi-a adus cartea.

IMG_5258

In perioada respectiva deja eram intr-un reading slump de mare fel, dar, de la primele pagini am fost captivata, si, 400 si ceva de pagini mai tarziu, mai bifam un volum pe lista de lecturi a anului 2019.

Voi recunoaste ca parca nu a fost chiar ceea ce ma asteptam eu sa fie, dar a fost o lectura suficient de interesanta, cu o actiune impletita cu rabdare si cu personaje atent alese:

  • Jules, care vine in oras dupa ce sora ei Nel este gasita moarta, si se trebuie sa se inteleaga cu nepoata ei adolescenta Lena, si sa isi infrunte propriul trecut…
  • Inspectorul Sean Townsend, impreuna cu tatal acestuia, Patrick, si trecutul lor, poate ceva mai apasator decat al altor familii…
  • Helen, directoarea scolii, si sotia inspectorului…
  • Familia Whittaker, ravasita dupa moartea neasteptata a tinerei Katie…
  • Excentrica Nickie Sage, cu puterile ei enigmatice, care graviteaza in jurul tuturor povestilor locale despre femei care au murit inecate, la fel cal Nel Abbot…

Fara spoilere sau detalii nesolicitate, va invit sa cititi si voi In ape adanci si sa imi spuneti ce parere aveti.

Cam atat pentru azi, ne citim data viitoare!

xoxo, Miruna

 

 

Retrospectiva lunii decembrie (1)

Helau, helau.

Data trecuta ne-am citit cu restrospectiva lunii noiembrie, iar de data asta povestesc putin si despre ce mi-am propus sa citesc in decembrie, versus ce am citit de fapt.

Pentru mine decembrie incepuse destul de bine, iar in ceea ce priveste lectura, Andreea Chiuaru a lansat o provocare in online mai mult decat interesanta: 6 carti pana in 2020.

Daaar, pentru ca trebuia musai sa fie ceva cu susta la mine, am ales 5 carti in loc de 6.

imagine JPEG

O carte pe care o ai in biblioteca de +2 aniDeriva de Joanna Kavenna – cred ca o am din 2017 de la Bookfest. Citisem atunci o parte din ea dar am abandonat-o pe parcurs, dar ma gandeam ca s-ar potrivi oarecum perioadei prin care trec. Bineinteles ca nici macar nu m-am atins de ea in decembrie….

O carte care ti-a fost recomandata de un prieten/cineva pe care admiri – Iata-ma de Jonathan Safran Foer – citisem cateva randuri despre aceasta carte, unde credeti, evident ca tot pe la Andreea, si am citit cu greu destule pagini din ea, dar la fel, a ajuns abandonata la mine pe noptiera. Evident, nici de ea nu m-am atins in decembrie, desi imi propusesem…

O carte pe care iti doreai sa o citesti de la inceput de an: Misterul Regelui. Despre scris de Stephen King – sincer, imi doream sa citesc cartea asta de cand am descoperit scrierile lui Stephen King. Dar abia anul acesta de ziua mea mi-am facut cumva curaj sa imi comand cartea si am inceput sa citesc din ea. Nu stiu cum citesc sau au citit altii cartea asta, dar eu am cittit si recitit pasaje, mi-am notat idei, paragrafe, ganduri despre scris… si totul a mers foarte bine in weekendurile de toamna cand stateam pe terasa cu o cana de cafea sau ceai, dar in noiembrie nu cred ca am rasfoit nici macar in treacat acest volum, dar ma atragea si inca ma atrage, asa ca a fost alegerea potrivita. Luna decembrie insa n-a fost potrivita pentru carte aceasta, nu s-au aliniat astrele cum trebuie, Mercur retrograd, ceva, ceva tot a fost – nici din cartea asta nu am citit…

O carte inceputa si abandonata (in 2019 sau nu) – alegere ‘sinucigasa’ as putea spune pentru aceasta provocare : IT, de Stephen King – desi nu pot spune ca am abandonat carte asta practic, pentru ca mereu ma gandesc la ea si uneori mai citesc cateva pagini. Eu am volumul in romana, de la Nemira evident, doar ca principalul inconvenient, ca sa zic asa, e formatul … imi este dificil sa car cartea dupa mine iar acasa nu am intotdeauna timp sa citesc. Cu toate acestea, am carat ‘monstrul‘ dupa mine la birou si am si citit vreo 60 de pagini din ea in total luna aceasta.

Last but not least, aici am combinat eu doua criterii: O carte publicata/tradusa anul acesta & O carte cumparata in noiembrie/decembrie 2019: Fata dinainte de J.P. Delaney – am tot vazut cartea asta peste tot prin blogosfera, asa ca atunci cand am vazut-o in colectia 100 de nume cu renume din Auchan, la 9.90 ron, chiar nu i-am putut rezista – si nici mai departe nu i-am putut rezista – in 3-4 zile am dat-o gata. (da, nu va panicat’ – asa dau eu gata carti care ma captiveaza, in 3-4 zile 😀 )

Asadar, din cele 1035 de pagini citite in acest decembrie 2019 (pe care nu pot sa-l descriu decat “meh” momentan), vreo 480 au fost din aceasta provocare, cumuland cele cateva pagini din IT si integral Fata dinainte. Not great, not terrible…

Siii, scriind aceste randuri despre ce am citit in decembrie, mi-am dat seama ca voi imparti aceasta relatare interesanta in doua parti. Pen’ ca am mai citit ceva, dar simt ca merita o postare separata. 😀

Inchei, cum altfel decat indemnandu-va sa va faceti timp pentru lectura, si, daca vreti, sa-mi impartasiti si mie ce mai cititi, o parere, una alta… 😉

xoxo, Miruna