Bună tuturor!
A trecut ceva timp de când n-am prea dat semne de viaţă pe-aici pe blog, dar… am fost ocupată cu îmbătrânirea! 😀
Aşa este, am împlinit de curând 19 ani şi am sărbătorit cu o parte din familie şi cu prietenele mele dragi! Poate reuşesc să vă povestesc mai multe într-o altă postare.
Acum – *tobele, vă rog* – recenzia cărţii „Ultima cursă spre Woodstock” de Colin Dexter, carte pe care am primit-o de la Mădălina, împreună cu un sfat destul de bun, luând în considerare evenimentele din carte! 😀
Ultima cursă spre Woodstock 
(Titlu original: The Last Bus to Woodstock)
An: 1975
Autor: Colin Dexter
Prezentare:
Aceasta carte face parte din colectia Crime Masters a editurii Paladin.
La ora la care intunericul sta sa coboare, doua fete tinere si frumoase asteapta autobuzul. Acesta intarzie, iar fetele nu mai au rabdare sa astepte: vor face autostopul.
Inspectorul Morse e politistul britanic tipic: ironic, pasionat de cuvintele incrucisate si de femeile frumoase. Cazul ce-i este incredintat ii va pune la incercare din plin capacitatile de detectiv: o tanara a fost gasita moarta in parcarea unui restaurant. Toate indiciile arata ca, inainte de a fi ucisa, a fost agresata sexual. Suspectii ies la iveala unul dupa altul, dezvaluind treptat o poveste intortocheata si sordida. Si totul a inceput cu doua fete care asteptau ultima cursa spre Woodstock…
Un roman care acaparează atenţia cititorului de la primele pagini, atât prin stilul clar şi concis, dar şi prin naturaleţea şi misterul relatării.
Totul începe cu două tinere frumoase ce fac autostopul către Woodstock. Nimic neobişnuit, până la momentul în care una dintre ele este găsită moartă şi violată în parcarea localului „Prinţul Negru” de către un tânăr beat. Aşadar, cum a ajuns tânăra acolo, de ce a fost omorâtă, şi mai ales, de către cine? Acestea sunt întrebările la care inspectorul Morse şi sergentul Lewis trebuie să găsească răspunsuri.
La apariţia primului martor, simpatica doamnă Jarman, inspectorul Morse prinde firul unor indicii importante, ajungând astfel la conferenţiarul Bernard Crowther şi la alte fete frumoase şi tinere: Jennifer, Sue, Mary. Care este aşadar cealaltă fată cu care era Sylvia Kaye în seara în care a fost ucisă?
Acţiunea romanului este reprezentată de ancheta desfăşurată de poliţie pentru aflarea criminalului şi este prezentată în ordine cronologică, fiecare capitol având ca titlu data calendaristică.
Descoperirea unei scrisori la locul de muncă al Sylviei ce cuprindea un mesaj ascuns, „TACI DIN GURĂ”, complică şi mai mult lucrurile, aşadar inspectorul Morse face tot felul de presupuneri savurând „bere amară” împreună cu sergentul Lewis, sau nu. Investigaţiile acestora nu par a avea rezultatele dorite pentru că anchetatorii nu reuşesc să separe din declaraţiile obţinute adevărurile de minciuni.
„Simpla contemplare a soluţiilor inutile era în sine o forţă intensă, care te dirija spre atingerea concluziei corecte: pentru că mai devreme sau mai târziu, cuiva îi pică o fisă şi deodată, pac! se făcea lumină.”
Într-adevăr, raze de lumină şi-au făcut apariţia pe parcursul anchetei; raze de lumină presărată de gelozie, de căsnicii pe muchie de cuţit asezonate cu lipsă de comunicare, de adulter, pasiuni ascunse şi de boli psihice şi mărturisiri dubioase.
„N-am nici măcar un rând din scrierea ei, nici măcar un fir din părul ei.”
Printre plimbări, accidente şi întâlniri cu frumoasa Sue, priceputul inspector Morse reuşeşte să desluşească misterul crimei din Woodstock.
„Se spune că plimbarea este secretul unei eterne vârste mijlocii.”
Personajele acestui roman sunt construite cu atâta naturaleţe iar faptele lor relatate cu atâta uşurinţă, încât citind despre ele eşti relaxat şi captivat în acelaşi timp.
Dacă v-am făcut curioşi, aştept să-mi spuneţi.
Dacă l-aţi citit deja, aştept părerile voastre!
xoxo, Miruna
miruna-si-poezie 