Valetul de pica, de Joyce Carol Oates

Helau, helau.

Ne citim astazi, dupa ceva vreme, cu cateva randuri despre prima carte citita in 2020, si anume Jack of Spades. 

“Andrew J. Rush a atins acel tip de succes de critica si comercial la care majoritatea scriitorilor indraznesc doar sa viseze: are un agent si un editor in New York, iar cele douazeci si opt de romane politiste ale sale s-au vandut in milioane de exemplare. Dar Rush ascunde un secret intunecat. Sub pseudonimul „Jack of Spades” – Valetul de Pica –, el scrie o alta serie de romane noir, thrillere violente, lugubre, masochiste. Cand fiica lui gaseste una dintre aceste carti, ea incepe sa puna intrebari. Intre timp, Rush primeste o citatie in instanta de la o femeie care il acuza ca i-a plagiat propriile scrieri. Astfel, reputatia, cariera si viata sa de familie sunt amenintate, iar in mintea lui incepe sa auda vocea sarcastica a lui Jack of Spades.”

 

Eu am achizitional volumul din colectia 100 de nume cu renume din Auchan, si cred ca era chiar la oferta, redus la 6.5 ron de la 9.90. Asta si descrierea de pe spatele cartii, care mai cuprindea si o referinta la autorul meu preferat, Stephen King, m-au convins sa iau volumul cu mine acasa.

E o lectura fluida, care se parcurge destul de usor, si cred ca asta se datoreaza personajului principal, Andrew “Andy” J. Rush, evident, un autor de romane politiste, care este de asemenea si sot, tata si care are si un secret: publica romane noir sub pseudonim.

Ca o mica paranteza, pe sotia lui Andrew o cheama Irina, iar mintea mea obosita a trait tot timpul cu impresia ca este romanca, desi nu este nimic legat de asta precizat pe nicaieri. Si sincer, si despre autoarea cartii credeam ca este tot romanca. A fost tare ciudat sa descopar ca ma insel in privinta asta.

Privind in urma, ma gandesc ca am fi putut avea mai multe detalii si despre ce actiuni intreprind si celelate persoanje in timp ce al nostru Andrew este din ce in ce mai preocupat si ocupat de situatia cu femeia ce-l acuza de plagiat. Situatie de altfel foarte interesanta, mai ales daca si cititorul are oaresce aspiratii de a deveni la randul lui scriitor.

Nu pot decat sa va incurajez sa cititi si voi acest roman, daca nu ati facut-o deja. Iar daca ati facut-o deja, nu pot decat sa va incurajez sa imi impartasiti si mie ce impresie v-a lasat. (Si finalul… interesant rau de tot. 😀 )

Si, pentru pasionatii de pisici, va spun doar atat: apare si o pisica, dar nu va dau mai multe detalii, va trebui sa cititi ca sa descoperiti felina.

xoxo, Miruna

 

 

Povestitorul, de Jodi Picoult

Helau, helau.

Astazi va las cateva impresii “la cald” despre cartea Povestitorul (The Storyteller) de Jodi Picoult. Am achizitionat volumul undeva pe la mijlocul lunii decembrie, desi eram putin in dubii, dar abia acum 2 zile l-am ales intamplator de pe raft si am inceput sa citesc la o cana de ceai.

mirunasipoezie-jodi picoult-povestitorul

Nici titlul si nici descrierea de pe spatele cartii nu tradeaza, ca spun asa, tema principala a acestui roman. Nici nu stiu daca sa va spun sau nu… nici macar nu stiu daca este un spoiler in adevaratul sens al cuvantului… Ei bine, este vorba despre Holocaust, si despre ororile acestuia.

Cu toate acestea, Jodi Picoult impleteste cu maiestrie mai multe puncte de vedere, apartinand puternicelor personaje pe care le-a creat.

O avem asadar pe Sage Singer, o tanara cu o profesie putin cam neobisnuita, si anume, brutareasa. Acesta il intalneste astfel pe Josef, un batranel cunoscut si apreciat de comunitatea micuta in care se afla. Josef ii marturiseste tinerei brutarese un secret care lanseaza o intreaga avalansa de evenimente si destainuiri. O persoana importanta in viata lui Sage este Minka, bunica ei paterna, si povestea ei de viata impresionanta. Si o persoana si mai importanta in viata lui Sage va deveni tanarul Leo.

Un alt personaj remarcabil este Mary, proprietara brutariei/patiseriei unde lucreaza Sage; acesta este o fosta calugarita.

Romanul se citeste destul de usor, desi tema principala nu este una deloc usor de ‘digerat’; trecerea de la perspectiva la alta este facuta cu pricepere, iar temele secundare care se impletesc contureaza trasaturile si evolutia personajelor: adolescenta, religia, literatura, diversele traume, iubirea, infidelitatea, sinuciderea, supravietuirea…

Iar finalul… nici nu va pot descrie cat de surprinzator este! Si nu stiu daca doar eu mi-as fi dorit sa mai fi fost cateva zeci de pagini ale povestii, dar se pare ca si asta este o caracteristica specifica romanului lui Judi Picoult, povestile cu final deschis….

Va recomand cu drag acest volum mai ales daca va intereseaza Holocaustul, si daca l-ati citit deja, va astept cu drag parerile despre el sau alte recomandari pe aceeasi tema.

Ne citim cu drag data viitoare.

xoxo, Miruna