Atomic Habits – schimbari mici, cu impact mare

Helau, helau.

In incercarea mea de a scrie macar cateva randuri despre fiecare carte citita aici pe blog, astazi va voi povesti cate ceva despre Atomic Habits, de James Clear, citita in ianuarie.

Am ales acesta carte la recomandarea Andreei Chiuaru, pentru #bookbiteschallenge.

A fost o lectura placuta, de care m-am tinut sarguincioasa in ianuarie, si inainte si in timpul si dupa mini-concediul de o saptamana pe care l-am avut,  binemeritat dupa perioada sarbatorilor in care am lucrat cu drag.

Astfel de lecturi ne fac mai atenti la toate micile gesturi pe care le facem, constient sau inconstient. Si dupa o analiza a acestora, fraza “tiny changes, remarkable results” (schimbari mici, rezultate remarcabile) chiar incepe sa capete sens.

Secretul sta in a ne forma obiceiuri bune, dar si in a ne dezobisnui de acele actiuni, lucruri, decizii si mici ritualuri mai putin bune.

Un lucru pe care eu l-am invatat este ca mai important decat sa ne setam obiective, este sa fim perseverenti, si sa facem efectiv ceva in directia obiectivului nostru. Poate ca pe termen scurt, nu vom sesiza diferenta, dar pe termen lung… gustarea aia care consta in 7 biscuiti cu crema de ciocolata pe care o iei la cafea dupa amiaza care se transforma treptat intr-un singur biscuit, sau deloc… se va vedea. Poate ca daca mergi o statie pe jos acum nu e cine stie ce, dar pentru organismul tau este. Poate ca ai avut o zi de rahat si esti foarte obosit, dar sa citesti 10 minute are un efect neasteptat inainte de culcare.

 

Daca vorbaria asta nu te prea atinge, pentru ca esti o fire mai “matematica”, poza acesta cred ca te va convinge.

Desigur, e nevoie de vointa, rabdare, sa ne analizam comportamentele, emotiile, mediul in care traim si ne desfasuram activitatile, si abia apoi sa putem lucra activ la formarea obiceiurilor bune si la dezvatul celor mai putin bune.

Mi-a placut mult aceasta carte, atat de mult incat o recomand cu drag, si i-am luat si mamei exemplarul in limba romana.

Nu stiu neaparat daca asta tine de stilul de lectura al fiecaruia, dar eu am citit din carte in reprize de cate 45 de minute, si mi-am luat notite. Cu siguranta voi relua atat notitele cat si lectura cartii.

“The secret to getting results that last is to never stop making improvements. It’s remarkable what you can build if you just don’t stop.”

Voi, ce mai cititi, ce mai planuiti pentru acest 2020 agitat?

xoxo, Miruna

 

 

Valetul de pica, de Joyce Carol Oates

Helau, helau.

Ne citim astazi, dupa ceva vreme, cu cateva randuri despre prima carte citita in 2020, si anume Jack of Spades. 

“Andrew J. Rush a atins acel tip de succes de critica si comercial la care majoritatea scriitorilor indraznesc doar sa viseze: are un agent si un editor in New York, iar cele douazeci si opt de romane politiste ale sale s-au vandut in milioane de exemplare. Dar Rush ascunde un secret intunecat. Sub pseudonimul „Jack of Spades” – Valetul de Pica –, el scrie o alta serie de romane noir, thrillere violente, lugubre, masochiste. Cand fiica lui gaseste una dintre aceste carti, ea incepe sa puna intrebari. Intre timp, Rush primeste o citatie in instanta de la o femeie care il acuza ca i-a plagiat propriile scrieri. Astfel, reputatia, cariera si viata sa de familie sunt amenintate, iar in mintea lui incepe sa auda vocea sarcastica a lui Jack of Spades.”

View this post on Instagram

A post shared by Miruna-si-poezie (@mirunasipoezie)

 

Eu am achizitional volumul din colectia 100 de nume cu renume din Auchan, si cred ca era chiar la oferta, redus la 6.5 ron de la 9.90. Asta si descrierea de pe spatele cartii, care mai cuprindea si o referinta la autorul meu preferat, Stephen King, m-au convins sa iau volumul cu mine acasa.

E o lectura fluida, care se parcurge destul de usor, si cred ca asta se datoreaza personajului principal, Andrew “Andy” J. Rush, evident, un autor de romane politiste, care este de asemenea si sot, tata si care are si un secret: publica romane noir sub pseudonim.

Ca o mica paranteza, pe sotia lui Andrew o cheama Irina, iar mintea mea obosita a trait tot timpul cu impresia ca este romanca, desi nu este nimic legat de asta precizat pe nicaieri. Si sincer, si despre autoarea cartii credeam ca este tot romanca. A fost tare ciudat sa descopar ca ma insel in privinta asta.

Privind in urma, ma gandesc ca am fi putut avea mai multe detalii si despre ce actiuni intreprind si celelate persoanje in timp ce al nostru Andrew este din ce in ce mai preocupat si ocupat de situatia cu femeia ce-l acuza de plagiat. Situatie de altfel foarte interesanta, mai ales daca si cititorul are oaresce aspiratii de a deveni la randul lui scriitor.

Nu pot decat sa va incurajez sa cititi si voi acest roman, daca nu ati facut-o deja. Iar daca ati facut-o deja, nu pot decat sa va incurajez sa imi impartasiti si mie ce impresie v-a lasat. (Si finalul… interesant rau de tot. 😀 )

Si, pentru pasionatii de pisici, va spun doar atat: apare si o pisica, dar nu va dau mai multe detalii, va trebui sa cititi ca sa descoperiti felina.

xoxo, Miruna

 

 

Povestitorul, de Jodi Picoult

Helau, helau.

Astazi va las cateva impresii “la cald” despre cartea Povestitorul (The Storyteller) de Jodi Picoult. Am achizitionat volumul undeva pe la mijlocul lunii decembrie, desi eram putin in dubii, dar abia acum 2 zile l-am ales intamplator de pe raft si am inceput sa citesc la o cana de ceai.

Nici titlul si nici descrierea de pe spatele cartii nu tradeaza, ca spun asa, tema principala a acestui roman. Nici nu stiu daca sa va spun sau nu… nici macar nu stiu daca este un spoiler in adevaratul sens al cuvantului… Ei bine, este vorba despre Holocaust, si despre ororile acestuia.

Cu toate acestea, Jodi Picoult impleteste cu maiestrie mai multe puncte de vedere, apartinand puternicelor personaje pe care le-a creat.

O avem asadar pe Sage Singer, o tanara cu o profesie putin cam neobisnuita, si anume, brutareasa. Acesta il intalneste astfel pe Josef, un batranel cunoscut si apreciat de comunitatea micuta in care se afla. Josef ii marturiseste tinerei brutarese un secret care lanseaza o intreaga avalansa de evenimente si destainuiri. O persoana importanta in viata lui Sage este Minka, bunica ei paterna, si povestea ei de viata impresionanta. Si o persoana si mai importanta in viata lui Sage va deveni tanarul Leo.

Un alt personaj remarcabil este Mary, proprietara brutariei/patiseriei unde lucreaza Sage; acesta este o fosta calugarita.

Romanul se citeste destul de usor, desi tema principala nu este una deloc usor de ‘digerat’; trecerea de la perspectiva la alta este facuta cu pricepere, iar temele secundare care se impletesc contureaza trasaturile si evolutia personajelor: adolescenta, religia, literatura, diversele traume, iubirea, infidelitatea, sinuciderea, supravietuirea…

Iar finalul… nici nu va pot descrie cat de surprinzator este! Si nu stiu daca doar eu mi-as fi dorit sa mai fi fost cateva zeci de pagini ale povestii, dar se pare ca si asta este o caracteristica specifica romanului lui Judi Picoult, povestile cu final deschis….

Va recomand cu drag acest volum mai ales daca va intereseaza Holocaustul, si daca l-ati citit deja, va astept cu drag parerile despre el sau alte recomandari pe aceeasi tema.

Ne citim cu drag data viitoare.

xoxo, Miruna

 

 

Ce cărţi de Stephen King am citit eu şi poţi citi şi tu

Helău, helău.

Ştiu că am un program (program e mult spus)  haotic de postat aici pe blog, dar, asta este. Aşa că, fără alte cuvinte de introducere, vă spun că astăzi vorbim despre autorul meu preferat, Stephen the King, şi despre ce cărţi scrise de el am citit eu până acum.

1. Carrie (1974) – am citit-o prin liceu şi mi-a plăcut; ştiu că am văzut şi ecranizarea cam tot pe atunci, dar nu m-a impresionat aşa tare.
2. Salem’s Lot (1975) – evident, tot în liceu am citit-o, undeva prin luna mai, că-mi aduc aminte că erau mulţi cărăbuşi şi eu încercam să citesc afară. Sincer, nu-mi aduc aminte despre ce era vorba, dar îmi aduc aminte că am citit-o cu plăcere, fără întreruperi şi fără să mă forţez, iar asta este suficient.
3. Christine (1983) – despre cartea asta îmi aduc aminte că eram puţin cam reticentă pentru că, la vremea respectivă nu aveam cine ştie ce cunoştinţe despre maşini – nu că acum aş avea cine ştie ce, dar cu siguranţă ceva mai multe decât atunci, plus că am şi permis de conducere acum. Dar m-a captivat, şi mi-aduc aminte şi acum cât de somn îmi era şi nu puteam pune cartea jos. Şi, ecranizarea, deşi avea o calitate video nu tocmai mulţumitoare, m-a ţinut cu sufletul la gură. Recomand! – indiferent că vă pricepeţi sau nu la maşini. 😀
4. Pet Sematary (1983) – Cimitirul animalelor a fost a doua carte de Stephen King pe care am citit-o şi m-a marcat pe viaţă aş putea spune. A good book, indeed! Plus că, la fel, ecranizarea e epică. Şi, din câte am văzut, în 2019 va apărea o nouă ecranizare, aşa că, abia aştept.
5. Misery (1987) – Ei bine, am început cartea aceasta de vreo 3 ori cred, de când mi-am cumpărat-o şi până luna aceasta, când am citit-o până la urmă. Cred că a treia oară a fost cu noroc. Psihologică, cu un puternic impact emoţional aş putea spune, dar clar o recomand! Şi, acum am văzut că există şi o ecranizare din 1990, aşa că, e pe lista de văzut.
6. Jocul lui Gerald (1992) – pe asta am citit-o anul trecut, pură coincidenţă faptul că anul trecut a apărut şi ecranizarea, că oricum nu am apucat să o văd, dar e pe lista mea, evident.
7. Dolores Claiborne (1993) – cred că tot anul trecut am citit-o, pentru că îmi aduc aminte că există o legătură între cartea aceasta şi o altă carte scrisă de Stephen King – nu o să vă spun care. Deşi, prin liceu ştiu că găsisem o ediţie a acestei cărţi în engleză la biblioteca orăşenească, dar nu am reuşit să o parcurg, deşi o începusem de vreo 2 ori. Şi, evident, acum am văzut că are şi asta o ecranizare din 1995, aşa că … movie time.
8. Lisey’s Story (2006) – Povestea lui Lisey este prima carte de Stephen King pe care am citit-o şi care m-a făcut să mă îndrăgostesc de stilul lui de scriere. Şi, cumva, parcă tocmai de asta mi-e frică să o recitesc, deşi mi-ar plăcea, pentru că nu aş vrea să îmi schimb părerea despre cartea asta. Şi pe asta ştiu sigur când am citit-o, la începutul lui 2011, că a şi coincis cu o anume perioadă din viaţa mea.
9. Blaze (2007) – scrisă sub pseudonim – Richard Bachman, am citit-o în iarna primului an de facultate. Din nou, nu-mi aduc aminte mare lucru, dar a fost o lectură plăcută.

first book covers

Iar acum, partea în care vă spun şi de cărţile pe care nu le-am mai terminat, şi anume The Shining (1977) şi From a Buick 8 (2002). The Shining nu cred că va mai avea vreo şansă de la mine, deşi filmul cu Jack Nicholson a fost bunuţ. Dar Dintr-un Buick 8 încă se află la mine în bibliotecă, aşa că s-ar putea să o citesc cândva.

Şi, în wishlist am Cell (2006), On Writing (1999/2000), The Green Mile (1996) şi Bag of Bones (1998). 

Cam atât pentru astăzi, aştept să-mi spuneţi şi voi ce părere aveţi despre cărţi, despre filme, despre autor… 🙂

xoxo, Miruna.

Oscar şi Tanti Roz, de Eric Emmanuel Schmitt

Cine ar fi crezut că în câteva pagini, scrise de sub masca unui copil de zece ani, poţi descoperi atât de multe fragmente despre viaţă care să te pună atât de tare pe gânduri?!

Da, dacă nu aţi ghicit, sau nu,  până acum, despre Oscar şi Tanti Roz de Eric-Emmanuel Schmitt este vorba.

Mi-am propus de ceva vreme să citesc această carte, dar, cu sau fără  voia mea am amânat lectura celor sub 100 de pagini din diverse motive. Dar cum de fiecare dată spun că fiecare carte îşi alege singură momentul potrivit de a fi citită de către mine… presupun că aşa s-a întâmplat şi acum.

Purtată printre pagini în atmosfera de spital a copiilor bolnavi, autorul face ca totul să pară o joacă de copil… totul, inclusiv viaţa. Dar o tratează cu maximă seriozitate… cam câtă seriozitate poate avea un băieţel de zece ani bolnav de leucemie pe nume Oscar, care la îndemnul lui Tanti Roz, îi trimite lui Dumnezeu, da, aţi citit bine, lui Dumnezeu, o serie de scrisori.

Voi împărtăşi cu voi 3 citate care mi-au plăcut foarte mult, asta ca să nu vă stric farmecul lecturii, şi aştept părerile voaste în comentarii.

Xoxo, Miruna

 

Păi dacă-mi pierd timpul cu ce cred toţi tâmpiţii, când să mai găsesc vreme să aflu ce gândesc oamenii deştepţi?

Ştii, de fapt nu de necunoscut mă tem, ci de faptul că voi pierde toate câte le cunosc.

La douăzeci de ani, orice cretin ştie să se bucure de viaţă.

 

P.S.: Dacă are cineva ecranizarea, sau dacă îmi trimite cineva un link funcţional, rămân datoare… eu încă n-am găsit-o… deşi imbd îmi confirmă că există…

http://www.imdb.com/title/tt1242522/?ref_=nv_sr_4

P.P.S.: Aveţi mai jos linkul către un audiobook Oscar şi Tanti Roz, pentru cei grăbiţi sau care pur şi simplu preferă să asculte mai mult… cu precizarea că diferă puţin traducerea acestei versiuni, comparativ cu cea pe care am citit-o eu. Şi acum mă întreb… oare nu era mai bine dacă o citeam în franceză? hihi

Enjoy!

 

“reveneală” de vară

Revin, plec, revin…

Presupun că pentru asta-i vara. 

Am terminat-o cu examenele pentru anul ăsta, mi-ajunge.

Şi acum… ca-n fiecare vară, încep să citesc, şi nu prea termin.

Între timp, să vă spun peste ce cărţi am mai dat… (printre lucrurile prietenului meu, lol, so fucking proud ♥ )

Pierre Enckell – Încă o zi infectă… sau 365 de motive de a nu te ridica din pat  (reading done, review coming soon 😀 )

şi  două volume din Colecţia Râsul Lumii, de la editura Humanitas:

Ghidul nesimţitului, de Radu Paraschivescu, cu un cuvânt de întâmpinare de Andrei Pleşu şi cu un prolog în versuri de Şerban Foarţă (încă n-am început s-o citesc)

şi 

Învăţăturile lui Don Juan, de Tim Lott. ( reading in progress )

Voi, cu ce vă mai bateţi capul, ce mai citiţi, ce oamenii v-au mai călcat pragul sufletului?

xoxo, Miruna

Destine furate

Destine furate 

(Titlul original: Hold tight)

Autor: Harlan Coben

Prezentare:

Cunoscutul scriitor american Harlan Coben, castigator a numeroase premii literare, isi incanta cititorii cu o poveste despre fragilitatea legaturilor interumane, in special a celor dintre parinti si copiii ajunsi la varsta adolescentei.

Destinele a trei familii care locuiesc intr-un orasel de langa New York se intrepatrund intr-un mod tragic, neasteptat si violent, iar legaturi ascunse ameninta sa iasa la suprafata, sa dea viata comunitatii peste cap si sa-i forteze pe parintii disperati sa intreaca orice limita pentru a-i apara pe cei pe care ii iubesc cel mai mult pe lume. Un roman provocator, o intriga captivanta, personaje autentice – sunt ingredientele unei lecturi fascinante de la prima pana la ultima fila.

---

 

Nu ştiu cum aş putea descrie mai bine acţiunea intrigantă şi captivantă a romanului decât printr-un citat chiar din filele lui, care ne arată că evenimente neprevăzute se pot întâmpla chiar şi celor mai obişnuiţi oameni, cu cele mai normale familii:

„Totul este atât de relativ şi tocmai acest lucru e oribil.”

          În primele pagini aflăm despre uciderea unei femei pe nume Marianne, apoi acţiunea se mută în casa familiei doctorului Baye, unde el şi soţia lui plănuiesc să-şi spioneze fiul monitorizându-i activitatea de pe internet, iar când în scenă mai apare şi Betsy Hill, mama tânărului Spencer care s-a sinucis în urmă cu ceva timp, lucrurile par complicate şi fără nicio legătură.

          Însă un fir invizibil face legătura între toate personajele şi evenimentele din vieţilele lor.

          Voi spune câteva cuvinte despre unele personaje precum şi citate reprezentative, suficient cât să vă incit la lectură, fără a distruge farmecul unui roman cu adevărat bun.

          Nash, cel care o ucide pe Marianne desfigurând-o în bătaie, este un personaj complex, ce pare a fi predestinat a fi ucigaş, mai ales după ce iubita lui soţie, Cassandra, este răpusă de cancer. Acesta afirmă că:

„Poate că societatea şi nu războiul este cea care îi forţează pe oameni să acţioneze într-un fel care nu e în firea lor.”

---

          „Casele semănau foarte mult una cu cealaltă. Nişte structuri solide care încercau să protejeze vieţile atât de fragile ale celor ce locuiau în ele.”

          Şi ce legătură există între Lucas Loriman, un băieţel ce are nevoie de un transplant de rinichi şi profesorul Lewiston, cel care printr-o remarcă răutăcioasă a distrus viaţa elevei sale – Yasmin? 

          Tia Baye, mama lui Adam, tânărul care dispare de acasă şi porneşte astfel o întreagă serie de evenimente nu tocmai fericite, este o femeie iubitoare, care pune pe primul loc familia, şi abia apoi cariera.

          „Faptul că, dintre toţi, alegi un singur individ cu care să-ţi împarţi viaţa – era ceva înfricoşător.”

          „Eşti sclavul celor pe care îi iubeşti.”

          Un roman plin de iubire, acţiune, adrenalină, ba chiar şi durere: „Nu ai cum să te pregăteşti pentru adevărata durere. Pur şi simplu trebuie s-o laşi să-ţi rupă sufletul când vine.”

          Între filele acestui roman se înghesuie atât de multe destine încât mi-e imposibil să vă vorbesc despre toate fără a-i strica farmecul, dar vă asigur că merită să-l citiţi şi să descoperiţi legăturile dintre personaje şi modul în care acţiunile unora afectează vieţile altora, şi tot aşa.

---

 

          O scriitură plăcută, cursivă, ce vă va atrage tot mai mult în mrejele ei pentru a putea descoperi adevărul despre fiecare personaj în parte!

 

Şi cu riscul de a părea nerecunoscătoare, mărturisesc că aceasta este singura carte cu adevărat bună pe care am primit-o la sfârşit de an şcolar, în cei 12 ani de şcoală! Ultima, da’ bună, sau care-i regula? 😀