Un bărbat pe nume Ove de Fredrik Backman

Helău, helău.

Astăzi, după aproape o săptămână de când am terminat de citit cartea asta… mi-am făcut curaj să aştern câteva rânduri despre ea… V-am spus că mi-am luat-o în bookhaulul postat zilele trecute. În zilele care au trecut de când am citit ultimul capitol al cărţii am frunzărit-o, parcă pierdută, am recitit fragmente şi mi-am închipuit oare cum ar fi lumea dacă am avea câte un bătrînel pe nume Ove pe fiecare stradă, sau măcar în fiecare cartier.

ove

Cartea asta a fost fix cartea aia pe care o citeşti pe nerăsuflate, care te răscoleşte, din care ai mai fi citit zile, nopţi, luni sau chiar ani sperând să nu se termine niciodată. Pentru că personajul principal e genul de om care “Şi-a făcut datoria. A muncit. O zi de concediu nu şi-a luat. A pus umărul la nevoie. Şi-a asumat ceva responsabilităţi.”. Şi tocmai pentru că e genul ăsta de om, care nu se prea mai găseşte, şi care e neînţeles de noile generaţii, pentru că e aşa, puţin tipicar, rutinier, şi pentru că ţine la principiile lui, tocmai de asta Ove mi-a intrat în suflet. Şi am râs, am suferit şi am trăit cu el toate peripeţiile în care l-au acaparat noii lui vecini.

Ove este un om, cu bune, cu rele, dar este un om care ştie ce vrea de la viaţă. Şi asta pentru că … “Vine un moment în viaţa omului, când fiecare hotărăşte ce fel de om vrea să fie. Unul care-i lasă pe alţii să-l calce în picioare sau dimpotrivă.”

Ove este un luptător, de la început până la sfârşit.

Am suspinat la fiecare amintire despre frumoasa şi blânda Sonja, pentru care Ove construia câte un raft pe care ea îl umplea cu cărţi, care avea suspect de multe paltoane pentru statura ei micuţă, considera Ove, şi care îl iubea pe Ove nespus de mult. Şi el o iubea pe ea. Şi chiar dacă “Oamenii ziceau că Ove vede lumea în alb şi negru.”, “Ea era culoare. Toată culoarea lui.”

E foarte probabil să fiţi şi voi ca mine, adică să nu vreţi să citiţi ce citeşte toată lumea şi fix ce e “pe val” fix acum… dar eu chiar mă bucur că am făcut o excepţie de data asta şi nu am mai amânat lectura acestei cărţi. Am evitat totuşi să citesc vreo recenzie pentru că nu aş fi vrut să găsesc vreun spoiler sau să îmi fac aşteptări prea mari. Am văzut-o peste tot, pe facebook, pe instagram, pe diverse grupuri de lectură şi pe bloguri… şi eram puţin sceptică, dar imediat ce am citit descrierile şi am văzut linkurile de promovare de pe pagina colecţie din care face parte, Cărţi musai,  am fost cucerită. Am plasat o comandă pe site-ul celor de la cartepedia.ro, şi a mea a fost. (Mică-mare paranteză, că tot veni vorba de cărţi #musai, cred că Vegetariana este următoarea pe lista mea… )

No automatic alt text available.

Cuvintele sunt de prisos, tot ce pot să vă spun este să citiţi cartea asta minunată!

Vă spuneam mai sus că am evitat să citesc recenzii înainte să citesc cartea, dar după ce am terminat-o am fost curioasă în ce fel au mai resimţit şi alţii povestea lui Ove, aşa că am mai citit ceva recenzii.

Mi-a plăcut mult cea a Raisei Beicu, care are şi nişte poze superbe cu volumul “inculpat”, şi cea a Andreei, de pe blogul un blog de idei. 🙂 

Şi dacă nimic din ce am scris până acum nu v-a convins, mai încerc. Vă las citatele mele preferate mai jos. Primul, romantic şi profund, al doilea, aflat complet la polul opus, haios.

♦ A iubi pe cineva e ca și cum te-ai muta într-o casă nouă. La început ești îndrăgostit de tot ce-i nou, te minunezi în fiecare dimineață că-i casa ta, ca și cum te temi că, în orice clipă, poate să năvălească altcineva pe ușă și să spună că totu-i o mare greșeală și că, de fapt, nu ți se cuvine un loc atât de frumos. Apoi anii trec, fațada se scorojește, lemnul crapă pe ici, pe colo, și ajungi să iubești casa nu pentru cât de perfectă e, ci pentru imperfecțiunile ei. Îi știi toate unghiurile și ungherele. Știi cum să faci să nu se înțepenească cheia în yală când e ger. Știi care scânduri din podea se mișcă atunci când pășești pe ele și cum să deschizi ușile dulapului ca să nu scârțâie. Știi toate micile secrete care o fac căminul tău.

20170815_001951.jpg

Cam atît pentru azi, v-am lăsat.

xoxo, Miruna.

Advertisements

Mid-Year Book Freak Out Tag

  1. Cea mai bună carte pe care ai citit-o până în acest punct al anului 2017.

Povestea Slujitoarei de Margaret Atwood.

  1. Cea mai bună continuare (a unei cărți) citită în 2017.

Nu am citit nicio continuare, dar sper ca răspunsul la această întrebare să fie volumul Frumoşii, de Scott Westerfeld pentru că este continuarea volumului Urâţii, care mi-a plăcut mult.

  1. O carte nou lansată pe care nu ai citit-o încă, dar vrei neapărat.

O fată din bucăţi, de Kathleen Glasgow.

  1. Cea mai anticipată lansare din a doua jumătate a anului.

Hmm, The one memory of Flora Banks? Vreau mult să citesc cartea asta, dar nu ştiu exact cand se va lansa la noi.

  1. Cea mai mare dezamăgire.

Cu siguranţă O viaţă mai bună de Anna Gavalda…

  1. Cea mai mare surpriză.

Minţile lui Billy Milligan de Daniel Keyes, cred. Am fost surprinsă când am descoperit acest volum şi chiar m-a captivat.

  1. Noul autor preferat. (Debutant sau nou pentru tine)

Chiar nu ştiu… cred că oscilez între Margaret Atwood şi Rainbow Rowell… Presupun că trebuie să mai citesc. 🙂

  1. Cel mai nou crush pe un personaj.

Posibil Levi din Fangirl. Nu am avut niciodată cine ştie ce crushuri pe personaje.

  1. Cel mai nou personaj preferat.

Offred, din Povestea slujitoarei.

10. O carte care te-a făcut să plângi.

Anul acesta, nici una. Nu prea obişnuiesc să plâng la cărţi. Sau poate nu am citit ce trebuie. 😀 Dacă aveţi recomandări, le aştept.

  1. O carte care te-a făcut fericit.

#GirlBoss de Sophia Amoruso. Chiar m-a impulsionat.

  1. Cea mai bună ecranizare a unei cărți pe care ai văzut-o anul ăsta.

Pff, întrebare capcană.

Mi-a plăcut ecranizarea celor de la HBO pentru Povestea slujitoarei, de Margaret Atwood, dar mi-a plăcut şi filmul Split, care mie mi se pare mai mult decât inspirat de Minţile lui Billy Milligan de Daniel Keyes, deşi oficial nu am găsit vreo legătură între ele…

  1. Recenzia preferată scrisă până acum.

Având în vedere că anul acesta am făcut doar 4 recenzii, şi anume:

Oscar şi Tanti Roz, de Eric Emmanuel Schmitt

#GIRLBOSS de Sophia Amoruso.

Urâţii, de Scott Westerfeld

Fangirl de Rainbow Rowell,

Hmm, nu că nu pot alege, dar mi-e efectiv ruşine că nu am făcut mai multe recenzii, având în vedere că totuşi am citit câteva cărţi anul acesta… Drept dovadă vă arăt provocarea de pe goodreads. 🙂 

gr

  1. Cea mai frumoasă carte pe care ți-ai cumpărat-o (sau ai primit-o) anul ăsta.

Frumoasă… cu coperta  frumoasă, sau cu povestea frumoasă?

Chiar astăzi mi-a ajuns o comandă de pe cartepedia.ro, şi mi se pare foarte frumoasă coperta cărţii Pasăre cântătoare de Kathryn Erskine de care abia aştept să mă apuc. 🙂

  1. Ce cărți trebuiesă citești până la finalul anului?

Trebuie? Nu ştiu dacă trebuie să citesc ceva doar pentru că trebuie… Vreau să citesc pentru că imi place… acum, depinde cum mă va ajuta timpul. Posibil să revin cu un tbr zilele astea, sau după ce ajung inapoi in Iasi. Pe goodreads mi-am setat un challenge de 30 de carti pentru anul acesta şi am citit 18 carti pana acum. 🙂 Vedem ce ne rezervă viitorul.

Acum vă invit şi pe voi să răspundeţi la aceste întrebări şi fie să îmi lăsaţi răspunsurile în comentarii fie doar să răspundeţi pentru voi pentru că mi se pare un exerciţiu grozav de evaluare a cărţilor citite până acum.

Eu am preluat ideea acestui tag de la Irina Citeşte.
Sper din tot sufletul că o urmăriţi pentru că este the most awesome şi ma inspiră mult recomandările ei.

Cam atât pentru azi.

xoxo, Miruna

 

Fangirl de Rainbow Rowell

Helău tuturor.

Presupunând că am reînceput activitatea în mod constant… aici e recenzia promisă a cărţii Fangirl de Rainbow Rowell.

Cum am ajuns să citesc această carte? Hmm, ştiu că era la un moment dat pe lista mea, apoi am renunţat la ideea de a o mai citi, nu mai ştiu din ce motiv, apoi am vazut-o intr-un clip din booktube şi fiind acasă, acasă, ia ghici ce văd pe raftul cu cărţi al surorii mele… Yep, Fangirl. Şi am zis să îi dau o şansă.

fangirll

Copyright pentru decor: mama. Fotograf, eu. hihi.

Deşi nu mă aşteptam, din secunda în care am luat-o în mână şi am început să citesc, mi-a fost cam greu să o pun jos. Se citeşte uşor, este cu adevărat fun, cel puţin pe mine m-a captivat, fiind vorba despre două surori gemene care îşi încep noile vieţi ca studente în anul 1. Viaţa la facultate, la cămin, departe de oraşul natal şi de tatal lor, Cath şi Wren încep o nouă etapă a vieţii lor presărată de tot felul de întâmplări.

Sincer, în ceea ce priveşte firul narativ al acestui roman legat de parte de fan-fiction, pentru că protagonistele noastre, dar în special Cath, scriu fan-fiction… nu prea ştiu ce să zic. Asta pentru că eu nu am citit fan-fiction, nu am scris aşa ceva, evident, şi cumva, nici nu intenţionez. Pe de altă parte, procesul ăsta scriicitoresc îmi este oarecum cunoscut, aşa că am apreciat latura aceasta a cărţii. Cumva eu nu consider asta ca fiind atracţia principală a romanului. Şi asta mi-a plăcut foarte mult, că acţiunea a fost menţinută constant pe mai multe planuri, facultate, familie, dragoste, că doar nu se putea să fie ceva YA fără un strop de dramă romantică, hihi.

Nu mi s-a părut nimic exagerat, nu mi s-a părut cartea aia stereotip cu adolescenţi fiţoşi, lol, ci mi-a făcut plăcere să citesc ceva uşor şi relaxant. Şi în ciuda faptului că am dat gata 500 de pagini în mai puţin de 2 zile… cumva parcă aş fi vrut oleacă mai mult… să mai ştiu câte un pic din ce se mai întâmplă cu personajele noastre… 🙂

fangirl

Evident că nu mă puteam abţine să nu vă arăt brăţara mea zorzonicoasă primită cadou anul trecut de la mama de la mare. 🙂

Cam atât cred că am avut eu de zis, fără să vă dau spoilere… Voi? Aţi citit-o? Este pe lista voastră? Păreri, impresii? Le aştept în comentarii.

xoxo, Miruna

Smoothie time

Buna din nou.

Yey, 2 postari pe zi, sigur nu am febra?

Motivul pentru care cel putin am inceput sa postez atat de des este ca mi-a picat in maini o camera de fotografiat, combinata cu dorinta mea de fotografii dragute si editate si yaaay, si am facut cateva poze astazi, si un smoothie, ca despre el era vorba, si na, sa va spun si voua, nu?

Nu stiu cat de smoothie e ceea ce mi-a iesit mie, dar fie.

Am avut o portocala ratacita, ca nu prea am mai facut cumparaturi, si niste cuburi de pepene, adica, da, zilele trecute am blenduit niste pepene, niste harbuz cum il stiu eu de mica, si ne-a venit geniala idee, dupa ce am baut harbuz la pahar, “ba, da’ hai sa punem si la congelator sa avem daca mai facem ceva ca e bun”. Pentru ca, intr-adevar era superbuna chestia aia, doar ca noi deja mancaseram harbuz si bausem si cate un pahar de ala si mai ramasese, asa ca, pam–pam, am pus restul maglavaisului, strecurat, intr-o punga pentru gheata la congelator.

harbuz la pahar

Si azi, dupa ce am izbiucnit in ras vazand ca am mancat aripioare picante si nachos cu salsa, picanta evident, si in frigider mai aveam niste carnaciori, picanti, ati ghicit, am zis ca trebuie sa fac ceva racoritor.

Deci, o amarata de portocala, care s-a dovedit si a fi atoasa in draci, si niste cuburi de pepene, si, pam-pam: racoritoare.

P7150022b

Clasicul fund de lemn, si farfuria aia turcoaz din stanga, pure love.

P7150026b

Frumos roz-rosu nebun, nu?

P7150031b

Si, rezultatul final, servit in noile achizitii, 2 pahare de bere, thriftuite, de 200 de ml, mi s-au parut super ok, micute si dragute, 2 lei bucata. hihi.

Asadar, voi cu ce va rasfatati weekendul asta?

Da, am constatat cu stupoare ca-i sambata azi.

xoxo, Miruna

#GIRLBOSS de Sophia Amoruso.

Ei, dacă am spus că vine recenzia la #GIRLBOSS, de Sophia Amoruso, a venit!

La recomandarea Alinei, mai mult sau mai puţin directă, m-am decis să văd şi eu despre ce este vorba. 😀

Mărturisesc că m-am bucurat enorm să găsesc cartea în format electronic, deşi am zărit volumul si prin Cărtureşti, şi m-am apucat de citit. Puţin neîncrezătoare la început, oricum neîncrezătoare în ceea ce priveşte anumite aspecte ale cărţii, dar constat că mi-am investit cu folos timpul citind #GIRLBOSS.

Să vă spun despre ce nu este cartea? Sau mai bine să vă spun ce aspecte interesante îmbină ea? Hmm…

Este povestea unei tinere, care se confruntă cu probleme mai mult sau mai puţin tipice acestei perioade, care … ia ghiciţi, are nevoie de bani. Şi după ce experimentează diverse posturi, se decide să-şi deschidă un magazin de haine vintage pe Ebay. Vă aşteptaţi aşadar fie să vorbesc despre modă, fie despre afaceri. Ei bine, câte puţin din fiecare, şi totul despre povestea personală a Sophiei şi a companiei sale. Nu există o reţetă a succesului prestabilită. Ce e cel mai important de reţinut, multă muncă şi implicare. Şi nu ar strica totuşi să aruncaţi câte un ochi peste câteva sfaturi oferite de această #GIRLBOSS.

Mă bucur că am citit această carte în engleză, limba originală. Cred că are puţin mai mult farmec decât traducerea, ştim cu toţii despre acele expresii traduse şi nu prea…

(Mică mare paranteză, ştiţi piesa asta, nu?

E despre subtitrarea la români… cu Irina Margareta Nistor, desigur! 😀 )

Vă recomand cu căldură să citiţi #GIRLBOSS, este o lectură uşoară, plăcută şi se pretează pentru cititul la cafea, într-o pauză, oricând. J

Şi, ca să încerc cel puţin să vă conving că eu chiar am învăţat nişte chestiuţe utile din lectura acestei cărţi, vă las citatul meu preferat. Şi garatez că urmez sfatul ăsta, chiar de dinainte să mi-l spună Sophia Amoruso.

Treat your savings account like just another bill. It has to be paid every month, or there are consequences.

Voi, aţi citit, urmează s-o citiţi? Aştept părerile voastre.

Enjoy, xoxo, Miruna.

P.S.: Aveţi aici şi două ilustraţii adorabile din carte. hihi ❤

girlboss1

Oscar şi Tanti Roz, de Eric Emmanuel Schmitt

Cine ar fi crezut că în câteva pagini, scrise de sub masca unui copil de zece ani, poţi descoperi atât de multe fragmente despre viaţă care să te pună atât de tare pe gânduri?!

Da, dacă nu aţi ghicit, sau nu,  până acum, despre Oscar şi Tanti Roz de Eric-Emmanuel Schmitt este vorba.

Image may contain: screen

Mi-am propus de ceva vreme să citesc această carte, dar, cu sau fără  voia mea am amânat lectura celor sub 100 de pagini din diverse motive. Dar cum de fiecare dată spun că fiecare carte îşi alege singură momentul potrivit de a fi citită de către mine… presupun că aşa s-a întâmplat şi acum.

Purtată printre pagini în atmosfera de spital a copiilor bolnavi, autorul face ca totul să pară o joacă de copil… totul, inclusiv viaţa. Dar o tratează cu maximă seriozitate… cam câtă seriozitate poate avea un băieţel de zece ani bolnav de leucemie pe nume Oscar, care la îndemnul lui Tanti Roz, îi trimite lui Dumnezeu, da, aţi citit bine, lui Dumnezeu, o serie de scrisori.

Voi împărtăşi cu voi 3 citate care mi-au plăcut foarte mult, asta ca să nu vă stric farmecul lecturii, şi aştept părerile voaste în comentarii.

Xoxo, Miruna

 

Păi dacă-mi pierd timpul cu ce cred toţi tâmpiţii, când să mai găsesc vreme să aflu ce gândesc oamenii deştepţi?

Ştii, de fapt nu de necunoscut mă tem, ci de faptul că voi pierde toate câte le cunosc.

La douăzeci de ani, orice cretin ştie să se bucure de viaţă.

 

P.S.: Dacă are cineva ecranizarea, sau dacă îmi trimite cineva un link funcţional, rămân datoare… eu încă n-am găsit-o… deşi imbd îmi confirmă că există…

http://www.imdb.com/title/tt1242522/?ref_=nv_sr_4

P.P.S.: Aveţi mai jos linkul către un audiobook Oscar şi Tanti Roz, pentru cei grăbiţi sau care pur şi simplu preferă să asculte mai mult… cu precizarea că diferă puţin traducerea acestei versiuni, comparativ cu cea pe care am citit-o eu. Şi acum mă întreb… oare nu era mai bine dacă o citeam în franceză? hihi

Enjoy!

 

Postare de-aseară

Helău, there.

Sunt tot eu, Miruna, sper că nu eterna studentă la psihologie… da, sunt în anul 3, şi …licenţa bate la uşă, dar despre asta, altă dată, cu precizare în fiecare postare, desigur. #meh

După cum spuneam, îngropată în hârtii, cu zeci de gânduri nefinalizate pentru proiecte care de care mai useless, sau cel putin asa mi se par mie, încercam să fiu productivă…

Mâncam un iaurt cu chipsuri, cu chipsuri cu aromă de paprika cu iaurt, nu vreau să ştiu ce-a fost în mintea producătorilor, în fine, şi am dat peste articolul Alinei, click aici,  şi-am zis să văd dacă găsesc vreo metodă eficientă şi pentru mine, şi ce mai pot împărtăşi cu voi, şi evident, pe această cale, ce mai puteţi voi să-mi împărtăşiţi.

Aşadar… ce mi-a atras atenţia a fost:

Limitează-te să vezi doar un episod din serialul preferat pe zi.

Da, ar fi şi asta o chestie, asta dacă aş avea timp… sau dacă aş mai avea vreun serial preferat, pentru că m-am cam săturat de seriale… serios acuma… 😀

Apoi, tehnica pomodoro,(Alino. nu mai pune litere în plus 😀 ).

Această tehnică constă în a seta un timer astfel încât la fiecare 25 de minute de muncă asiduuă și foarte concentrată, să iei o pauză de 5 minute…

timer-jpg

Voi încerca, după ce termin de scris articolul ăsta. 🙂

Şi, în cele din urmă, cu majuscule evidenţiat, lucrul meu preferat de făcut, de-altfel…

SPALĂ VASELE.

Ştiu că sună ciudat rău, dar … e eficient. Pe mine mă relaxează şi îmi conferă un adevarat sentiment de satisfacţie.

BONUS : încerc să şi renunţ la multitasking, dar cele treişpe’ tab-uri deschise nu îmi susţin deloc iniţiativa.

UPDATE: Mă bucur că am reuşit să postez asta, aseară wordpressul mă ura intens…

Semnat, o Mirună extra-obosită.

#meh

Concurs #RaţiuniCriminale!

Să ne începem ziua frumos, zic!

Şi ce mod mai bun de a face asta decât… având o carte la îndemână! Tocmai de aceea organizez un concurs pentru a face ziua şi mai bună unei persoane norocoase!

Un exemplar nou-nouţ din „Raţiuni criminale” de Patricia Cornwell îşi aşteaptă câştigătorul!

Fotografie0480a.jpg

Regulile de participare sunt următoarele:

  • Trebuie să urmăriţi blogul prin e-mail. (vezi în dreapta)
  • Trebuie să daţi like paginii de facebook a blogului.(vezi în dreapta)
  • Trebuie să daţi share acestei postări – share public – pe facebook.
  • Lăsaţi un comentariu în care să precizaţi adresa de e-mail de pe care urmăriţi blogul, linkul de la distribuirea acestei postări, şi să răspundeţi la întrebarea: Care este romanul vostru poliţist preferat?

 

Pentru intrări în plus – adică mai multe şanse de a câştiga cartea „Raţiuni criminale” de Patricia Cornwell – puteţi face următoarele:

  • Distribuiţi public postarea aceasta de mai multe ori(facebook, wordpress, twitter, google+, tumblr), lăsând linkul distribuirii într-un comentariu la această postare. ATENŢIE: nu mai mult de o singură distribuire/site de socializare/zi.
  • Lăsaţi un comentariu la o recenzie sau o postare de pe blog, punând linkul recenziei/postării la care aţi comentat într-un comentariu la această postare. ATENŢIE: Nu mai mult de 2 comentarii per postare/recenzie. Comentariile trebuie să conţină o părere, un mesaj, fără spam.

 Evident, dacă mă urmăriţi şi cu blogul, precizaţi acest lucru, aveţi o şansă în plus! 

Durata de desfăşurare a concursului este : 09.09.2014 – 16.09.2014, voi spune STOP CONCURS pe 16.09.2014, ora 15:00, intrările făcute după această oră neintrând în concurs.

Câştigătorul va fi ales cu ajutorul site-ului random.org şi va fi anunţat de îndată ce voi procesa toate intrările.

Cartea va fi expediată doar pe teritoriul României prin intermediul Poştei Române.

Aveţi aşadar la dispoziţie o săptămână pentru a participa şi a vă mări şansele de câştig!

Vă urez aşadar noroc şi vă promit o recenzie a acestui roman captivant cât de curând pe blog!  

xoxo, Miruna