Retrospectiva lunii decembrie (1)

Helau, helau.

Data trecuta ne-am citit cu restrospectiva lunii noiembrie, iar de data asta povestesc putin si despre ce mi-am propus sa citesc in decembrie, versus ce am citit de fapt.

Pentru mine decembrie incepuse destul de bine, iar in ceea ce priveste lectura, Andreea Chiuaru a lansat o provocare in online mai mult decat interesanta: 6 carti pana in 2020.

Daaar, pentru ca trebuia musai sa fie ceva cu susta la mine, am ales 5 carti in loc de 6.

O carte pe care o ai in biblioteca de +2 ani – Deriva de Joanna Kavenna – cred ca o am din 2017 de la Bookfest. Citisem atunci o parte din ea dar am abandonat-o pe parcurs, dar ma gandeam ca s-ar potrivi oarecum perioadei prin care trec. Bineinteles ca nici macar nu m-am atins de ea in decembrie….

O carte care ti-a fost recomandata de un prieten/cineva pe care admiri – Iata-ma de Jonathan Safran Foer – citisem cateva randuri despre aceasta carte, unde credeti, evident ca tot pe la Andreea, si am citit cu greu destule pagini din ea, dar la fel, a ajuns abandonata la mine pe noptiera. Evident, nici de ea nu m-am atins in decembrie, desi imi propusesem…

O carte pe care iti doreai sa o citesti de la inceput de an: Misterul Regelui. Despre scris de Stephen King – sincer, imi doream sa citesc cartea asta de cand am descoperit scrierile lui Stephen King. Dar abia anul acesta de ziua mea mi-am facut cumva curaj sa imi comand cartea si am inceput sa citesc din ea. Nu stiu cum citesc sau au citit altii cartea asta, dar eu am cittit si recitit pasaje, mi-am notat idei, paragrafe, ganduri despre scris… si totul a mers foarte bine in weekendurile de toamna cand stateam pe terasa cu o cana de cafea sau ceai, dar in noiembrie nu cred ca am rasfoit nici macar in treacat acest volum, dar ma atragea si inca ma atrage, asa ca a fost alegerea potrivita. Luna decembrie insa n-a fost potrivita pentru carte aceasta, nu s-au aliniat astrele cum trebuie, Mercur retrograd, ceva, ceva tot a fost – nici din cartea asta nu am citit…

O carte inceputa si abandonata (in 2019 sau nu) – alegere ‘sinucigasa’ as putea spune pentru aceasta provocare : IT, de Stephen King – desi nu pot spune ca am abandonat carte asta practic, pentru ca mereu ma gandesc la ea si uneori mai citesc cateva pagini. Eu am volumul in romana, de la Nemira evident, doar ca principalul inconvenient, ca sa zic asa, e formatul … imi este dificil sa car cartea dupa mine iar acasa nu am intotdeauna timp sa citesc. Cu toate acestea, am carat ‘monstrul‘ dupa mine la birou si am si citit vreo 60 de pagini din ea in total luna aceasta.

Last but not least, aici am combinat eu doua criterii: O carte publicata/tradusa anul acesta & O carte cumparata in noiembrie/decembrie 2019: Fata dinainte de J.P. Delaney – am tot vazut cartea asta peste tot prin blogosfera, asa ca atunci cand am vazut-o in colectia 100 de nume cu renume din Auchan, la 9.90 ron, chiar nu i-am putut rezista – si nici mai departe nu i-am putut rezista – in 3-4 zile am dat-o gata. (da, nu va panicat’ – asa dau eu gata carti care ma captiveaza, in 3-4 zile 😀 )

Asadar, din cele 1035 de pagini citite in acest decembrie 2019 (pe care nu pot sa-l descriu decat “meh” momentan), vreo 480 au fost din aceasta provocare, cumuland cele cateva pagini din IT si integral Fata dinainte. Not great, not terrible…

Siii, scriind aceste randuri despre ce am citit in decembrie, mi-am dat seama ca voi imparti aceasta relatare interesanta in doua parti. Pen’ ca am mai citit ceva, dar simt ca merita o postare separata. 😀

Inchei, cum altfel decat indemnandu-va sa va faceti timp pentru lectura, si, daca vreti, sa-mi impartasiti si mie ce mai cititi, o parere, una alta… 😉

xoxo, Miruna

 

 

Metodă de nani – find the #answear

Helău, helău. Ce mai faceţi, ce mai faceţi? Ce mai citiţi?

Eu am reuşit să termin Magia ordinii, de Marie Kondo, despre care vă tot povesteam, şi despre care urmează să vă spun mai multe într-un articol … zilele astea, sper. Şi mai  citesc câteva pagini din Derivă de Joanna Kavenna, achiziţionată de la Bookfest, mereu pe fugă, prin tramvai sau autobuz. În rest, ia ghiciţi cine are aparent un job, e mega stresată, deja mega obosită, şi mega nostalgică după timp liber, vacanţe, plimbări, escapade pe la cine ştie ce filme sau evenimente… şi toată nostalgia asta m-a făcut să mă uit prin tot felul de poze, inclusiv cele din vacanţa trecută, când am fost prin zona Braşov – Poiana Ţapului. Şi ia ghiciţi peste ce poză dau?

Nu, nu aveţi cum să ghiciţi, dar vă spun eu că are legătură cu provocarea #WeAreTheAnswear.

Da, vedeţi bine, vesta iubitului meu a fost soluţia perfectă pentru a putea trage un pui de somn pe drumul destul de lung, parcurs cu trenul din Iaşi până-n Braşov. Atunci am fost puţin jenată de ipostaza în care am fost prinsă, dar privind retrospectiv, nu regret nimic, şi pun pariu că ai mei companioni de drum au fost de fapt doar invidioşi că nu s-au gândit ei la asta şi că nu aveau şi ei vreo vestă la îndemână. Hihi.

Şi asta nu este singura metodă prin care putem testa moda şi să ne salvăm din cine ştie ce încurcătură. Fetele cel puţin ştiu că un hanorac este binevenit dacă se nimeresc nişte “musafiri” să-şi facă apariţia pe nepregătite (da, despre menstruaţie este vorba, pentru cei pe care i-am băgat în ceaţă.), iar băieţii, sau cel puţin unii colegi de-ai mei şi-au făcut perne din geci dacă se nimerea să nu facem prima oră sau să întârzie profesorul cu pricina suficient timp cât să-i prindă somnul.

Voi, ia spuneţi-mi, aţi trecut prin astfel de situaţii în care ingeniozitatea v-a fost pusă la încercare? Dacă da, cei de la answear.ro abia aşteaptă să afle despre ce este vorba, ba chiar vă şi premiază pentru asta. Nici nu ştiţi de unde vă loveşte inspiraţia.

Cam atât pentru azi, vă urez un weekend cât mai frumos, relaxant, sau productiv, după cum vă doriţi.

xoxo, Miruna.

Articol scris pentru proba numărul 15 a competiţiei Super Blog 2017.

Ce am mai citit, ce am mai făcut, pe unde am mai fost.

Helău, helău. Ce mai faceţi?

Se pare că am cam întârziat cu acest articol, cam două săptămâni, dar să sperăm că partea bună a acestei întârzieri să se concretizeze într-un articol mai consistent şi mai interesant.

În primul rând vă voi spune ce cărţi am citit în luna septembrie, ce citesc în prezent şi ce achiziţii în materie de cărţi am mai făcut.

Cărţile citite în luna septembrie nu sunt multe, sunt patru la număr, iar pe două dintre ele le-am şi recenzat deja.

1. Domnul şi câinele, de Adriaan van Dis, carte pe care nu aş fi reuşit să o citesc dacă nu mă implicam în campania bloggerilor FILIT, aşa că doresc să le mulţumesc încă o dată pe aceasta cale. Volumul acesta mi-a ajuns în mâini, l-am citit, v-am povestit despre el aici (click!) şi l-am ascuns pentru a fi vânat şi câştigat de un cititor priceput la descifrat indicii.
2. Moartea la Dallas, de Charlaine Harris, al doilea volum din seria Vampirii Sudului. Îmi plac mult până acum aceste volume pentru că se citesc uşor şi pot să revin oricând la poveste, să iau continuarea la citit. Probabil vă voi vorbi despre toată seria după ce o voi termina. Iar acest lucru cred că se va întâmpla în 2018… dacă am noroc.
3. XXL, de Rob Grant. Ştiu, vă sunt datoare cu o recenzie, că aşa m-am lăudat pe facebook, mâncând chipsuri, aşa că sper să vină curând.
4. Dale Cooper: Viaţa mea, benzile mele, de Scott Frost. V-am povestit deja despre obsesia mea pentru Twin Peaks şi că m-am apucat de vizionat noile episoade ale serialului. Cartea mi-a plăcut, m-a prins într-un moment nostalgic şi efectul a fost maxim, aşa că i-am dedicat o postare întreagă aici (click!).

Despre serial, noile episoade, în schimb, oh,god! I have mixed feelings.

La început m-am entuziasmat să-i revăd pe actori, personajele, cadrele, locurile, replicile caracteristice… apoi am constatat că sunt unele elemente ale poveştii care mă depăşesc, că unele personaje, acum, după trecerea timpului, au ajuns să mă enerveze, etc. etc.

Am încercat să mă concentrez pe cât posibil să nu ratez indiciile presărate pe tot parcursul serialului, dar cu toate astea, am avut senzaţia că toată acţiunea propriu zisă, a fost în ultimele 2-3 episoade. Sau poate că ultimele episoade s-au apropiat cel mai mult de desluşit misterele poveştii… Oricum, au rămas lucruri pe care nu le-am înţeles pe deplin. Cu toate acestea, nu cred că voi revedea aceste episoade prea curând, poate chiar deloc.

Per ansamblu, mă bucur totuşi că am reuşit să-l vizionez, mi-am potolit curiozitatea şi, cu ocazia asta am mai aflat lucruri noi despre unii actori.

Locul meu preferat din serial rămâne restaurantul Double R, unde cafeaua bună şi demenţialele plăcinte cu cireşe sunt la ordinea zilei! Ba chiar şi conceptul de Coffee to go este implementat.

Luna octombrie a venit cu mult aşteptatul FILIT, dar şi cu două târguri de carte, Bookfest şi Arca lui Guttenberg. Să le luăm pe rând.

Cu ocazia FILIT, am reconsiderat poezia în viaţa mea, l-am descoperit pe poetul Cosmin Perţa şi am vizitat Casa Dosoftei.

De la Bookfest eu mi-am luat volumul Joannei Kavenna, Derivă, pe care-l citesc în prezent, iar sora mea şi-a luat Elias şi spioana Cărturarilor II. O torță în noapte, de Sabaa Tahir.

La Arca lui Guttenberg am descoperit un volum în engleză, al Stellei Rimington, Present Danger, despre care am aflat ulterior că face parte dintr-o serie, dar am toate speranţele că se poate citi oricum. Sora mea s-a ales cu un dicţionar latin-român, român-latin, fiind boboacă la filologie.

Atmosfera la toate cele trei evenimente a fost foarte relaxată, totul era foarte bookish şi chiar mă bucur că am putut ajunge.

Ultimul lucru despre care vreau să mai menţionez câte ceva este legat de bestsellerul Un bărbat pe nume Ove de Fredrik Backman. De curând am aflat că există şi recenzii negative şi nu înţeleg de ce. Sau nu înţelegeam de ce. Ideea fiind, ca să mai elimin din dubii, am vizionat şi ecranizarea filmului. Ce nu mi-a plăcut la film? Poate actorul care-l interpreta pe Ove mi s-a părut prea morocănos, sau poate mi l-am imaginat eu altfel pe Ove. Asta nu e de condamnat, oricum. Mi-a plăcut şi ecranizarea, chit că mi-e groaznic de greu să urmăresc ceva într-o limbă pe care nu o înţeleg, deşi avea subtitrare. Concluzia este că părerea mea despre Un bărbat pe nume Ove va rămâne la fel, şi vă voi recomanda în continuare cartea.

Cam atât pentru azi. Voi ce aţi mai făcut? Aştept să-mi scrieţi.

xoxo, Miruna.