Helău, helău. Astăzi vă voi face o recomandare de carte, cu surprize.
#autorprezentlafilit #filit #canyoufilit
În primul rând, pentru că este o recomandare FILIT, şi în al doilea rând, pentru că puteţi câştiga această carte, şi nu numai, dacă veţi fi pe fază. Detalii aici (click!).
Am ales cu mari emoţii dintre cărţile puse la dispoziţie de organizatori acest volum. Titlul simplu, autor nou pentru mine, şi o scurtă prezentare care nu putea fi mai potrivită de atât. Domnul şi câinele, de Adriaan van Dis.
Incendiul care cuprinde o clădire pariziană îi tulbură domnului Mulder plimbarea de seară şi întreaga rutină a vieţii, fiindcă se alege cu un neaşteptat tovarăş: un câine care-i devine călăuză printr-o lume până atunci necunoscută, ajutându-l să descopere o umanitate nouă, cu nenorocirile, dar şi cu farmecul ei, dar şi să se redescopere pe sine, într-un roman care pictează un tablou social plin de ironie şi duioşie deopotrivă.
Cum începe cartea? Chiar cu fragmentul următor:
Câinele văzuse totul. Cu el trebuie să înceapă povestea. Cum a ţopăit el în faţa ferestrei şi cum a sărit el dintr-o casă în flăcări. Dar, mai înainte, domnul Mulder iese la plimbarea de seară. Poliţiei îi va da alt nume.
Un început care stârneşte negreşit curiozitatea cititorului. Ce anume a văzut câinele? De ce a luat foc casa? Şi mai ales, de ce domnul Mulder se foloseşte de alt nume?
Aflăm pe parcus că totuşi a folosi un alt nume în Paris nu e ceva neobişnuit, cel puţin nu pentru olandezul nostru, domnul Mulder.
În restaurante dădea tot timpul un nume francez, ca străin primeai un loc în curent sau lângă veceu.
Am citit cele 200 de pagini ale romanului aproape dintr-o suflare, curioasă fiind cum poate schimba apariţia unui câine viaţa unui olandez aflat în Paris. Scriitura este atât de fluentă şi armonioasă, dar totuşi directă şi bine structurată, încât merge nu doar la suflet, ci şi la minte. E genul acela de roman care te provoacă să gândeşti dincolo de limitele proprii, de limitele impuse, de societate, de graniţe. Cititorul ajunge într-un Paris în care nu doar parizienii sălăşluiesc, ci şi un mare număr de imigranţi. Imigranţi pe care câinele, Le Chien, îi cunoaşte, şi îi cunoaşte poate altfel şi mai bine decât oricine.
„Oricât le-ar lua apărarea ziarele şi intelectualii de stânga tuturor acestor amărăţi, printre ei se află şi drojdia societăţii, o gloată de criminali, terorişti, violatori, ucigaşi şi traficanţi de carne vie. Da, anchetatorul vedea oraşul aşa cum era el cu adevărat: societatea suferea de o tumoare, iar asta nu se putea vindeca cu jumătăţi de măsură. Şi cine era acuzată de incompetenţă dacă se aprindeau spiritele? Poliţia!”
Naraţiunea urmăreşte mai multe planuri, cel al domnului Mulder, al câinelui, care se dovedeşte că are o poveste impresionantă, a părintelui Bruno, şi a imigranţilor „chinezul”, „Ngolo”, doamna „Sri” şi micuţa „Fanta”.
Şi totul se leagă de plimbarea olandezului nostru…
Ruta e prestabilită. Acţiunile sunt mereu aceleaşi, iar repetiţia îl linişteşte: e rondul pe care-l face zilnic, înainte de culcare, la recomandarea medicului. Singur.
Şi cu toate că Mulder se simţea stânjenit, ştia că, atâta timp cât câinele mergea lângă el, nimeni nu-i bloca drumul.
Vă recomand aşadar, lectura acestei cărţi plină de intensitate, lecţii de viaţă şi atmosferă pariziană.
Pe final,vă mai las nişte citate şi aştept să-mi spuneţi şi părerile voastre.
Numele altcuiva, câinele altcuiva, deocamdată erau de nedespărţit.
Îl afectau, poveştile lor intrau prin efracţie.
Sătui de probleme, cum erau, nimeni nu avea cu adevărat compasiune.
Pe vremuri, în timp de război şi ciumă şi deces la naştere, o căsnicie de patru ani era mult. Nici acum nu putem suporta mai mult.
Mulder mârâi. Învăţase de la câine.
Doar primind, devii sărac, trebuie să poţi şi să dai, asta îmbogăţeşte viaţa, a altora, dar şi a ta.
Dacă nu-ţi deschizi niciodată corespondenţa, în timp încetezi să mai exişti. Ar trebui să se nască din nou.
O femeie care te părăseşte lasă întotdeauna ceva în urmă.
xoxo, Miruna.
P.S: Nu uitaţi de surpriză!