Retrospectiva lunii decembrie (1)

Helau, helau.

Data trecuta ne-am citit cu restrospectiva lunii noiembrie, iar de data asta povestesc putin si despre ce mi-am propus sa citesc in decembrie, versus ce am citit de fapt.

Pentru mine decembrie incepuse destul de bine, iar in ceea ce priveste lectura, Andreea Chiuaru a lansat o provocare in online mai mult decat interesanta: 6 carti pana in 2020.

Daaar, pentru ca trebuia musai sa fie ceva cu susta la mine, am ales 5 carti in loc de 6.

O carte pe care o ai in biblioteca de +2 ani – Deriva de Joanna Kavenna – cred ca o am din 2017 de la Bookfest. Citisem atunci o parte din ea dar am abandonat-o pe parcurs, dar ma gandeam ca s-ar potrivi oarecum perioadei prin care trec. Bineinteles ca nici macar nu m-am atins de ea in decembrie….

O carte care ti-a fost recomandata de un prieten/cineva pe care admiri – Iata-ma de Jonathan Safran Foer – citisem cateva randuri despre aceasta carte, unde credeti, evident ca tot pe la Andreea, si am citit cu greu destule pagini din ea, dar la fel, a ajuns abandonata la mine pe noptiera. Evident, nici de ea nu m-am atins in decembrie, desi imi propusesem…

O carte pe care iti doreai sa o citesti de la inceput de an: Misterul Regelui. Despre scris de Stephen King – sincer, imi doream sa citesc cartea asta de cand am descoperit scrierile lui Stephen King. Dar abia anul acesta de ziua mea mi-am facut cumva curaj sa imi comand cartea si am inceput sa citesc din ea. Nu stiu cum citesc sau au citit altii cartea asta, dar eu am cittit si recitit pasaje, mi-am notat idei, paragrafe, ganduri despre scris… si totul a mers foarte bine in weekendurile de toamna cand stateam pe terasa cu o cana de cafea sau ceai, dar in noiembrie nu cred ca am rasfoit nici macar in treacat acest volum, dar ma atragea si inca ma atrage, asa ca a fost alegerea potrivita. Luna decembrie insa n-a fost potrivita pentru carte aceasta, nu s-au aliniat astrele cum trebuie, Mercur retrograd, ceva, ceva tot a fost – nici din cartea asta nu am citit…

O carte inceputa si abandonata (in 2019 sau nu) – alegere ‘sinucigasa’ as putea spune pentru aceasta provocare : IT, de Stephen King – desi nu pot spune ca am abandonat carte asta practic, pentru ca mereu ma gandesc la ea si uneori mai citesc cateva pagini. Eu am volumul in romana, de la Nemira evident, doar ca principalul inconvenient, ca sa zic asa, e formatul … imi este dificil sa car cartea dupa mine iar acasa nu am intotdeauna timp sa citesc. Cu toate acestea, am carat ‘monstrul‘ dupa mine la birou si am si citit vreo 60 de pagini din ea in total luna aceasta.

Last but not least, aici am combinat eu doua criterii: O carte publicata/tradusa anul acesta & O carte cumparata in noiembrie/decembrie 2019: Fata dinainte de J.P. Delaney – am tot vazut cartea asta peste tot prin blogosfera, asa ca atunci cand am vazut-o in colectia 100 de nume cu renume din Auchan, la 9.90 ron, chiar nu i-am putut rezista – si nici mai departe nu i-am putut rezista – in 3-4 zile am dat-o gata. (da, nu va panicat’ – asa dau eu gata carti care ma captiveaza, in 3-4 zile 😀 )

Asadar, din cele 1035 de pagini citite in acest decembrie 2019 (pe care nu pot sa-l descriu decat “meh” momentan), vreo 480 au fost din aceasta provocare, cumuland cele cateva pagini din IT si integral Fata dinainte. Not great, not terrible…

Siii, scriind aceste randuri despre ce am citit in decembrie, mi-am dat seama ca voi imparti aceasta relatare interesanta in doua parti. Pen’ ca am mai citit ceva, dar simt ca merita o postare separata. 😀

Inchei, cum altfel decat indemnandu-va sa va faceti timp pentru lectura, si, daca vreti, sa-mi impartasiti si mie ce mai cititi, o parere, una alta… 😉

xoxo, Miruna

 

 

Un bărbat pe nume Ove de Fredrik Backman

Helău, helău.

Astăzi, după aproape o săptămână de când am terminat de citit cartea asta… mi-am făcut curaj să aştern câteva rânduri despre ea… V-am spus că mi-am luat-o în bookhaulul postat zilele trecute. În zilele care au trecut de când am citit ultimul capitol al cărţii am frunzărit-o, parcă pierdută, am recitit fragmente şi mi-am închipuit oare cum ar fi lumea dacă am avea câte un bătrînel pe nume Ove pe fiecare stradă, sau măcar în fiecare cartier.

Cartea asta a fost fix cartea aia pe care o citeşti pe nerăsuflate, care te răscoleşte, din care ai mai fi citit zile, nopţi, luni sau chiar ani sperând să nu se termine niciodată. Pentru că personajul principal e genul de om care “Şi-a făcut datoria. A muncit. O zi de concediu nu şi-a luat. A pus umărul la nevoie. Şi-a asumat ceva responsabilităţi.”. Şi tocmai pentru că e genul ăsta de om, care nu se prea mai găseşte, şi care e neînţeles de noile generaţii, pentru că e aşa, puţin tipicar, rutinier, şi pentru că ţine la principiile lui, tocmai de asta Ove mi-a intrat în suflet. Şi am râs, am suferit şi am trăit cu el toate peripeţiile în care l-au acaparat noii lui vecini.

Ove este un om, cu bune, cu rele, dar este un om care ştie ce vrea de la viaţă. Şi asta pentru că … “Vine un moment în viaţa omului, când fiecare hotărăşte ce fel de om vrea să fie. Unul care-i lasă pe alţii să-l calce în picioare sau dimpotrivă.”

Ove este un luptător, de la început până la sfârşit.

Am suspinat la fiecare amintire despre frumoasa şi blânda Sonja, pentru care Ove construia câte un raft pe care ea îl umplea cu cărţi, care avea suspect de multe paltoane pentru statura ei micuţă, considera Ove, şi care îl iubea pe Ove nespus de mult. Şi el o iubea pe ea. Şi chiar dacă “Oamenii ziceau că Ove vede lumea în alb şi negru.”, “Ea era culoare. Toată culoarea lui.”

E foarte probabil să fiţi şi voi ca mine, adică să nu vreţi să citiţi ce citeşte toată lumea şi fix ce e “pe val” fix acum… dar eu chiar mă bucur că am făcut o excepţie de data asta şi nu am mai amânat lectura acestei cărţi. Am evitat totuşi să citesc vreo recenzie pentru că nu aş fi vrut să găsesc vreun spoiler sau să îmi fac aşteptări prea mari. Am văzut-o peste tot, pe facebook, pe instagram, pe diverse grupuri de lectură şi pe bloguri… şi eram puţin sceptică, dar imediat ce am citit descrierile şi am văzut linkurile de promovare de pe pagina colecţie din care face parte, Cărţi musai,  am fost cucerită. Am plasat o comandă pe site-ul celor de la cartepedia.ro, şi a mea a fost. (Mică-mare paranteză, că tot veni vorba de cărţi #musai, cred că Vegetariana este următoarea pe lista mea… )

Cuvintele sunt de prisos, tot ce pot să vă spun este să citiţi cartea asta minunată!

Vă spuneam mai sus că am evitat să citesc recenzii înainte să citesc cartea, dar după ce am terminat-o am fost curioasă în ce fel au mai resimţit şi alţii povestea lui Ove, aşa că am mai citit ceva recenzii.

Mi-a plăcut mult cea a Raisei Beicu, care are şi nişte poze superbe cu volumul “inculpat”, şi cea a Andreei, de pe blogul un blog de idei. 🙂 

Şi dacă nimic din ce am scris până acum nu v-a convins, mai încerc. Vă las citatele mele preferate mai jos. Primul, romantic şi profund, al doilea, aflat complet la polul opus, haios.

♦ A iubi pe cineva e ca și cum te-ai muta într-o casă nouă. La început ești îndrăgostit de tot ce-i nou, te minunezi în fiecare dimineață că-i casa ta, ca și cum te temi că, în orice clipă, poate să năvălească altcineva pe ușă și să spună că totu-i o mare greșeală și că, de fapt, nu ți se cuvine un loc atât de frumos. Apoi anii trec, fațada se scorojește, lemnul crapă pe ici, pe colo, și ajungi să iubești casa nu pentru cât de perfectă e, ci pentru imperfecțiunile ei. Îi știi toate unghiurile și ungherele. Știi cum să faci să nu se înțepenească cheia în yală când e ger. Știi care scânduri din podea se mișcă atunci când pășești pe ele și cum să deschizi ușile dulapului ca să nu scârțâie. Știi toate micile secrete care o fac căminul tău.

Cam atît pentru azi, v-am lăsat.

xoxo, Miruna.